ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 293 din data de 19 aprilie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în temeiul art. 377 alin. (4) din C. proc. pen. raportat la art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor pentru inculpatul A. din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în infracțiunea de contrabandă, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen., art. 43 alin. (5) din C. pen. și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de contrabandă, în stare de recidivă postexecutorie.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. raportat la art. 270 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 65 din C. pen. s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a 20 pachete țigări x și 30 pachete țigări x, ridicate de la inculpat potrivit dovezii seria x nr. x din data de 2 noiembrie 2015.

În temeiul art. 397 raportat la art. 23 alin. (3) din C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu privire la inculpatul A. și a fost obligat acesta la plata sumei de 44 RON reprezentând taxe vamale, respectiv contravaloarea prejudiciului neachitat, la care se adaugă dobânzi și penalități de întârziere, până la data plății efective.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 2000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal din data de 22 octombrie 2015 întocmit de organele de cercetare penală s-a stabilit că la imobilul situat în municipiul București, Str. x, sectorul 1 sunt depozitate țigarete de contrabandă de proveniență Republica Moldova și Ucraina de către numitul A. și că țigaretele sunt comercializate de către această persoană, din interiorul curții imobilului de domiciliu, în cantități de minim 30 de pachete de țigarete pe zi.

Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la imobilul din municipiul București, Str. x, unde locuiește inculpatul A., activitate materializată în procesul-verbal din data de 29 octombrie 2015, acesta a pus la dispoziția organelor de poliție cantitatea de 50 pachete de țigarete (5 cartușe) neintroduse în circuitul fiscal al României, despre care inculpatul cunoștea că provin din contrabandă, în speță 20 de pachete de țigarete marca "x" netimbrate și 30 pachete de țigarete marca "x" netimbrate.

Din declarația inculpatului A., astfel cum aceasta a fost consemnată în cuprinsul procesului-verbal de percheziție domiciliară, a rezultat faptul că acesta a cumpărat țigaretele identificate la percheziție în data de 28 octombrie 2015 din Complexul Europa, zona Colentina, de la o persoană necunoscută de sex femeiesc, pentru a i le duce nepotului său B., care se află în penitenciar.

Inculpatul A. nu a mai dorit să dea declarații cu privire la fapta reținută în sarcina sa.

Instanța de fond a pus în discuție din oficiu încadrarea juridică a faptei inculpatului.

Nu au fost reținute în sarcina inculpatului A. dispozițiile art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, ci doar cele ale art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, astfel cum a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 17/2013, pronunțată într-un recurs în interesul legii.

Instanța de fond a reținut că inculpatul A. a săvârșit fapta în stare de recidivă postexecutorie, fiind aplicabile dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. pen., care sunt incidente în raport de antecedentele sale penale.

Ca urmare, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracțiunea de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (1) și (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, în infracțiunea de contrabandă, în stare de recidivă postexecutorie, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului A., care la data de 29 octombrie 2015 a deținut și depozitat în imobilul din municipiul București, Str. x, cantitatea de 50 pachete de țigarete, neintroduse în circuitul fiscal al României, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de contrabandă, în stare de recidivă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului A. s-a precizat că, potrivit mențiunilor din fișa de cazier judiciar, inculpatul figurează cu o condamnare de 4 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 24 din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, definitivă prin Decizia Curții de Apel București nr. 1556 din 22 august 2011, fiind condamnat pentru comiterea infracțiunii de furt calificat. Inculpatul a fost arestat la data de 28 octombrie 2009, fiind eliberat condiționat la data de 26 iunie 2013, cu un rest neexecutat de 306 zile închisoare.

Astfel, s-a constatat că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de contrabandă în stare de recidivă postexecutorie.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 74 din C. pen. și anume gravitatea infracțiunilor săvârșite și periculozitatea infractorului, împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, precum și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a inculpatului.

În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, instanța de fond a avut în vedere antecedentele penale ale acestuia, profilul socio-moral, situația familială și existența sau nu a unor surse licite de venit, atitudinea procesuală, precum și eventualele eforturi realizate în vederea acoperirii prejudiciului produs prin activitatea infracțională dedusă judecății.

Astfel, inculpatul A. a mai fost anterior condamnat pentru fapte de furt calificat, a avut o atitudine sinceră și a colaborat cu organele judiciare.

Cu privire la latura civilă, instanța a reținut că a fost calculat un prejudiciu în valoare de 584 le,i format din 44 RON taxe vamale, 412 RON acciza și 128 RON TVA.

La termenul din data de 12 aprilie 2016, inculpatul A. a depus la dosarul cauzei o chitanță prin care a achitat suma de 412 RON, reprezentând acciza și suma de 128 RON, reprezentând TVA și a învederat că în cursul urmăririi penale a mai achitat o parte din sumă, dar nu a putut da alte detalii. Instanța de fond a reținut că la dosar nu există nicio dovadă din care să reiasă că inculpatul a achitat prejudiciul în integralitate.

