ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față,

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 167 din 16 octombrie 2017, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul condamnat A. cu privire la dosar penal nr. x/33/2017 al Curții de Apel Cluj - sentința penală nr. 72 din 20.04.2017, definitivă prin neapelare.

În baza art. 272 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 260 lei, onorariu apărător din oficiu, ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiției pentru avocat B.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat petentul condamnat să plătească 300 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin cererea înregistrată la 02 octombrie 2017, petentul condamnat A. (aflat în Penitenciarul Rahova) a solicitat redeschiderea procesului penal, în care s-a pronunțat față de el sentința penală nr. 72 la 20.04.2017, definitivă prin neapelare la 07.06.2017 în Dosarul nr. x/33/2017 al Curții de Apel Cluj.

În susținerea orală a cererii, petentul condamnat a arătat că este nemulțumit de pedeapsa stabilită prin această hotărâre, în sensul că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată de autoritățile judiciare din Cehia nu a fost adaptată conform legislației române.

A mai reținut instanța de fond că în cauza a cărei redeschidere s-a solicitat de petentul condamnat, nu a avut loc o judecată pe fondul cauzei, ci, o recunoaștere a unei hotărâri judecătorești de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Cehia, în cadrul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală; judecarea petentului condamnat, finalizată cu condamnarea acestuia, fiind realizată, cu titlu definitiv de autoritățile judiciare din Cehia.

Pe de altă parte, văzând motivul nemulțumirii petentului (modul în care instanța română a recunoscut hotărârea străină, în sensul că nu a adaptat pedeapsa conform legislației române), nu s-a apreciat incidentă nici o eventuală recalificare a cererii acestuia, într-o cerere de apel, dat fiind că, în dosarul care a avut ca obiect recunoașterea hotărârii străine, petentul condamnat a renunțat la dreptul de a apela hotărârea, mai sus menționată, conform înscrisului transmis de autoritățile cehe și, cum de altfel, în prezenta cauză el a recunoscut, că în afară de cererea ce face obiectul prezentei, nu a mai formulat nicio cale de atac în fața instanțelor române.

Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat apel condamnatul A. solicitând, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, în rejudecare, admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, având în vedere că a înțeles că trebuie să declare apel doar după ce i se comunică hotărârea în România, când este adus în țară, arătând că a precizat că nu face contestație împotriva soluției prin care s-a dispus transferarea sa în România, dar că face apel împotriva soluției de condamnare.

Examinând apelul declarat de condamnatul A. prin prisma textelor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. pen. "persoana condamnată definitiv, care a fost judecată în lipsă, poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună, din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa".

Verificând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin sentința penală nr. 72 din 20 aprilie 2017, definitivă prin neapelare la 07.06.2017 - pronunțată în Dosarul nr. x/33/2017 al Curții de Apel Cluj, s-a admis sesizarea formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, s-a dispus:

- recunoașterea și executarea pedepsei de 4 ani închisoare (1.460 zile) aplicată condamnatului A. - prin sentința nr. 9 T 9/2016 din data de 29.04.2016, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 1 Praga, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 67 To 196/2016 a Curții Municipale din Praga, din data de 14.07.2016 pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt, prev. de art. 205 alin. (1), alin. (4) lit. c) cu aplicarea art. 23 C. pen. din Cehia, având ca și corespondent în legislația română art. 228 raportat la art. 48 C. pen.

- transferarea persoanei condamnate A. dintr-un penitenciar din Cehia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 4 ani închisoare, sub condiția respectării regulii specialității prev. de art. 157 din Legea nr. 302/2004.

- emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

- deducerea din pedeapsa aplicată a timpului executat conform, art. 73 C. pen., începând cu data de 22.09.2015 până la zi.

În baza acestei hotărâri definitive, s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. 83 din 22 iunie 2017.

Petentul condamnat a fost preluat de autoritățile române de la autoritățile din Cehia la 13.09.2017 și înmatriculat la Penitenciarul București - Rahova.

Se reține, de asemenea, că petentul condamnat a renunțat la dreptul de a apela hotărârea mai sus menționată, conform înscrisului transmis de autoritățile cehe.

În această succesiune logico-juridică, în acord cu prima instanță, Înalta Curte constată că printre condițiile de admisibilitate a unei cereri de redeschidere a procesului penal, este și aceea ca, cererea să fi fost formulată în termen și de către o persoană dintre cele prevăzute la art. 466 C. proc. pen., adică o persoană condamnată defintiv, care a fost judecată în lipsă.

Pe cale de consecință, conform acestor dispoziții legale, pentru redeschiderea procesului penal este necesar, în primul rând, să existe o hotărâre definitivă de condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, deci, a unei hotărâri definitive, prin care s-a soluționat fondul cauzei.

Or, în cauza a cărei redeschidere se solicită de petentul condamnat, nu a avut loc. o judecată pe fondul cauzei, care să se fi finalizat cu una dintre soluțiile anterior menționate ci, o recunoaștere a unei hotărâri judecătorești de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Cehia, în cadrul unei proceduri speciale reglementate de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Judecarea petentului condamnat, care s-a finalizat cu condamnarea acestuia, a fost realizată, cu titlu definitiv de autoritățile judiciare din Cehia.

În acest context, pe de altă parte, Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond văzând motivul nemulțumirii petentului (modul în care instanța română a recunoscut hotărârea străină, în sensul că nu a adaptat pedeapsa conform legislației române), nu a apreciat incidentă nici o eventuală recalificare a cererii acestuia, într-o cerere de apel, dat fiind că, în dosarul care a avut ca obiect recunoașterea hotărârii străine, petentul condamnat a renunțat la dreptul de a apela hotărârea, mai sus menționată, conform înscrisului transmis de autoritățile cehe și, cum de altfel, în prezenta cauză el a recunoscut, că în afară de cererea ce face obiectul prezentei, nu a mai formulat nicio cale de atac în fața instanțelor române.

În considerarea argumentelor de fapt și de drept anterior evocate, Înalta Curte constată că motivul de apel invocat de apelantul condamnat A., în sensul că a înțeles că trebuie să declare apel doar după ce i se comunică hotărârea în România, când este adus în țară și că apelul său vizează doar soluția de condamnare, este nefondat.

Prin urmare, cum în calea de atac a apelului, apelantul condamnat A. nu a invocat niciun alt motiv pentru care hotărârea atacată să fie nelegală sau netemeinică, se constată că soluția prin care cererea petentului a fost respinsă ca inadmisibilă, în temeiul art. 469 alin. (4) C. proc. pen., este corectă și se impune a fi menținută.

Așa fiind, pentru toate considerentele anterior expuse, apelul declarat de condamnatul A. fiind nefondat, Înalta Curte, în baza art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează a-l respinge ca atare.

Văzând și disp. art. 275 alin. (2) și alin. (6) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 167 din 16 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul condamnat, în sumă de 260 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 decembrie 2017.