ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 69/A/2016

Deliberând, asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 201/F din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (nr. x/2015)

,

în temeiul 469 alin. (1) și (4) rap. la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal, formulată de condamnatul A.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel București a avut în vedere următoarele considerente:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția I penală, la data de 18 septembrie 2015, sub nr. x/2/2015, petentul condamnat A. a formulat o cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, cu privire la cauza ce a format obiectul Dosarului penal nr. x/2/2012 al Curții de Apel București, secția I penală, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 104/A din 28 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și în care, împotriva sa, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din data de 22 aprilie 2015.

În motivarea cererii sale, petentul condamnat a arătat că a fost judecat și condamnat în lipsă pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri oficiale, nefiind prezent la niciun termen de judecată.

La primirea dosarului, apreciind că sunt utile pentru justa soluționare a cauzei, Curtea de Apel București a dispus obținerea de relații cu privire la situația executării pedepsei aplicate petentului condamnat în cauza cu privire la care acesta solicită redeschiderea procesului penal, precum și atașarea Dosarului nr. x/2/2012 al acestei instanțe.

De asemenea, Curtea de Apel București a constatat că petentul condamnat a solicitat judecarea cauzei în lipsa sa, în conformitate cu dispozițiile art. 364 alin. (4) C. proc. pen.

La termenul de judecată din data de 16 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, în temeiul dispozițiilor art. 469 alin. (1) C. proc. pen., a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal dedusă judecății.

Sub acest aspect, Curtea a arătat că prevederile art. 469 alin. (1) C. proc. pen. impun verificarea admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal și stabilesc, în mod expres, condițiile de admisibilitate a unei astfel de cereri.

Astfel, dispozițiile art. 469 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. impun a se verifica dacă motivele pe care se întemeiază cererea actuală nu au fost prezentate anterior într-o cerere de aceeași natură, judecată deja în mod definitiv.

Din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a cauzelor Ecris, Curtea a constatat că, anterior, a mai fost soluționată o cerere similară formulată de condamnatul A., în Dosarul penal nr. x/2/2014*, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 30 din 26 februarie 2015, prin care a fost respinsă, tot ca inadmisibilă, respectiva cerere, această hotărâre fiind confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea, ca nefondat - la data de 30 aprilie 2015 - a apelului promovat de condamnatul A.

Pe de altă parte, Curtea a reamintit că, potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. pen., cererea de redeschidere a procesului penal trebuie formulată în termen de o lună de la data la care persoana condamnată a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, printre cerințele pe care legiuitorul le impune a fi verificate cu ocazia examinării admisibilității în principiu a unei astfel de cereri regăsindu-se și aceea prev. de art. 469 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., referitoare la introducerea cererii în termenul prev. de art. 466 alin. (1) C. proc. pen.

Din această perspectivă, Curtea a constatat că, potrivit relațiilor obținute în urma interogării bazei de date a Administrației Naționale a Penitenciarelor, a rezultat că pedeapsa de 4 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, aplicată condamnatului A. prin sentința penală nr. 497/F din data de 02 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. în Dosarul nr. x/2/2012, rămasă definitivă prin Decizia nr. 104/A din data de 18 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a început a fi executată la data de 23 aprilie 2014, când acestuia i-a fost comunicată sub semnătură copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613/2013 din data de 22 aprilie 2015, astfel că data începerii executării pedepsei poate fi considerată data la care condamnatul a luat cunoștință, printr-o notificare oficială, despre procesul penal desfășurat împotriva sa; ori, cererea dedusă judecății în cauza pendinte a fost formulată după aproape un an și cinci luni de la data încarcerării sale, deci cu mult după expirarea termenului de o lună stipulat de prevederile art. 466 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul A., arătând că motivele le va expune în fața instanței.

Examinând

apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 201/F din 16 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (nr. x/2015)

, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerentele:

Potrivit art. 466 alin. (1) C. proc. pen., persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal în termen de o lună din ziua în care a luat cunoștință, prin orice notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa.

Înalta Curte constată că data la care condamnatul A. a luat cunoștință, printr-o notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa este data la care acestuia i-a fost comunicată copia mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 613 din data de 22 aprilie 2014, respectiv data de 23 aprilie 2014, când a și început executarea pedepsei de 4 ani închisoare.

Condamnatul a formulat cererea de redeschidere a procesului penal la data de 14 septembrie 2015 (data ștampilei existente pe plic, cererea fiind înregistrată la Curtea de Apel la data de 18 septembrie 2015), adică la peste un an de la data la care a luat cunoștință, printr-o notificare oficială, că s-a desfășurat un proces penal împotriva sa, fiind, astfel, depășit termenul prevăzut de dispozițiile art. 466 alin. (1) C. proc. pen., așa cum în mod judicios a stabilit și prima instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 469 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la examinarea admisibilității în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal instanța examinează, printre altele, dacă motivele în baza cărora este formulată cererea nu au fost prezentate într-o cerere anterioară de redeschidere a procesului penal, care a fost judecată definitiv.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că, din verificările efectuate în sistemul electronic de evidență a cauzelor Ecris, rezultă faptul că a fost judecată definitiv o cerere similară formulată de condamnatul A. în Dosarul penal nr. x/2/2014*, în care a fost pronunțată sentința penală nr. 30 din 26 februarie 2015, prin care cererea de redeschidere a procesului penal a fost respinsă ca inadmisibilă, această hotărâre fiind confirmată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea, ca nefondat, la data de 30 aprilie 2015, a apelului promovat de condamnatul A.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, astfel că va respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 201/F din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., apelantul condamnat va fi obligat

la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 201/F din 16 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2015 (nr. x/2015).

Obligă contestatorul la plata sumei de 560 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23 februarie 2016.