ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 879/2014 din 23 octombrie 2014 pronunțată în Dosarul nr. 822/33/2014, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de către inculpatul-condamnat F.J. împotriva sentinței penale nr. 908 din 13 iunie 2006 a Judecătoriei Bistrița, menținută prin decizia penală nr. 55/A din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița Năsăud și a deciziei penale nr. 518/R din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, pe care le-a desființat în latura penală și rejudecând, a încetat procesul penal pornit împotriva condamnatului F.J. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1984 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., conform art. 16 lit. f) C. proc. pen. și a înlăturat pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru această faptă ca efect al intervenirii prescripției.

A înlăturat din hotărârile judecătorești disp. art. 33 lit. a) privind concursul real de infracțiuni, constatând că în prezent condamnatul mai are de executat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) vechiul C. pen.

A menținut restul dispozițiilor hotărârii.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a reținut că prin sentința penală nr. 908 din 13 iunie 2006 pronunțată în Dosarul nr. 3162/2005 a Judecătoriei Bistrița, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A fost condamnat inculpatul F.J.,

pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare.

În

barza art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost comise în concurs real motiv pentru care în temeiul art. 34 lit. b) C. pen. s-au contopit pedepsele cu închisoarea stabilită pentru infracțiunile concurente în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a constatat că infracțiunile ce fac obiectul prezentului dosar sunt în concurs real cu infracțiunile rutiere pentru care prin sentința penală nr. 187/2003 a Judecătoriei Dej, inculpatul a fost condamnat la trei pedepse de câte 1 an închisoare fiecare și în privința cărora s-a constatat grațierea pedepsei conform Legii nr. 543/2002.

S-a constatat că paguba pricinuită părții vătămate SC I. SA cu sediul în Bistrița, D.C., județul Bistrița-Năsăud și SC C.P.C. Rodna, cu sediul în comuna Rodna, str. I., județul Bistrița-Năsăud, a fost recuperată prin plată.

A fost obligat inculpatul să plătească părții civile SC P.P. SRL Șieu Măgheruș, cu sediul în Șieu-Măgheruș, str. P., județul Bistrița-Năsăud suma de 14.346,39 RON, iar părții civile SC A.D.L.C. SRL, cu sediul în Bistrița, str. S., județul Bistrița-Năsăud, suma de 2.183,88 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 RON cu titlu cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, inculpatul F.J. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (4 acte materiale), săvârșită in următoarele împrejurări:

Printr-o procură autentificată la data de 27 august 1999, inculpatul a fost împuternicit de către numita D.O. să administreze patrimoniul SC F. SRL Bistrița. Documentul nu a fost ulterior înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, administrator al societății figurând tot numita D.O.

Ca urmare a acestei împuterniciri, inculpatul a început în cursul anului 2000 să desfășoare activitate comercială cu această societate, activitate constând în intermedieri de diverse bunuri. În cursul anului 2001 a deschis și un cont bancar la SC  Banca E.

SA - Sucursala Bistrița, ocazie cu care i s-a eliberat un carnet cu file CEC, depunându-și și specimen de semnătură la societatea bancară în cauză.

Ulterior, în perioada-septembrie - octombrie 2002 acesta a emis, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a avea acoperirea necesară, 4 file CEC în favoarea unor societăți comerciale după cum urmează:

Astfel, în intervalul 30 septembrie-26 noiembrie 2002, au fost întocmite 6 facturi fiscale pentru diverse cantități de combustibil ce au fost livrate inculpatului, insă acesta a achitat doar contravaloarea primei facturi emise.

Ca urmare, la data de 25 noiembrie 2002, SC A.D.L. SRL a completat fila CEC seria XX 4003 primită de la inculpat, cu suma de 25.838.800 RON (4.000.000 RON reprezentând avans marfă) și s-a luat apoi legătura cu inculpatul. Acesta s-a deplasat la sediul SC A.D.L. SRL, ocazie cu care i s-a pus în vedere să achite contravaloarea produselor ce-i fuseseră livrate, în caz contrar urmând ca fila CEC să fie introdusă în bancă spre decontare.

F.J. i-a asigurat că o să încerce să plătească în câteva ore însă nu s-a mai întors, astfel că societatea a introdus în aceeași zi, respectiv în 27 noiembrie 2002, fila CEC în bancă, aceasta fiind refuzată la plată în data de 29 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont, trăgător în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 31.838.800 RON.

