ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014*, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de A. cu privire la dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2562 din 03 decembrie 2015 a Judecătoriei Bistrița și la obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În esență, s-au reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 2562 din 3 decembrie 2015 pronunțată în Dosarul nr. x/2014* a Judecătoriei Bistrița, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate formulată de petentul A., încarcerat în Penitenciarul Bistrița în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, conform mandatului de executare emis de Judecătoria Sector 5 București.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea din 23 iunie 2015 (rejudecare) al Judecătoriei Bistrița, petentul-condamnat, a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Bistrița prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013, definitivă la data de 06 februarie 2014 prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 07 februarie 2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat că la primul termen de judecată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Bistrița a formulat o cerere de amânare pentru a-și angaja un apărător ales, acesta fiind și singurul termen de care a avut cunoștință la judecarea cauzei în fond.

În luna noiembrie 2013 ar fi aflat de pe portalul instanței de judecată că a fost condamnat la 4 ani închisoare, și a formulat recurs (recalificat apel după data de 01 februarie 2014) împotriva acestei sentințe, iar de la Curtea de Apel Cluj nu a primit nicio citație pentru primul termen de judecată. Petentul pretinde că ar fi aflat despre termenul din data de 9 ianuarie tot de pe site-ul portal.just.ro și a transmis prin fax instanței de apel o solicitare de angajare apărător întrucât se afla în Elveția din motive medicale. Cererea i-a fost admisă, stabilindu-se termen la data de 30 ianuarie 2014, termen pentru care petentul a transmis o nouă cerere de amânare datorită faptului că nu se putea întoarce în țară în timp util datorită condițiilor meteorologice. Prin cererea de amânare a solicitat ca procedura de citare să fie efectuată prin email la adresa A.com lucru care nu s-a întâmplat.

În data de 05 februarie 2014, verificând portalul instanței a luat la cunoștință neoficial de termenul de a doua zi, însă nu s-a putut prezenta personal nici de această dată deoarece, ajuns pe aeroportul din București, pentru a lua avionul înspre Cluj, a constatat că îi lipsește actul de identitate. Mai arată că nici avocatul ales, în persoana d-nei B., nu s-a putut prezenta pentru termenul din data de 30 ianuarie 2014 pentru că nu a fost legal citată și a aflat de proces în ultimul moment.

A menționat expres instanței de apel că a dorit să dea declarație, și să-și susțină nevinovăția.

Prin judecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri în data de 06 februarie 2014 a fost lipsit de drepturile sale constituționale și cele prevăzute în prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului și protocoalele anexă.

A învederat că nu a fost legal citat la instanța de fond, a luat la cunoștință doar neoficial despre termenele de judecată (doar primul și ultimul) de pe portalul instanțelor de judecată, iar la Curtea de Apel Cluj a primit o singură citație prin fax în Elveția, termen pentru care i-a fost imposibil să se prezinte în cauză.

Cauza a fost inițial soluționată prin Sentința penală nr. 2026 din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei Bistrița, prin care, în baza art. 469 alin. (4) rap. la art. 466 C. proc. pen., s-a respins ca tardiv introdusă cererea formulată de petentul A. pentru redeschiderea procesului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Bistrița.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 326/A din 05 martie 2015, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 2026 din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei Bistrița, care a fost desființată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bistrița, reținând că în mod greșit, instanța de fond a respins ca tardivă cererea de redeschidere a procesului penal formulată în cauză.

În rejudecare, instanța de fond a considerat că cererea petentului este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la data de 06 februarie 2014 prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 07 februarie 2014, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Astfel prin hotărârea menționată mai sus, petentul A., fiul lui C. și D., cetățean român, studii liceale, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. și art. 37 lit. a) vechiul C. pen.

S-a constatat că infracțiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 5 ani aplicată prin Sentința penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curții de Apel Cluj.

În baza art. 86

4

rap. la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, pedeapsă adăugată aritmetic pedepsei de 1 an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a) și b) vechiul C. pen. pe toată perioada executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de petentul A., menținându-se dispozițiile Sentința penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița.

