ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra apelurilor de față,
În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 791 din 18 decembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 396 alin. (1), (4) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.
În baza art. 83 alin. (1) și (3), art. 84 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că prin rechizitoriul din 05 august 2014 emis în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistrița, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de 1,30 gr ‰, iar la intersecția cu strada D. a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut cu prilejul audierii în calitate de suspect și de inculpat fapta reținută în sarcina sa, manifestând regret.
În procedura camerei preliminare nu au fost invocate excepții, iar în cursul judecății inculpatul s-a prevalat de dispozițiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că la data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, organele de poliție din cadrul I.P.J. Bistrița-Năsăud - Poliția Municipiului Bistrița, Biroul Rutier au fost sesizate prin serviciul de urgență, că pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistrița la intersecția cu strada D., s-a produs un accident soldat cu pagube materiale.
Deplasându-se la fața locului, în prezența martorului E., organele de poliție au constatat că autoturismul implicat în evenimentul rutier este marca B., fiind proprietatea „A. & Asociații Societate Civilă de Avocați", cu sediul în Bistrița-Năsăud.
Totodată, organele de poliție au legitimat cele două persoane aflate lângă autoturism, stabilindu-se că acestea sunt inculpatul A. și martorul F.
Întrucât inculpatul A. a declarat verbal că este persoana care a condus autoturismul, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, care a indicat valoarea de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat.
În aceste condiții, inculpatul A. a fost condus la Spitalul Județean Bistrița Năsăud - UPU, unde a fost examinat clinic și i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în continuare inculpatul deplasându-se la sediul organelor de cercetare penale pentru a fi audiat.
Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie din data de 31 martie 2014, emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Bistrița-Năsăud, la ora primei recoltări de probe biologice 03:35, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰, iar la ora celei de a doua recoltări 05:10, o alcoolemie de 1,20 g‰.
În prezența martorului G., fiind solicitat să semneze procesul-verbal de constatare și să dea declarații în legătură cu fapta, inculpatul A. și-a schimbat poziția, refuzând semnarea documentelor, invocând faptul că, în realitate, autoturismul a fost condus de către martorul F., ceea ce a determinat organele de cercetare penală să procedeze la testarea cu aparatul alcooltest și la recoltarea probelor biologice și de la acesta.
În urma audierii martorului E., șoferul care conducea autoturismul aflat în spatele celui implicat în producerea evenimentului rutier, s-a stabilit că, într-adevăr, acesta a fost condus de către inculpatul A., declarație susținută și de inculpatul A. cu ocazia audierii în calitate de suspect în fața procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și, ulterior, cu ocazia punerii în mișcare a acțiunii penale.
Inculpatul a recunoscut că, în noaptea respectivă, în jurul orei 01:00, în timp ce s-a aflat la birou (sediul profesional), a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul și, pe fondul consumului de alcool și al neatenției, a pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu indicatorul rutier aflat în intersecție și avariind poarta imobilului din apropiere în urma proiectării autoturismului ca efect al impactului, manifestând regret față de comiterea faptei și de conduita sa la sediul organelor de cercetare penală.
Potrivit adresei din 30 aprilie 2014, emisă de Baroul Bistrița-Năsăud, inculpatul A. are calitatea de avocat definitiv.
Starea de fapt sus-descrisă a fost probată în cursul urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a infracțiunii; rezultatul testării cu aparatul alcooltest; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 31 martie 2014, emis de S.J.M.L Bistrița-Năsăud; buletinul de examinare clinică; declarațiile martorilor; G., E.; declarațiile numitului A. date în calitate de suspect, respectiv de inculpat; cazierul auto.
În drept, fapta inculpatului A., care în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistrița, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de 1,30 gr ‰,
iar la intersecția cu strada D. a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.
Inculpatul, prin apărător a solicitat în principal, în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu aplicarea art. 80 C. pen. renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea, în temeiul art. 81 C. pen., a unui avertisment.
Apărarea a susținut că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de art. 80 alin. (1) C. pen., respectiv infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul și împrejurările în care a fost comisă și în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sate de îndreptare se poate aprecia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.
De asemenea, s-a mai arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 80 alin. (2) C. pen., inculpatul neavând antecedente penale, colaborând cu organele de urmărire penală și recunoscând fapta pe parcursul urmăririi penale. S-a mai arătat că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori de la judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.
Totodată, s-a subliniat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este amenda penală alternativ cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar textul art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen. condiționează operarea renunțării la aplicarea pedepsei doar pentru infracțiunile care sunt pedepsite cu închisoare de până la 5 ani inclusiv.
