ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 66 din 7 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2015 s-au dispus următoarele:

Asupra solicitărilor de schimbare a încadrării juridice:

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 297 C. pen. și de art. 269 C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 297 C. pen. și de art. 269 C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată solicitarea formulată de inculpatul A. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 297 C. pen. și de art. 269 C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 297 C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul A. din infracțiunile prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 modificată raportat la art. 297 C. pen. și de art. 269 C. pen. cu aplicarea art. 38 C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 modificată raportat art. 297 alin. (1) C. pen. (abuz în serviciu) și de art. 269 alin. (1) C. pen. (favorizarea făptuitorului), totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul B. din infracțiunile prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 47 C. pen. raportat la art. 273 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (două infracțiuni), toate cu aplicarea art. 38 C. pen. (dosar de urmărire penală nr. x/2014), de art. 337 C. pen., art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen., art. 47 C. pen. raportat la 273 alin. (1) C. pen., toate cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., și art. 38 alin. (1) C. pen. (dosar de urmărire penală nr. x/2014) în infracțiunile prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 13

2

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., art. 47 C. pen. raportat la art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. (două infracțiuni), art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 377 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor privind pe inculpatul C. din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 377 alin. (4) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul C. din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale), art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale).

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 377 alin. (4) C. proc. pen. a respins ca neîntemeiată solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor privind pe inculpatul D. din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen., art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen., art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 386 alin. (1) C. proc. pen. cu referire la art. 377 alin. (4) C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor privind pe inculpatul D. din infracțiunile prevăzute de art. 273 alin. (1) C. pen., art. 269 alin. (1) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 273 alin. (1) C. pen.

Asupra fondului cauzei:

I. Cu privire la inculpatul A.:

2

din Legea nr. 78/2000 modificată raportat art. 297 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul A. (, cetățean român, studii superioare, căsătorit, fără antecedente penale, procuror cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede- suspendat din funcție) la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 38 alin. (2) C. pen.- art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele principale aplicate prin prezenta hotărâre, aplicând pedeapsa de 3 ani închisoare la care a adăugat o treime din pedeapsa închisorii de 3 ani, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa închisorii de 4 ani.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) teza I C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) (dreptul de a exercita profesia de magistrat), k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

II. Cu privire la inculpatul B.:

2

Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. a condamnat pe inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 3 ani.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) C. pen. cu referire la art. 66 alin. (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni a pedepsei rezultante a închisorii de 1 an și 4 luni aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 216/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2011, definitivă prin nerecurare la 16.11.2011.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni a pedepsei rezultante a închisorii de 1 an și 4 luni aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 216/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2011, definitivă prin nerecurare la 16.11.2011.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni a pedepsei rezultante a închisorii de 1 an și 4 luni aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 216/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2011, definitivă prin nerecurare la 16.11.2011.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (dreptul de a conduce autovehicule) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (dreptul de a conduce autovehicule) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. a revocat suspendarea condiționată pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni a pedepsei rezultante a închisorii de 1 an și 4 luni aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 216/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2011, definitivă prin nerecurare la 16.11.2011.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere pe un termen de încercare de 2 ani a pedepsei închisorii de 1 an aplicate inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen., prin sentința penală nr. 72/19.04.2016 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1428/A/06.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2015.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 38 alin. (1) C. pen.- art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate prin prezenta sentință- închisoare de 3 ani, închisoare de 1 an și 6 luni, închisoare de 1 an și 6 luni, închisoarea de 1 an și 6 luni- cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 72/19.04.2016 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2015, astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 1428/A/06.10.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2015, aplicând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, la care a adăugat o treime din celelalte pedepse, aplicând în final pedeapsa închisorii de 4 ani și 10 luni.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 raportat la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. cu referire la art. 43 alin. (2) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 a adăugat la pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta sentință- închisoarea de 4 ani și 10 luni- pedeapsa rezultantă de 1 an și 4 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 216/04.11.2011 pronunțată de Judecătoria Roșiori de Vede în dosarul nr. x/2011, definitivă prin nerecurare la 16.11.2011, stabilind ca inculpatul să execute în final pedeapsa închisorii de 6 ani și 2 luni.

În temeiul art. 45 alin. (2) Cod aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (dreptul de a conduce autovehicule), k) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i) (dreptul de a conduce autovehicule), k) C. pen. de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale privative de libertate.