Ulterior, societatea prejudiciată a încercat în vederea stingerii obligației de plată efectuarea unei compensări între firme prin predarea de către inculpat a unui teren. Acesta din urmă nu a făcut însă demersuri pentru predarea terenului. La data de 07 noiembrie 2002, printr-un angajament scris dat în prezența reprezentanților SC P.P. SRL, incuIpatul a recunoscut că a remis fila CEC deși știa ca nu are disponibil bănesc.

Pe parcursul cercetărilor SC P.P. SRL a recuperat de la inculpat mărfuri în valoare de 5.950.000 RON, astfel că s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 159.346.742 RON, precum și cu suma de 24.117.139 RON reprezentând dobânda legală.

La scadență fila CEC a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă a fost refuzată la plată în 24 decembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului bănesc.

Ca urmare, partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.468,763 RON.

Cu două zile înainte de scadență C.l. a luat legătura telefonic cu inculpatul și l-a întrebat dacă poate să introducă fila CEC în bancă. Acesta i-a solicitat să mai aștepte 2 zile, începând de la data scadenței și abia apoi să folosească fila CEC, deoarece până atunci va avea disponibil bănesc.

Ca urmare, numitul C.l. a depus fila CEC la Banca C.R. - Agenția R. la data de 04 noiembrie 2002, astfel încât aceasta să ajungă până în 07 noiembrie 2002 (data indicată de inculpat) la SC Banca E. SA (Banca trăgătorului). La 07 noiembrie 2002, fila CEC a fost însă refuzată la plata pe motivul lipsei disponibilului în cont - trăgător în interdicție bancară.

SC C.M. SRL Rodna s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.700.000 RON.

În

cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică grafică prin care s-a concluzionat că semnăturile de la poziția trăgătorului existente pe cele 4 file CEC au fost efectuate de inculpat, scrisul ce completează rubrica filelor CEC emis în favoarea părților vătămate SC I. SA Bistrița, și SC C.M.P. SRL Rodna a fost executat tot de către inculpat în timp ce scrisul ce completează, rubricatura filelor CEC seria XX 4003 și XX 4004 a fost executat de către alt scriptor.

De menționat este că din adresa din 07 mai 2003 emisă de Banca E. SA - Sucursala Bistrița, rezultă că SC F. SRL s-a aflat în interdicție bancară cu filele CEC emise de către inculpat. Fila CEC care a generat interdicția a fost cea cu seria XX 4005 emisă în favoarea SC I. SA Bistrița.

Din adresa din 01 martie 2004 a aceleiași instituții, rezultă că în perioada 01 septembrie 2002 – 30 noiembrie 2002, SC T. SRL a avut în contul deschis la Banca E. Bistrița un rulaj de 53.009.532 RON.

SC I. SA prin scriptul depus la dosar a declarat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 14.468.763 ROL, reprezentând valoare produse livrate și neachitate, precum și actualizarea acestei sume la zi cu rata inflației începând cu data de 24 octombrie 2002.

Ulterior, SC I. SA Bistrița, prin reprezentanții săi legali, respectiv prin adresa din 10 octombrie 2005, a încunoștiințat instanța despre faptul că renunță la judecată, dat fiind faptul că suma de bani solicitat le-a fost în totalitate achitată.

Partea civilă SC C.M.P.C. SRL prin adresa din 27 septembrie 2005 a arătat că înțeleg să renunțe la acțiunea civilă, întrucât a rămas fără obiect, suma de bani pretinsă fiind plătită în totalitate.

SC P.P. SA Șieu-Măgheruș, prin scriptul depus la dosar a învederat instanței faptul că înțelege să se mai constituie parte civilă în cauză cu suma de 14,346,39 RON.

SC A.D.L.C. SRL Bistrița, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță prin reprezentanții săi dar, în cursul urmăririi penale, a arătat că se constituie parte civilă cu suma de 2.183,88 RON.

Inculpatul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar se impune a fi menționat faptul că acesta a avut cunoștință despre proces solicitând, la un moment dat, amânarea judecării cauzei pentru angajare de avocat, ceea ce a și făcut ulterior acestui moment.

Apreciind materialul probator administrat, respectiv actele și lucrările dosarului de urmărire penală, precum și declarațiile martorilor audiați în faza de judecată: B.I.A., B.L., B.E.C., P.T.

