ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul din data de 24 noiembrie 2014, emis în dosarul de urmărire penală nr. x/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București [verificat, conform art. 328 alin. (1) C. proc. pen., sub aspectul legalității și temeiniciei, de către Procurorul General al Parchetului respectiv], s-a dispus, în temeiul art. 327 alin. (1) lit. a) din același cod, trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., sub acuzația săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub
influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., în sarcina acestuia reținându-se în fapt că, la data de 15 ianuarie 2013, în jurul orei 19
00
, a condus autoturismul marca B., pe drumuri publice din municipiul București, având în sânge, la momentul prelevării primei mostre biologice, o îmbibație alcoolică peste limita legală, și anume 2,25 g/l.
Conform actului de sesizare, probatoriul administrat în faza de urmărire penală a evidențiat următoarea situație de fapt:
La data de 15 ianuarie 2013, în jurul orelor 15
00
-16
00
, inculpatul s-a întâlnit cu un prieten (martorul C.), care venea de la Sibiu, la o cafenea din incinta Complexului Comercial D. din Băneasa, unde cele două persoane au stat până în jurul orelor 18
30
-18
55
. În acest interval de timp, inculpatul și martorul au băut, împreună, un litru de palincă (adusă de la Sibiu de către cel din urmă) și, de asemenea, au mâncat, inculpatul consumând concomitent și bere fără alcool, deoarece palinca avea o tărie mare.
În
jurul orelor 18
30
-18
55
, inculpatul s-a despărțit de martorul anterior menționat și a plecat către domiciliul său, la volanul autoturismului marca B., cu care venise în acea locație. Ajungând pe str. C.V., în zona Hotelului E., autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul marca F., având numărul de înmatriculare (condus de martorul G.), astfel că, la fața locului, a fost solicitată intervenția unui echipaj al poliției rutiere.
Întrucât
inculpatul a refuzat să fie testat cu aparatul etilo-test și s-a constatat că emana halenă alcoolică, vorbea incoerent și își ținea cu greu echilibrul, acesta a fost transportat la Institutul Național de Medicină Legală, unde i-au fost prelevate probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie, rezultatele analizei făcute ambelor probe de sânge recoltate de la inculpat au fost peste limita prevăzută de lege, și anume proba I (recoltată la ora 21
25
) a evidențiat o alcoolemie de 2,25 g/l, iar proba II (recoltată la ora 22
25
) a pus în evidență o alcoolemie de 2,15 g/l.
Fiind audiat de către procuror, inculpatul a recunoscut că, la data de 15 ianuarie 2013, înainte de producerea accidentului din trafic, a consumat băuturi alcoolice, respectiv circa o jumătate de litru de palincă.
Inculpatul a solicitat recalcularea alcoolemiei, în raport cu momentul acțiunii de conducere a autoturismului, însă, prin ordonanța din data de 24 septembrie 2014, procurorul i-a respins această cerere, invocând decizia nr. 3/2014 [pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la aplicarea art. 336 alin. (1) C. pen.], prin care s-a stabilit că, în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare.
În urma trimiterii în judecată a inculpatului, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 25 noiembrie 2014.
Prin încheierea din data de 28 ianuarie 2015 (definitivă), judecătorul de cameră preliminară, în fața căruia nu au fost formulate cereri și excepții, a constatat, după dezbateri contradictorii, potrivit art. 346 alin. (2) C. proc. pen., competența instanței și legalitatea sesizării acesteia, legalitatea efectuării actelor de urmărire penală, precum și legalitatea administrării probelor de către organul de urmărire penală și a dispus, în consecință, începerea judecății.
Fiind în mod expres informat despre dispozițiile art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul a precizat, la termenul din data de 25 februarie 2015, că nu dorește ca judecata să se desfășoare conform procedurii simplificate, bazată pe recunoașterea acuzației.
Curtea a dispus, în consecință, efectuarea cercetării judecătorești, în condițiile art. 376 și urm. C. proc. pen., iar, în cursul acesteia, a procedat, în mod nemijlocit, în condiții de publicitate și contradictorialitate, la ascultarea inculpatului, precum și la ascultarea martorilor G. și C.
