ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra plângerii de față,
În baza lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
La data de 12
octombrie 2009, M.C. a adresat înaltei Curți de Casație și Justiție prezenta
plângere, în conținutul căreia a solicitat să fie efectuate cercetări față de C.A.,
președintele Partidului Național Liberal, pentru comiterea infracțiunilor prev.
de art. 246 și art. 221 C. pen. rap. la art. 50 - 60 din Legea nr. 35/2008",
constând în „tăinuirea fraudării alegerilor europarlamentare din România, de la
data de 7 iunie 2009".
Prin sentința nr. 8 din 12 ianuarie
2010, Secția penală a înaltei Curți de Casație și Justiție a dispus, în temeiul
art. 222 alin. (7) C. proc. pen. trimiterea sesizării la Parchetul de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție, spre soluționare.
Prin rezoluția nr. 152/P/2011 din 27
iulie 2011, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția
de urmărire penala și criminalistică, în conformitate cu dispozițiile art. 228 alin.
(4) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a dispus neînceperea urmăririi penale
față de C.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 246
și art. 221 C. pen. rap. la art. 50 - art. 60 din Legea nr. 35/2008 pentru
alegerea Camerei Deputaților și a Senatului, constatându-se că plângerea,
intitulată de petent „penală", nu îndeplinește condițiile cerute de art. 222
alin. (2) C. proc. pen., iar trimiterea la unele texte C. pen. respectiv art. 246
și art. 221 și Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a
Senatului (art. 50, art. 51, art. 52, art. 53, art. 54, art. 55, art. 56, art. 58,
art. 59 și art. 60) este vădit neîntemeiată, întrucât nu sunt indicate elemente
„in concreto" care să constituie indicii de natură penală, rea-credință,
neîndeplinirea atribuțiilor de serviciu, intenția, pentru a se efectua
cercetări penale, așa cum solicită petentul.
Împotriva soluției procurorului,
petentul s-a adresat cu plângere procurorului șef Secție urmărire penală și
criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și
Justiție, care prin rezoluția nr. 3987/II/2/2012 din 14 decembrie 2012, în baza
art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus respingerea, ca tardivă, a plângerii
petiționarului M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011,
dispusă de Secția de urmărire penală și criminalistică a Parchetului de pe
lângă înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul cu același număr,
deoarece a fost formulată și adresată organelor judiciare peste termenul de 20
de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., termen care curge de Ia
data comunicării persoanei interesate a copiei rezoluției prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale.
În conformitate cu disp. art. 278
1
C. proc. pen., petentul M.C. a formulat plângere la înalta Curte de Casație și
Justiție, iar la data de 9 ianuarie 2013 a fost înregistrat pe rolul Secției
penale, sub nr. 147/1/2013, plângerea formulată de acesta împotriva rezoluției nr.
152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație
și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică.
În motivarea plângerii, petentul a
arătat că „infracțiunile incriminate și sesizate de către el ca fiind făptuite
nu au fost verificate cu atenție", nefiind „făcute verificările cu privire
la abuzul și șantajul sesizate."
A mai arătat că „reiterează că
obiectul șantajului îl constituie faptul că a făcut referire la Monarhie în dosarul
nr. 21470 din 17 decembrie 2008 înregistrat la Guvernul României - SSPR",
înțelegând „să facă susținerile și probatoriul la înalta Curte de Casație și
Justiție cu precizarea persoanelor în cauză".
Plângerea este nefondată.
Analizând rezoluțiile atacate prin
prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, înalta Curte
constată că acestea sunt aceleași cu cele pe care petentul le-a invocat în
plângerea inițială adresată parchetului.
Ca atare, acestea au fost analizate în
prima rezoluție dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă înalta
Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și criminalistică,
prin care s-a dispus motivat, amplu și temeinic, respingerea lor.
În ceea ce privește rezoluția procurorului
ierarhic superior, înalta Curte constată că acesta a soluționat plângerea
petentului pe cale de excepție, aceasta fiind tardivă, just reținându-se că a
fost formulată și adresată organelor judiciare peste termenul de 20 de zile
prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., termen care curge de la data
comunicării persoanei interesate a copiei rezoluției prin care s-a dispus
neînceperea urmăririi penale.
Astfel, s-a constatat că rezoluția de
neîncepere a urmăririi penale nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a fost
comunicată lui M.C. la 3 august 2011, așa cum rezultă din cuprinsul dovezii de
comunicare a soluției, aflată la dosarul penal.
La 14 noiembrie 2012, M.C., prin fax,
a adresat Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție plângere,
în cuprinsul căreia a criticat pentru nelegalitate rezoluția de neîncepere a
urmăririi penale nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011.
Așa fiind, plângerea adresată
procurorului ierarhic superior prin care s-a criticat rezoluția procurorului
ierarhic inferior, s-a făcut cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Și cum
excepția primează în soluționarea oricărei cauze, în mod corect procurorul sef
al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Secția de
urmărire penala și criminalistică nu a mai antamat fondul cauzei, în sensul că
nu a mai supus criticii soluția procurorului ierarhic inferior vizând
susținerile invocate în plângere de către petent.
Cum în fața
instanței de fond petentul nu a invocat nici un motiv pentru care plângerea sa
împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a Parchetului de pe lângă
înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de urmărire penala și
criminalistică să fi fost introdusă la procurorul ierarhic superior în termenul
prevăzut de lege, înalta Curte urmează a o respinge ca nefondată, fără a putea
analiza pe fondul cauzei motivele invocate de petent în plângerea sa.
Ca atare, față de cele arătate, se
constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv rezoluția nr. 152/P/2011
din 27 iulie 2011 și rezoluția nr. 3987/11/2/2012 din 14 decembrie 2012 ale
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție Secția de urmărire
penala și criminalistică sunt legale și temeinice, fără a se impune
desființarea lor.
Așa fiind, în
temei art. 278
1
alin. (8)
lit.
a) C. proc. pen., înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată
de petentul M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie 2011 a
Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de
urmărire penala și criminalistică, pe care o va menține.
Potrivit disp.
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca nefondată, plângerea
formulată de petiționarul M.C. împotriva rezoluției nr. 152/P/2011 din 27 iulie
2011 a Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de
Urmărire Penală și Criminalistică.
Menține rezoluția atacată.
Obligă petiționarul la plata sumei de
200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18
aprilie 2013.