, L.D., C.I., instanța reține, în fapt următoarele:

Printr-o procură autentificată la data de 27 august 1999, inculpatul a fost împuternicit de către numita D.O. să administreze patrimoniul SC F. SRL Bistrița. Documentul nu a fost ulterior înregistrat la Oficiul Registrului Comerțului, administrator al societății figurând tot numita D.O.

Ca urmare a acestei împuterniciri, inculpatul a început în cursul anului 2000 să desfășoare activitate comercială cu această societate, activitate constând în intermedieri de diverse bunuri. În cursul anului 2001 a deschis și un cont bancar la SC Banca E. SA - Sucursala Bistrița, ocazie cu care i s-a eliberat un carnet cu file CEC, depunându-și și specimen de semnătură la societatea bancară în cauză.

Ulterior, în perioada septembrie - octombrie 2002 acesta a emis, în baza aceleiași rezoluții infracționale, fără a avea acoperirea necesară, 4 file CEC în favoarea unor societăți comerciale după cum urmează:

Astfel, în intervalul 30 septembrie – 26 noiembrie 2002, au fost întocmite 6 facturi fiscale pentru diverse cantități de combustibil ce au fost livrate inculpatului, însă acesta a achitat doar contravaloarea primei facturi emise.

Ca urmare, la data de 25 noiembrie 2002, SC A.D.L. SRL a completat fila CEC scria XX 4003 primită de la inculpat, cu suma de 25.838.800 RON (4.000.000 ROL reprezentând avans marfă) și s-a luat apoi legătura cu inculpatul. Acesta s-a deplasat la sediul SC A.D.L. SRL, ocazie cu care i s-a pus în vedere să achite contravaloarea produselor ce-i fuseseră livrate, în caz contrar urmând ca fila CEC să fie Introdusă în bancă spre decontare.

F.J. i-a asigurat că o să încerce să plătească în câteva ore, însă nu s-a mai întors, astfel că societatea a introdus în aceeași zi, respectiv în 27 noeimbrie 2002, fila CEC în bancă, aceasta fiind refuzată la plată în data de 29 noiembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului în cont, trăgător în interdicție bancară.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 31.838.800 RON.

Ulterior societatea prejudiciată a încercat în vederea stingerii obligației de plată efectuarea unei compensări între firme prin predarea de către inculpat a unui teren. Acesta din urmă nu a făcut însă demersuri pentru, predarea terenului. La data de 07 noiembrie 2002, printr-un angajament scris dat în prezența reprezentanților SC P.P. SRL, inculpatul a recunoscut că a remis fila CEC deși știa că nu are disponibil bănesc.

Pe parcursul cercetărilor SC P.P. SRL a recuperat de la inculpat mărfuri în valoare de 5.950.000 RON, astfel că s-a mai constituit parte civilă în cauză cu suma de 159.346.742 RON, precum și cu suma de 24.117.139 RON reprezentând dobânda legală.

La scadență fila CEC a fost introdusă în bancă pentru decontare, însă a fost refuzată la plată în 24 decembrie 2002 pe motivul lipsei disponibilului bănesc.

Ca urmare partea vătămată s-a constituit parte civilă in cauză cu suma de 14.468.763 RON.

Cu două zile înainte de scadență C.I. a luat legătura telefonic cu inculpatul și l-a întrebat dacă poate să introducă fila CEC în bancă. Acesta i-a solicitat să mai aștepte 2 zile, începând de la data scadenței și abia apoi să folosească fila CEC, deoarece până atunci va avea disponibil bănesc.

Ca urmare, numitul C.l. a depus fila CEC la Banca C.R. - Agenția R. la data de 04 noiembrie 2002, astfel încât aceasta să ajungă până în 07 noiembrie 2002 (data indicată de inculpat) la SC Banca E. SA (Banca trăgătorului). La 07 noiembrie 2002, fila CEC a fost însă refuzată la plată pe motivul lipsei disponibilului în cont - trăgător în interdicție bancară.

SC C.M. SRL Rodna s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 35.700.000 RON.

În

cauză a fost efectuată o constatare tehnico-științifică grafică prin care s-a concluzionat că semnăturile de la poziția trăgătorului existente pe cele 4 file CEC au fost efectuate de inculpat, scrisul ce completează rubrica filelor CEC emis în favoarea părților vătămate SC I. SA Bistrița, și SC C.M.P. SRL Rodna a fost executat tot de către inculpat în timp ce scrisul ce completează rubricatura filelor CEC seria XX 4003 și XX 4004 a fost executat de către alt scriptor.