III. Cu privire la inculpatul C.:

În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 79 alin. (2) C. pen. a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa închisorii de 1 an și 6 luni.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani, termen stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat- în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a stabilit ca pe durata termenului de încercare inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Roșiori de Vede sau Primăria Măldăieni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

IV. Cu privire la inculpatul D.:

În temeiul art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul D. la pedeapsa închisorii de 1 an.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani, termen stabilit conform art. 92 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) C. pen. a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Teleorman, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) C. pen. a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat- în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile la Primăria Roșiori de Vede sau Primăria Măldăieni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 alin. (1), (4) C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

A luat act că PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ROȘIORI DE VEDE s-a constituit persoană vătămată în cauză, fără a se constitui parte civilă.

A dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției, către Baroul București- Oficii a sumei de 360 RON reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul D., doamna avocat E., onorariu stabilit conform art. 5 alin. (1) lit. b) teza a II-a din Protocolul încheiat în anul 2015 între MJ și UNBR și a cărui majorare este inadmisibilă, suma acordată reprezentând valoarea maximă stabilită de Protocol.

A luat act că prin încheierea dată în cauză la 28.08.2015 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 65 RON cu titlul de onorariu parțial cuvenit doamnei avocat F., desemnat apărător din oficiu pentru inculpatul B.

A luat act că prin încheierea dată în cauză la 07.12.2015 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 100 RON cu titlul de onorariu parțial cuvenit domnului avocat G., desemnat apărător din oficiu pentru inculpatul C.

A luat act că prin încheierea dată în cauză la 26.10.2016 s-au dispus avansarea și plata, din fondul special al Ministerului Justiției către Baroul București- Oficii a sumei de 180 RON cu titlul de onorariu parțial cuvenit doamnei avocat H., desemnat apărător din oficiu pentru inculpatul B.

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. a obligat pe inculpați la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat- sume în care nu se includ onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu și interpreților desemnați în cauză-, astfel:

- pe inculpatul A.- la plata sumei de 4700 RON;

- pe inculpatul B.- la plata sumei de 5600 RON;

- pe inculpatul C.- la plata sumei de 1900 RON;

- pe inculpatul D.- la plata sumei de 1900 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

La data de 26.08.2014 inculpatul B. (cunoscut ca "I."), sub influența băuturilor alcoolice, a condus pe raza Mun. Roșiori de Vede autoturismul marca J. de culoare albă, înmatriculat în Marea Britanie cu nr. x, autoturism care are poziționat volanul pe partea dreaptă, ajungând în jurul orelor 21:00 în zona Gării de Nord, inculpatul fiind singur în autoturism.

Din coroborarea mijloacelor de probă rezultă că autoturismul condus de inculpatul B. executa manevre bruște, viraje și opriri repetate cu motorul turat, avea în autoturism muzica la un volum ridicat, fapt ce a determinat o persoană (rămasă neidentificată) să alerteze organele de poliție, având suspiciunea că autoturismul este condus de o persoană aflată sub influența alcoolului, polițiștii relatând că au fost anunțați că este vorba de un șofer în stare de ebrietate.

De asemenea, din coroborarea mijloacelor de probă anterior menționate rezultă că inculpatul B., după ce a executat mai multe astfel de manevre, a discutat de la o distanță de 5- 6 metri cu martorul K., după care și-a continuat deplasarea către centrul orașului.

Faptul că inculpatul B. a condus autoturismul în acel moment, că s-a aflat în acel moment în zona Gării de Nord, că s-a întâlnit cu martorul K. și a discutat cu acest martor este recunoscut și de acest inculpat.

Faptul că autoturismul condus de inculpat are volanul pe partea dreaptă este confirmat de toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză, inclusiv de inculpatul B., motiv pentru care nu poate fi reținută susținerea martorului K. în sensul că autoturismul avea volanul pe partea stângă.

Împrejurarea că inculpatul B.- contrar propriilor susțineri, se afla încă din acel moment sub influența băuturilor alcoolice rezultă din coroborarea declarațiilor date de martorii K. (martorul arătând că inculpatul părea sub influența băuturilor alcoolice și retractând - sens în care, conform declarației, a invocat starea de oboseală în care se afla atunci când a fost audiat inițial- mențiunea aflată la dup x/2014 în sensul că nu ar fi putut realiza dacă inculpatul se afla în stare de ebrietate) și L. (martorul arătând că l-a văzut anterior pe inculpat, pe parcursul aceleiași zile, în urmă cu câteva ore, ieșind dintr-un bar situat pe str. x, având în mână o sticlă de bere și urcându-se la volan într-o stare euforică și părând că se află în stare avansată de ebrietate).