Împotriva Sentinței penale nr. 293 din data de 19 aprilie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București pronunțată în Dosarul nr. x/2015 a formulat apel, printre alții, inculpatul A.

Inculpatul A. nu a fost prezent la dezbateri și nici nu a depus motive de apel; apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei.

În faza procesuală a apelului nu s-a solicitat administrarea altor probatorii și nu s-au formulat cereri noi sau excepții.

Examinând actele și lucrările dosarului, precum și susținerile și cererile apelantului inculpat, în contextul prevederilor art. 408 și următoarele din C. proc. pen., instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a făcut o analiză corectă și completă a materialului probator administrat, stabilind dincolo de orice dubiu rezonabil săvârșirea de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa și vinovăția acestuia.

Pe de altă parte, încadrarea juridică dată activității infracționale este cea legală, astfel cum instanța de fond a dispus din oficiu.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a răspunderii penale, au fost avute în vedere, în mod coroborat, criteriile instituite prin art. 74 din C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor concrete, reale și personale, incidente în cauză.

S-a constatat că este corectă individualizarea judiciară a răspunderii penale a inculpatului apelant A. și s-a apreciat că statutul său de recidivist postexecutoriu, după o condamnare pentru furt calificat, justifică pe deplin pedeapsa de 2 ani închisoare

De principiu, instanța de apel a apreciat că solicitarea inculpatului de a fi judecat în condițiile prevăzute de art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., cu beneficiul reducerii semnificative a limitelor de pedeapsă, conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., exclude reținerea și a circumstanței atenuante judiciare a "sincerității". Ar fi cu totul inadmisibil ca recunoașterea faptelor, ceea ce constituie în sine un aspect pozitiv, să aducă celui în cauză un dublu beneficiu, concretizat printr-o reducere cu 2/3 a limitelor de pedeapsă.

Drept urmare, prin Decizia nr. 994/A din data de 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală pronunțată în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A., fiind menținută sentința penală nr. 293 din 19 aprilie 2016 a Judecătoriei Sectorului 1 București.

Împotriva Deciziei penale nr. 994/A din data de 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015, a declarat recurs în casație inculpatul A..

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, recurentul A. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., susținând că fapta constând în deținerea a 50 de pachete de țigări era contravenție, în mod greșit reținându-se că este infracțiune.

Prin încheierea din data de 8 octombrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în Dosarul nr. x/2015, a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

S-a reținut că motivul formulat de recurentul A. nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. (care este incident în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), însă acesta poate fi analizat în cadrul cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. (care este incident în situația în care inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală).

Prin urmare, Înalta Curte a constatat că recursul în casație este admisibil în ceea ce privește soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, sub aspectul chestiunii de drept invocată, în sensul că fapta săvârșită este o contravenție, critică care se circumscrie cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În esență, prin motivele de recurs în casație, recurentul A. a susținut că a fost trimis în judecată pentru infracțiunea prevăzută de art. 270 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, întrucât a deținut 50 de pachete de țigări, prejudiciul fiind de 584 RON. Prin Sentința nr. 293 din 19 aprilie 2016 s-a constatat că încadrarea este greșită, s-a făcut aplicarea Deciziei nr. 17/2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată într-un recurs în interesul legii și s-au reținut doar dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

Recurentul a făcut trimitere la dispozițiile art. 296

1

lit. l) din Codul fiscal din 2003 și la dispozițiile art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal și a considerat că nu putea fi judecat pentru infracțiunea de contrabandă, întrucât cuantumul țigărilor era sub valoarea în vamă a bunurilor stabilite de lege pentru a fi infracțiune.

Drept urmare, recurentul a considerat că în mod greșit s-a reținut că fapta care i s-a imputat este infracțiune și nu contravenție.

Examinând cauza prin prisma criticii circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală". Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Critica formulată de recurent, în sensul că fapta săvârșită este o contravenție, este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Verificând hotărârea din această perspectivă, instanța reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte constată că, în esență, s-a reținut că inculpatul A., la data de 29 octombrie 2015, a deținut și depozitat în imobilul din municipiul București, Str. x, cantitatea de 50 de pachete de țigarete, neintroduse în circuitul fiscal al României, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că provin din contrabandă.

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, "(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

Prin Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016), s-a statuat că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. (...)

În ambele situații, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinării acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanța urmând să țină seama de aceste circumstanțe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."

În speță, prin hotărârea recurată, s-a reținut deja, cu titlu definitiv, că bunurile provin din contrabandă, iar inculpatul A. cunoștea această împrejurare.

Prin urmare, critica recurentului, în sensul că cuantumul țigărilor era sub valoarea în vamă a bunurilor stabilite de lege pentru a fi infracțiune, este neîntemeiată, având în vedere că, astfel cum s-a menționat anterior, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal presupune ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina recurentului, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 627 RON, va rămâne în sarcina statului și se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 994/A din 16 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2015.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A., în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului și se suportă din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM