ÎCCJ, decizie (scj.ro #127746)

Redeschiderea procesului penal. Decizie. Apel. Inadmisibilitate Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Redeschiderea procesului penal în cazul judecății în lipsa persoanei condamnate Indice alfabetic: Drept procesual penal - redeschiderea procesului penal C. proc. pen., art. 469 În raport cu dispozițiile art. 469 alin. (6) C. proc. pen. - potrivit cărora hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în lipsa persoanei condamnate -, apelul declarat împotriva deciziei prin care instanța a respins cererea de redeschidere a procesului penal în apel, formulată cu privire la o decizie a instanței de apel, este inadmisibil.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 3/A din 5 ianuarie 2016 Prin decizia nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel București, Secția I penală, în baza art. 469 alin. (4) raportat la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de persoana condamnată A. privind redeschiderea procesului penal într-un dosar penal al Curții de Apel București, Secția I penală, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2015 pe rolul Curții de Apel București, Secția I penală, persoana condamnată A. a solicitat redeschiderea procesului penal judecat de Curtea de Apel București, desființarea de drept a deciziei nr. 825 din 10 iunie 2015 și rejudecarea cauzei de la faza procesului în care se afla cauza în ședința din data de 4 martie 2015. În motivarea cererii, s-a invocat faptul că petentul s-ar fi aflat în situația prevăzută de lege, respectiv lipsa de la proces și, de asemenea, nu a avut apărător ales și a refuzat să fie asistat de avocatul desemnat din oficiu. Petentul a arătat că la termenul din data de 4 martie 2015 a fost scos din sala de judecată în timpul ședinței și nu a fost rechemat până la sfârșitul acesteia, în lipsa sa având loc și două audieri ale inculpaților, situație în care prezența sa ar fi fost imperios necesară.

În una dintre notele scrise s-a invocat o situație similară, care ar fi existat la termenul de judecată din data de 15 mai 2015, când prezența sa a fost una formală, neavând dreptul să vorbească, să intervină și să aducă lămuriri. S-a susținut că această veritabilă lipsă de la proces i-a adus atingere dreptului la apărare, instituția redeschiderii procesului penal având tocmai scopul ca orice inculpat să aibă dreptul la un proces echitabil, desfășurat în condiții de contradictorialitate și oralitate, cu respectarea principiului egalității armelor și a prezumției de nevinovăție. Analizând cererea formulată, Curtea de Apel București a avut în vedere dispozițiile art. 466 alin. (1) C. proc. pen., în conformitate cu care persoana condamnată definitiv care a fost judecată în lipsă poate solicita redeschiderea procesului penal.

Alin. (2) al aceluiași articol definește noțiunea de persoană judecată în lipsă, arătând că aceasta vizează fie persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, fie persoana care, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța. Curtea de Apel București a constatat că petentul nu se încadrează în niciuna dintre aceste două categorii. Astfel, cu privire la prima teză (care, de altfel, nu a fost invocată), s-a reținut că rezultă cu certitudine că petentul, inculpat în dosarul penal, a fost citat la proces, având cunoștință de existența acestuia și prezentându-se la termenele de judecată fixate în cauză.

Cu privire la cea de-a doua teză, de asemenea, nu s-a putut reține incidența acesteia, neputându-se aprecia că petentul a lipsit de la judecarea cauzei, în condițiile în care, dimpotrivă, acesta a fost prezent la termenele de judecată fixate în cauză. În ceea ce privește susținerile acestuia din cererea formulată în cauză, s-a apreciat că ele nu sunt pertinente sub aspectul obiectului cauzei. Astfel, chiar dacă s-ar primi teza sa privind lipsa de la termenele din data de 4 martie 2015 și 15 mai 2015 (teză neîmpărtășită însă de curte), s-a constatat că textul legal amintit mai sus nu vizează lipsa de la un termen de judecată, ci lipsa de la judecarea cauzei, în ansamblul ei.

În dezacord cu cele arătate de petent în cererea sa, Curtea de Apel București a reținut că redeschiderea procesului penal este un remediu procesual oferit acelor persoane care au fost judecate în lipsă, în sensul că nu au fost prezente la judecată, fie pentru că nu au aflat de existența cauzei, fie pentru că s-au aflat într-o imposibilitate obiectivă de a se prezenta în fața instanței și de a anunța despre această împrejurare. Tocmai această lipsă la judecată le-a pus în imposibilitatea exercitării dreptului la apărare prin faptul că nu au avut posibilitatea de a-și expune poziția față de învinuirea formulată împotriva lor și nu și-au putut exercita celelalte drepturi garantate de lege.

