ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22 din 11 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, a fost respinsă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de persoana condamnată A.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 05.05.2021, petentul A. a formulat cerere de redeschidere a procesului penal.

În motivarea cererii a arătat că a fost arestat în baza unui mandat internațional de arestare în punctul de trecere a frontierei Nădlac, fiind condus în fața unui judecător de drepturi și libertăți, care i-a comunicat că va fi prezentat în fața autorităților austriece, pentru a fi cercetat sub aspectul săvârșirii a 24 de infracțiuni de furt calificat.

Totodată, a menționat că, deși i s-a comunicat de către judecătorul de drepturi și libertăți din România că va fi judecat numai pentru 24 de infracțiuni, în realitate, a fost condamnat de instanța străină pentru comiterea unui număr de 109 infracțiuni, motiv pentru care a solicitat redeschiderea procesului penal.

Instanța de fond a reținut că, prin Sentința penală nr. 12/CC din 19.06.2020 a Curții de Apel Târgu Mureș s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și a fost recunoscută Hotărârea nr. 50 Hv 8/18f pronunțată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria.

Astfel, în baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus executarea într-un penitenciar din România a pedepsei de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicate persoanei condamnate A. prin Hotărârea nr. 50 Hv 8/18f pronunțată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, definitivă la 26 iulie 2018 și s-a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare (4.383 zile închisoare) aplicată persoanei condamnate A. perioada executată începând cu data de 15 iunie 2016, la zi.

Analizând actele existente la dosar, Curtea de apel a constatat că Sentința penală nr. 12/CC din 19.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș a fost comunicată autorităților judiciare austriece la data de 19.06.2020, care i-au adus la cunoștință petentului conținutul hotărârii, acesta menționând că nu dorește să declare apel.

Astfel, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de redeschidere a procesului penal, întrucât solicitarea a fost formulată la data de 05.05.2021, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 466 alin. (1) C. proc. pen.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și natura hotărârii cu privire la care se solicită redeschiderea procesului, respectiv o hotărâre de recunoaștere a Sentinței nr. 50 Hv 8/18f pronunțată la data de 19 februarie 2018 de Tribunalul Landului Wiener Neustadt, Republica Austria, care nu poate face obiectul unei cereri de redeschidere a procesului penal, având în vedere că, în această materie, instanțele naționale nu cercetează fondul cauzelor, ci numai pronunță o hotărâre de recunoaștere a condamnării penale străine.

În acest sens, s-a arătat că, o cerere de redeschidere a procesului penal desfășurat în statul de condamnare, în condițiile în care în România nu s-a desfășurat o activitate de urmărire penală sau de soluționare a acțiunii penale, ci numai s-a recunoscut o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana condamnată A. învederând, cu ocazia dezbaterilor, prin intermediul apărătorului desemnat din oficiu, că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, nu a mai formulat o altă cerere de redeschidere a procesului penal precum și că există dubii în ceea ce privește comunicarea și înțelegerea de către apelant a hotărârii atacate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 466 C. proc. pen.

Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 22/2015 din 09 iunie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, a decis că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 466 alin. (1) C. proc. pen., obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanță sau în calea ordinară de atac este consecința rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestației în anulare ori revizuirii, argumentele ce au stat la baza pronunțării acestei hotărâri fiind valabile și în prezenta cauză.

Astfel, în considerentele deciziei menționate s-a reținut, în esență, că, raportat la modalitatea de reglementare a procedurii de redeschidere a procesului penal și la scopul în care a fost legiferată, respectiv garantarea dreptului la un proces echitabil, aceasta nu poate să vizeze decât hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunțare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta, pe această cale, nu atât soluția definitivă pronunțată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfășurare a judecății în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialității, nemijlocirii, reguli de bază ale judecății.

Or, în condițiile în care dosarul în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 12/CC din 19 iunie 2020 a Curții de Apel Târgu Mureș a avut ca obiect recunoașterea unei hotărâri de condamnare pronunțată de un stat european membru al Uniunii Europene și transferul persoanei condamnate în vederea executării pedepsei în România, procedură reglementată de art. 166 și urm. din Legea nr. 302/2004, în care se verifică doar întrunirea cumulativă a cerințelor expres menționate în art. 167 din Legea nr. 302/2004 și nu se antamează aspecte privind existența faptei, prevederea în legea penală, săvârșirea de către inculpat, vinovăția acestuia ori alte aspecte ce țin de răspunderea penală, se constată că acesta nu face parte din acele cauze penale în privința cărora se poate formula o cerere de redeschidere a procesului penal, potrivit art. 466 C. proc. pen.

Totodată, Înalta Curte apreciază că persoana ce formează obiectul procedurii de recunoaștere a unei hotărâri de condamnare pronunțată de un stat european membru al Uniunii Europene și transfer în vederea executării pedepsei în România, nu poate fi considerată judecată în lipsă, în sensul art. 466 alin. (2) C. proc. pen., atâta timp cât chiar în Legea nr. 302/2004 (art. 166 alin. (2) și (11)) se precizează expres că soluționarea sesizării are loc fără citarea persoanei condamnate.

De altfel, instanța învestită cu o cerere întemeiată pe dispozițiile art. 166 și urm. din Legea nr. 302/2004 nici nu are competența funcțională să se pronunțe pe aspecte ce țin de fondul acuzației penale, de vreme ce, potrivit art. 166 alin. (3) din actul normativ, "dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri".

Pe cale de consecință, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte apreciază că solicitarea persoanei condamnate privind redeschiderea procesului penal desfășurat în Austria, în condițiile în care statul român nu a desfășurat nicio activitate de urmărire penală sau de judecată în cauză, ci a recunoscut doar o hotărâre penală străină, este inadmisibilă.

Având în vedere considerentele mai sus expuse, Înalta Curte constată legală și temeinică hotărârea penală atacată, motiv pentru care, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., față de culpa sa procesuală, apelantul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar, în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru acesta, în sumă de 868 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva Sentinței penale nr. 22 din 11 iunie 2021 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori, și de familie, pronunțată în Dosarul nr. x/2021.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelant, în sumă de 868 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 octombrie 2021.

GGC - ED