Prin Sentința penală nr. 2799 din 15 decembrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă la data de 06 mai 2015 prin Decizia penală nr. 396/C/2015 a Tribunalului București (prin care s-a luat act de retragerea contestației depuse de petent), s-a admis contestația la executare formulată de petentul A. și, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița, și contopirea cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistrița în pedeapsa de 3 ani închisoare. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sector 5 a considerat că Sentința penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistrița a rămas definitivă la data de 23 octombrie 2014, prin Decizia penală nr. 879 din 23 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, iar fapta pentru care a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistrița nu a fost comisă în termenul de încercare de 5 ani stabilit prin Sentința penală nr. 908/2006, ci anterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Instanța de fond a considerat că cererea petentului este inadmisibilă din următoarele motive:

În faza de urmărire penală, în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, inculpatul a fost reprezentat de avocat ales E., fiind audiat în calitate de învinuit în prezența avocatului ales, și totodată fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală în data de 23 octombrie 2012 tot în prezența avocatului ales.

Audiat fiind de către organele de urmărire penală, petentul A. a menționat în declarația de făptuitor din data de 29 septembrie 2010 că locuiește în municipiul (...).

În declarația de învinuit din data de 10 septembrie 2012 petentul arată că are domiciliul în municipiul (...) și locuiește efectiv în municipiul (...). În declarația de învinuit din data de 15 octombrie 2012 petentul arată că locuiește în municipiul (...), fără a indica o altă adresă, fiind expres informat că are obligația de a aduce la cunoștința organelor judiciare despre orice schimbare de adresă în termen de 3 zile conform art. 70 alin. (4) vechiul C. proc. pen.

Această informare expresă a fost realizată și prin procesul-verbal din data de 15 aprilie 2011.

Așadar în ultima declarație dată de petentul A. în faza de urmărire penală acesta a menționat adresa de domiciliu arătată mai sus. Ori în aceste condiții devine logic că procurorul de caz a indicat în rechizitoriu ultima adresă indicată de inculpat, iar ulterior instanța de fond a dispus citarea inculpatului la aceeași adresă.

În faza de judecată în fond a Dosarului nr. x/2012 inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, deși a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut, s-au dispus față de acesta mai multe mandate de aducere (din procesele-verbale de executare ale acestor mandate rezultă că petentul nu locuiește efectiv la adresa de domiciliu); și a fost citat prin publicitate, fiind astfel respectate prev. art. 175, 176, 177, 180, 183, și 184 C. proc. pen. (în vigoare la acele date).

În faza de judecată, în fond, inculpatul nu a indicat nicio altă adresă la care să fie citat, nu a indicat niciun alt mijloc de citare (fax, e-mail, etc), și nici nu a adus la cunoștința instanței orice schimbare a domiciliului, deși cunoștea clar această obligație. Inculpatul a știut în permanență de cursul procedurii în fața instanței de fond, aspect care rezultă din:

În data de 21 ianuarie 2013 petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a-și angaja un avocat ales (Dosar nr. x/2012). Cererea petentului a fost primită de Judecătoria Bistrița prin e-mail de adresa A.com, care aparținea petentului (aspect confirmat de acesta atât în fața instanței, cât și prin chiar cererea de redeschidere a procesului penal).

În data de 20 noiembrie 2013 petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de refacere a comisiei rogatorii dispuse de către instanță către Judecătoria Sector 4 București întrucât nu a fost citat corespunzător și nu a avut cunoștință despre data când s-a realizat această procedură (Dosar nr. x/2012). Cererea petentului a fost primită de Judecătoria Bistrița prin e-mail de la aceeași adresă A.com, care aparținea petentului. Se remarcă faptul că petentul invocă faptul că nu a fost citat, dar pe de o parte știa de cursul procesului, și pe de altă parte nu a informat instanța cu privire la o nouă adresă de citare, sau un alt mijloc de citare.

