ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 212/A/2017

Deliberând asupra apelului de față în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 94/F din 9 mai 2017 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 469 alin. (1), 4 C. proc. pen. a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul-condamnat A.

A dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București, Oficii, a sumei de 260 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, doamna avocat B., sumă stabilită conform art. 5 alin. (1) lit. e) teza finală din Protocolul încheiat în anul 2015 între Ministerului Justiției și UNBR și care rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe condamnatul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că la data de 29 martie 2017 s-a înregistrat, sub nr. x/2/2017 (...), cererea intitulată "recurs", formulată de condamnatul A., de redeschidere a procesului penal în Dosarul nr. x/2/2008, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 306 din 27 noiembrie 2008.

În motivarea cererii s-a arătat de către condamnat că prin Decizia nr. 409/Hv/06b a Tribunalului Penal din Viena, rămasă definitivă prin hotărârea din 27 mai 2007, a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață cu executare calculată a pedepsei și sfârșitul executării determinat de eliberarea condiționată la 30 noiembrie 2019 și sfârșitul pedepsei la 30 noiembrie 2020, condamnare ce a avut loc la 5 ani de la comiterea faptei - anul 2002 -, fără a fi administrate probe care să conducă la vinovăția sa, menționând că fapta nu a fost săvârșită de petent; în acest sens a solicitat rejudecarea cauzei în România, cererea de extrădare judecându-se la Curtea de Apel București, fiind pronunțată Sentința penală nr. 306 din 27 noiembrie 2008, rămasă definitivă prin "nerecurare" la 17 februarie 2009.

A arătat că nu a avut parte de un proces corect. În acest sens a precizat că cererea de extrădare și echivalarea sentinței de condamnare din Austria s-au judecat fără citarea sa, în lipsa petentului (petentul aflându-se în închisoarea din Austria - Stein -, așa cum rezultă din însuși cuprinsul sentinței), nu a putut să-și exercite toate căile de atac extraordinare, deoarece sentința menționată mai sus nu i-a fost comunicată, astfel că nu a avut termen în cunoștință pentru a formula recurs; a fost încheiat un proces-verbal în data de 06 februarie 2009 și considera că a fost indus în eroare de autoritățile judiciare române; a arătat că procurorul de caz i-a comunicat că este actul de extrădare și continuarea executării pedepsei în România cu rejudecarea cauzei, iar extrădarea s-a făcut în data de 06 februarie 2009.

A mai susținut că în România i s-a prezentat mandatul de executare a pedepsei nr. 505/2008 și a început executarea pedepsei însă, prin Sentința penală nr. 306/2008, echivalarea condamnării din Austria s-a făcut în lipsa sa, fără a fi audiat, fără a-și exprima dreptul la apărare, toate căile de atac au fost respinse, iar pedeapsa a fost extinsă de la 15 ani la 99 ani cu eliberarea la 30 noiembrie 2104, mărindu-i-se, nejustificat, pedeapsa.

În continuare, a arătat că a fost emis un mandat de executare a pedepsei în care, deși s-a precizat că fapta este cea prevăzută de art. 175 C. pen., pedeapsa fiind de 15 - 25 ani, nu a preluat, ca perioadă de executat, condamnarea de 15 ani cu eliberarea în 30 noiembrie 2020 sau condiționat în 30 noiembrie 2019, în opinia condamnatului echivalarea în România trebuind făcută atât ca formă cât și ca conținut, fără a i se înrăutăți situația și a i se prelungi perioada de executat.

A mai precizat că prin sentința de echivalare nr. 306, din 24 noiembrie 2008 i-a fost echivalată pedeapsa cu încălcarea gravă a prevederilor art. 147 din Legea nr. 302/2004, i-a fost extinsă pedeapsa de la 15 ani la 99 ani cu eliberare la 30 noiembrie 2104, fiindu-i mărită nejustificat pedeapsa aplicată, invocând dispozițiile art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

De asemenea, că prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 s-a făcut precizarea că se echivalează Sentința nr. 409/Hv 2/06b a Tribunalului Viena, nefiind precizată și durata pedepsei de executat, aceea de 15 ani închisoare, în baza acestei sentințe emițându-se și mandatul de executare a pedepsei nr. 505/2008, iar în lipsa precizărilor din Sentința nr. 306/2008, conducerea penitenciarului a transformat perioada de detenție de 15 ani în 99 ani, iar în loc să fie eliberat în 30 noiembrie 2020, eliberarea va fi în anul 2104.

Petentul a mai arătat că a aflat de ele în data de 27 martie 2017, data când a intrat în posesia Sentinței penale nr. 306 din 27 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, ca urmare a intrării în refuz de hrană, solicitând repunerea în termen, anularea Deciziei penale nr. 306 din 24 noiembrie 2008 și judecarea apelului, redeschiderea dosarului nr. x/2/2008, deoarece judecarea s-a făcut în lipsă.

Petentul condamnat a invocat dispozițiile art. 281 lit. e) C. proc. pen., art. 466 C. proc. pen., art. 467 C. proc. pen. și art. 411 C. proc. pen.