În
privința martorului H., Curtea a constatat imposibilitatea ascultării, potrivit art. 383 alin. (3) C. proc. pen., întrucât acesta, fiind citat cu mandat de aducere, nu a fost găsit la adresa de domiciliu (confirmată de verificările efectuate de grefier în baza de date a Direcției pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date) și, întrucât declarația sa din faza de urmărire penală nu a fost contestată de inculpat, declarația respectivă a fost avută în vedere la evaluarea probatoriului, conform art. 374 alin. (7) din același cod.
La cererea inculpatului, Curtea, ținând seama și de Decizia nr. 732/2014 a Curții Constituționale, a încuviințat efectuarea unei expertize medico-legale, în vederea recalculării alcoolemiei, în raport cu momentul săvârșirii faptei ce face obiectul judecății (data de 15 ianuarie 2013, ora 19
05
-19
10
), solicitând să fie avute în vedere toate variantele de consum afirmate de inculpat în procesul-verbal de constatare, în buletinul de examinare clinică, în declarațiile din faza de urmărire penală și, respectiv, în declarația din cursul cercetării judecătorești.
Drept consecință, Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici a întocmit raportul de expertiză medico-legală din anul 2015, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, ale cărui concluzii nu au fost contestate de inculpat.
Analizând întregul probatoriu al cauzei, atât cel administrat în faza de urmărire penală (care nu a fost contestat în procedura de cameră preliminară), cât și cel administrat în cursul cercetării judecătorești nemijlocite (declarația inculpatului, declarațiile martorilor G. și C. și raportul de expertiză medico-legală anterior menționat), Curtea de Apel București a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15 ianuarie 2013, ora 19
05
-19
10
, inculpatul a condus, pe un drum public din municipiul București (str. C.V.), autoturismul marca B., implicat, în zona respectivă, într-o coliziune cu un alt autovehicul (condus de martorul G.), în condițiile în care, la acel moment, avea în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală (0,80 g/l).
La stabilirea acestei situații de fapt, Curtea a avut în vedere următoarele mijloace de probă:
- declarațiile martorului C., din care rezultă, cu relevanță asupra situației de fapt, că, în după-amiaza zilei de 15 ianuarie 2013, după ora 15
00
, s-a întâlnit cu inculpatul în incinta Complexului Comercial D. din Băneasa și, în interval de câteva ore, au băut împreună, în proporții egale, cantitatea de un litru de palincă.
- declarațiile martorului ocular G., care a relatat, în mod constant, următoarele aspecte faptice relevante: la data de 15 ianuarie 2013, ora 19
07
, martorul a circulat, la volanul autoturismului său, marca F., pe str. C.V., dinspre str. C.G. către Piața R., iar, când, aflându-se pe banda a doua a sensului de mers, a oprit la un stop, în dreptul Hotelului E., autoturismul respectiv a fost acroșat, din lateral, în partea din stânga spate, de autoturismul marca B., condus de inculpat (recunoscut de martor în fața instanței); după ce inculpatul a oprit și a coborât din autoturismul pe care îl conducea, martorul a constatat că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, întrucât „emana vapori de alcool, se clătina pe picioare și era incoerent în exprimare", observând, totodată, că era singur în autoturismul respectiv; la ora 19
09
, martorul a solicitat, prin serviciul unic de urgență 112, intervenția organelor de poliție rutieră, iar, până la sosirea acestora la fața locului, care s-a produs după 6-7 minute, acolo și-a făcut apariția un bărbat (neidentificat), despre care martorul a înțeles că era o cunoștință a inculpatului, bărbatul respectiv încercând să convingă apoi acele organe că el ar fi condus autoturismul, dar renunțând în final la a mai susține această variantă.
