ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 311/A/2015

Deliberând asupra apelului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în Dosarul nr. x/64/2014. în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe și pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen. (interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul), pe o durată de 2 ani. executată în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a dispus interzicerea dreptului prevăzut de art. 66 lit. i) C. pen., ca pedeapsă accesorie și suspendarea pedepsei pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani.

în baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe durata termenului de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., i-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Municipiului Brașov.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen. i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării sub supraveghere.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 RON (din care 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și 100 RON în fața instanței).

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare al instanței, s-a reținut că, în data de 27 martie 2014, ora 17.40 inculpatul A., avocat în cadrul Baroului Brașov a condus autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx, având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,75 g/l la prima probă și 2,50 g/l la cea de-a doua probă.

Această acuzație a fost reținută, ca urmare a administrării, în faza de urmărire penală, a următoarelor mijloace de probă: procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, bonul etilotest, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei. raportul de expertiză medico-legală, procesul-verbal de constatare a contravenției și declarațiile inculpatului.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2015 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Brașov, s-a constatat, potrivit art. 342 C. proc. pen., legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, dar și competența instanței.

În fața instanței de fond, la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, după ce i-au fost aduse la cunoștință, toate drepturile, inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să se facă în baza procedurii reglementate de art. 374 alin. (4) coroborat cu art. 375 și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul recunoscând săvârșirea infracțiunii însușindu-și starea de fapt din sesizare.

Analizând mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a reținut că. inculpatul A., în data de 27 martie 2014, în jurul orelor 17.30, s-a urcat la volanul autoturismului marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx, după ce a consumat băuturi alcoolice, pentru a se deplasa la reședința sa din Brașov. Întrucât nu a păstrat distanța corespunzătoare, față de autoturismul cu nr. de înmatriculare BVzzz, ce rula pe strada Carpaților a intrat în coliziune cu acesta. După ce a produs tamponarea, inculpatul s-a hotărât să se deplaseze la Secția x Poliție Brașov, pentru a anunța evenimentul rutier, însă, în drum spre poliție, neadaptând viteza a pierdut controlul volanului, a lovit bordura trotuarului, intrând apoi într-un stâlp de iluminat, pe contrasens. În urma impactului, inculpatul a suferit leziuni care au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale și a fost transportat la Spitalul Județean Brașov.

După incident. Biroul Rutier Brașov a fost sesizat cu privire la un eveniment rutier ce a avut loc pe strada Laminoarelor din Municipiul Brașov, echipajul de poliție deplasându-se la fața locului, unde a constatat că autoturismul marca V. cu nr. de înmatriculare BVxxx a tamponat, în condițiile descrise anterior, stâlpul de iluminat.

În urma recoltării probelor biologice, în buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, s-a reținut că. inculpatul avea o îmbibație alcoolică de 2,75g/l la prima probă și 2,50 g/l la cea de-a doua probă.

Această stare de fapt a fost reținută, în baza mijloacelor de probă administrate, în faza de urmărire penală, în condiții de legalitate, mijloacele de probă coroborându-se cu declarația de recunoaștere a inculpatului, dată în fața primei instanțe.

Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului A., care în data de 27 martie 2014, ora 17.40 a condus pe drumurile publice din Municipiul Brașov, autoturismul cu nr. de înmatriculare BVxxx având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,75g/l la prima probă și 2,50 g/l la cea de-a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen. Astfel, au fost avute în vedere împrejurările comiterii infracțiunii, respectiv inculpatul s-a deplasat pe străzi intens circulate din municipiul Brașov, la o oră la care circulația rutieră era intensă, a intrat în coliziune cu un autoturism, iar apoi s-a izbit cu mașina într-un stâlp de iluminat. Prin urmare, inculpatul prin infracțiunea săvârșită a produs și pagube de ordin material, respectiv avarierea propriului autoturism, dar și vătămarea sa corporală, leziunile pe care și le-a creat necesitând pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Mai mult, după impactul cu stâlpul de iluminat și bordura trotuarului, inculpatul a fost transportat la Spitalul Județean Brașov, unde i-au fost acordate îngrijiri medicale.

Toate aceste aspecte care s-au desprins din starea de fapt și raportate la criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., au fost apreciate ca evidențiind o periculozitate socială ridicată a infracțiunii săvârșite de către inculpat.

Totodată, s-a reținut că, alcoolemia extrem de ridicată, a fost un alt element care a subliniat periculozitatea socială ridicată a inculpatului, dar și pericolul extrem de ridicat pe care inculpatul l-a reprezentat pentru ceilalți participanți la trafic, cât și față de pietoni.

Infracțiunea săvârșită de către inculpat a produs așa cum a reținut instanța de fond, rezultate grave, atât materiale, cât și pentru integritatea fizică a inculpatului, acesta fiind un alt aspect care alături de celelalte, au justificat aplicarea pedepsei închisorii inculpatului A.