Împrejurarea că inculpatul B. era singur în autoturism în acel moment rezultă din coroborarea declarațiilor date de martorul K. și de inculpatul D., ca și de însuși inculpatul B., motiv pentru care, instanța a apreciat că nu pot fi reținute susținerile martorului L. în sensul că inculpatul B. ar fi fost însoțit în acel moment de inculpatul D.

Cu privire la sesizarea telefonică a organelor de poliție instanța de fond a reținut faptul că aceasta a fost realizată de o persoană ce nu a putut fi identificată pe parcursul cercetărilor.

Astfel, martorul K. a arătat că bănuiește că sesizarea a fost făcută de martorul M., dar fără a fi sigur (aspect subliniat de martor și la dup x/2014).

Martorul L. a susținut inițial că sesizarea ar fi fost făcută de martorul M., ulterior a susținut că sesizarea a fost realizată de "un șofer de taxi care staționa în zona Gării de Nord".

Martorul M. a negat faptul că ar fi sesizat organele de poliție.

De asemenea, martorul audiat pe parcursul cercetării judecătorești- N., ofițer de serviciu în cadrul Poliției Roșiori de Vede la momentul sesizării- a arătat că nu poate preciza persoana ce a formulat sesizarea.

Martorii O. și P. au confirmat faptul că ofițerul de serviciu, martorul N., le-a comunicat faptul că sesizarea telefonică a fost făcută de o persoană de sex masculin ce nu și-a declinat identitatea.

Din analiza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante aflat la dup x/2014 rezultă că agenții constatatori (martorii O., P., Q.- acest din urmă martor având și calitatea de organ de cercetare penală în acest dosar, motiv pentru care instanța a nu a mai examinat declarațiile date de acesta cu privire la acest dosar) au menționat faptul că sesizarea telefonică ar fi fost realizată de martorul L.

Curtea de Apel București a considerat că aceste aspecte nu pot fi reținute, având în vedere atât declarația martorului N., anterior amintită, cât și declarațiile date de martorul L., martor ce a negat în mod constant, în cuprinsul declarațiilor anterior menționate, atât implicit (susținând că sesizarea ar fi fost făcută de o altă persoană), cât și explicit (fond retractând susținerile aflate la dup x/2014) faptul că ar fi sesizat telefonic organele de poliție.

Împrejurarea că martorul L. ar fi relatat agenților de poliție O., P.- astfel cum rezultă din declarațiile date de martorul O. la dup x/2014, dup x/2014, fond- faptul că a formulat acea sesizare telefonică nu poate conduce, în mod rezonabil, pentru argumentele anterior arătate, la concluzia că acest martor a fost cel care a formulat sesizarea.

Prin urmare, instanța de fond a reținut existența sesizării telefonice adresate de o persoană necunoscută organelor de poliție, împrejurarea că martorul L. a comunicat agenților de poliție faptul că a formulat sesizarea telefonică putând justifica exclusiv eventuala menționare a acestui aspect în cuprinsul procesului-verbal (astfel cum au precizat și martorii O. la fond, P. la fond), fără a putea fi reținută ca dovedind împrejurarea că martorul L. a și formulat efectiv acea sesizare.

În baza acestei sesizări telefonice, după ce inculpatul B. a plecat cu mașina din zona Gării de Nord din Roșiori de Vede, la scurt timp, la fața locului, în parcarea din fața Gării de Nord, a sosit un echipaj de poliție compus din martorii P. și O. (polițiști în cadrul B.O.P.), astfel cum rezultă din declarațiile date de către aceștia, declarații anterior amintite, dar și de martorii L., K.

S-a reținut că din mijloacele de probă mai sus menționate rezultă că cei doi martori (polițiști) au luat legătura cu martorul L. care le-a relatat faptul că mașina ce aparținea inculpatul B. s-a deplasat către centrul orașului, martorul relatând și că inculpatul B. s-ar fi aflat sub influența alcoolului.

Din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultă că, după discuția purtată cu martorul L., cei doi agenți de poliție s-au deplasat în direcția indicată de martorul L., fără a fi însoțiți de acest martor (aspect confirmat și de martorul L.- dup x/2014, fond).