La dosar a fost de asemenea depusă practică judiciară în materie.
De cealaltă parte, Ministerul Public a solicitat, raportat la gravitatea concretă a faptei comise și la conduita procesuală inițială a inculpatului, aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă specială, cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.
Raportat la toate criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a apreciat că niciuna dintre soluțiile avansate de către acuzare și apărare nu sunt de natură a reflecta gradul de pericol social concret al faptei comise și nici de a contribui la reeducarea în mod concret și real a inculpatului.
Prima instanță a reținut că inculpatul are vârsta de 36 de ani, a absolvit Facultatea de Drept, în prezent fiind avocat definitiv în cadrul Baroului Bistrița-Năsăud și se bucură de o bună reputație. În aceste condiții, lipsa antecedentelor penale este firească, prin natura profesiei pe care acesta o exercită. Acesta a colaborat cu organele judiciare, a avut o conduită procesuală corectă și a manifestat regret față de fapta comisă. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere și împrejurarea că distanța parcursă a fost scurtă, precum și faptul că ora la ora 2 noaptea care acesta s-a deplasat, traficul rutier era redus.
Totodată, inculpatul a fost examinat clinic pentru determinarea gradului de intoxicație alcoolică de către medicul de gardă din cadrul Spitalului Județean Bistrița-Năsăud - UPU, iar din acest buletin rezultă următoarele:
- sub aspectul manifestărilor neurologice, toate probele la care inculpatul a fost supus indicau valori normale, iar vorbirea era clară;
- sub aspectul manifestărilor psihice, inculpatul avea o comportare ordonată, fiind orientat în timp și spațiu în mod ordonat, cu atenție concentrată și judecată coerentă.
În același timp Curtea a avut în vedere și valoarea relativ ridicată a alcoolemiei (1,30 gr ‰ la prima recoltare), precum și faptul că acesta a fost implicat într-un eveniment rutier, ceea ce denotă împrejurarea că starea în care se afla inculpatul a fost de natură să creeze un real pericol pentru siguranța traficului rutier, chiar redus la acea oră.
Din fișa cazierului auto a mai rezultat faptul că acesta a fost sancționat contravențional în mai multe rânduri pentru abateri de la normele rutiere (în special depășirea vitezei), astfel încât raportat la toate aceste aspecte Curtea a apreciat că nu este oportună renunțarea la aplicarea unei pedepse și aplicarea doar a unui avertisment.
Raportat la urmările concrete ale faptei, dar și la persoana și conduita procesuală a inculpatului, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse, însă în condițiile art. 83 C. pen., considerând că prin măsurile de supraveghere la care va fi supus inculpatul pe durata termenului de 2 ani se poate realiza atât scopul educativ, cât și coercitiv al pedepsei, amânarea aplicării acesteia neatrăgând, în condițiile art. 90 C. pen. nicio decădere, interdicție sau incapacitate.
Pe cale de consecință, în baza art. 396 alin. (1), (4) și (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C pen., Curtea a stabilit pedeapsa minimă de 8 luni închisoare (redusă cu 1/3) în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui autovehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. și a amânat, în baza art. 83 alin. (1) și (3), art. 84 alin. (1) C. pen. aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datete prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)–e) se vor comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.
În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectarii măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul A. Mintsterul Public a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilite pentru inculpat, precum și soluția de amânare a aplicării acesteia.
Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în principal, și în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 16 lit. c) C. pen., considerând că fapta a fost dezincriminată și nu există probe suficiente, având în vedere că instanța de contencios constituțional a înlăturat sintagma „la momentul prelevării probelor" din conținutul infracțiunii.
Examinând apelurile prin prisma dispozițiilor legale Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:
Ministerul Public a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei stabilite pentru inculpat, precum și soluția de amânare a aplicării acesteia.
Instanța de apel reține că inculpatul a fost condamnat ia pedeapsa închisorii de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistrița, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibație alcoolică de 1,30 gr ‰, iar la intersecția cu strada D. a produs un accident de circulație soldat cu pagube materiale.
În cursul urmăririi penate inculpatul a recunoscut cu prilejul audierii în calitate de suspect și de inculpat fapta reținută în sarcina sa, manifestând regret.
Instanța de fond a apreciat că raportat Ia urmările concrete ale faptei, dar și la persoana și conduita procesuală a inculpatului este justificată aplicarea unei pedepse de 8 luni în condițiile art. 83 C. pen.
În ce privește sancțiunea aplicată, Înalta Curte apreciază că prin sentința penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
Atingerea dublului scop preventiv și educativ ai pedepsei este condiționată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte și durata sancțiunii și natura sa pe de altă parte.
