ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3902/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei
Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 7151/1/2012, la data de
1 aprilie 2013, contestatoarea D.M.R. a formulat contestație în anulare
împotriva deciziei civile nr. 6854 din 08 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.
În motivarea
contestației în anulare, contestatoarea a susținut că decizia pe care o
contestă este „ilegală și inadmisibilă din toate punctele de vedere” și că va
formula plângere la C.E.D.O.
La data de 27 martie
2013, contestatoarea a depus la dosar o completare a motivelor contestației în
anulare, în care a susținut că imobilul nu a fost trecut niciodată în
proprietatea statului, astfel că intimații nu aveau cum să solicite Primăriei
să emită un ordin pentru acest imobil.
În dovedirea celor
susținute solicită încuviințarea probei cu martori și punerea sa în posesie cu
privire la acest imobil.
În drept, invocă
dispozițiile art. 317 pct. 1, 2 și 3 din Noul C. civ.
Înalta Curte, la
termenul din 23 septembrie 2013, a pus în discuția părților excepția inadmisibilității
contestației în anulare, pe care o va analiza cu prioritate, față de
dispozițiile art. 137 din C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru
considerentele care succed:
Căile de atac și
condițiile în care acestea pot fi exercitate, sunt reglementate prin norme de
ordine publică, deoarece legiuitorul a avut în vedere interesul general de a
înlătura orice cauze care ar putea ține în loc, în mod nedefinit, judecata unui
proces.
Contestația în
anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată
doar pentru ipotezele expres determinate prin dispozițiile art. 317 C. proc.
civ. (contestația în anulare obișnuită, al cărei obiect poate fi numai o
hotărâre irevocabilă) și ale art. 318 C. proc. civ. (contestația în anulare
specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanței de recurs).
Cazurile în care
poate fi promovată contestația în anulare obișnuită sunt două: când procedura
de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită
potrivit cu cerințele legii și când hotărârea a fost dată cu încălcarea
dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Contestația în
anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când
dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greșeli materiale și când
instanța, respingând recursul ori admițându-l numai în parte, a omis din
greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Prin urmare, pe calea
contestației în anulare nu pot fi valorificate decât nereguli procedurale, iar
nu relative la dezlegarea dată de instanță fondului raportului juridic dedus
judecății.
Această cale de atac
nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, respectiv de
apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept
substanțial sau procedural.
Fiind o cale de
retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi
exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă
repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de
instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.
În consecință, față
de cele dezvoltate de contestatoare cu titlu de motive ale căii extraordinare
de atac, se constată că acestea nu pot fi încadrate în dispozițiile legale
anterior enumerate, astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare
ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea D.M.R.
deciziei civile nr. 6854 din 08 noiembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi, 23 septembrie 2013.