ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3853/2012

Asupra recursului de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 82 din 16 martie

2012, pronunțată de Tribunalul Ialomița, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 lit. b

1

) C. proc. pen., a fost achitat

inculpatul C.R.F. pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr.

195/2002.

În baza art. 18

1

raportat la art. 91 lit. c) C. pen., i s-a aplicat inculpatului sancțiunea

amenzii administrative în cuantum de 1000 RON.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpatul C.R.F. este lucrător

la Penitenciarul Slobozia, având gradul profesional de agent șef adjunct de

penitenciare.

În seara zilei de 26

iulie 2011, inculpatul și soția sa au mers împreună cu părinții acesteia la

restaurantul "L.C." din municipiul Slobozia, unde au servit masa și

au consumat împreună mai multe carafe de vin alb. La plecare, s-au deplasat, pe

jos, pe B-dul M.B. și, ajungând la intersecția cu strada N.B., inculpatul a

recunoscut autoturismul său marca D., parcat prea aproape de stația de

maxi-taxi din zonă, unde-i fusese lăsat în aceeași zi de către tatăl său, cu

motivarea că are o defecțiune.

Inculpatul s-a urcat

la volan și a pornit autoturismul să vadă dacă are vreo defecțiune, împrejurare

în care a luat hotărârea să ducă autoturismul în parcarea de la blocul său,

aflat în apropiere. Din bulevard, s-a înscris pe strada N.B., moment în care a

fost surprins de un echipaj de poliție aflat în patrulare, care observase că

mașinii nu-i funcționa becul din partea dreapta față.

Fiind oprit de

agenții de poliție, în timp ce purtau discuții, aceștia au observat că

inculpatul emana vapori de alcool, astfel încât au procedat la testarea

acestuia cu aparatul D., care, la ora 00:44, a indicat valoarea de 0,82 mg/l

alcool pur în aerul expirat.

Inculpatul a fost

condus de către agenții de poliție la S.J.U. Slobozia, în vederea recoltării

probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei. La prima recoltare, la ora

01:00, inculpatul a avut o alcoolemie de 2,05 g

‰

, iar la a doua probă, la ora 02:00, a

rezultat o alcoolemie în scădere de 1,90 g

‰

.

Situația de fapt

reținută de către instanță a rezultat din coroborarea procesului-verbal de

depistare, a procesului-verbal de prelevare probe biologice, a buletinului de

analiză toxicologică-alcoolemie eliberat de S.M.L. Ialomița, a declarațiilor

martorilor și a înscrisurilor.

Audiat la urmărirea

penală, inculpatul a recunoscut și regretat fapta, susținând că a remarcat

faptul că autoturismul era parcat neregulamentar, în sensul că ocupa zona

rezervată autobuzelor și a dorit să-l parcheze în zona blocului său, până la

care avea de circulat aproximativ 200 m. S-a apărat în sensul că de la stația

de maxi-taxi și până la locul unde a fost oprit de agenții de poliție a

circulat aproximativ 40 metri.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală, prin Decizia nr. 190/A din 18 iunie 2012, a

admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița împotriva

Sentinței penale nr. 82 din 16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița.

A desființat sentința

penală atacată și rejudecând, în fond:

În baza art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și

art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 76 lit. e) C. pen. a

condamnat pe inculpatul C.R.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art. 81 C.

pen. a suspendat condiționat executarea pedepsei pe durata unui termen de

încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit în condițiile art. 82 C. pen.

În baza art. 359 C.

proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.

Împotriva

sus-menționatei decizii a declarat recurs inculpatul C.R.F. solicitând

admiterea acestuia și menținerea sentinței instanței de fond.

În acest sens, a

susținut că este fără antecedente penale, a avut caracterizări bune de la locul

de muncă, are un copil minor în vârstă de 6 ani, soția a primit preaviz de disponibilizare,

are un apartament în rate, iar mama sa este bolnavă.

A mai precizat că a

înțeles și a conștientizat gravitatea faptei săvârșite și se va îndrepta și

prin aplicarea unei sancțiuni administrative, arătând totodată că prin

aplicarea unei pedepse cu închisoare, chiar și cu suspendarea executării

acesteia, va fi exclus din cadrul penitenciarului.

Recursul este

nefondat.

Analizând decizia

atacată prin prisma motivului de recurs invocat, Înalta Curte constată că

hotărârea pronunțată este legală și temeinică.

Astfel, fără a mai

relua motivarea instanței de apel, în mod corect aceasta, reevaluând

particularitățile cauzei, prin raportare la exigențele art. 18

1

alin. (1) C. pen. și la criteriile prevăzute de alin. (2) al aceluiași text, a

concluzionat că fapta comisă de inculpatul C.R.F. a adus o atingere

semnificativă relațiilor sociale ce tind la asigurarea securității circulației

pe drumurile publice, iar, prin conținutul ei concret, fapta prezintă o

importanță suficientă pentru a-i imprima gradul de pericol social concret

specific unei infracțiuni.