Din coroborarea declarațiilor date de martorii O., P.- declarații anterior amintite-, de inculpatul D. (dup x/2014, dup x/2014, fond- în parte, cu excepția susținerilor privind locul unde era parcat autoturismul, susțineri infirmate prin înseși declarațiile date anterior de inculpat) și de martorul R., în parte rezultă că autoturismul respectiv a fost parcat de inculpatul B. pe str. x, în fața unui bar ("S.")- în apropierea porților de acces și a str. x, bar ce se învecinează cu o spălătorie auto administrată de martorul R.; autoturismul era parcat cu spatele către centrul orașului, cu roțile din dreapta pe trotuar și roțile din stânga pe carosabil.

Din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultă că, ulterior observării autoturismului de către cei doi agenție de poliție, inculpatul B. s-a urcat în autoturism fiind însoțit de inculpatul D.; inculpatul B. avea în mână o sticlă de bere pe care nu o consumase în totalitate și s-a urcat la volanul mașinii cu intenția de a se deplasa împreună cu martorul D. la adresa unde locuiește, imobil situat pe str. x, cerându-i inculpatului D. să-l însoțească pentru a-i da niște haine.

De asemenea, s-a apreciat că din coroborarea mijloacelor de probă anterior arătate rezultă că inculpatul B. i-a dat inculpatului D. sticla de bere, a pornit motorul autoturismului și a început să se deplaseze cu viteză redusă (motorul oprindu-se de mai multe ori) pe strada x înspre han (parțial pe trotuar), pe o distanță de circa 7- 8 metri, după care a părăsit trotuarul integral, s-a poziționat pe banda I, ulterior încercând să vireze către intersecția cu strada x din mun. Roșiori de Vede; în momentul în care inculpatul a încadrat autoturismul către axul drumului pentru a vira, în dreptul spălătoriei auto, la stânga înspre strada x autoturismul condus de inculpat fiind poziționat între benzile I și II ale sensului său de mers-, autovehicul poliției a blocat din sens invers cu mijloace acustice și luminoase autoturismul condus de inculpatul B., autoturismul poliției poziționându-se pe banda II și oprindu-se în fața autoturismului condus de inculpatul B.

Pentru a reține această situație de fapt instanța de fond a înlăturat susținerile martorului L., susțineri formulate cu ocazia audierii în fața instanței și vizând evoluția evenimentelor imediat anterioară opririi în trafic a autoturismului condus de inculpatul B.

Astfel, deși martorul L. a avut o poziție oscilantă privind prezența sa la momentul opririi autoturismului condus de inculpat, martorul O. a confirmat prezența martorului L. în acel moment.

Cu privire la aspectele relatate de martorul L., la modalitatea concretă în care s-au desfășurat evenimentele, instanța a apreciat că acestea nu pot fi reținute; astfel, martorul L. a relatat în fața instanței faptul că autoturismul ar fi fost împins de inculpații D. și B., aspect ce a fost infirmat de înșiși inculpați (cu excepția declarației date de inculpatul D. la dup x/2014- în parte-, declarație retractată de altfel ulterior de inculpat și care face obiectul cercetării sale pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă).

Mai mult, martorul L. în mod evident a avut o poziție oscilantă cu ocazia relatării evenimentelor pretinse de martor, neputând - în pofida împrejurării că a fost destul de mult timp taximetrist în Roșiori de Vede, locuind în acest oraș, suficient de mic pentru a putea fi cunoscut de martor- să precizeze localizarea sa și a autoturismului aparținând inculpatului B., în acele momente.

Un alt argument pentru care instanța nu a putut reține aceste susțineri a fost dat și de împrejurarea că martorul a susținut că a observat autoturismul inculpatului B. din mers, dar în același timp, a apreciat că nu poate fi neglijată nici împrejurarea că martorul a precizat faptul că nu dormise de 24 de ore.

De asemenea, instanța a apreciat că prezintă relevanță și intervalul mare de timp scurs de la momentul producerii evenimentelor până la momentul relatării sale de către martor, anterior martorul nefăcând referire la aceste evenimente și chiar negând că ar fi asistat la producerea lor.

Cu privire la modalitatea în care a rulat autoturismul condus de inculpatul B. până la momentul opririi sale de către organele de poliție- pe trotuar, parțial pe trotuar și parțial pe carosabil, pe carosabil- instanța de fond a reținut împrejurarea că acest autoturism a condus pe carosabil, pe str. x și nu pe trotuar (integral sau parțial).

