ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3853/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 82 din 16 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b 1 ) C. proc. pen., a fost achitat inculpatul C.R.F. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. În baza art. 18 1 raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 RON. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.R.F. este lucrător la Penitenciarul Slobozia, având gradul profesional de agent șef adjunct de penitenciare. În seara zilei de 26 iulie 2011, inculpatul și soția sa au mers împreună cu părinții acesteia la restaurantul "L.C." din municipiul Slobozia, unde au servit masa și au consumat împreună mai multe carafe de vin alb.

La plecare, s-au deplasat, pe jos, pe B-dul M.B. și, ajungând la intersecția cu strada N.B., inculpatul a recunoscut autoturismul său marca D., parcat prea aproape de stația de maxi-taxi din zonă, unde-i fusese lăsat în aceeași zi de către tatăl său, cu motivarea că are o defecțiune. Inculpatul s-a urcat la volan și a pornit autoturismul să vadă dacă are vreo defecțiune, împrejurare în care a luat hotărârea să ducă autoturismul în parcarea de la blocul său, aflat în apropiere. Din bulevard, s-a înscris pe strada N.B., moment în care a fost surprins de un echipaj de poliție aflat în patrulare, care observase că mașinii nu-i funcționa becul din partea dreapta față. Fiind oprit de agenții de poliție, în timp ce purtau discuții, aceștia au observat că inculpatul emana vapori de alcool, astfel încât au procedat la testarea acestuia cu aparatul D., care, la ora 00:44, a indicat valoarea de 0,82 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost condus de către agenții de poliție la S.J.U. Slobozia, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. La prima recoltare, la ora 01:00, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,05 g ‰ , iar la a doua probă, la ora 02:00, a rezultat o alcoolemie în scădere de 1,90 g ‰ . Situația de fapt reținută de către instanță a rezultat din coroborarea procesului-verbal de depistare, a procesului-verbal de prelevare probe biologice, a buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie eliberat de S.M.L. Ialomița, a declarațiilor martorilor și a înscrisurilor.

Audiat la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut și regretat fapta, susținând că a remarcat faptul că autoturismul era parcat neregulamentar, în sensul că ocupa zona rezervată autobuzelor și a dorit să-l parcheze în zona blocului său, până la care avea de circulat aproximativ 200 m. S-a apărat în sensul că de la stația de maxi-taxi și până la locul unde a fost oprit de agenții de poliție a circulat aproximativ 40 metri. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 190/A din 18 iunie 2012, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva Sentinței penale nr. 82 din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița. A desființat sentința penală atacată și rejudecând, în fond: În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002 cu aplic. art. 320 1 C. proc. pen. și art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.R.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 81 C. pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. Împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul C.R.F. solicitând admiterea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond. În acest sens, a susținut că este fără antecedente penale, a avut caracterizări bune de la locul de muncă, are un copil minor în vârstă de 6 ani, soția a primit preaviz de disponibilizare, are un apartament în rate, iar mama sa este bolnavă.

A mai precizat că a înțeles și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite și se va îndrepta și prin aplicarea unei sancțiuni administrative, arătând totodată că prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, chiar și cu suspendarea executării acesteia, va fi exclus din cadrul penitenciarului. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică. Astfel, fără a mai relua motivarea instanței de apel, în mod corect aceasta, reevaluând particularitățile cauzei, prin raportare la exigențele art. 18 1 alin. (1) C. pen. și la criteriile prevăzute de alin. (2) al aceluiași text, a concluzionat că fapta comisă de inculpatul C.R.F.

a adus o atingere semnificativă relațiilor sociale ce tind la asigurarea securității circulației pe drumurile publice, iar, prin conținutul ei concret, fapta prezintă o importanță suficientă pentru a-i imprima gradul de pericol social concret specific unei infracțiuni. În această ordine de idei s-a avut în vedere rezultatul analizei toxicologice care atestă faptul că, la orele 01.00, la un interval de doar 20 de minute de la momentul depistării sale în trafic, inculpatul avea o alcoolemie de 2,05 g ‰ și manifesta o comportare agitată, confuzie în orientarea în timp și spațiu, atenție dispersată și judecată incoerentă. Depășirea nivelului maxim al îmbibației alcoolice de aproximativ 3 ori imprimă, în sine, faptei de conducere a autovehiculului în aceste condiții un grad de pericol social sporit, fiind evident că neproducerea unui eveniment rutier s-a datorat exclusiv hazardului.

Totodată, la conturarea deplină a modului și a mijloacelor de comitere a faptei, s-au avut în vedere nu doar distanța redusă parcursă ori ora târzie, ci și împrejurarea că inculpatul C.R. a condus autovehiculul într-o localitate urbană și pe artere circulate, generând astfel o stare de pericol efectivă pentru desfășurarea traficului rutier în condiții de siguranță. Caracterul efectiv al acestei stări de pericol este reliefat mai ales de valoarea extrem de ridicată a alcoolemiei, de natură a altera semnificativ capacitatea și manifestările psihice ale inculpatului. În același timp însă, din ansamblul probator administrat în cauză, nu s-a identificat o motivație rațională a opțiunii inculpatului de a conduce autovehiculul în starea acută în care se afla.

Susținerile sale succesive în acest sens sunt contradictorii, inculpatul făcând referire fie la dorința de verifica starea tehnică a autoturismului, parcat în acel loc de tatăl său ori de un prieten, fie la intenția de a staționa vehiculul într-un mod regulamentar, aproape de domiciliu. Indiferent de realitatea scopului urmărit, s-a constatat că inculpatul C.R.F. avea la dispoziție opțiunea de a se deplasa la domiciliu cu un taximetru și de a verifica starea tehnică a propriului autoturism a doua zi.

Pe cale de consecință, luând însă în considerare ansamblul împrejurărilor cauzei și, cu precădere, circumstanțele personale favorabile inculpatului, calitatea de funcționar public cu statut special deținută la data comiterii faptei, preocuparea sa constantă de a se perfecționa profesional ori de a menține un climat familial stabil, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta ilicită, reținând în beneficiul inculpatului atât cauza de atenuare prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., de care a înțeles să se prevaleze în fond, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., în mod judicios instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării acesteia, conform art. 81 C. pen.

Temeinicia și legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de probatoriul administrat în cauză. Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic, ea are în mod firesc și un puternic rol și efect educativ. Realizarea scopului pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte penale.

În cauza dedusă judecății se constată că inculpatul C.R.F. a înțeles să se prevaleze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. prin renunțarea la administrarea oricăror probe, recunoscând acuzațiile aduse. În lumina argumentelor anterior expuse, prin raportarea acestor împrejurări (poziția sinceră, de recunoaștere a inculpatului), la modalitatea concretă în care a fost comisă fapta și, având în vedere posibilitățile reale de reeducare și reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, se apreciază că pedeapsa aplicată de instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen.

Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din 18 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 noiembrie 2012. Procesat de GGC - AA