- declarația martorului ocular H., care a afirmat că, la data de 15 ianuarie 2013, în jurul orei 19
00
, în timp ce se afla în parcarea Hotelului E. de pe str. C.V., a auzit zgomotul produs de o coliziune între două autoturisme și, uitându-se să vadă ce s-a întâmplat, a constatat că, de la volanul unuia dintre acele autovehicule, respectiv cel marca B., a coborât un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani, cu părul grizonat (semnalmente care corespund cu cele ale inculpatului), cu privire la care a observat că „avea probleme de echilibru și nu vorbea foarte coerent, emanând totodată halenă alcoolică".
- procesul-verbal de constatare, întocmit de către organele de poliție rutieră, în care se consemnează că inculpatul, al cărui autoturism, marca B., a fost implicat într-o tamponare pe str. C.V., în dreptul Hotelului E., a refuzat să sufle în aparatul etilo-test și, întrucât „emana halenă alcoolică, vorbea incoerent și își ținea cu greu echilibrul", a fost transportat la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, unde i-au fost prelevate două probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind evidențiat și consumul declarat de inculpat acelor organe (un litru de bere - în intervalul orar 15
00
-17
00
și o salată de ton cu oțet - în intervalul orar 18
10
-18
30
).
- buletinul de examinare clinică, în care este consemnat consumul declarat de inculpat la momentul prezentării sale la Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici (un litru de bere, ingurgitat în intervalul orar 15
00
-16
00
, pe nemâncate) și, de asemenea, sunt evidențiate manifestările neurologice și psihice constatate la acesta (minim dezechilibru, minimă dismetrie, vorbire ușor dizartrică, comportare ordonată, orientare în spațiu și timp, atenție neconcentrată și judecată coerentă), pe baza cărora s-a concluzionat că, la momentul respectiv, se afla sub influența alcoolului.
- buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie din anul 2013, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, potrivit căruia au fost stabilite științific următoarele rezultate: la proba I (prelevată la ora 21
25
) - o alcoolemie de 2,25 g/l, iar, la proba II (recoltată la ora 22
25
) - o alcoolemie de 2,15 g/l.
- declarațiile inculpatului, care a recunoscut, în mod constant, atât acțiunea de conducere, la data de 15 ianuarie 2013, în jurul orei 19
05
-19
10
, a autoturismului marca B., implicat în accidentul rutier de pe str. C.V., în dreptul Hotelului E., cât și faptul ingurgitării anterioare de băuturi alcoolice, prezentând, însă, variante diferite de consum, după cum urmează:
- în
declarația olografă formulată în fața organelor de poliție rutieră la data faptei - un litru de bere, în intervalul orar 15
00
-17
00
și salată de ton cu oțet, în intervalul 18
00
-18
40
;
- în declarațiile de suspect și inculpat formulate în fața procurorului la datele de 04 septembrie 2014 și, respectiv, 08 și 28 octombrie 2014 - o jumătate de litru de palincă, bere fără alcool, friptură (ceafă de porc), salată verde cu ton și cartofi prăjiți, în intervalul orar 15
00
/16
00
-18
30
/18
55
;
- în
declarația din cursul cercetării judecătorești, formulată la data de 25 febraarie 2015 - o jumătate de litru de palincă, 4-5 beri fără alcool, friptură (ceafă de porc), salată verde cu ton și cartofi prăjiți, în intervalul orar 15
30
-18
30
;
- în cererea de recalculare a alcoolemiei, prezentată instanței la termenul din data de 25 februarie 2015 - 350-400 ml de palincă de 55 de grade, bere fără alcool, friptură (ceafă de porc), salată verde cu ton și cartofi prăjiți, în intervalul orar 15
30
-18
55
.
