ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 678 din data de 05.10.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de Judecătoria Sectorului 1 București, secția Penală, a hotărât următoarele:

În baza art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 76 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "contrabandă calificată".

În baza art. 342 alin. (2) din C. pen. cu aplicarea art. 61 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) lit. b) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 150 de zile - amendă (cuantumul corespunzător unei zile - amendă fiind de 30 RON) pentru săvârșirea infracțiunii de "nerespectare a regimului armelor și munițiilor", urmând ca inculpatul să achite în final suma totală de 4.500 RON cu titlu de amendă penală.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului A., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de armă, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., pe o perioada de 2 (doi) ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului A., pe lângă fiecare dintre cele două pedepse principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de armă, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și h) din C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că cele două infracțiuni deduse judecății pentru care s-a dispus condamnarea sunt infracțiuni concurente cu infracțiunea de proxenetism prevăzută în art. 231 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare prin sentința penală nr. 677/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 460/15.03.2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) și e) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse aplicate prin prezenta de 2 ani închisoare și 150 zile - amendă (4.500 RON) cu pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 677/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 460/15.03.2016 a Curții de Apel București, secția I penală în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care se adaugă un spor de 8 luni închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 2 ani închisoare) și în întregime pedeapsa amenzii penale de 150 zile - amendă (4.500 RON), inculpatul urmând să execute în final pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare și 150 zile - amendă (4.500 RON).

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) teza I din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de armă, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și h) din C. pen., pe o perioada de 5 (cinci) ani, care se calculează conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) și alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator și dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de armă,, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și h) din C. pen., care se execută, conform art. 65 alin. (3) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa principală rezultantă perioada executată din dosarul nr. x/2015 (durata reținerii, arestării preventive și a arestului la domiciliu) de la 06.07.2015 la 12.10.2015. A fost dedus din pedeapsa complementară de 5 ani constând în intrezicerea drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), f) și h) din C. pen. perioada executată de la 16.03.2016 până la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen. s-a luat față de inculpatul A. măsura de siguranță a confiscării speciale a următoarelor bunuri: pistol cu are comprimat, marca x cu seria x, cal. 4,5 mm, și cutia aferentă din plasic; pistol cu are comprimat marca x, cu seria x, cal. 4,5 mm; cutie metalică inscripționată "x" conținând alice 4,5 mm; 19 butelii cu CO2 și o cutie inscripționată "X" cu 185 proiectile cal. 4,5 mm, bunuri depuse la Camera de Corpuri Delicte a D.G.P.M.B. - S.C.J.S.E.O. cu dovada seria x nr. x/22.07.2015 .

Au fost menținute toate măsurile de siguranță dispuse prin sentința penală nr. 677/12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 460/15.03.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, ca de altfel și celelalte dispoziții ale aceste sentințe care nu sunt contrare prezentei hotărâri.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către stat a sumei de 1.100 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (850 RON din faza de urmărire penală și 250 RON din faza de cameră preliminară și de judecată).

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 405/A din 20 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1 București împotriva sentinței penale nr. 678 din data de 05.10.2017 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și rejudecând, în fond:

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. s-a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 677 din data de 12.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București definitivă prin decizia penală nr. 460 din data de 15.03.2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea sistemului național de date genetice judiciare s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul A.

Au fost menținute celelalte dispoziții.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 65 de RON, s-a suportat din fondul Ministerului Justiției.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 12 iunie 2018, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Prin încheierea din 19 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 405/A din data de 20 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 31 octombrie 2018, cu citarea inculpatului.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 440 alin. (1) Cod procedură este admisibilă, motivele invocate încadrându-se în cazul prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 405/A din 20 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În intenția de a răspunde cerințelor jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și de a se conforma prevederilor Convenției, în privința asigurării celerității procesului penal prin desfășurarea acestuia într-un termen rezonabil, actualul legiuitor român a reconfigurat sistemul căilor de atac, reducând numărul gradelor de jurisdicție.

În acest context, noua legislație procesual penală prevede o singură cale de atac ordinară, și anume apelul, recursul devenind astfel o cale extraordinară de atac, sub denumirea de "recurs în casație" exercitat doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate.

Așa cum reiese chiar din Expunerea de motive la proiectul noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac ce urmărește verificarea legalității hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de către curtea de apel.

