ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 109/A/2017

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 10/F din 03 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, în baza art. 336 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa închisorii de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice.

În baza art. 83 alin. (1), art. 84 C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. În baza art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Brașov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen. s-a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un fel de vehicule. Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 88 C. pen.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov a reținut, pe baza actelor și lucrărilor cauzei, următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 23.11.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, instanța a adus la cunoștința inculpatului dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., inculpatul A. arătând că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate, prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulată de inculpat, cauza a fost soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale. Inculpatul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, cerere admisă de instanță. Au fost depuse caracterizările făcute inculpatului de către preotul paroh, profesorul universitar B., de la Baroul Brașov, de la I.P.J. Brașov privind istoricul sancțiunilor pentru abateri rutiere al inculpatului.

Analizând actele și lucrările cauzei, față de ansamblul probator existent, Curtea de Apel Brașov a reținut următoarele:

În fapt, în data de 14.08.2016, în jurul orei 00:45, inculpatul A. a condus pe B-dul x din municipiul Brașov, autoturismul, fiind sub influența băuturilor alcoolice consumate în acea noapte la centrul de evenimente y, unde inculpatul a participat împreună cu prietena lui, martora C. la o petrecere organizată de martorul D. Inculpatul consumase în acea noapte trei pahare de vin roșu și un pahar de whisky, hotărând să plece de la petrecere deoarece prietena sa se simțea rău, intenția sa fiind de a opri la o farmacie și, ulterior, de a se deplasa la domiciliu. În dreptul Camerei de Comerț, inculpatul a fost oprit de către organele de poliție, fiind testat cu aparatul alcooltest, care a indicat la ora 00:47 o alcoolemie de 0,51 mg/l în aerul pur expirat, împrejurare în care inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic de Urgență Brașov, unde i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei. Conform buletinelor de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1333/T, 1334/T din 16.08.2016, inculpatul a avut o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,00 g/l la ora 01:10 și 0,90 g/l la ora 02:10).

Situația de fapt astfel reținută a rezultat din coroborarea ansamblului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante; înscrisul privind rezultatul testării cu aparatul alcooltest Printer; declarații suspect A.; buletin de examinare clinică și buletin de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 1333/T, nr. 1334/T; declarații martori D., C., situația de fapt fiind recunoscută de inculpat, care a urmat procedura de judecată simplificată.

În drept, instanța a reținut prevederile art. 336 alin. (1) C. pen., care stabilesc următoarele: „conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibație alcoolică de peste 0,8 g/l alcool pur în sânge, se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani.”

Totodată, instanța a avut în vedere și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 3/2014 în cuprinsul căreia s-a stabilit că „în aplicarea art. 336 alin. (1) C. pen., în ipoteza unei duble prelevări de mostre biologice, rezultatul alcoolemiei cu relevanță penală este cel dat de prima prelevare”.

Evaluând ansamblul probatoriu prin prisma dispozițiilor legale, instanța și-a format convingerea în sensul că toate elementele constitutive ale infracțiunii sunt întrunite, inclusiv alcoolemia inculpatului. Astfel, instanța a avut în vedere ansamblul probatoriu administrat în cauză, care reliefează o alcoolemie peste limita de 0,8 g.‰ alcool în sânge. Cu prioritate, s-a reținut că, la momentul opririi în trafic, inculpatul a fost testat cu aparatul alcooltest omologat și verificat metrologic, care a indicat o alcoolemie în cuantum de 0,51 g/l alcool pur în aerul expirat. Împrejurarea a fost susținută și de proba biologică ce a reliefat o alcoolemie de 1,00 g.‰ alcool pur în sânge, precum și de susținerile inculpatului, care a recunoscut consumul de alcool în perioada anterioară opririi în trafic.

Aplicând dispozițiile legale sus-iterate situației de fapt, sub aspectul laturii obiective, instanța a reținut că, elementul material al acesteia a fost realizat în speță prin acțiunea de conducere a vehiculului pe B-dul x din Brașov având o alcoolemie de 1,00 g.‰ alcool pur în sânge.

Urmarea imediată a constat în starea de pericol care rezultă ex re, din materialitatea faptei. Legătura de cauzalitate a rezultat deopotrivă din însăși materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective a infracțiunii, instanța a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a intenției indirecte, în accepțiunea art. 16 alin. (3) lit. b) C. pen., respectiv inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat producerea lui.

Apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 396 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că fapta dedusă judecății există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța a reținut că în cauză urmează a opera răspunderea penală a inculpatului față de infracțiunea comisă.

Având în vedere cele expuse și luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Cu privire la circumstanțele personale ale inculpatului, instanța a dat eficiență dispozițiilor art. 374 alin. (4) raportat la art. 396 alin. (10) C. proc. pen., vizând reducerea limitelor pedepsei ca urmare a soluționării cauzei pe baza recunoașterii vinovăției de către inculpat.

