ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 278/RC/2016
Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpatul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 N.C.P., (dispoziție preluată din art. 41 alin. (2) V.C.P.) și art. 41 N.C.P. (dispoziție preluată din art. 37 lit. a) V.C.P.) și art. 5 N.C.P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În conformitate cu disp. art. 43 alin. (1) N.C.P. s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în Dosarul penal nr. x/190/2010* definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare. â
S-a făcut aplicarea disp. art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) N.C.P. referitoare la pedepsele accesorii (dispoziții care au preluat pe cele prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) V.C.P., dispuse prin sentința penală nr. 1279 din 29 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. iar prin Decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
Împotriva Deciziei penale nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.
Prin cererea de recurs în casație s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. „ s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege”.
Prin Încheierea nr. x/RC din camera de consiliu din data de 3 iunie 2016, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., s-a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori și în consecință cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul nr. 5 fixându-se termen la 1 iulie 2016, cu citarea inculpatului A.
Analizând recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit dispozițiilor art. 447 C. proc. pen., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cazurilor de casare invocate prin cerere de procuror sau de părți, verificând exclusiv legalitatea hotărârii atacate.
Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.
Referitor la temeiul de drept al cazului de recurs în casație invocat de inculpat, respectiv cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este incident în cauză pentru următoarele considerente:
Din analiza dosarului rezultă că prin sentința penală nr.
131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în temeiul disp. art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 N.C.P., (dispoziție preluată din art. 41 alin. (2) V.C.P.) și art. 41 N.C.P. (dispoziție preluată din art. 37 lit. a) V.C.P.) și art. 5 N.C.P. la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
În conformitate cu disp. art. 43 alin. (1) N.C.P. s-a dispus ca pedeapsa stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății să se adauge pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni, în total inculpatul urmând a executa o pedeapsă de 4 ani închisoare.
Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului este stabilită în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj,
inculpatului A.
i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) V.C.P. cu aplicarea art. 41 alin. (2) V.C.P. art. 99 și următoarele, V.C.P.
S-a constatat că fapta dedusă judecății a fost comisă în condițiile concursului real prev. de art. 33 lit. a) V.C.P. cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă la 3 iunie 2010 prin Decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud.
Pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița definitivă prin decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost descontopită în elementele componente, s-a înlăturat sporul de 6 luni închisoare și au fost repuse pedepsele în individualitatea acestora astfel:
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (1) V.C.P. cu aplicarea art. 99 și următ. V.C.P.(comisă în 28 aprilie 2008);
- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de lovire prev. de art. 180 alin. (2) V.C.P. cu aplicarea art. 99 și următ. V.C.P. (faptă din 30 aprilie 2008);
- 2 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) V.C.P. cu aplicarea art. 41 alin. (2) V.C.P. și art. 99 și următ. V.C.P. (faptă din 22 mai 2008).
Potrivit art. 86
5
V.C.P. s-a anulat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere aplicată prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată pentru fapta dedusă judecății cu pedepsele de 1 an închisoare, 1 an închisoare și 2 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 44/2010 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, în pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, care a fost sporită cu 6 luni, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, care potrivit art. 86
1
V.C.P. a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 6 ani și 6 luni, stabilind și obligațiile pe care condamnatul trebuia să le îndeplinească pe perioada termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
Recursul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva acestei sentințe a fost respins prin Decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj.
Toate faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 1267/2009 a Judecătoriei Bistrița și nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița au fost comise în timpul minorității, cu aplicarea art. 99 și următ. V.C.P.
Ulterior, în majorat, prin sentința penală nr. 131 din 15 octombrie 2014 a Tribunalului Bistrița-Năsăud petentul a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu aplicarea art. 35 N.C.P. și art. 5 N.C.P. la pedeapsa de 1 an închisoare.
Potrivit art. 43 alin. (1) N.C.P. pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 a Judecătoriei Bistrița, definitivă prin Decizia penală nr. 1929 din 29 noiembrie 2011 a Curții de Apel Cluj a fost cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Împotriva acestei sentințe petentul a formulat apel, care a fost respins prin Decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj.
Potrivit art. 38 alin. (1) lit. a) V.C.P. la stabilirea stării de recidivă nu se ține seama de hotărârile de condamnare privitoare la infracțiunile săvârșite în timpul minorității.
Înalta Curte constată că în mod greșit instanța de fond și cea de apel au reținut că, petentul a comis această ultimă infracțiune în stare de recidivă postcondamnatorie, întrucât în cauză nu era realizat primul termen al recidivei, deoarece infracțiunile anterioare au fost comise în timpul minorității, infracțiuni care nu atrag starea de recidivă.
Tot în mod greșit instanța de fond a aplicat în cauză dispozițiile art. 43 C. pen. referitoare la pedeapsa în caz de recidivă, pedeapsa de 3 ani închisoare, cu suspendare sub supraveghere pe un termen de încercare de 6 ani și 6 luni aplicată pentru infracțiuni comise în timpul minorității, fiind cumulată cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea comisă în majorat, urmând să fie executată pedeapsa de 4 ani închisoare, în regim de detenție.
Aceste nereguli nu au fost invocate în apel, ceea ce a condus la menținerea unei soluții greșite pronunțată de instanța de fond.