Prin recursul în casație este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept aplicabile. Recursul în casație vizează, așadar, exclusiv legalitatea hotărârilor definitive. Scopul acestei căi extraordinare de atac este respectarea principiului legalității, ceea ce presupune ca întreaga activitate procesuală să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile legale. Cu alte cuvinte, scopul recursului în casație este de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel legiuitorul prevăzând expres și limitativ în disp. art. 438 alin. (1) C. proc. pen. cazurile în care poate fi declarat recursul în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de recurs în casație invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

În susținerea căii extraordinare de atac, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în sensul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Astfel, în dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casație anterior menționat, recurentul inculpat A. a susținut că, în cauză, se impune pronunțarea unei soluții de achitare conform art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

Așadar, în ceea ce privește infracțiunea de contrabandă calificată a arătat că prin hotărârea atacată s-a reținut, în mod eronat, fapta de contrabandă calificată, în sensul introducerii în țară, fără drept, de arme neletale. În realitate a precizat că armele erau neletale, fiind arme airsoft, care nu necesitau autorizare pe teritoriul Italiei, unde au fost procurate și nici pe teritoriul României.

A mai precizat că, în raportul de expertiză criminalistică efectuat s-a reținut natura de arme neletale pentru cele 2 arme introduse în țară.

Mai mult, a arătat ambele arme au calibru de 4,5 mm, inferior celui de la care nivel în sus o armă să fie considerată neletală, iar nu arma airsoft.

Totodată, a precizat că nu s-a efectuat expertiza balistică pentru a arăta dacă viteza de propulsie a proiectilelor folosite drept muniție este superioară 220 m/s sau nu, în raportul criminalistic nefiind menționat acest lucru.

Prin urmare, a arătat că nu se poate retine cerința esențială "fără drept" întrucât la data săvârșirii presupusei fapte, avea dreptul să dețină asemenea arme, într-un stat al Uniunii Europene.

Cu privire la infracțiunea de deținere fără drept de armă neletală a menționat că, în hotărârea judecătorească criticată, se reține în mod greșit, la fila 79 verso din dosarul cauzei, faptul că s-au procurat "fără a deține autorizație de procurare de la organele de poliție" 2 arme din .. Italia.

A mai menționat că, pentru a procura arme din Italia nu este competentă să autorizeze o asemenea achiziție o autoritate din alt stat.

De asemenea, o altă greșeală se regăsește la fila 80 primul paragraf, unde se susține că o viteza mai mare de 220 m/s ar fi impus încadrarea la arme letale. Observând Anexa, categoria C pct. 23 a arătat că, în realitate nu există o asemenea încadrare, cea corecta potrivit legii, fiind ori la tir ori la colecție.

Mai mult decât atât, pentru a se retine deținerea fără drept ca cerința esențiala, ar fi trebuit să se facă dovada naturii de armă neletală, or, o asemenea dovadă nu este făcută, nefiind menționată viteza de propulsie a proiectilului în expertiza criminalistică.

Înalta Curte reține că, recursul în casație este conceput ca o cale extraordinară de atac în care părțile își pot apăra drepturile lor, înlăturând efectele hotărârilor definitive pronunțate în condițiile celor cinci cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 438 C. proc. pen. și nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale.

Ca atare, din perspectiva finalității avute în vedere, recursul în casație nu are drept scop soluționarea unei cauze penale prin reaprecierea faptelor și stabilirea vinovăției, ci doar sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală.

Înalta Curte raportat la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., invocat de inculpatul A. constată că recursul în casație este nefondat, drept pentru care îl va respinge pentru următoarele motive:

Sfera controlului judiciar a fost limitată, astfel că nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, în limita cazurilor de casare prev. de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., fără a putea examina și netemeinicia deciziei atacate.

Pornind de la scopul recursului în casație impus prin dispozițiile art. 433 C. proc. pen., potrivit căruia examinarea cauzei în recurs în casație se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii, Înalta Curte nu poate cenzura situația de fapt.

Astfel, pentru a verifica dacă inculpatul A. a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În ipoteza în care situația de fapt reținută de instanța de apel nu se suprapune pe tipicitatea infracțiunii, astfel cum aceasta este prevăzută de lege, pot deveni incidente dispozițiile art. 438 pct. 7 C. proc. pen. - fapta nu este prevăzută de legea penală.

În decizia recurată, instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului A. că la data de 06.07.2015, în urma efectuării unei percheziții domiciliare la adresa din București, a fost depistat deținând fără drept, două pistoale cu aer comprimat, marca x, cu seria cu seria x, cal. 4,5 mm și marca x, cu seria x, cal. 4,5 mm din categoria armelor neletale supuse autorizări, precum și 19 butelii cu C02 și 195 proiectile cal. 4,5 mm, pe care le-a achiziționat ilegal din Italia, fără a deține autorizație de procurare emisă de organele de poliție conform Legii nr. 295/2004 și le-a introdus in România, în perioada aprilie 2015 prin punctul de trecere a frontierei, fară a declara aceste bunuri autorităților competente - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "nerespectare a regimului armelor și munițiilor" prevăzută în art. 342 alin. (2) din C. pen., respectiv ale infracțiunii de "contrabandă calificată", faptă prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare.