Sentința penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița a fost comunicată petentului A. prin afișare la ușa domiciliului (Dosar nr. x/2012).

Împotriva Sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița petentul a formulat recurs (recalificat apel) în data de 22 noiembrie 2013, cererea de recurs fiind depusă la Judecătoria Bistrița tot prin e-mail de la adresa indicată. În cererea de recurs, chiar petentul indică adresa municipiul (...), fără a indica o altă adresă, sau un alt mijloc de citare. Unul dintre motivele de recurs (recalificat apel) a fost tocmai nelegala citare a inculpatului A.

În judecarea apelului, Curtea de apel Cluj 1-a citat pe inculpatul A. tot la aceeași adresă unde a fost citat și de către instanța de fond, respectiv municipiul (...).

Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea de verificări în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului de Interne, constatându-se că petentul figurează cu același domiciliu cunoscut.

În data de 24 decembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei un script emis de mama petentului, numita D. (domiciliată la aceeași adresă precizată anterior), din care rezultă că A. nu mai locuiește la acea adresă de circa 1 an, fiind plecat din țară în Budapesta, Ungaria, unde și locuiește efectiv.

În data de 08 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A. prin care acesta solicită un termen pentru a angaja un avocat ales, arată că nu se află în România, fiind în Elveția (fără a indica locul exact unde este sau locuiește), și solicită ca citarea sa să fie efectuată prin fax la nr. 00x. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la același număr.

În data de 14 ianuarie 2014, ora 09.58 Curtea de Apel Cluj a transmis petentului A. copia Sentinței penale nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistrița a 6 file, și citația din data de 10 ianuarie 2014 la nr. de fax indicat de petent 00x. În fața instanței petentul a arătat că nr. de fax menționat mai sus este cel corect indicat de el.

În data de 28 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei un script emis de mama petentului, numita D. (domiciliată la aceeași adresă precizată anterior), din care rezultă că a discutat cu fiul ei A. și i-a adus la cunoștință de termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2014, și invocă mai multe aspecte în apărarea fiului ei. Ascultat în instanță, petentul A. a declarat că mama sa într-adevăr a luat legătura cu el și i-a adus la cunoștință despre termenele de judecată.

În data de 29 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A., prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că nu se află în țară. Petentul arată că nu a fost citat la instanța de fond, și astfel i s-au încălcat drepturile garantate de art. 6 parag. 3 lit. c), d) și e) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la același număr.

În data de 30 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A. prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că avocata sa B. nu se poate deplasa în mun. Cluj-Napoca datorită vremii nefavorabile. Petentul mai arată că va pleca spre România în data de 30 ianuarie 2014. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj, tot prin fax, de la același număr, număr la care petentul solicită din nou efectuarea procedurii de citare sau comunicare. în plus petentul solicită citarea și la adresa de e-mail precizată anterior.

În data de 30 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a avocatului B., în calitate de apărător ales al petentului A., prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că a încheiat contractul de asistență juridică cu inculpatul menționat în data de 23 ianuarie 2014, nu a avut posibilitatea să se întâlnească cu inculpatul care este în Elveția, iar datorită condițiilor meteo nu se poate deplasa. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la nr. 00y.

În data de 04 februarie 2014, ora 10.54 Curtea de Apel Cluj a retransmis petentului A. copia Sentinței penale nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistrița și citația din data de 31 ianuarie 2014 atât la nr. de fax indicat de petent 00x, cât și la adresa de e-mail A.com.