Astfel, se reține că inculpatul este avocat în cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, se bucură de o bună reputație, a colaborat cu organele judiciare, a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut și a regretat fapta comisă.
De asemenea, ținând cont șl de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul de circulație (la 02:00 când traficul este extrem de redus, distanța parcursă) se apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului, dar și sub aspectul modalității de executare.
Se constată că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, ținând cont de comportamentul inculpatului înainte și după săvârșirea faptei, considerând că în mod neîndoielnic pronunțarea hotărârii constituie un avertisment pentru aceasta și că inculpatul nu va mai săvârși infracțiuni chiar și fără executarea pedepsei cu închisoarea. În același sens, se consideră că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aștepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-și formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.
Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 83 C. pen., respectiv cuantumul pedepsei aplicate este inferior celui maxim de 2 ani, nu sunt incidente condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, iar aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, impunându-se supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de aceste considerente, criticile Ministerului Public vor fi respinse ca nefondate.
În ce privește apelul inculpatului A. prin care acesta solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în principal, și în subsidiar renunțarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., considerând că fapta a fost dezincriminată și nu există probe suficiente se constată că este nefondat.
Instanța de control judiciar reține că inculpatul a solicitat și a fost judecat în procedura simplificată, ceea ce înseamnă că acesta a recunoscut în totalitatea acuzația care i se aduce, însușindu-și probele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora a acceptat să fie condamnat.
În această situație orice analiză cu privire la existența faptei și a vinovăției este exclusă, motiv pentru care critica vizând insuficiența probelor este nefondată.
În ce privește solicitarea inculpatului de achitare, întrucât prin Decizia Curții Constituționale nr. 732/2014 a fost declarată neconstituțională sintagma „la momentul prelevării probelor" ceea ce duce în accepțiunea acestuia la dezincriminarea faptei, se constată că este nefondată.
Faptul că instanța de contencios constituțional a declarat neconstituțională sintagma „la momentul prelevării probelor" nu poate determina dezincriminarea infracțiunii.
Dezincriminarea privește fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condițiilor de incriminare și de sancționare. Dacă se modifică numai o parte din condițiile de incriminare ori de sancționare în raport cu legea în vigoare la momentul săvârșirii faptei, nu se poate vorbi de prezența unei dezincriminări, ci a unei continuități de incriminare a faptei, în această situație, fiind incidente dispozițiile de aplicare a legii penale mai favorabile.
Astfel, față de situația de fapt reținută și recunoscută de inculpat, este evident că a existat o acțiune de conducere a unui autovehicul de către o persoană care a avut o anumită îmbibație alcoolică, din moment ce aceasta este condiția preexistentă opririi în trafic în vederea recoltării probelor de sânge. Persoana, însă, la momentul conducerii (devenit moment al săvârșirii faptei tocmai prin neconstituționalitatea în discuție), nu avea sau cel puțin există un dubiu că ar fi avut alcoolemia peste limita oprită de lege.
Procurorul a apreciat că prin eliminarea unei condiții incriminatorii, ne aflăm în prezența unei dezincriminării in concreto, dar chiar și în această situație se poate pronunța o soluție de condamnare bazată pe calculul retroactiv al alcoolemiei.
Or, față de probatoriul administrat în cauză, constând în declarația inculpatului de recunoaștere și de judecare în procedură simplificată, rezultatul testării cu aparatul alcooltest; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 31 martie 2014, emis de S.J.M.L. Bistrița-Năsăud - conform cărora rezultatul alcoolemiei la prima recoltare la ora 3
35
-1,30‰, iar la a doua recoltare, la ora 5
10
- 1,20‰; buletinul de examinare clinică; declarațiile martorilor, se reține că fapta inculpatului astfel cum a fost reținută în concret concordă cu norma de incriminare sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, adică a celor privitoare la obiect, subiect, locul și timpul săvârșirii faptei, precum și cu cele referitoare la latura obiectivă cu componentele sale: elementul material, cerințele esențiale, urmarea imediată și legătura de cauzalitate.
De altfel, ca urmare a declarării neconstituționale a sintagmei face ca în prezent să nu mai fie incriminată conducerea cu alcoolemia prohibită la momentul prelevării probelor, ci doar la momentul conducerii vehiculului.
Or, probele administrate în faza urmăririi penale, însușite de inculpat în baza cărora a solicitat și judecarea în procedură simplificata dovedesc săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă care nu a fost dezincriminată.
Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 791 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, iar apelantul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 791 din 18 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentrea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 mai 2015.