ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3853/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3853/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față,
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 82 din 16 martie
2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)
raportat la art. 10 lit. b
1
) C. proc. pen., a fost achitat
inculpatul C.R.F. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.
195/2002.
În baza art. 18
1
raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea
amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.
Pentru a pronunța
această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.R.F. este lucrător
la Penitenciarul Slobozia, având gradul profesional de agent șef adjunct de
penitenciare.
În seara zilei de 26
iulie 2011, inculpatul și soția sa au mers împreună cu părinții acesteia la
restaurantul "L.C." din municipiul Slobozia, unde au servit masa și
au consumat împreună mai multe carafe de vin alb. La plecare, s-au deplasat, pe
jos, pe B-dul M.B. și, ajungând la intersecția cu strada N.B., inculpatul a
recunoscut autoturismul său marca D., parcat prea aproape de stația de
maxi-taxi din zonă, unde-i fusese lăsat în aceeași zi de către tatăl său, cu
motivarea că are o defecțiune.
Inculpatul s-a urcat
la volan și a pornit autoturismul să vadă dacă are vreo defecțiune, împrejurare
în care a luat hotărârea să ducă autoturismul în parcarea de la blocul său,
aflat în apropiere. Din bulevard, s-a înscris pe strada N.B., moment în care a
fost surprins de un echipaj de poliție aflat în patrulare, care observase că
mașinii nu-i funcționa becul din partea dreapta față.
Fiind oprit de
agenții de poliție, în timp ce purtau discuții, aceștia au observat că
inculpatul emana vapori de alcool, astfel încât au procedat la testarea
acestuia cu aparatul D., care, la ora 00:44, a indicat valoarea de 0,82 mg/l
alcool pur în aerul expirat.
Inculpatul a fost
condus de către agenții de poliție la S.J.U. Slobozia, în vederea recoltării
probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. La prima recoltare, la ora
01:00, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,05 g
‰
, iar la a doua probă, la ora 02:00, a
rezultat o alcoolemie în scădere de 1,90 g
‰
.
Situația de fapt
reținută de către instanță a rezultat din coroborarea procesului-verbal de
depistare, a procesului-verbal de prelevare probe biologice, a buletinului de
analiză toxicologică-alcoolemie eliberat de S.M.L. Ialomița, a declarațiilor
martorilor și a înscrisurilor.
Audiat la urmărirea
penală, inculpatul a recunoscut și regretat fapta, susținând că a remarcat
faptul că autoturismul era parcat neregulamentar, în sensul că ocupa zona
rezervată autobuzelor și a dorit să-l parcheze în zona blocului său, până la
care avea de circulat aproximativ 200 m. S-a apărat în sensul că de la stația
de maxi-taxi și până la locul unde a fost oprit de agenții de poliție a
circulat aproximativ 40 metri.
Curtea de Apel
București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 190/A din 18 iunie 2012, a
admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva
Sentinței penale nr. 82 din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.
A desființat sentința
penală atacată și rejudecând, în fond:
În baza art. 87 alin.
(1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320
1
C. proc. pen. și
art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. a
condamnat pe inculpatul C.R.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 81 C.
pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de
încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.
În baza art. 359 C.
proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
Împotriva
sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul C.R.F. solicitând
admiterea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond.
În acest sens, a
susținut că este fără antecedente penale, a avut caracterizări bune de la locul
de muncă, are un copil minor în vârstă de 6 ani, soția a primit preaviz de disponibilizare,
are un apartament în rate, iar mama sa este bolnavă.
A mai precizat că a
înțeles și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite și se va îndrepta și
prin aplicarea unei sancțiuni administrative, arătând totodată că prin
aplicarea unei pedepse cu închisoare, chiar și cu suspendarea executării
acesteia, va fi exclus din cadrul penitenciarului.
Recursul este
nefondat.
