ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1005/2014

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 70/F a

Tribunalului Bistrița-Năsăud din 05 aprilie 2013, pronunțată în Dosar nr.

6897/112/2012, s-a dispus condamnarea inculpatului F.G., agent de poliție în

cadrul I.P.J. Bistrița-Năsăud, la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în

sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin.

(1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în

baza art. 86

2

C. pen. un termen de încercare de 3 ani.

Conform art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, s-a dispus ca inculpatul să se supună

următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte

la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud;

- să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existentă, toate aceste

date urmând a fi comunicate Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

S-au pus în vedere

inculpatului disp. art. 86

4

C. pen., privind revocarea suspendării executării

pedepsei sub supraveghere.

S-a făcut aplicarea

art. 71 rap. la art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., fiind suspendată

executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

A fost respinsă

acțiunea civilă formulată de părțile civile Spitalul Județean de Urgență Bistrița

și Serviciul de Ambulanță Județean Bistrița-Năsăud, ca fiind inadmisibilă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud înregistrat sub nr. 739/P/2012,

a fost trimis în judecată inculpatul F.G., pentru săvârșirea infracțiunii prev.

de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu motivarea că acesta, la data de

24 iulie 2012, a condus pe drumurile publice un autovehicul, având o îmbibație alcoolică

mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge, ocazie cu care a accidentat-o pe partea

vătămată S.M., care a primit ajutor de urgență și a fost internată în spital.

Partea vătămată

Spitalul Județean de Urgență Bistrița s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 3.976 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor ocazionate cu internarea

părții vătămate S.M.

De asemenea, Serviciul

de Ambulantă Județean Bistrita-Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu suma

de 847,40 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de asistență medicală de

urgență și transport, privind-o pe partea vătămată.

Inculpatul, prezent

în instanță, a recunoscut săvârșirea faptei, solicitând aplicarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., nefiind de acord cu plata despăgubirilor solicitate

de părțile civile-unități sanitare.

Analizând probele

administrate în cauză (procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului

faptei și planșa foto aferentă, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie și

raportul de expertiză medico-legală privind calculul retroactiv al acesteia, declarația

părții vătămate S.M., declarațiile martorilor S.M. și O.R., adresa din 26 iulie

2012 emisă de Inspectoratul de Poliție Județean Bistrița-Năsăud - Serviciul resurse

umane, din care rezultă că inculpatul deține gradul profesional de agent șef principal

de poliție, iar la data de 24 iulie 2012 avea calitatea de organ de cercetare al

poliției judiciare, cazierul inculpatului, declarațiile inculpatului, inclusiv cea

din cursul judecății, instanța a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul F.G.

lucrează în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud, Secția

4 Poliție Rurală Beclean, în calitate de agent de poliție, face parte din structurile

organelor de poliție judiciară și este proprietarul autoturismului marca O.

La data de 24

iulie 2012, în jurul orelor 19.00, a condus acest autoturism pe DJ 172, din orașul

Beclean, și din cauza neatenției și a consumului de alcool, a accidentat-o pe partea

vătămată S.M., care se deplasa regulamentar pe trotuar.

S-a constatat,

în urma testării cu aparatul etilotest, că inculpatul avea o alcoolemie de 0,91

mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din buletinul

de analiză toxicologică alcoolemie rezultă că inculpatul avea o alcoolemie la proba

I de 1,10 g‰ și la proba nr. II de 1,00 g‰ alcool pur în sânge. Din raportul de

expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei, a rezultat că

la ora evenimentului rutier (ora 19.10) inculpatul putea avea o alcoolemie mai mare

de 0,80 g‰ alcool pur în sânge cu o valoare teoretică apropiată de 1,20 g‰.

În urma accidentului

produs, partea vătămată S.M. a suferit leziuni traumatice, care așa cum rezultă

din certificatul medico-legal s-au putut produce în cadrul unui accident rutier

și care au necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale. Din același act rezultă că

partea vătămată a fost internată în Secția Chirurgie a Spitalului Județean de Urgență

Bistrița în perioada 25-30 iulie 2012.

Partea vătămată

S.M. a precizat că se constituie parte civilă cu suma de 600 RON, reprezentând despăgubiri

civile și cu suma de 5.000 euro, reprezentând daune morale și, totodată, l-a acționat

în judecată pe inculpat pe cale civilă cu privire la aceste pretenții, având dosar

la Judecătoria Beclean, respectiv nr. 1234/186/2012.