În această ordine de

idei s-a avut în vedere rezultatul analizei toxicologice care atestă faptul că,

la orele 01.00, la un interval de doar 20 de minute de la momentul depistării

sale în trafic, inculpatul avea o alcoolemie de 2,05 g

‰

și manifesta o

comportare agitată, confuzie în orientarea în timp și spațiu, atenție

dispersată și judecată incoerentă.

Depășirea nivelului

maxim al îmbibației alcoolice de aproximativ 3 ori imprimă, în sine, faptei de

conducere a autovehiculului în aceste condiții un grad de pericol social

sporit, fiind evident că neproducerea unui eveniment rutier s-a datorat

exclusiv hazardului.

Totodată, la

conturarea deplină a modului și a mijloacelor de comitere a faptei, s-au avut

în vedere nu doar distanța redusă parcursă ori ora târzie, ci și împrejurarea

că inculpatul C.R. a condus autovehiculul într-o localitate urbană și pe artere

circulate, generând astfel o stare de pericol efectivă pentru desfășurarea

traficului rutier în condiții de siguranță. Caracterul efectiv al acestei stări

de pericol este reliefat mai ales de valoarea extrem de ridicată a alcoolemiei,

de natură a altera semnificativ capacitatea și manifestările psihice ale

inculpatului.

În același timp însă,

din ansamblul probator administrat în cauză, nu s-a identificat o motivație

rațională a opțiunii inculpatului de a conduce autovehiculul în starea acută în

care se afla. Susținerile sale succesive în acest sens sunt contradictorii,

inculpatul făcând referire fie la dorința de verifica starea tehnică a

autoturismului, parcat în acel loc de tatăl său ori de un prieten, fie la

intenția de a staționa vehiculul într-un mod regulamentar, aproape de

domiciliu.

Indiferent de

realitatea scopului urmărit, s-a constatat că inculpatul C.R.F. avea la

dispoziție opțiunea de a se deplasa la domiciliu cu un taximetru și de a

verifica starea tehnică a propriului autoturism a doua zi.

Pe cale de

consecință, luând însă în considerare ansamblul împrejurărilor cauzei și, cu

precădere, circumstanțele personale favorabile inculpatului, calitatea de

funcționar public cu statut special deținută la data comiterii faptei,

preocuparea sa constantă de a se perfecționa profesional ori de a menține un

climat familial stabil, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită

fapta ilicită, reținând în beneficiul inculpatului atât cauza de atenuare

prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen., de care a înțeles să se

prevaleze în fond, cât și circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 alin.

(1) lit. a) C. pen., în mod judicios instanța de apel a aplicat inculpatului o

pedeapsă de 4 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

acesteia, conform art. 81 C. pen.

Temeinicia și

legalitatea hotărârii judecătorești de condamnare este dată de existența

proporției juste dintre riposta socială, determinată în procesul de stabilire

și aplicare a pedepsei și culpabilitatea și periculozitatea relevate de

probatoriul administrat în cauză.

Pedeapsa este o

măsură de constrângere și un mijloc de reeducare. Cu toate că pedeapsa este

întotdeauna o măsură cu caracter represiv, de natură să provoace infractorului

o anumită suferință, atât de ordin moral, cât și de ordin fizic, ea are în mod

firesc și un puternic rol și efect educativ.

Realizarea scopului

pedepsei include atât preîntâmpinarea săvârșirii de noi infracțiuni de către

cel condamnat, cât și de către alte persoane predispuse să săvârșească fapte

penale.

În cauza dedusă

judecății se constată că inculpatul C.R.F. a înțeles să se prevaleze de

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. prin renunțarea la

administrarea oricăror probe, recunoscând acuzațiile aduse.

În lumina

argumentelor anterior expuse, prin raportarea acestor împrejurări (poziția

sinceră, de recunoaștere a inculpatului), la modalitatea concretă în care a

fost comisă fapta și, având în vedere posibilitățile reale de reeducare și

reinserție socială ale inculpatului, de diminuare a riscului încălcării

repetate a relațiilor sociale ocrotite de lege, se apreciază că pedeapsa

aplicată de instanța de control judiciar a fost just individualizată, potrivit

criteriilor prev. de art. 72 C. pen., corespunzând scopului educativ-preventiv

prev. de art. 52 C. pen.

Ca atare, după

verificarea cauzei și în raport de disp. art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., recursul fiind nefondat, Curtea urmează a-l respinge conform art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul C.R.F. împotriva Deciziei penale nr. 190/A din

18 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din

oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 noiembrie 2012.

Procesat de GGC - AA