De menționat este că din adresa din 07 mai 2003 emisă de Banca E. SA - Sucursala Bistrița, rezultă că SC F. SRL s-a aflat în interdicție bancară cu filele CEC emise de către inculpat. Fila CEC care a generat interdicția a fost cea cu seria XX 4005 emisă în favoarea SC I. SA Bistrița.

Din adresa din 01 martie 2004 a aceleiași instituții, rezultă că în perioada 01 septembrie 2002 – 30 noiembrie 2002, SC T. SRL a avut în contul deschis la Banca E. Bistrița un rulaj de 53.009.532 RON.

Raportat la această stare de fapt, în baza art. 334 C. proc. pen.ă instanța a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriu faptelor săvârșite de inculpat din infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

La adoptarea acestor soluții instanța a avut in vedere decizia nr. IX din 24 octombrie 2005 emisă de Înalta Curte de Casație și Justiție, secțiile unite, potrivit căreia fapta de emitere a unui CEC asupra unei instituții de credit știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară în scopul de a obține pentru sine un folos material injust, dacă, s-a produs o pagubă posesorului CBC-ului constituie infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen., iar dacă beneficiarul CEC-ului are cunoștință în momentul emiterii că nu există disponibilul necesar acoperirii acestuia la tras fapta constituie infracțiunea prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1994.

Pe cale de consecință instanța a condamnat pe inculpatul F.J. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare, faptă săvârșită în data de 07 noiembrie 2002 în dauna SC P.P. SRL. La încadrarea juridică a faptei instanța a avut un vedere cuprinsul angajamentului scris și dat în prezența reprezentanților SC P.P. SRL Ia data de 07 noiembrie 2002 când, inculpatul a recunoscut că a remis fila CEC deși știa că nu are disponibil bănesc. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul în data de 30 octombrie 2002 a învederat reprezentaților firmei mai sus menționate că are disponibilul necesar pentru îndeplinirea obligațiilor de plată și că scadența poate să fie ziua de 30 octombrie 2002 dată la care, de altfel, inculpatul a și preluat marfa achiziționată.

De asemenea, instanța a condamnat pe același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de emitere a unui CEC fără a avea disponibil suficient prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 1 an închisoare, fapte săvârșite în dauna părților vătămate SC D.L.C. SRL Bistrița, SC I. SA Bistrița și SC C.M.P.C. SRL Rodna. La încadrarea juridică instanța a avut în vedere faptul că inculpatul a relatat reprezentanților firmelor respective că până la data stabilită ca scadentă urmează a alimenta corespunzător conturile bancare deținute.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul F.J. prin care a solicitat achitarea sa, lipsind latura subiectivă a infracțiunilor, respectiv intenția de a înșela părțile civile, iar în subsidiar a se schimba încadrarea juridică în privința celor două infracțiuni de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (3), (4) C. pen. cu art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (4) C. pen. și infracțiunea la legea cecului prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/34, iar în al treilea rând cere aplicarea unei pedepse sub minimul special și suspendarea condiționată a executării acesteia.

A solicitat Tribunalului a avea în vedere că prejudiciile cauzate părților civile au fost recuperate integral.

Prin decizia penală nr. 55 din 17 aprilie 2007 Tribunalul Bistrița-Năsăud a admis apelul inculpatului F.J., împotriva sentinței penale nr. 908 din 13 iunie 2006, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul penal nr. 3162/2005, pe care a desființat-o în parte în latura penală și latura civilă și rejudecând în aceste limite;

În

temeiul disp. art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, conform disp. art. 86

2

C. pen., un termen de încercare de 5 ani.

În

temeiul disp. art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud;

b) să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

S-a pus în vedere inculpatului disp. art. 86

4

C. pen.

Conf. art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a)-c) C. pen.

S-a constatat recuperarea integral a prejudiciului către părții civile SC P.P. SRL Ș.M. și partea civilă SC A.D.L.C. SRL Bistrița.

S-au menținut restul dispozițiilor sentinței atacate.

Cheltuielile judiciare în apel, au rămas în sarcina starului.

Împotriva deciziei Tribunalului Bistrița-Năsăud a promovat recurs inculpatul F.J. solicitând prin apărătorul din oficiu P.R.M., casarea hotărârii atacate și rejudecând dosarul a se dispune achitarea sa de sub învinuirile aduse în baza art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. lipsind intenția de a înșela părțile vătămate, deci latura subiectivă a faptelor, inculpatul necunoscând că se afla în interdicție bancară, filele CEC fiind predate păgubiților cu titlu de garanție.