Din oficiu, s-au efectuat verificări de către președintele de complet în baza de date ANP (Prisoner's Management System), din referatul întocmit la 08 mai 2017 rezultând că petentul a fost încarcerat la 12 mai 2009 într-un penitenciar din România.

Deliberând asupra probelor propuse, curtea a încuviințat petentului proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă cauzei, în cadrul probei cu înscrisuri, petentul depunând la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, un referat privind pedeapsa și executarea acesteia, referat emis de autoritățile austriece - traducere din limba germană.

Petentul a depus la dosar note scrise, prin care a reluat criticile formulate prin cererea introductivă, manifestându-și în principal nemulțumirea față de cuantumul pedepsei aplicate prin Sentința penală nr. 306/2008.

La termenul de astăzi, 09 mai 2017, Curtea de Apel București a pus în discuție admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 469 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare consemnată în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

Analizând actele și lucrările dosarului, curtea a constatat că prin sentința din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena, pronunțată în Dosarul nr. x/Hv 2/06b, definitivă prin hotărârea din 27 martie 2007, emisă de Curtea de Apel din Viena, în Dosarul nr. x Bs 41/07, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pe viață pentru săvârșirea infracțiunilor de omor și furt prin efracție, prevăzute de art. 75, 127, 129, cif. 2 C. pen. austriac.

Prin Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008, rectificată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 27 noiembrie 2008 și definitivă prin neapelare, s-a dispus admiterea sesizării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au fost recunoscute sentința din 17 octombrie 2006 a Tribunalului pentru Cauze Penale din Viena pronunțată în Dosarul nr. x/Hv 2/06b și hotărârea din 27 martie 2007 emisă de Curtea de Apel din Viena în Dosarul nr. xBs 41/07, dispunându-se punerea în executare a acestora.

S-a dispus transferarea condamnatului A. în vederea continuării executării pedepsei închisorii pe viață în România.

Împotriva acestei sentințe, la data de 02 august 2016, a declarat apel condamnatul persoană transferabilă A., solicitând totodată, repunerea în termenul de apel, având în vedere că hotărârea atacată nu i-a fost comunicată în Penitenciarul din Austria.

Prin Decizia penală nr. 318/A din 09 august 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2008, a fost respinsă cererea de repunere în termen formulată de condamnatul A., a fost respins, ca tardiv, apelul declarat de condamnat și acesta a fost obligat la 200 lei cheltuieli judiciare statului

Din analiza considerentelor acestei decizii a rezultat că instanța supremă a reținut - cu privire la data comunicării sentinței apelate - următoarele aspecte: "potrivit actelor dosarului, sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008 a fost comunicată condamnatului A., la data de 06 februarie 2009, acesta menționând că este de acord cu soluția, precum și că renunță la mijloacele juridice. În plus, instanța a reținut că în baza sentinței anterior menționate, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 505 din 02 martie 2009, condamnatul A. fiind transferat din Austria în România, la data de 11 mai 2009 și încarcerat în Penitenciarul R., la data de 12 mai 2009, astfel încât, de la momentul încarcerării persoanei condamnate în România, a trecut un interval de timp mai mare decât termenul de declarare a apelului."

În cauza de față Curtea de Apel București a fost învestită cu o cerere de redeschidere a procesului penal.

Anterior examinării admisibilității acestei cereri, curtea a reținut că aspectele invocate de petent vizează și alte instituții juridice (e.g.: apel) însă, în condițiile în care petentul a exercitat anterior numeroase căi de atac, s-a apreciat că prezenta cerere nu poate fi examinată prin prisma unei alte căi de atac deja epuizate întrucât un asemenea demers ar fi lipsit de utilitate practică, fiind evidentă inadmisibilitatea reiterării unei căi de atac deja parcurse.

Sub același aspect, curtea a mai reținut faptul că petentul a invocat și aspecte ce se circumscriu, formal, unei cereri de redeschidere a procesului penal în Dosarul nr. x/2/2008 al Curții de Apel București.

În raport cu acestea, s-a apreciat că în cauză nu se impune recalificarea cererii, aceasta urmând a fi examinată prin prisma căii de atac reprezentate de cererea de redeschidere a procesului penal.

Cu privire la admisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, curtea a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite exigențele art. 469 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Astfel, din analiza actelor dosarului nr. x/2/2008 a rezultat că Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008, ce nu constituie o sentință de condamnare, i-a fost comunicată petentului în timp ce acesta se afla în Austria (la data de 06 februarie 2009, petentul semnând dovada de comunicare) și, ulterior, după aducerea în țară (la data de 08 noiembrie 2016, moment în care petentul a refuzat să semneze dovada de comunicare).

S-a apreciat astfel, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal sub aspectul termenului, cererea de redeschidere a procesului penal fiind formulată la 27 martie 2017, cu mult după expirarea termenului de o lună, prevăzut de art. 466 alin. (1) C. proc. pen., de la data la care petentul a luat cunoștință despre hotărârea pronunțată și, implicit, despre faptul că s-a desfășurat acest proces împotriva sa (06 februarie 2009), în consecință, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 469 alin. (1) lit. a) teza I C. proc. pen.