- raportul de expertiză medico-legală din anul 2015, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, întocmit de Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici, prin care s-a stabilit că, la data de 15 ianuarie 2013, ora 19
05
-19
10
, în toate variantele de consum declarate, inculpatul a avut în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, după cum urmează:
- varianta I (consumul unui litru de bere, în intervalul orar 15
00
-17
00
și a unei salate de ton, în intervalul 18
10
-18
30
) - o alcoolemie teoretică în eliminare de circa 2,50-2,45 g/l, ce provine și dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută;
- varianta II (consumul unui litru de bere, pe nemâncate, în intervalul orar 15
00
-16
00
) - o alcoolemie teoretică în eliminare de circa 2,50-2,45 g/l, ce provine și dintr-o altă cantitate de băutură, nedeclarată sau nerecunoscută;
- varianta III (consumul a 500 ml de palincă și de mâncare, în intervalul orar 15
30
-18
30
) - o alcoolemie teoretică în absorbție de circa 1,90-1,95 g/l, ce provine dintr-o cantitate de băutură mai mică decât cea declarată;
- varianta IV (consumul a 350-400 ml de palincă de 55 de grade și de mâncare, în intervalul orar 15
30
-18
55
) - o alcoolemie teoretică în absorbție de circa 1,70-1,75 g/l.
Referitor la încadrarea juridică, Curtea de Apel București a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului, datând din 15 ianuarie 2013, constituie infracțiune, fiind incriminată atât de legea penală veche, sub imperiul căreia a fost săvârșită [art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002], cât și de legea penală nouă, în vigoare începând cu data de 01 februarie 2014 [art. 336 alin. (1) din actualul C. pen.].
Cu privire la legea penală mai favorabilă, Curtea a constatat că, potrivit normei de incriminare de la data comiterii faptei, infracțiunea săvârșită de inculpat este pedepsită cu închisoare de la 1 an până la 5 ani, iar, în norma actuală de incriminare, pedeapsa închisorii, având ambele limite identice cu cele prevăzute de legea anterioară, este reglementată alternativ cu pedeapsa amenzii.
De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea de Apel București a constatat că legea penală nouă reglementează o instituție inexistentă în legea penală anterioară, și anume amânarea aplicării pedepsei, care, raportat la limitele anterior menționate (cu maximul special al închisorii mai mic de 7 ani), ar putea fi aplicată, teoretic, și inculpatului.
În
sfârșit, Curtea de Apel București a constatat că ambele legi penale succesive permit suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii (dacă aceasta are o durată de cel mult 3 ani), însă, raportat la criteriile enunțate în dispozițiile tranzitorii ale art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, legea penală veche este mai favorabilă inculpatului, în raport cu sfera obligațiilor care trebuie
și, respectiv, pot fi impuse acestuia și, mai ales, cu efectele unei astfel de suspendări (intervenirea reabilitării de drept chiar la data împlinirii termenului de încercare).
Drept urmare, având în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile (impus prin Decizia nr. 265/2014 a Curții Constituționale), Curtea de Apel București a constatat, prin prisma dispozițiilor art. 5 alin. (1) C. pen., că această lege este cea veche (în vigoare la data săvârșirii infracțiunii).
În
acest sens, instanța de fond a apreciat că inculpatului nu îi poate fi aplicată, pentru infracțiunea săvârșită, pedeapsa amenzii (prevăzută, în mod alternativ cu pedeapsa închisorii, numai de legea penală nouă).
Sub acest aspect, instanța de fond a avut în vedere gravitatea infracțiunii și pericolul social pe care ea l-a generat în concret. Astfel, inculpatul, având în sânge o îmbibație alcoolică foarte mare (valoarea minimă recalculată depășește dublul limitei legale) și prezentând manifestări neurologice și psihice, constatate medico-legal, de natură să-i afecteze controlul asupra acțiunilor sale (dezechilibru, dismetrie, lipsă de concentrare), a condus un autoturism de mare putere (marca B.), în plin centrul capitalei, pe o arteră principală (str. C.V.), la un moment de trafic intens (ora 19
05
-19
10
) și a implicat acel autoturism într-o coliziune cu un alt autovehicul, într-o zonă de risc (în imediata apropiere a unui hotel), numai hazardul împiedicând producerea, pentru ceilalți participați la traficul rutier, dar și pentru persoanele aflate în zona respectivă, chiar în afara părții carosabile, a unor consecințe mai grave decât avarierea ușoară a celor două autovehicule.