În data de 03 februarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a avocatului F. în calitate de apărător ales al petentului A., prin care acesta solicită studierea dosarului, și realizarea unor copii xerox după actele dosarului. Avocatul menționat depune și împuternicire avocațială. Ulterior avocatul depune concluzii scrise prin care invocă, printre altele, și nelegala citare a inculpatului A. la instanța de fond, solicitând trimiterea spre rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de petentul A., menținându-se dispozițiile Sentinței penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistrița. În considerentele deciziei sus-menționate (Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014), Curtea de Apel Cluj a reținut:

"Cu privire la nelegala citare a inculpatului la judecata cauzei în fond, s-a constatat că acesta a fost citat de la aceeași adresă pe care inculpatul a indicat-o personal în cererea de recurs declarat la Curtea de Apel Cluj. În plus instanța de fond a dispus și citarea cu mandat de aducere și prin procedura publicității, însă fără niciun rezultat. De altfel, o atitudine oarecum similară a avut-o inculpatul și pe parcursul soluționării apelului, când deși i s-au acordat două termene pentru a se prezenta și a fost citat și prin fax, și prin poșta electronică, acesta nu s-a prezentat, dar a expediat memorii la fiecare termen de judecată, fiind deci evident că avea cunoștință de existența procesului.

Cât privește fondul cauzei, Curtea a apreciat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe baza unui material probator vast și judicios administrat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, din care a reieșit fără dubiu vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată."

Lecturând cele menționate mai sus devine evident că cererea petentului este vădit inadmisibilă.

Instanța nu a putut considera că inculpatul a fost de bună-credință, acesta necomportându-se ca o persoană diligentă și responsabilă. Din contră, fiind de rea-credință, petentul A. și-a premeditat absența de la judecarea în fond și în apel a cauzei, în scopul de a putea uzita de o cale de atac extraordinară, și anume procedura prevăzută de art. 466 C. proc. pen.

Inculpatul a luat la cunoștință de procesul penal, atât în faza de judecată în fond, cât și în faza de apel, în mod oficial, fiind legal citat conform procedurii procesual penale, iar comunicările efectuate în ambele faze procesuale au respectat toate normele legale în vigoare.

Interpretând dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că: "este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinței de condamnare, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.", instanța de fond a apreciat că persoana care a avut cunoștință de procesul penal, și care având cunoștință de procesul penal, a lipsit nejustificat de la judecarea cauzei, și care mai mult a fost asistată de un avocat ales atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de apel, nu justifică cererea de redeschidere a procesului penal, nefiind o persoană judecată în lipsă.

Art. 466 alin. (2) face trimitere la noțiunea de proces penal, fără să distingă între fazele procesului penal, sau să definească noțiunea de proces penal. În aceste condiții nici instanța nu a putut interpreta prevederile art. 466 alin. (2) C. proc. pen. în sensul judecării cauzei în fond sau în apel, devenind astfel relevant doar faptul că în cadrul procesului penal (care include faza de urmărire penală, judecata în fond și judecata apel) petentul A. a fost asistat de avocat ales, atât în faza de urmărire penală (E.), cât și în faza de apel (B. și F.). De remarcat și faptul că legiuitorul a folosit în textul legal adverbul oricând, aspect care întărește concluzia că nu prezintă nicio relevanță dacă inculpatul a fost reprezentat de avocat ales în apel sau în fond.

Intenția textului legal a fost de a exclude din sfera admisibilității cererii de redeschidere a procesului penal a inculpatului care a fost la un moment dat asistat de avocat ales la judecarea cauzei, presupunându-se că acel inculpat nu numai că are cunoștință de cursul procesului, dar își și exercită o apărare efectivă. Eventuale vicii de procedură ivite în judecarea unei cauze cu un inculpat asistat de avocat ales pot fi invocate pe calea procedurii de contestație în anulare conform art. 426 lit. a) C. proc. pen., nu pe calea prevăzută de art. 466 C. proc. pen.

Toate aspectele invocate de către petent în cererea de redeschidere a procesului penal au fost deja invocate într-o cale de atac ordinară (cea a apelului), fiind avute în vedere de către Curtea de Apel Cluj la emiterea Deciziei penale nr. 42/A din 06 februarie 2014, așa cum s-a arătat mai sus. În aceste condiții devine cât se poate de evident că aceleași aspecte care au stat la baza invocării și ulterior judecării unei căi de atac ordinare, nu pot constitui motive de declarare a unei căi extraordinare de atac. Se mai are în vedere și efectul devolutiv al apelului.