De asemenea, curtea a considerat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal nici sub aspectul naturii hotărârii astfel atacate, ce nu este o hotărâre de condamnare, implicit nici sub aspectul calității petentului, care nu a fost condamnat prin hotărârea atacată, ci prin hotărârea pronunțată de autoritățile din Viena.

În acest sens s-a reținut că potrivit Deciziei nr. 22/2015 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în M. Of. nr. 486 din 02 iulie 2015) s-a stabilit că "(...) în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii.", astfel nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 469 alin. (1) lit. a) teza finală C. proc. pen.

Nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 469 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., s-a apreciat că examinarea condițiilor subsecvente, prevăzute de art. 469 alin. (1) lit. b), c C. proc. pen. este lipsită de eficiență juridică.

De altfel, curtea a constatat că motivele invocate de petent sunt, în esență, critici vizând temeinicia și legalitatea hotărârilor pronunțate atât de autoritățile din Austria (aspecte ce nu pot fi cenzurate de instanțele române), cât și de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008, iar motivele invocate cu privire la hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare române nu sunt circumscrise unor motive de redeschidere a procesului penal și nu pot fi valorificate printr-o eventuală recalificare a prezentei căi de atac, petentul renunțând să exercite, în termen legal, singura cale de atac ce ar fi putut clarifica aspectele învederate (apelul- anterior, recursul) și declarând ulterior un apel respins ca tardiv.

În acest context Sentința penală nr. 306 din 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008 a intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi analizată sub aspectele invocate de petent (modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, încadrarea juridică dată infracțiunii corespondente și pedeapsa prevăzută de legea penală română, opțiunea între continuarea executării pedepsei închisorii pe viață, astfel cum a fost stabilită de instanțele austriece și adaptarea acesteia- instituții prevăzute de art. 145 și art. 146 din Legea nr. 302/2004 modificată, forma în vigoare în noiembrie 2008).

Cu privire la instituția liberării condiționate, incidentă în cazul detențiunii pe viață (pedeapsă aplicată de autoritățile austriece și cu privire la care Curtea de Apel București, secția I penală, a decis continuarea executării) Curtea de Apel București a reținut faptul că aceasta este guvernată de legea română, conform art. 144 din Legea nr. 302/2004 (forma actuală), nu de dreptul austriac.

Împotriva Sentinței penale nr. 94/F din 9 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (...) a declarat apel condamnatul A., prin motivele de apel solicitând anularea sentinței penală nr. 306 din data de 24 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2008, deoarece aceasta nu cuprinde durata pedepsei.

Examinând apelul declarat de condamnatul A., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca nefondat, din următoarele considerente:

Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, scopul acesteia fiind garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Dispozițiile art. 466 C. proc. pen. statuează condițiile necesar a fi îndeplinite pentru redeschiderea procesului penal, acestea fiind: existența unei hotărâri definitive de condamnare, persoana față de care s-a pronunțat această hotărâre să fi fost judecată în lipsă, persoana condamnată să nu fi solicitat să fie judecată în lipsă și motivele în baza cărora este formulată cererea să nu fi fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

De asemenea, alin. (1) al art. 466 C. proc. pen. stabilește posibilitatea formulării cererii de redeschidere a procesului penal în termen de o lună din ziua în care persoana condamnată a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, de faptul că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

Din actele cauzei rezultă că Sentința penală nr. 306 din data de 24 noiembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2008, având ca obiect "recunoașterea hotărârilor penale sau a altor acte judiciare străine (Legea 302/2004)" i-a fost comunicată condamnatului A., de autoritățile austriece la data de 6 februarie 2009, acesta semnând dovada de comunicare. La data de 08 noiembrie 2016, petentul a refuzat să semneze dovada de primire a aceleiași sentințe, în Penitenciarul Spital M., astfel cum rezultă din procesul-verbal din 08 noiembrie 2016.

Se constată astfel, ca nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal sub aspectul termenului, cererea de redeschidere a procesului penal fiind formulată la 27 martie 2017, cu mult după expirarea termenului de o lună, prevăzut de art. 466 alin. (1) C. proc. pen., de la data la care petentul a luat cunoștință despre hotărârea pronunțată și, implicit, despre faptul că s-a desfășurat acest proces împotriva sa.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru repunerea în termenul de exercitare a căii de atac deoarece, din cuprinsul procesului-verbal din data de 06 februarie 2009 aflat la dosar x/2/2008 reiese, fără echivoc, dorința petentului de a renunța la calea de atac împotriva sentinței din data de 24 noiembrie 2008 dorind "să fie transferat cât se poate de repede în România, întrucât tatăl este bolnav".

În final, Înalta Curte are în vedere și natura hotărârii cu privire la care se solicită redeschiderea procesului, respectiv o hotărâre de recunoaștere a Deciziei penale nr. 409/Hv 2 din 06 b, ce nu poate face obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal, aspect statuat și prin Decizia nr. 22 din 09 iunie 2015 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din 9 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (...).

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 94/F din 9 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (...).

Obligă apelantul condamnat A. la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 130 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2017.

Procesat de GGC - ED