Totodată, instanța de fond a apreciat că inculpatului nu îi poate fi acordat beneficiul amânării aplicării pedepsei închisorii (prevăzut doar de legea penală nouă), întrucât conduita sa, ulterioară săvârșirii infracțiunii, relevă motive pertinente de a pune la îndoială existența unor posibilități reale de îndreptare a acestuia, fără impunerea unei pedepse.
Astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul a refuzat să se supună, la fața locului, testării cu aparatul etilo-test, iar, ulterior, acceptând prelevarea de probe biologice de sânge (în condițiile în care, în calitate de avocat, a conștientizat că o conduită contrară ar fi constituit ea însăși infracțiune), a prezentat, în fața agenților de poliție rutieră, a specialiștilor toxicologici și a organelor judiciare, variante diferite de consum, inclusiv în ceea ce privește natura alcoolului ingerat (fie bere, fie palincă), în speranța că, astfel, va determina stabilirea unei valori cât mai mici a alcoolemiei.
În
acest context, instanța de fond a constatat, însă, că susținerea martorului ocular G., referitoare la prezentarea la fața locului a unui bărbat neidentificat, care și-ar fi asumat, în mod nereal, acțiunea de conducere a autoturismului din care a coborât inculpatul, nu este confirmată de niciun alt mijloc de probă, un astfel de eveniment nefiind menționat de către cel de-al doilea martor ocular, H. (deși acesta a arătat că inculpatul a afirmat, în fața agenților de poliție rutieră, că nu el a condus autoturismul) și, mai ales, nefiind consemnat în procesul-verbal de constatare întocmit de către acei agenți. În plus, chiar acceptând realitatea evenimentului respectiv, s-a constatat că, în speță, nu există vreo probă (nici măcar declarațiile martorului ocular G.) din care să rezulte că inculpatul i-ar fi cerut bărbatului neidentificat să declare că el a fost conducătorul autoturismului, astfel că, în sarcina sa, nu poate fi reținută o încercare de zădărnicire a aflării adevărului.
Argumentele anterior expuse, referitoare la gravitatea infracțiunii și conduita inculpatului după consumarea acesteia, nu justifică nici renunțarea la aplicarea pedepsei (în condițiile legii penale noi), nici constatarea lipsei de pericol social al faptei deduse judecății (conform legii penale vechi).
Pe de altă parte, având în vedere lipsa antecedentelor penale, comportamentul procesual al inculpatului (caracterizat prin recunoașterea faptei de a conduce un autovehicul, pe drumuri publice, sub influența băuturilor alcoolice și prin prezentarea sa, la fiecare chemare, în fața organelor judiciare), precum și circumstanțele personale ale acestuia (în vârstă de 41 de ani, absolvent de studii superioare, de profesie avocat, integrat social), instanța de fond a apreciat că modalitatea adecvată de executare a pedepsei închisorii ce va fi aplicată pentru infracțiunea săvârșită de inculpat (cu o durată egală cu minimul special de 1 an) este aceea a suspendării sub supraveghere, în raport cu care legea penală veche constituie legea mai favorabilă, astfel cum deja s-a motivat.
În
consecință, Curtea de Apel București a constatat că fapta reținută în sarcina inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibatie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., sens în care a dispus schimbarea corespunzătoare a încadrării juridice menționate în rechizitoriu, potrivit art. 386 alin. (1) C. proc. pen.
Față de considerentele anterior expuse, Curtea, constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., întrucât probatoriul cauzei dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta ce constituie obiectul judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat, a pronunțat condamnarea acestuia.
La individualizarea pedepsei principale, instanța de fond, pornind de la premisa, deja motivată, că legea penală mai favorabilă inculpatului este cea de la data comiterii infracțiunii, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 alin. (1) C. pen. anterior, respectiv limitele speciale din norma de incriminare reținută a fi incidență (închisoare de la 1 an până la 5 ani), gradul concret de pericol social al infracțiunii respective (la care s-a făcut referire anterior), consecința produsă de aceasta asupra siguranței traficului rutier (și ea
evidențiată), datele personale și comportamentul procesual (menționate în expunerea precedentă).