Prin urmare, s-a arătat că toate criteriile de individualizare care țin de infracțiune, au fost în măsură să agraveze răspunderea penală a inculpatului, în același sens, fiind și datele din buletinul de examinare clinică de la dosar urmărire penală, în care s-a arătat că inculpatul nu era orientat temporal, prezenta tremur, imprecizie în mișcări și halenă alcoolică. S-a reținut că această stare fizică a evidențiat periculozitatea pe care inculpatul a prezentat-o atât pentru integritatea sa corporală, dar și pentru securitatea celorlalți participanți la trafic.

Criteriile de individualizare enumerate la art. 74 C. pen., care țin de persoana inculpatului, au fost de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului, având în vedere că nu era cunoscut cu antecedente penale, avea studii superioare, un comportament corespunzător, în societate, față de semeni și la locul de muncă, adăugându-se și atitudinea procesuală a acestuia de a recunoaște săvârșirea infracțiunii, de a se prezenta în fața organelor judiciare și de a solicita ca judecarea cauzei să aibă loc, în baza procedurii de recunoaștere a învinuirii.

Raportat la toate aceste considerente, dar și la limitele reduse cu o treime a pedepsei închisorii, instanța de fond i-a aplicat inculpatului o pedeapsă de 8 luni închisoare, egală cu minimul special prevăzut de lege, astfel cum a fost redus ca urmare a aplicării prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate, prima instanță a constatat că, raportat la alcoolemia extrem de ridicată, la împrejurarea că a produs două evenimente rutiere în interval de timp apropiat, dar și împrejurarea că la ora la care se deplasa circulația era una intensă, la starea sa fizică așa cum a rezultat din buletinul de examinare clinică, s-a impus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei așa cum este ea reglementată de dispozițiile art. 91 și urm. C. pen.

De asemenea, circumstanțele personale favorabile, fără antecedente penale, cu studii superioare, recunoscându-și vinovăția, au condus la formarea convingerii primei instanțe că reeducarea și reintegrarea socială a inculpatului și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, se va produce și prin intermediul acestei modalități de individualizare.

Instanța de fond a reținut că inculpatul și-a manifestat acordul de a presta muncă în folosul comunității, la termenul de judecată din data de 10 martie 2015, fiind așadar, îndeplinite toate cerințele art. 91 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) C. pen., având în vedere natura infracțiunii săvârșite, alcoolemia extrem de ridicată, împrejurarea că a produs evenimente rutiere, că și-a produs vătămări integrității corporale, instanța de fond i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 lit. i) C. pen., respectiv, interzicerea dreptului de a conduce orice vehicul pe durata termenului de supraveghere, respectiv 2 (doi) ani.

Prima instanță a constatat, ca nefondată, solicitarea formulată de către inculpat de renunțare la aplicarea pedepsei, prevăzută de dispozițiile art. 80 C. pen., nefiind îndeplinite cerințele acestui text de lege. S-a reținut că instanța de fond putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei, dacă erau îndeplinite cumulativ două condiții: prima condiție se referea la o gravitate redusă a infracțiunii săvârșite, la natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit, iar cea de-a doua condiție, se referea la persoana inculpatului, conduita avută anterior comiterii infracțiunii, eforturile depuse pentru înlăturarea sau diminuarea efectelor infracțiunii, precum și la posibilitățile acestuia de îndreptare.

Însă, din modul de redactare al art. 80 alin. (1) C. pen., instanța de fond a considerat că legiuitorul cerea îndeplinirea cumulativă a împrejurărilor legate de faptă și de persoana inculpatului.

Din analiza actelor dosarului, prima instanță a constatat că, nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen., respectiv, prima dintre condițiile mai sus arătate, deoarece infracțiunea săvârșită de inculpat era una de o gravitate ridicată, inculpatul având o alcoolemie extrem de ridicată (2.75g/l la prima probă și 2.50 g/l la cea de-a doua probă), starea sa fizică și așa cum a rezultat din buletinul de examinare clinică, a produs două evenimente rutiere (mai întâi a intrat în coliziune cu un autoturism, deoarece nu a păstrat distanța corespunzătoare față de acesta, iar puțin mai târziu, nu a adaptat viteza la condițiile de drum, a pierdut controlul volanului și a intrat într-un stâlp de iluminat pe contrasens). în urma celui din urmă eveniment rutier, inculpatul a necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Toate aceste aspecte coroborate, au conturat gravitatea infracțiunii săvârșite de către inculpat și în mod implicit neîndeplinirea cerințelor art. 80 alin. (1) lit. a) C. pen. De altfel, instanța de fond a reținut că, la momentul formulării acestei solicitări, inculpatul nu a făcut trimitere decât la circumstanțele personale, nu și la cele privitoare la faptă.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 09 aprilie 2015, formându-se Dosarul nr. x/64/2014.

În concret, prin motivele de apel formulate, în scris, inculpatul A. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 6/F din 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov și pronunțarea unei hotărâri raportat la disp. art. 80 alin. (1) lit. b) și art. 81 C. pen., respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment.