În acest sens au fost avute în vedere declarația dată de inculpatul D. (martor ocular) imediat după producerea evenimentelor (pe data de 26.08.2014- dup x/2914), dar și ulterior, precum și declarațiile agenților de poliție ce au participat la depistarea și oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul B. (martorii O., P.), declarații anterior menționate (mențiuni aflate la dup x/2014, ambii martori indicând în fața instanței, cu ocazia audierii, locul unde se afla parcat inițial autoturismul, direcția de deplasare și locul unde a fost oprit autoturismul).

Cu privire la susținerile martorului P. în sensul că motorul autoturismului condus de inculpatul T. nu s-ar fi oprit pe parcursul deplasării, acestea nu a fost primite de către instanță, apreciindu-se că sunt infirmate de declarațiile date de inculpatul D. și martorul R., aceștia arătând în mod constant (inculpatul D. încă de la momentul depistării inculpatului B.- sens în care sunt mențiunile aflate în procesul-verbal de depistare, dup x/2014) faptul că în timpul deplasării autoturismului acesta s-a oprit și a fost repornit de mai multe ori de inculpatul B.

Curtea a subliniat faptul că, imediat după producerea evenimentelor, inculpatul D., în calitate de martor, a arătat faptul că autoturismul se afla în mișcare ("rula ușor") în momentul în care a fost oprit de organele de poliție.

De altfel, această împrejurare a fost recunoscută și de inculpatul B. cu prilejul unei audieri.

Susținerile aceluiași inculpat în sensul că motorul era oprit, nici acestea nu au putut fi primite, Curtea apreciind că sunt infirmate prin mijloacele de probă anterior arătate și chiar prin declarația dată de același inculpat, anterior menționată.

Cu privire la susținerile inculpatului B. în sensul că doar ar fi urcat autoturismul pe trotuar (inculpatul susținând fie că avea motorul pornit- dup x/2014, fie chiar că a folosit electromotorul, fără a porni motorul- dup x/2014, dup x/2014, fond), conducând circa 2- 3 metri, instanța de fond a arătat că acestea sunt infirmate prin mijloacele de probă anterior analizate și care infirmă ipoteza relevată de inculpat.

De altfel, conform art. 6 pct. 14 din O.U.G. nr. 195/2002- forma în vigoare la data comiterii faptei- drumul public este definit ca fiind "orice cale de comunicație terestra, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice", iar conform pct. 33 al aceluiași articol trotuarul este definit ca fiind "spațiul longitudinal situat în partea laterală a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabilă prin diferență sau fără diferență de nivel, destinat circulației pietonilor" prin urmare, conducerea unui autoturism pe trotuar este o conducere pe drumuri publice de natură să angajeze răspunderea conducătorului auto.

După oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul B. acesta a vomitat, împrejurare confirmată de inculpatul D., dar și de martorii O., P.

Susținerile inculpatului B. în sensul că nu ar fi vomitat în acel moment nu pot fi primite, fiind infirmate prin probele anterior menționate.

Instanța a reținut că din coroborarea declarațiilor date de martorii P. și O. (dup x/2014, dup x2014, respectiv fond, dup x/2014, dup x/2014) cu declarațiile date de martorul L., de martorul R. (cu privire la aspectele observate cu ocazia vizionării înregistrărilor video), de inculpatul B. și de inculpatul D. rezultă că, după oprirea în trafic a autoturismului condus de inculpatul B., cei doi polițiști- martorii P. și O.- au coborât din autoturismul poliției, s-au apropiat de autoturismul condus de inculpat, martorul P. solicitându-i inculpatului B. actele pentru control.

Din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultă că martorul O. l-a apelat pe martorul Q.- martor a cărui declarație nu poate fi folosită pentru reținerea situației de fapt ce face obiectul dosarului nr. x/2014 întrucât martorul a avut în cadrul acestui dosar calitatea de organ de cercetare penală-, polițist în cadrul Serviciului Rutier, pentru a efectua testarea cu etilotestul.

De asemenea, din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultă că până la sosirea martorului Q. martorii P. și O. au mutat autoturismul inculpatului B.- martorul P. a manevrat volanul, martorul O. a împins autoturismul- pe banda I a sensul său de mers, în apropierea spălătoriei, pentru a degaja traficul.