Așa cum corect s-a analizat prin hotărârile atacate, inculpatul A. a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. pen., întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui.

În acest sens este și raportul de constatare criminalistică nr. x/2015, care a concluzionat faptul că pistoalele cu aer comprimat, marca x,cu seria x, cal. 4,5 mm și marca x,cu seria x,cal. 4,5 mm cât și muniția pusă la dispoziție, fac parte din categoria armelor/munițiilor neletale supuse autorizării, așa cum este prevăzut în Anexa la Legea 295/2004 privind regimul armelor și al munițiilor, modificată și completată.

De asemenea, din verificările efectuate în evidențele Registrului Național al Armelor, s-a constatat faptul că inculpatul A. nu figurează ca deținător legal de arme neletale supuse autorizării.

Potrivit Anexei la Legea nr. 295/2004 republicată, capitolul III categoria C, cpt. 23 - armele scurte sau lungi (cu aer comprimat) care pentru aruncarea proiectilului metalic (proiectilul de tip X fiind unul metalic, astfel cum rezultă din fotografiile existente la dosar, acest aspect fiind de altfel unul de notorietate pentru deținătorii de astfel de arme) folosesc forța de expansiune a aerului comprimat sau a gazelor sub presiune aflate într-un recipient și care nu dezvoltă o viteză a proiectilului mai mare de 220 m/s reprezintă arme neletale supuse autorizării. De asemenea, potrivit art. 2 pct. 2 din Legea nr. 295/2004 republicată, armele (cu excepția celor menționate la categoriile D si E din anexa la lege) sunt, în accepțiunea acestei legi, arme de foc, iar potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 295/2004 republicată, dreptul de procurare, de deținere sau, după caz, de port și folosire a armelor neletale supuse autorizării se dobândește de la data emiterii de către autoritățile competente a autorizației de procurare a armei și, după caz, a permisului de armă.

Deși în raportul de constatare s-a menționat faptul că nu se poate măsura viteza proiectilului, trebuie menționat faptul că în situația în care viteza ar fi fost mai mare de 220 m/s, aceasta s-ar fi încadrat în categoria armelor letale, pentru care de asemenea era necesară obținerea autorizației de procurare a armei și a permisului de armă.

Ca atare, s-a reținut că pistoalele deținute de inculpatul A. sunt arme neletale care sunt supuse autorizării (care se încadrează în Anexa la Legea nr. 295/2004 republicată, capitolul III categoria C, cpt. 23), deținerea acestora fără autorizație de procurare constituind infracțiunea prevăzută în art. 342 alin. (2) din C. pen., aceeași situație fiind valabilă și pentru muniția aferentă.

Astfel, introducerea acestor arme neletale (ca de altfel și muniția aferentă), suspuse autorizării, prin punctul de trecere a frontierei, fără drept - fără a fi declarate organelor competente constituie infracțiunea de contrabandă calificată, prevăzută în art. 271 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte constată în raport de argumentele ce susțin recursul în casație invocate că, în realitate, ele nu vizează nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare în fond a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor din perspectiva încadrării juridice a faptei, cu consecința pronunțării unei soluții de achitare în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Or, potrivit C. proc. pen. în vigoare, această prerogativă este atributul exclusiv al instanțelor care administrează în mod nemijlocit probe cu privire la elementele de fapt, competente să devolueze cauza în fapt și în drept, respectiv, instanța de fond și instanța de apel.

Prin urmare, solicitarea inculpatului A. de a se dispune achitarea sub aspectul infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de cele două instanțe inferioare are la bază reanalizarea tuturor aspectelor de fond ale cauzei, inclusiv probatoriul, recurentul urmărind, în realitate, o rejudecare a cauzei în cadrul procedurii recursului în casație ca al treilea grad de jurisdicție.

Astfel, o apreciere a probelor deja administrate în cauză cu influențe asupra situațiilor faptice constatate și reținute de cele două instanțe inferioare, constituie o analiză ce excedează verificărilor de legalitate ce pot face obiectul judecării căii extraordinare a recursului în casație.

Scopul recursului în casație este acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de control judiciar, iar argumentele invocate de către inculpat nu susțin niciunul dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 C. proc. pen., fiind doar formal circumscrise de către recurent cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Spre deosebire de contestația în anulare, care vizează îndreptarea erorilor de procedură, sau de revizuire, cale de atac de fapt care urmărește îndreptarea erorilor de judecată, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 405/A din 20 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 405/A din 20 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31.10.2018.