Cu ocazia recursului, nici inculpatul și nici avocatul acestuia nu au invocat prescripția răspunderii penale.

S-au arătat că în speță sunt incidente în privința recurentului, respectiv la încadrarea juridică a faptelor dispozițiile art. 215 alin. (1), (4) C. pen. și nu doar alin. (4) al art. 215 C. pen.

Prin decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul inculpatului împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut următoarele:

Instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect că în baza unei procuri autentificate din data de 27 august 1999 inculpatul F.J. a fost împuternicit de către numita D.O. să administreze patrimoniul SC F. SRL Bistrița, împuternicire care nu a fost înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului unde administrator al societății figura tot numita D.O.

În

baza acestei împuterniciri inculpatul a început în cursul anului 2000 să desfășoare activități comerciale în această societate activități constând în intermedieri de vânzare cu diverse bunuri, sens în care în cursul anului 2001 a deschis un cont bancar la SC Banca E. SA Sucursala Bistrița, ocazie cu care i s-a eliberat un carnet cu file CEC, depunând și specimen de semnătură la societatea bancară.

Ulterior în perioada septembrie - octombrie 2002 inculpatul a emis în baza aceleași rezoluții infracționale fără a avea acoperirea necesară un nr. de 4 file CEC în favoarea unor societăți comerciale cu care a desfășurat operațiuni de comerț.

Din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine că inculpatul a emis cele patru, file CEC având cunoștință că pentru valorificarea acestora nu există provizia sau acoperirea necesară, faptă care întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 215 alin. (4) C. pen.

Întrucât

pe parcursul soluționării apelului inculpatul a achitat întregul prejudiciu cauzat părților civile care au comunicat instanței de apel că nu mai au pretenții față de inculpat, instanța de apel în mod corect a apreciat că reeducarea inculpatului se poate realiza și fără executarea pedepsei, sens în care în baza art. 86

1

C. pen., a dispus ca pedeapsa aplicată inculpatului să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilindu-se în baza disp. art. 86

3

C. pen., obligațiile pe care trebuie să le îndeplinească inculpatul pe parcursul executării pedepsei.

Având în vedere că inculpatul nu și-a motivat în scris recursul și nici nu s-a prezentat la instanță, pentru a-l susține, deși i s-au acordat mai multe termene de judecată în acest sens și că din oficiu nu au fost constatate motive de nelegalitate a hotărârilor penale atacate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul formulat de acesta împotriva deciziei penale nr. 55 din 17 aprilie 2007 a Tribunalului Bistrița Năsăud, a fost respins ca nefiind întemeiat.

Împotriva acestei hotărâri a Curții de Apel contestatorul a formulat la 25 iunie 2014 contestație în anulare, prin care a solicitat desființarea deciziei penale nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj și în rejudecare să se constate că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la infracțiunea prev de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin decizia penală nr. 178 din 1 octombrie 2014 Curtea de Apel a admis în principiu contestația în anulare apreciind, că a fost declarată în termen potrivit art. 428 alin. (2) C. proc. pen. și se sprijină pe temeiul prevederilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.

S-a arătat că, dispozițiile legii de procedură penală au eficiență numai față de actele procesuale sau procedurale îndeplinite în intervalul dintre intrarea și ieșirea din vigoare a acestor dispoziții, odată cu legea care Ie conține sau în mod separat.

Curtea a reținut că, în caz de succesiune a legilor de procedură, actele procesuale și procedurale efectuate în orice proces penal în timpul legii abrogate își păstrează valoarea, iar cele care vor interveni ulterior, vor fi îndeplinite potrivit noii legi, potrivit regulii tempus regii actum. De aceea, contestația fiind formulată la 25 iunie 2014, după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., regulile de derulare a procesului penal, fiind de imediată aplicare, calea de atac este introdusă în termen, conform art. 428 alin. (2) C. proc. pen.

S-a precizat că, în speță, sunt incidente prevederile art. 426 lit. b) C. proc. pen., respectiv inculpatul F.J. a fost condamnat și pentru infracțiunea la legea cecului, deși existau probe la dosar cu privire la o cauză de încetare a procesului penal - prescripția răspunderii penale, la data soluționării procesului în recurs la 12 septembrie 2007.

Din actele dosarului, a rezultat că infracțiunea la legea cecului a fost comisă în 7 noiembrie 2002 în dauna părții vătămate SC C.M. SRL Rodna.