Potrivit art. 22 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 187/2012 dacă în termenul de încercare al suspendării executării pedepsei pentru infracțiuni comise în timpul minorității condamnatul a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea și înlocuiește pedeapsa potrivit alin. (2) sau (3), după care, dacă noua infracțiune a fost comisă după majorat se aplică o sancțiune rezultantă stabilită potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.
Aceste dispoziții tranzitorii sunt aplicabile în cauză, întrucât la momentul intrării în vigoare a noilor coduri, a fost pronunțată o hotărâre de condamnare cu suspendare sub supraveghere pentru infracțiuni comise în timpul minorității, pentru care nu s-a pronunțat revocarea acestei măsuri până la aceeași dată.
Potrivit acestui text de lege, dacă pentru noua infracțiune săvârșită după majorat se aplică o pedeapsă, contopirea sancțiunilor (măsură educativă sau pedeapsă) se va face potrivit art. 129 alin. (2) C. pen.
Dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. b) C. pen. prevăd că, în cazul săvârșirii a două infracțiuni dintre care una în timpul minorității și una după majorat, pentru infracțiunea comisă în timpul minorității se ia o măsură educativă, iar pentru infracțiunea săvârșită după majorat se stabilește o pedeapsă, după care dacă măsura educativă este privativă de libertate,iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative ori restul rămas de executat din aceasta la data săvârșirii infracțiunii comise după majorat.
Așa cum s-a arătat în detaliu mai sus, aceasta este situația inculpatului A., care a comis în perioada termenului de încercare al suspendării sub supraveghere a pedepsei pentru infracțiuni comise în timpul minorității o nouă infracțiune în majorat, context în care trebuia să beneficieze de dispozițiile tranzitorii privind regimul sancționator aplicabil minorilor, însă instanțele de fond și de apel au procedat în altă manieră, plecând de la concluzia greșită că, inculpatul ar fi recidivist, cu consecința aplicării unei pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Potrivit dispozițiilor legale menționate mai sus, pentru infracțiunile comise în timpul minorității, instanța de fond trebuia să-i aplice inculpatului o măsură educativă, iar dacă această măsură era privativă de libertate, pedeapsa de 1 an închisoare aplicată pentru infracțiunea comisă ulterior trebuia majorată cu cel puțin o pătrime din durata măsurii educative, astfel că, petentul trebuia să execute o pedeapsă de 1 an și 9 luni închisoare și nu de 4 ani, cum în mod greșit s-a reținut în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va
admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a sentinței penale nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția penală.
Va casa sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud și Decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A.
Va reține cauza spre rejudecare și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, va dispune:
Va descontopi pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 N.C.P., (dispoziție preluată din art. 41 alin. (2) V.C.P.) și art. 41 N.C.P. (dispoziție preluată din art. 37 lit. a) V.C.P.) și art. 5 N.C.P.
- 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în Dosarul penal nr. x/190/2010* definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni.
Va înlătura de la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză dispozițiile art. 41 N.C.P.
În temeiul art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 va revoca suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în Dosarul penal nr. x/190/2010* definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, și o va înlocui cu măsura educativă a internării într-un centru educativ de 3 ani.
În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. va aplica inculpatului pedeapsa închisorii de 1 un an la care adaugă o pătrime din durata măsurii educative, respectiv 9 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 9 (nouă) luni.
Va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 27 martie 2015 la zi.
Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
Va dispune anularea formelor de executate emise în cauză și dispune emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) C. proc. pen. admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, și a sentinței penale nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, secția penală.
Casează sentința penală nr. 131/F din 15 octombrie 2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud și Decizia penală nr. 456/A din 26 martie 2015 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, numai în ceea ce-l privește pe inculpatul A.
Reține cauza spre rejudecare și, în înlăturarea greșitei aplicări a legii, dispune:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente:
- 1 (un) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, modificată prin Legea nr. 187/2012, cu aplic. art. 35 N.C.P., (dispoziție preluată din art. 41 alin. (2) V.C.P.) și art. 41 N.C.P. (dispoziție preluată din art. 37 lit. a) V.C.P.) și art. 5 N.C.P.
- 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în Dosarul penal nr. x/190/2010* definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, pedeapsă cu privire la care s-a dispus suspendarea sub supraveghere pe un termen de 6 ani și 6 luni
Înlătură de la încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat în prezenta cauză dispozițiile art. 41 N.C.P.
În temeiul art. 22 alin. (4) din Legea nr. 187/2012 revocă suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 1279 din 28 septembrie 2011 de Judecătoria Bistrița în Dosarul penal nr. x/190/2010* definitivă la 29 noiembrie 2011 prin Decizia penală nr. 1929 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, și o înlocuiește cu măsura educativă a internării într-un centru educativ de 3 ani.
În temeiul art. 129 alin. (2) lit. b) C. proc. pen. aplică inculpatului pedeapsa închisorii de 1 un an la care adaugă o pătrime din durata măsurii educative, respectiv 9 luni urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 1 (un) an și 9 (nouă) luni.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 27 martie 2015 la zi.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor casate.
Dispune anularea formelor de executate emise în cauză și dispune emiterea de noi forme în baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01 iulie 2016.