Din coroborarea acelorași mijloace de probă rezultă că după sosirea martorului Q., inculpatul B. a refuzat- în prezența inculpatului D. și a martorilor L., P., O.- solicitarea martorului Q. de a se supune testării cu aparatul etilotest motivat, în esență, de faptul că nu ar fi condus autoturismul, motiv pentru care, împreună cu inculpatul D., s-au deplasat- împreună cu martorul O., în mașina de poliție condusă de martorul P. și urmată de martorul Q.- la Spitalul Municipal "Caritas" Roșiori de Vede, pentru recoltarea de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei.

Din coroborarea acelorași mijloace de probă cu actele întocmite la Spitalul Municipal "Caritas" Roșiori de Vede rezultă că inculpatul B. a refuzat, la data de 26.08.2014, orele 22:00, recoltarea de probe biologice, în prezența medicului U., refuzând, totodată, să semneze actele întocmite cu aceeași ocazie.

Curtea a reținut, din buletinul de examinarea clinică, faptul că inculpatul B. părea sub influența băuturilor alcoolice; subliniind faptul că însuși inculpatul B. a recunoscut că anterior consumase băuturi alcoolice, cantitatea alcoolului ingerat de inculpat fiind, însă, conform mijloacelor de probă anterior arătate, mai mare decât cea recunoscută de acest inculpat.

De asemenea, s-a mai reținut că la refuzul inculpatului B. de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei la Spitalul Municipal "Caritas" Roșiori de Vede a avut loc în prezența medicului (astfel cum rezultă din actele medicale), a inculpatului D. (astfel cum a arătat acest inculpat, în mod constant) și a martorului V. (astfel cum a arătat acest martor).

Cu privire la declarația dată de martorul V. în fața instanței, instanța de fond a apreciat că acest martor nu a mai putut releva detalii, împrejurare justificată ca urmare a intervalului destul de mare de timp trecut de la momentul comiterii faptei și momentul audierii martorului în fața instanței; de precizat, însă, că realitatea celor declarate de martor cu ocazia primei audieri (audiere ce a avut loc la data de 13.09.2014, deci la scurt timp după comiterea faptei) a fost subliniată de martor cu ocazia audierii sale de către instanță.

Cu privire la martorul L., Curtea a reținut, din declarația dată de acest martor în fața instanței coroborată cu declarațiile date de martorii P. și O., faptul că acest martor, posibil prezent la momentul refuzului de recoltare de probe biologice la Spitalul Municipal "Caritas" Roșiori de Vede, nu a asistat efectiv la acest refuz.

De altfel, Curtea a observat că însuși inculpatul B. a recunoscut în mod constant faptul că a refuzat atât testarea cu aparatul etilotest, cât și prelevarea de probe biologice, singura împrejurare contestată de acest inculpat privind conducerea autovehiculului.

Astfel, inculpatul a susținut că nu a condus autoturismul, ci doar l-a mutat de pe carosabil pe trotuar (cu motorul pornit sau cu motorul oprit, respectiv cu ajutorul electromotorului); această împrejurare neputând fi reținută de către instanță întrucât este infirmată prin mijloacele de probă anterior arătate.

Declarațiile date de inculpatul C., în calitate de martor, în sensul că altă persoană ar fi condus autoturismul, au fost înlăturate ca fiind nesincere, instanța arătând că însuși inculpatul C. a recunoscut, în declarațiile date ulterior, faptul că declarațiile menționate nu corespund adevărului, precizând că inculpatul B. i-a solicitat să declare aceste aspecte.

De altfel, Curtea a arătat că și din relațiile comunicate de S.C. W. S.A. (angajator al inculpatului C.) - rezultă că acest inculpat, angajat în calitate de paznic la Stabilimentul pentru câini din str. x, Roșiori de Vede, a fost de serviciu din data de 26.08.2014, ora 16:00 până la 27.08.2014, ora 08:00, fără a părăsi postul. De asemenea, această împrejurare este confirmată și prin declarația martorului X.

Curtea a constatat și caracterul nesincer al declarației date de inculpatul D. la 21.10.2014, aspect confirmat ulterior de acest inculpat, inculpatul D. precizând că nu a putut să dea o declarație conformă realității întrucât s-a temut de inculpatul B.