Nu au fost identificate, în speță, împrejurări pertinente care să justifice acordarea de circumstanțe atenuante judiciare, potrivit art. 74 alin. (1) lit. a)-c) și alin. (2) C. pen. anterior, întrucât simpla absență a antecedentelor penale (de altfel, firească pentru orice cetățean, cu atât mai mult pentru un avocat) nu este suficientă pentru a diminua pericolul social al infracțiunii comise, inculpatul nu a înțeles să-și asume responsabilitatea acesteia, contestând valoarea alcoolemiei, deși consumul real, numai de el cunoscut, ascuns organelor judiciare (în fața cărora a prezentat variante diferite), ar fi trebuit să-l determine să realizeze depășirea limitei legale și nu a recunoscut acuzația adusă, a cărei gravitate justifică aplicarea unei pedepse principale înăuntrul limitelor anterior menționate.
Astfel fiind, instanța de fond l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, la stabilirea duratei acesteia la nivelul minimului special dând eficiență datelor ce caracterizează în mod pozitiv persoana acestuia și comportamentul manifestat de el în fața organelor judiciare.
Referitor la pedeapsa accesorie, Curtea a reținut incidența dispozițiilor art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012, conform cărora, în cazul - incident și în speță - al succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, aceasta se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
S-a mai reținut că întrucât, în speță, pentru motivele deja expuse, legea respectivă este cea în vigoare în perioada cât s-a aflat activ C. pen. anterior, aplicarea pedepsei în discuție se va realiza conform acestuia.
Drept urmare, constatând că săvârșirea unei infracțiuni prin care, în mod intenționat, s-a creat o stare de pericol grav pentru concetățenii implicați, asemenea inculpatului, în traficul rutier al capitalei, constituie un argument pertinent și suficient pentru a conduce la concluzia că acesta este nedemn să exercite orice funcții publice sau care implică exercițiul autorității de stat, instanța de fond i-a interzis inculpatului, în temeiul art. 72 alin. (1), (2) C. pen. anterior, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.
Inculpatului nu i s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, și exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. c) C. pen. anterior, întrucât nu s-a folosit, la săvârșirea infracțiunii, de o anume funcție, profesie sau activitate, acesta conducând autoturismul în calitate de șofer amator.
Nu i-a fost aplicată inculpatului, potrivit art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, și o pedeapsă complementară, întrucât durata pedepsei principale nu este de cel puțin 2 ani închisoare.
Cu privire la modalitatea de executare, instanța de fond a reținut că inculpatul poate beneficia de dispozițiile art. 86
1
alin. (1) C. pen. anterior, în sensul suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În acest sens, s-a reținut că pedeapsa respectivă este de 1 an închisoare și că inculpatul nu a mai suferit anterior vreo condamnare și, totodată, a constatat că nu este necesară privarea lui de libertate, întrucât, pe de o parte, nu există elemente pertinente care să justifice, în mod rezonabil, existența vreunui risc ca acesta să comită alte infracțiuni (în condițiile în care, de la momentul săvârșirii infracțiunii deduse judecății, au trecut peste 2 ani, perioadă în care nu a mai încălcat, sub nicio formă, legea penală), iar, pe de altă parte, datele personale favorabile și comportamentul din cursul procedurilor judiciare derulate în privința sa (deja evidențiate) au oferit garanții suficiente că îndreptarea lui se poate realiza și prin plasarea sub un regim strict de supraveghere.
În
consecință, instanța de fond, în temeiul art. 86
1
alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale și, implicit, a celei accesorii, pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit și calculat potrivit art. 86
2
alin. (1), (2) rap. la art. 82 alin. (3) din același cod.
Potrivit art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) și alin. (3) lit. e) C. pen. anterior, Curtea va impune inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună și să respecte următoarelor măsuri de supraveghere și, respectiv, obligații: să se prezinte, trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București; să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice, aceluiași serviciu, schimbarea locului de muncă; să comunice, aceluiași serviciu, informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; să nu conducă niciun autovehicul (în accepțiunea dată acestui termen de art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002).