Analizând decizia
atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că
hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Astfel, fără a mai
relua motivarea instanței de apel, în mod corect aceasta, reevaluând
particularitățile cauzei, prin raportare la exigențele art. 18
1
alin. (1) C. pen. și la criteriile prevăzute de alin. (2) al aceluiași text, a
concluzionat că fapta comisă de inculpatul C.R.F. a adus o atingere
semnificativă relațiilor sociale ce tind la asigurarea securității circulației
pe drumurile publice, iar, prin conținutul ei concret, fapta prezintă o
importanță suficientă pentru a-i imprima gradul de pericol social concret
specific unei infracțiuni.
În această ordine de
idei s-a avut în vedere rezultatul analizei toxicologice care atestă faptul că,
la orele 01.00, la un interval de doar 20 de minute de la momentul depistării
sale în trafic, inculpatul avea o alcoolemie de 2,05 g
‰
și manifesta o
comportare agitată, confuzie în orientarea în timp și spațiu, atenție
dispersată și judecată incoerentă.
Depășirea nivelului
maxim al îmbibației alcoolice de aproximativ 3 ori imprimă, în sine, faptei de
conducere a autovehiculului în aceste condiții un grad de pericol social
sporit, fiind evident că neproducerea unui eveniment rutier s-a datorat
exclusiv hazardului.
Totodată, la
conturarea deplină a modului și a mijloacelor de comitere a faptei, s-au avut
în vedere nu doar distanța redusă parcursă ori ora târzie, ci și împrejurarea
că inculpatul C.R. a condus autovehiculul într-o localitate urbană și pe artere
circulate, generând astfel o stare de pericol efectivă pentru desfășurarea
traficului rutier în condiții de siguranță. Caracterul efectiv al acestei stări
de pericol este reliefat mai ales de valoarea extrem de ridicată a alcoolemiei,
de natură a altera semnificativ capacitatea și manifestările psihice ale
inculpatului.
În același timp însă,
din ansamblul probator administrat în cauză, nu s-a identificat o motivație
rațională a opțiunii inculpatului de a conduce autovehiculul în starea acută în
care se afla. Susținerile sale succesive în acest sens sunt contradictorii,
inculpatul făcând referire fie la dorința de verifica starea tehnică a
autoturismului, parcat în acel loc de tatăl său ori de un prieten, fie la
intenția de a staționa vehiculul într-un mod regulamentar, aproape de
domiciliu.
Indiferent de
realitatea scopului urmărit, s-a constatat că inculpatul C.R.F. avea la
dispoziție opțiunea de a se deplasa la domiciliu cu un taximetru și de a
verifica starea tehnică a propriului autoturism a doua zi.
Pe cale de
consecință, luând însă în considerare ansamblul împrejurărilor cauzei și, cu
precădere, circumstanțele personale favorabile inculpatului, calitatea de
funcționar public cu statut special deținută la data comiterii faptei,
preocuparea sa constantă de a se perfecționa profesional ori de a menține un
climat familial stabil, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită
fapta ilicită, reținând în beneficiul inculpatului atât cauza de atenuare
prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., de care a înțeles să se
prevaleze în fond, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.
(1) lit. a) C. pen., în mod judicios instanța de apel a aplicat inculpatului o
pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării
acesteia, conform art. 81 C. pen.
Temeinicia și
legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența
proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire
și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de
probatoriul administrat în cauză.
Pedeapsa este o
măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este
întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului
o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic, ea are în mod
firesc și un puternic rol și efect educativ.
Realizarea scopului
pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către
cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte
penale.
În cauza dedusă
judecății se constată că inculpatul C.R.F. a înțeles să se prevaleze de
dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen. prin renunțarea la
administrarea oricăror probe, recunoscând acuzațiile aduse.
În lumina
argumentelor anterior expuse, prin raportarea acestor împrejurări (poziția
sinceră, de recunoaștere a inculpatului), la modalitatea concretă în care a
fost comisă fapta și, având în vedere posibilitățile reale de reeducare și
reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării
repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, se apreciază că pedeapsa
aplicată de instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit
criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv
prev. de art. 52 C. pen.
Ca atare, după
verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385
9
alin. (3) C.
proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.
385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit
dispozitivului prezentei decizii.
Văzând și
dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din
18 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.
Obligă recurentul
inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 22 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AA