De altfel, însuși inculpatul B. a recunoscut faptul că i-a instigat pe martorii (inculpați) D. și C. să dea declarații necorespunzătoare adevărului în sensul că altă persoană ar fi condus autoturismul.

Prin urmare, instanța de fond a reținut caracterul incontestabil al împrejurării că pe data de 26.08.2014 inculpatul B. a fost singura persoană ce a condus autoturismul înmatriculat în Marea Britanie cu nr. x.

Din coroborarea declarațiilor date de martorii P. și O. cu declarațiile date de martorul L. și de inculpatul D., procesul-verbal rezultă că, ulterior, la data de 26.08.2014 organele de poliție au procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante în care au consemnat refuzul inculpatul B. de a fi testat cu aparatul etilotest, precum și refuzul acestuia de a se supune prelevării de mostre biologice în vederea determinării alcoolemiei.

Din coroborarea declarațiilor anterior arătate rezultă că, în aceeași seară, la sediul Poliției, martorul Q. a procedat la audierea în calitate de martor a martorului L. și a inculpatului D.

Din declarația dată de inculpatul D. coroborată cu declarația dată de inculpatul B. se reține faptul că, a doua zi, respectiv la data de 27.08.2014, la solicitarea soției inculpatului B., acest inculpat s-a dus la sediul Poliției Mun. Roșiori de Vede, unde s-a întâlnit cu inculpatul B. și soția acestuia, asistând la discuția purtată de inculpatul B. cu martorul Q. în legătură cu dosarul de urmărire penală întocmit pe numele inculpatului B., acest inculpat reproșându-i agentului de poliție faptul că i-a întocmit dosar penal și încercând să întreprindă, practic, demersuri pentru a obține exonerarea sa de răspundere penală (inițial interesându-se de o posibilitate de a-și obține permisul, apoi afirmând că martorul D. nu declarase adevărul și că, în realitate, doar împinsese autoturismul).

Aspectele vizând deplasarea, pe data de 27.08.2014, a inculpaților B., D., împreună cu soția inculpatului B. la secția de poliție au fost confirmate și de inculpatul B.

Din actele dosarului de urmărire penală nr. x/2014 rezultă că martorul Q., în calitate de organ de cercetare penală, în baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, prin ordonanța din 26.08.2014, a dispus începerea urmăririi penale in rem, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 C. pen., dosarul fiind înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede, unde a fost înregistrat sub nr. unic x/2014 și fiind repartizat procurorului A., în vederea supravegherii cercetărilor, în conformitate cu nota de serviciu nr. x/27.06.2014 emise de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede.

Repartizarea lucrării în sarcina inculpatului A. este confirmată și prin declarația inculpatului, și prin condica pentru evidența lucrărilor procurorilor pe anul 2014, condică ridicată în copie (extras) de la inculpatul A., cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în biroul său din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede.

Aceeași împrejurare rezultă și din procesul-verbal de percheziție informatică, rapoartele de constatare tehnico- științifice întocmite în cauză, procesul-verbal de listare a fișierelor identificate la percheziția domiciliară, proces-verbal întocmit la 13.05.2015, relevanță având sub acest aspect fișa dosarului nr. x/P/2014, conform căreia dosarul i-a fost repartizat inculpatului A. încă de la data de 26.08.2014.

Din actele aceluiași dosar de urmărire penală rezultă că la data de 17.09.2014 martorul Y.- ofițer de poliție judiciară din cadrul Poliției Mun. Roșiori de Vede- Biroul Poliției Rutiere-, pe baza probatoriului administrat în cauză (procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarații martori, buletinul de examinare clinică), a întocmit referatul cu propunere de dispunere a continuării urmăririi penale față de suspectul B. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Din analiza acelorași acte rezultă că, la aceeași dată, respectiv 17.09.2014, inculpatul A., în calitate de procuror, pe baza probatoriului administrat în cauză (procesul-verbal de constatare a infracțiunii, declarații martori, buletinul de examinare clinică), a confirmat propunerea martorului Y., dispunând efectuarea în continuare a urmăririi penale față de suspectul B. pentru săvârșirea infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Actele aceluiași dosar de urmărire penală relevă împrejurarea că la data de 23.09.2014 martorul Y.- ofițer de poliție în cadrul Poliției Mun. Roșiori de Vede- Biroul Poliției Rutiere- a procedat la aducerea la cunoștința numitului B. a calității de suspect și l-a audiat în calitate de suspect.