S-a reținut că impunerea acestei din urmă obligații a fost considerată necesară, întrucât, deși, ca urmare a pronunțării soluției de condamnare, permisul de conducere al inculpatului va fi în mod automat anulat [potrivit art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002], interdicția se referă și la alte categorii de autovehicule (în accepțiunea textului legal anterior citat) decât cea pentru care a fost emis acel permis, de categoria „B", iar natura, gravitatea și împrejurările concrete de săvârșire a infracțiunii ce face obiectul judecății justifică pe deplin interdicția respectivă, în vederea protejării eficiente, iar nu iluzorii, a valorii sociale încălcate de inculpat (siguranța circulației rutiere pe drumurile publice, indiferent de tipul autovehiculului folosit de participantul la trafic).
Scopul legitim urmărit prin impunerea acestei obligații, precum și necesitarea supravegherii atente, pe o perioadă determinată, a comportamentului viitor al inculpatului, prin măsuri adecvate, apte să împiedice repetarea conduitei antisociale, fac ineficientă, în opinia instanței de fond, suspendarea doar condiționată a executării pedepsei principale, deși aceasta este teoretic posibilă, conform legii penale vechi.
De asemenea, Curtea va atrage atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prevăzute de art. 86
4
alin. (1), (2) C. pen. anterior.
Prin sentința penală nr. 85/F din 28 mai 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, în temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.
În
temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (fapta din data de 15 ianuarie 2013).
În
temeiul art. 71 alin. (1), (2) C. pen. anterior, a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) din același cod.
În
temeiul art. 86 alin. (1) și art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, precum și a pedepsei accesorii pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit și calculat potrivit art. 86
2
alin. (1), (2) rap. la art. 82 alin. (3) din același cod.
În
temeiul art. 86
3
alin. (1) lit. a)-d) și alin. (3) lit. e) C. pen. anterior, a impus inculpatului ca, pe durata termenului de încercare, să se supună și să respecte următoarele măsuri de supraveghere și, respectiv, obligații:
- să se prezinte, trimestrial, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune București;
- să anunțe, în prealabil, aceluiași serviciu de probațiune, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice, aceluiași serviciu de probațiune, schimbarea locului de muncă;
- să comunice, aceluiași serviciu de probațiune, informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;
- să nu conducă niciun autovehicul (în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002).
A atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării sub supraveghere, prevăzute de art. 86
4
alin. (1), (2) C. pen. anterior.
În
temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 5.500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (în care este inclus și costul, de 2.040 RON, al efectuării, în cursul judecății, a
raportului de expertiză medico-legală privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei).
Împotriva sentinței penale nr. 85/F din 28 mai 2015, Curtea de Apel București, secția I penală, a declarat apel inculpatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți la data de 03 iulie 2015, sub nr. 7064/2/2014.
Inculpatul prin apărătorul ales a criticat hotărârea atacată din perspectiva individualizării pedepsei în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în sensul că măsura supravegherii nu este necesară, suspendarea condiționată fiind suficientă pentru a constitui o pedeapsă proporțională, nefiind necesar ca pe perioada termenului de încercare să existe o supraveghere din partea serviciului de probațiune cu tot ce implică supravegherea.
A mai susținut apărătorul inculpatului că nu are obiecțiuni în ceea ce privește legea mai favorabilă, singura obiecțiune constând în interdicția impusă de instanța de fond în sensul de a nu conduce autoturismul care, de altfel, nu este necesară și justificată în condițiile în care a trecut o perioadă de aproximativ 3 ani în care, în mod administrativ, inculpatul a fost supus unei astfel de interdicții.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de inculpat, Înalta Curte constată că apelul formulat nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
Înalta Curte constată că instanța de fond a stabilit corect în cadrul analizării legii penale mai favorabile că sunt incidente în cauză dispozițiile C. pen. anterior, stabilind judicios atât pedeapsa principală aplicată, dar și modalitatea de executare a acesteia, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Instanța de fond a dat eficientă maximă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, reținându-se pericolul social al faptei comise și conduita bună a inculpatului anterior comiterii faptei, acesta fiind la primul impact cu legea penală, atitudinea procesuală adoptată pe parcursul procesului, constând în prezența sa în fața autorităților judiciare la solicitarea acestora, aplicând o pedeapsă egală cu minimul special, de 1 an instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, nu se justifică reținerea beneficiului inculpatului a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unei pedepse sub minimul special, dispunându-se totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei conform art. 86