Or, lipsa de la un termen de judecată nu înseamnă că persoana respectivă nu ar putea să beneficieze de aceste drepturi, prezența la celelalte termene sau chiar faptul că are cunoștință de existența procesului penal (chiar dacă și-ar exercita dreptul oferit de lege de a fi judecată în lipsă) oferindu-i posibilitatea reală de exercitare a dreptului la apărare în forma dorită. În aceste condiții, Curtea de Apel București a constatat că petentul nu este persoană judecată în lipsă, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 466 și urm. C. proc. pen. Cu referire la criticile vizând modalitatea de exercitare a apărării prin avocat sau calitatea apărării asigurate de avocatul din oficiu, Curtea de Apel București a reținut că aceste împrejurări nu prezintă relevanță pentru soluționarea cererii de redeschidere a procesului penal, nefiind criterii legale în raport cu care să se stabilească dacă o persoană a fost judecată în lipsă sau nu.

Față de toate acestea, Curtea de Apel București a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru redeschiderea procesului penal, respectiv petentul nu a lipsit de la judecata cauzei, motiv pentru care, în baza art. 469 alin. (4) raportat la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de acesta privind redeschiderea procesului penal într-un dosar penal al Curții de Apel București, Secția I penală, ca neîntemeiată.

Împotriva deciziei nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel București, Secția I penală, a formulat apel condamnatul A. Analizând apelul declarat de condamnatul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele: Dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate. În prezenta cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată cu apelul formulat de condamnatul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv decizia nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel București, Secția I penală.

Astfel, prin decizia menționată, în baza art. 469 alin. (4) raportat la art. 466 C. proc. pen., a fost respinsă cererea formulată de persoana condamnată A. privind redeschiderea procesului penal într-un dosar penal al Curții de Apel București, Secția I penală, ca neîntemeiată. Conform dispozițiilor art. 469 alin. (6) C. proc. pen., hotărârea prin care este respinsă cererea de redeschidere a procesului penal este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea pronunțată în lipsa persoanei condamnate. Având în vedere că hotărârea cu privire la care condamnatul susține că ar fi fost pronunțată în lipsa sa a fost o decizie dată în calea de atac a apelului, care era definitivă, în mod corect a reținut Curtea de Apel București că decizia penală nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, care este definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac. Recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În ceea ce privește apărarea formulată de apelantul condamnat, în sensul că, potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 Ia Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, are dreptul la cel puțin două grade de jurisdicție pentru oricare cerere, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere următoarele: Dispozițiile art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, referitor la dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală, prevăd următoarele: „(1) Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune de către un tribunal are dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.

Exercitarea acestui drept, inclusiv motivele pentru care acesta poate fi exercitat, sunt reglementate de lege. (2) Acest drept poate face obiectul unor excepții în cazul infracțiunilor minore, definite prin lege, sau când cel interesat a fost judecat în primă instanță de către cea mai înaltă jurisdicție ori a fost declarat vinovat și condamnat ca urmare a unui recurs împotriva achitării sale.” După cum se observă, dreptul la două grade de jurisdicție în materie penală este recunoscut persoanelor declarate vinovate de o infracțiune de către un tribunal, acestea având dreptul să ceară examinarea declarației de vinovăție sau a condamnării de către o jurisdicție superioară.

Apelantul condamnat a avut al doilea grad de jurisdicție, acesta fiind reprezentat de calea de atac a apelului, care a fost soluționată de Curtea de Apel București, Secția I penală, prin decizia nr. 825 din 10 iunie 2015. Cererea formulată de apelantul condamnat în fața instanței de fond, privind redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate, reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare. Scopul acesteia este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiului contradictorialității, al egalității armelor, al exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, al nemijlocirii, oralității și aflării adevărului, precum și a dreptului de a interoga martorii și părțile din proces.

Ca atare, instanța constată că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție, conform dispozițiilor art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de condamnatul A. împotriva deciziei nr. 1298/A din 8 octombrie 2015 a Curții de Apel București, Secția I penală.