Din actele aceluiași dosar se mai reține că, ulterior, la data de 23.09.2014, martorul Y. a întocmit referatul prin care a propus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B., solicitare considerată ca întemeiată de către inculpatul A.

Astfel, prin Ordonanța nr. x/2014 din 23.09.2014, inculpatul A. a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen.

Curtea a subliniat faptul că, inculpatul A. a fost audiat arătând că, deși nu poate preciza dacă a întocmit cele două ordonanțe, în măsura în care acestea se regăsesc în calculatorul său- împrejurare confirmată prin procesul-verbal de percheziție informatică, rapoartele de constatare tehnico- științifice întocmite în cauză, procesul-verbal de listare a fișierelor identificate la percheziția domiciliară, proces-verbal întocmit la 13.05.2015 -, aceste acte au fost redactate de inculpat.

Din actele dosarului de urmărire penală se mai reține că la data de 25.09.2014 martorul Y. a procedat la aducerea la cunoștința numitului B. a calității de inculpat, tot cu acea ocazie B. fiind audiat în calitate de inculpat.

Actele dosarului de urmărire penală nr. x/2014 confirmă faptul că, la data de 06.10.2014, martorul Y., în calitate de ofițer de poliție judiciară, a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale, propunând emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată competentă să judece cauza privind pe inculpatul B. pentru săvârșirea infracțiunii de refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice prevăzute de art. 337 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., dosarul fiind înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiori de Vede.

Cu privire la declarația dată de martorul Y., Curtea a subliniat faptul că în cauza de față, prin raportare la calitatea martorului în dosarul nr. x/2014, nu pot fi avute în vedere declarațiile date cu ocazia audierii sale în dosarul nr. x/2014, cu privire la dosarul nr. x/2014.

Din procesul-verbal de percheziție informatică, rapoartele de constatare tehnico- științifice întocmite în cauză, procesul-verbal de listare a fișierelor identificate la percheziția domiciliară, proces-verbal întocmit la 13.05.2015 și declarațiile date de inculpatul A. rezultă că la data de 20.10.2014 inculpatul A., după primirea dosarului (înaintat de Poliția Roșiori de Vede la 14.10.2014, conform vizei aflate la dup x/2014), a procedat la întocmirea rechizitoriului nr. x/2014 din data de 20.10.2014 privind pe inculpatul B., prin care dispunea trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare probe biologice prevăzute de art. 337 C. pen. în stare de recidivă postcondamnatorie.

Susținerile inculpatului A. (f 3 verso și 5 vol. 2 fond) în sensul că ar fi întocmit rechizitoriul fără a studia actele dosarului de urmărire penală, Curtea a considerat că nu sunt verosimile; astfel, pe de o parte, inculpatul emisese și anterior acte în dosar (ordonanțe ce presupuneau examinarea probelor pentru a se aprecia asupra vreunui incident ce ar fi împiedicat punerea în mișcare a acțiunii penale, conform dispozițiilor procesual- penale în vigoare la acel moment, respectiv art. 305 alin. (1) și art. 309 alin. (1) C. proc. pen.), iar pe de altă parte cu ocazia audierii sale în fața Parchetului chiar el a arătat că în acel moment aceea a fost convingerea sa "în raport de probele existente în dosar", precizând și că la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale a avut "convingerea că împotriva numitului B. erau probe pentru vinovăția acestuia".

Din procesul-verbal de redare a convorbirilor și comunicărilor interceptate în cauză rezultă că în ziua întocmirii acestui rechizitoriu, 20.10.2014, la ora 11:58:10, inculpatul A. a contactat-o pe soția sa, numita Z., avocat în cadrul Baroului Teleorman, din convorbirea telefonică a celor doi rezultând faptul că inculpatul B., fost AA., este o persoană cunoscută celor doi soți, fapt pe care A. l-a realizat la primirea dosarului penal, inclusiv după vizualizarea fotografiei acestuia.

Instanța de apel a apreciat că această convorbire este de natură să confirme convingerea inculpatului A. cu privire la vinovăția inculpatului B., inculpatul A. spunând soției sale "(…) a făcut două refuzuri (…)…"(…) O să-și ia periuță, pastă de dinți, că trebuie să stea un pic acolo!", dar și preocuparea inculpatului A. cu privire la gravitatea situației inculpatului B. (discuția relevând faptul că inculpatul A. a