1
C. pen.
De asemenea, s-a reținut în cadrul individualizării pedepsei și atitudinea constant nesinceră a inculpatului cu privire la cantitatea de alcool consumată dar și natura băuturilor alcoolice consumate, atingerea adusă de către acesta credibilității și demnității funcției profesionale exercitate, încrederii cetățenilor în onestitatea persoanelor care își desfășoară activitatea în sistemul judiciar.
Înalta Curte reține că, conduita bună a inculpatului presupune nu numai lipsa antecedentelor penale ci și atitudinea corectă și firească față de relațiile de
muncă și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpatul le-a dovedit.
Toate aceste împrejurări reținute de instanța de fond, urmează a fi luate în considerare și de Înalta Curte, întrucât în ansamblul lor contribuie la reducerea gravității faptei săvârșite, care caracterizează favorabil persoana inculpatului, întrucât aplicarea pedepsei principale egale cu minimul special stabilit de textul incriminator pentru infracțiunea săvârșită, satisfac pe deplin justa individualizare a pedepsei de 1 ani închisoare, pedeapsă care este menită să satisfacă și scopul acesteia instituit de dispozițiile art. 52 C. pen. anterior.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei reținută în sarcina inculpatului, Înalta Curte constată că a fost stabilită în mod corect în sensul dispunerii suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale neimpunându-se o reindividualizare nici cu privire la modalitatea de executare a pedepsei.
Împrejurarea
că infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 este infracțiune care are un pericol social ridicat prin prisma faptului că inculpatul a condus un autovehicul pe drumurile publice având o îmbibație alcoolică peste limita legală prevăzută de textul incriminator amintit, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepsei, ce nu exclud însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptei, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții, astfel că în mod corect i s-au aplicat inculpatului dispozițiile legale privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale așa cum sunt prevăzute la art. 86
1
C. pen. anterior.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, constată că instanța de fond a examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, concretizat în modul de stabilire a pedepsei principale de 1 an închisoare, pedeapsa cea mai grea și a modului de executare a pedepsei respectiv, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale conform art. 86
1
C. pen. anterior, reținută în sarcina inculpatului, evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunii săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care a fost săvârșite, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpatului (nu a mai avut antecedente penale , are o activitate profesională meritorie, este avocat), astfel că o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepsei atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare nu se mai impune.
Înalta Curte de Casație și Justiție, de asemenea, atât prin prisma propriei evaluări asupra individualizării pedepsei aplicate inculpatului A., cât și a modalității de executare prin aplicarea suspendării executării pedepsei
sub supraveghere, față de criticile formulate în apel, constată că în contextul cauzei nu se justifică schimbarea modalității de executare, deoarece examinarea criteriilor obiective prevăzute de art. 72 C. pen. anterior se efectuează în mod plural, fără preeminența vreunuia din acestea ceea ce conduce la concluzia că circumstanțele personale ale inculpatului au fost avute în vedere în mod corect, în raport cu gradul de pericol social concret al faptei comise, agravat prin modul de comitere, valorile sociale atinse, precum și consecințele pe care le-au produs sub aspectul punerii în pericol, a vieții altor participanți la traficul rutier.
În
raport cu cele menționate, Înalta Curte nu poate avea în vedere criticile formulate în apel privind schimbarea modalității de executare a pedepsei cât și înlăturarea măsurii de supraveghere privind interdicția de a conduce vreun autovehicul (în sensul art. 6 pct. 6 din O.U.G. nr. 195/2002), întrucât în cauză pedeapsa aplicată atât ca și pedeapsă principală cât și ca modalitate de executare reflectă respectarea principiului proportionalitătii între gravitatea faptei comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpatului, nejustificându-se stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 85/F din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 85/F din 28 mai 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 265 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 septembrie 2015.