În

cazul infracțiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 Legea nr. 59/1934 termenul de prescripție este de 3 ani conform art. 122 lit. e) C. pen. și se socotește de la data săvârșirii infracțiunii, respectiv 7 noiembrie 2002.

Potrivit art. 124 C. pen. în speță este operantă prescripția specială care prevede că „înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripție prevăzut la art. 122 este depășit cu încă o dată.

Astfel, potrivit actelor dosarului, infracțiunea fiind săvârșită la 7 noiembrie 2002, termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit la 7 mai 2007, condiții în care la data soluționării cauzei în recurs la 12 septembrie 2007, Curtea de Apel trebuia să înceteze procesul penal cu privire la această faptă (infracțiuni la legea cecului).

În

concluziile scrise atașate dosarului, contcstatorul apelant a solicitat ca și în privința infracțiunii de înșelăciune. Curtea să dispună încetarea procesului penal conform art. 74 alin. (2) C. pen. și aplicarea unei sancțiuni administrative care să se înregistreze în cazierul judiciar, întrucât a reparat integral prejudiciile cauzate părților civile, încă de la 17 aprilie 2007, când a fost soluționat dosarul în apel, în fața Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Curtea a reținut că art, 74 C. pen. nu era în vigoare, nici la data comiterii faptelor și nici la data parcurgerii căilor de atac ordinare de către inculpat, fiind introdus în C. pen. prin art. XX pct. 2 din Legea nr. 202/2010.

În

prezent Legea nr. 202/2010 nu este în vigoare, fiind adoptat la 1 februarie 2014, Noul C. pen., iar textul art. 74

1

din vechiul C. pen. a fost reluat de art. 75 lit. d), care nu este însă aplicabil în speță, acesta reglementând „acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune, în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată", fiind vorba astfel de procese în curs de judecată și nu de spețe definitiv soluționate sub imperiul vechiului C. pen.

Împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a formulat apel contestatorul F.J., solicitând desființarea acesteia, arătând în motivare că instanța în mod greșit i-a respins contestația, întrucât nu a ținut cont la rejudecarea cauzei de succesiunea de legi penale în vigoare de la data săvârșirii infracțiunii și până la zi, încălcând astfel prevederile art. 6 parag. 3 din C.E.D.O. privind accesul la justiție și la un proces echitabil.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, sub nr. 1573/33/2014.

Prin decizia nr. 49/A din 13 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, analizând memoriul scris al condamnatului și având în vedere manifestarea sa de poziție exprimată personal în fața instanței, a constatat că acesta a înțeles să atace cu apel decizia penală nr. 879/A/2014 a Curții de Apel Cluj, în mod greșit fiind înregistrată cauza ca și contestație în anulare, și a declinat competența de soluționare a cauzei la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Prealabil, Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 49/A din 13 ianuarie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a investit instanța supremă cu judecarea apelului formulat de F.J. astfel încât, instanța, nu poate, în acest cadru procesual, să decline competența cu privire la capătul de cerere formulat ca și contestație în anulare împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2015 a Curții de Apel Cluj, cum a solicitat apelantul, instanța fiind limitată la obiectul cu care a fost investită prin hotărârea de declinare a competenței.

În

plus, personal, în ședința publică din 8 octombrie 2014, petentul a susținut că a înțeles să formuleze apel împotriva deciziei penale nr. 879/A pronunțată de Curtea de Apel Cluj, iar instanța în mod eronat a înregistrat cauza drept contestație în anulare. În acest punct de analiză, Înalta Curte reține că, potrivit principiului disponibilității, apelantul prin manifestarea sa de voință, determină cadrul procesual în care se valorifică pretențiile sale.

Cu privire la apelul formulat de F.J. se constată acesta a declarat apel împotriva unei hotărâri pronunțate, în apel, de cate Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, hotărâre care conform C. proc. pen. este definitivă. Legislația penală nu prevede posibilitatea declarării unei căi ordinare de atac împotriva unei decizii definitive. Înalta Curte reține că inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind, liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres

prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept. în plus, sesizarea nu poate fi evaluată ca o cale extraordinară de atac față de hotărârea atacată în prezenta cauză.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul F.J. împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. 822/33/2014.

Va obliga apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca inadmisibil apelul declarat de contestatorul F.J. împotriva deciziei penale nr. 879 din 23 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în Dosarul nr. 822/33/2014.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2015.