În argumentare, în esență, inculpatul a criticat hotărârea atacată sub aspectul netemeiniciei, susținând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor privind criteriile generale de individualizare a pedepsei, respectiv art. 74 și art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. De asemenea, a solicitat renunțarea la aplicarea pedepsei și aplicarea unui avertisment, în raport de împrejurările comiterii faptei, de pericolul social produs, de urmările produse și față de persoana sa, buna conduită avută anterior, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile reale de îndreptare, având în vedere profesia de avocat, precum și atitudinea de recunoaștere a faptei comise.

Examinând cauza atât din perspectiva motivelor de apel invocate de inculpat, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, constată nefondat apelul declarat de inculpatul A., pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a analizat temeinic probele administrate în cauză în faza de urmărire penală și a reținut o situație de fapt concordantă sub toate aspectele împrejurărilor ce rezultă din aceste mijloace de probă.

Înalta Curte, reexaminând ansamblul probatoriu în virtutea efectului integral devolutiv al apelului declarat, în urma propriului examen al materialului probator administrat în cauză, constată că săvârșirea de către inculpatul A. a faptei deduse judecății (conducerea unui vehicul sub influența alcoolemiei sau a altor substanțe) în modalitatea reținută prin hotărârea instanței de fond, este confirmată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, de probe certe și legal administrate.

Probele și mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale dovedesc pe deplin că în data de 27 martie 2014. inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul marca V., cu numărul de înmatriculare BVxxx, având o îmbibație alcoolică de 2.75g/l la prima probă recoltată la ora 18.25 și 2.50 g/l la a doua probă recoltată la ora 19.25.

La reținerea situației de fapt s-a ținut seama de conținutul probelor administrate în faza de urmărire penală, și anume de declarațiile de recunoaștere ale inculpatului care se coroborează cu procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa fotografică, adresa U.N.B.R.-Baroul Brașov, buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei, raportul de expertiză medico-legală, procesul-verbal de constatare a contravenției, ordonanțele de începere a urmăririi penale, de continuare a urmăririi penale, de punere în mișcare a acțiunii penale, procesul-verbal de aducere la cunoștință a învinuirii și a dreptului la apărare și a punerii în mișcare a acțiunii penale.

În contextul acestui material probator, prima instanță a reținut, în mod corect, că, în drept, fapta inculpatului A., care în data de 27 martie 2014, ora 17.40 a condus pe drumurile publice din Municipiul Brașov, autoturismul cu nr. de înmatriculare BVxxx având în sânge o îmbibație alcoolică de 2,75g/l la prima probă și 2,50 g/l la cea de-a doua probă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută de art. 336 alin. (1) C. pen.

Examinând actele dosarului, din perspectiva criticilor formulate de inculpatul A. vizând greșita individualizare a pedepsei, instanța de control judiciar constată că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă reprezentând minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea comisă, apreciind că prin executarea pedepsei în regim neprivativ de libertate este realizat scopul preventiv educativ al sancțiunii și se realizează și respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptei comise și circumstanțele personale ale inculpatului.

Instanța de control judiciar constată că, în mod corect, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen. și disp. art. 396 alin. (10) cu referire la art. 375 C. proc. pen. cărora le-a acordat eficiența cuvenită.

În contextul concret al cauzei, Înalta Curte constată că, raportat la gradul de pericol social al faptei săvârșite, reflectat de modul în care inculpatul a comis fapta de conducere a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice sau a altor substanțe (având în sânge o îmbibație alcoolică cu mult peste limita legală) și de valorile sociale puse în pericol (provocând un accident după ce a intrat în coliziune cu un alt autoturism și cu un stâlp de iluminat public) și de rezultatul mult mai grav care se putea produce, instanța de fond a individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, pedeapsa a fost în mod just individualizată atât în ceea ce privește cuantumul, cât și modalitatea de executare.

De asemenea, raportat la criteriile legale, prima instanță a avut în vedere în cadrul operațiunii de individualizare a pedepsei, atitudinea procesuală a inculpatului, care a recunoscut fapta.

Cât privește datele ce caracterizează persoana inculpatului, prima instanță a avut în vedere profilul moral și de personalitate pozitiv al inculpatului, vârsta acestuia, apreciind în mod corect că, raportat la împrejurările comiterii faptei, nu se justifică valorificarea acestora ca circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Aprecierile inculpatului referitoare la situația sa personală anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile de îndreptare, nu pot conduce la reținerea disp. art. 80 și art. 81 C. pen. referitor la renunțarea aplicării pedepsei și aplicarea unui avertisment. Înalta Curte reținând că pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată și proporțională cu gradul de pericol social produs prin faptele săvârșite și de natură să satisfacă cerințele prevăzute de legea penală, așa cum în mod corect a reținut prima instanță.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că pedeapsa de 8 luni închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

În consecință, neexistând motive care să justifice o reindividualizare a pedepsei aplicată inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 6/F din data de 17 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul inculpat A. la plata sumei de 460 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2015.