Cu privire la

vătămarea corporală a părții vătămate, având în vedere numărul de zile de îngrijiri

medicale rezultate din certificatul medico-legal, s-a constat că fapta nu este prevăzută

de legea penală, dispunându-se neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea

prev. de art. 184 alin. (1) și (3) C. pen.

Având în vedere

această stare de fapt, instanța a apreciat că inculpatul F.G. se face vinovat de

comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice autovehiculul având o îmbibație

alcoolică mai mare de 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art. 87 alin. (1) din

O.U.G. nr. 195/2002 pentru care l-a condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare.

La individualizarea

acestei pedepse au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev.

de art. 72 C. pen., și anume: gradul de pericol social la faptei, împrejurările

în care aceasta a fost comisă, faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a

recunoscut comiterea faptei, dar la data săvârșirii acesteia deținea gradul profesional

de agent șef principal de poliție, calitate în care ar fi trebuit să se abțină de

la încălcarea normelor legale, mai ales că datoria sa era să solicite cetățenilor

respectarea acestora, și să vegheze la îndeplinirea acestui obiectiv, motiv pentru

care s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea pedepsei de 1

an închisoare, cu reținerea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Văzând întrunite

condițiile prevăzute de lege și apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins

fără privare de libertate, dar cu fixarea unor măsuri de supraveghere menite să

asigure resocializarea, în baza art. 86

1

C. pen. a fost suspendată executarea

pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 86

2

C. pen. un

termen de încercare de 3 ani.

Împotriva acestei

hotărâri, în termen legal a declarat apel inculpatul F.G., solicitând desființarea

acesteia, în parte, în latura penală a cauzei, sub aspectul individualizării pedepsei

și menținerea soluției pronunțate, în ce privește latura civilă.

Prin decizia penală

nr. 130/A din data de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția

penală și de minori, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpatul F.G., acesta fiind motivat în scris, în termenul

legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul

declarat, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12 și pct. 17

2

C. proc. pen., solicitându-se achitarea inculpatului,

în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

În subsidiar,

s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, fapta regăsindu-se încriminată

în art. 335 alin. (1) C. pen. actual, iar sub aspectul limitelor de pedeapsă, prevede

alternativ și pedeapsa amenzii, față de reglementarea anterioară. A solicitat redozarea

pedepsei, cu aplicarea art. 80, 81 C. pen.

Analizând recursul

declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu este fondat.

În ce privește

primul caz de casare invocat de apărare, Înalta Curte constată că acesta a fost

încadrat în dispozițiile art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., respectiv lipsește

unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Apărările inculpatului,

care a susținut că nu a prevăzut și urmărit producerea accidentului, nu pot fi valorificate

în prezenta cale de atac, dat fiind că judecata a avut loc în condițiile art. 320

1

C. proc. pen., procedură în care inculpatul a fost de acord să recunoască în integralitatea

fapta astfel cum a fost reținută în actul de sesizare a instanței.

Referitor Ia cel

de al doilea motiv de recurs, Înalta Curte retine următoarele:

Examinând cauza,

în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii

de către inculpat, instanța de recurs constată că nu se impune aplicarea legii penale

mai favorabile.

Infracțiunea reținută

în sarcina inculpatului F.G., prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G nr. 195/2002

se regăsește incriminată în C. pen. actual, în art. 336 alin. (1), care prevede

pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani sau amenda.

În ce privește

pedeapsa principală, este adevărat că în abstract aceasta apare mai favorabilă,

sub aspectul prevederii alternative a amenzii, însă, în concret, în raport cu proporționalitatea

pedepsei aplicată inculpatului, cuantumul acesteia fiind orientat la minimul special

prevăzut de lege, instanța de recurs constată că nu s-ar produce un efect favorabil

în raport cu norma de încriminare actuală.

Pentru aceste

considerente, Înalta Curte de Casație va respinge, ca nefondat, recursul declarat

de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data de 17 iunie 2013

pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru

inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul F.G. împotriva deciziei penale nr. 130/A din data

de 17 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru

inculpat, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 20 martie 2014.