Instanța de fond a apreciat că cererea petentului A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., aceasta nu are la bază temeiuri legale care să justifice admiterea în principiu, desființarea de drept a hotărârii atacate, anularea formelor de executare, și rejudecarea petentului în fond.

Interpretând dispozițiile art. 469 alin. (1), (4) și (7) C. proc. pen. în lumina argumentelor reținute, cererea petentului A. de redeschidere a procesului penal a fost respinsă ca inadmisibilă.

Toate procedurile derulate față de inculpat, în toate fazele procesului penal, s-au desfășurat conform legii. Inculpatul a beneficiat pe tot parcursul procesului penal de toate garanțiile oferite de Codul de procedură penală sau Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. solicitând instanței de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate, și pronunțând o nouă hotărâre, să se admită cererea de redeschiderea procesului penal, apreciind că sunt întrunite toate condițiile legale pentru admiterea acesteia.

De asemenea, cu prilejul dezbaterii pe fond a apelului declarat, petentul A. a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 C. proc. pen., care stipulează că nu se consideră judecată în lipsă, persoana care oricând pe parcursul procesului penal a fost reprezentată de către un apărător ales, și nici persoana care după comunicarea potrivit legii a sentinței de condamnare, nu a formulat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul.

În ceea ce privește această excepție, instanța de apel a apreciat că, deși ipotetic controlul constituționalității acestui text legal ar avea legătură cu soluționarea prezentului dosar, în concret, raportat la motivele și aspectele invocate de către petent, aceasta nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei. Inculpatul solicită constatarea neconstituționalității prevederilor legale anterior menționate pornind de la o situație ipotetică care nu are nicio legătură cu cauza concretă dedusă judecății. Pe de altă parte, excepția invocată privește interpretarea și aplicarea legii, aspecte ce intră în competența instanțelor de judecată, iar nu a Curții constituționale.

Pe fondul apelului, a confirmat situația de fapt reținută de către instanța de fond și a constatat că instanța învestită cu soluționarea cererii de redeschidere a procesului penal a stabilit în mod corect că aspectele invocate de către inculpat, nu se încadrează în prevederile legale respectiv în dispozițiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., deoarece este evident că inculpatul a avut cunoștință despre procesul penal desfășurat împotriva sa, optând pentru varianta de a nu se prezenta în fața instanței de judecată.

Totodată, a subliniat că drepturile procesuale prevăzute în legislația română și în legislația internațională, nu sunt drepturi absolute, exercitarea lor rămânând la latitudinea celor care participă la un proces penal și că inculpatul, în mod lipsit de echivoc, a refuzat să fie prezent, în persoană, în fața instanțelor de judecată, ceea ce semnifică renunțarea la însuși dreptul de a participa la ședințele de judecată ale jurisdicțiilor ce au pronunțat hotărârile pronunțate împotriva sa.

Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A., apreciind că sunt îndeplinite condițiile de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 466 C. proc. pen., în sensul că excepția invocată are legătură cu cauza dedusă judecății și că textul nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară.

La prezentul termen de judecată, 25 aprilie 2016, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepția tardivității declarării apelului.

Analizând excepția invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, urmând a respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A., pentru următoarele considerente:

Se reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată numai cu apel la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Așa cum a precizat și apărarea, pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 466 alin. (2) C. proc. pen. s-a realizat la data de 24 februarie 2016, prin Decizia penală nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Conform art. 269 alin. (1) și (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se pornește de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socotește ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.

Înalta Curte constată că ora pronunțării deciziei apelate nu este menționată nici în cuprinsul acesteia, nici al minutei, fapt pentru care, pornind de la ultima oră a zilei, reține că termenul în care petentul avea posibilitatea legală să exercite calea de atac a apelului s-a împlinit la data de 27 februarie 2016, ora 00:59:59.

Cum apelul petentului a fost depus la administrația locului de deținere la data de 28 martie 2016, la o lună de la împlinirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, Înalta Curte de Casație și Justiție constată depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, aspect față de care, în baza 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014*.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2014*.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2016.