În speță, cauza de reducere a limitelor de pedeapsă este determinată de parcurgerea procedurii simplificate prevăzute de art. 396 alin. (10) C. proc. pen., care atrage o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, săvârșită de inculpat, fiind evaluată în noile limite speciale de 8 luni și 3 ani și 4 luni.

De asemenea, s-a constatat că inculpatul are 37 de ani, este avocat în Baroul Brașov, nu are antecedente penale, este o persoană instruită, integrată și apreciată în societate (așa cum rezultă din caracterizările făcute inculpatului de către preotul paroh, profesorul universitar B., de Baroul Brașov). Din adresa I.P.J. Brașov privind istoricul sancțiunilor pentru abateri rutiere al inculpatului a rezultat că acesta nu a mai fost niciodată sancționat pentru conducere sub influența alcoolului sau pentru vreo abatere rutieră gravă.

Cu privire la circumstanțele de săvârșire a faptei, instanța a avut în vedere valoarea mică a alcoolemiei (la granița cu contravenția), împrejurările comiterii faptei, împrejurarea că starea de rău a prietenei inculpatului a pus o presiune psihologică asupra acestuia, determinându-l să ia o decizie incorectă. În concret, s-a mai reținut și faptul că, în fața instanței de judecată, inculpatul a manifestat o atitudine de recunoaștere și de regret vădit față de consecințele faptei.

Evaluând toate circumstanțele in rem și in personam, instanța a stabilit o pedeapsă cu închisoarea de 1 an de închisoare.

Față de circumstanțele personale ale inculpatului enumerate mai sus, instanța și-a format convingerea că, în cazul inculpatului, aplicarea imediată a pedepsei nu se impune, dar este necesară supravegherea conduitei sale pe o perioadă determinată, fiind întrunite toate condițiile prevăzute de art. 83 alin. (1) lit. a), b), c), d) și alin. (2) C. pen. pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei. În consecință, în baza art. 83 alin. (1) C. pen., instanța a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani conform art. 84 alin. (1) C. pen., termen care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii. În baza art. 84 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 85 alin. (1) C. pen., respectiv: să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen., s-a impus inculpatului să respecte și obligația de a nu conduce niciun fel de autovehicul, obligație pe care instanța a apreciat-o necesară pentru reajustarea conduitei inculpatului și responsabilizărea acestuia în desfășurarea unei activități, ca aceea a conducerii de vehicule pe drumurile publice, activitate care necesită o atare conduită responsabilă (împrejurarea că inculpatul trebuie să acorde asistență juridică în alte localități nu împiedică instituirea acestei obligații, fiind incomod desigur, pentru acesta, să folosească mijloace de transport în comun, dar orice faptă penală are anumite repercusiuni, iar inculpatul a beneficiat deja de o anumită clemență).

Împotriva sentinței penale nr. 10/F din 03 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală, a declarat apel inculpatul A.

În cuprinsul motivelor căii de atac, inculpatul a precizat că apelul privește în exclusivitate modalitatea de individualizare judiciară și de aplicare a pedepsei, neînțelegând să pună în discuție soluția instanței de fond asupra infracțiunii reținute în sarcina sa.

Apelantul inculpat a arătat că instanța de fond a reținut mai multe elemente cu caracter atenuant, cărora le-a dat semnificație juridică doar pentru a alege o pedeapsă apropiată de minimul special redus și amânarea aplicării acesteia. A considerat inculpatul că toate aceste elemente cu funcție circumstanțială (instruirea, integrarea în societate, imaginea și recunoașterea profilului caracterial și comportamental, lipsa unei antecedențe contravenționale de gen, recunoașterea și regretul sincer al faptei), alături de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii (nivelul redus al alcoolemiei - „la granița cu contravenția”, în formularea instanței de fond; ora și locul săvârșirii faptei, motivul pentru care a condus autoturismul, consemnările din fișa de examinare clinică) pot conduce la o soluție de renunțare la aplicarea unei pedepse.

A considerat apelantul inculpat că renunțarea la aplicarea unei pedepse este suficientă pentru a îl face să înțeleagă nesăbuința faptei și posibilele consecințe ale acesteia.

Chiar dacă s-ar aprecia că se impune aplicarea unei pedepse, apelantul inculpat a considerat că cea a amenzii, sau în cel mai grav caz, a închisorii la limita rezultată în urma aplicării succesive a cauzelor de atenuare reprezintă o sancțiune suficient de aspră.

Totodată, apelantul inculpat a solicitat să se observe că activează în Brașov, ca avocat, în cadrul unui cabinet individual și trebuie să fac față singur unui volum de activitate care necesită prezența sa frecventă în diferite localități, în fața organelor judiciare, autorități sau la întâlniri cu clienții și este vital să se deplaseze cu autoturismul ori de câte ori i se solicită. Apelantul critică sugestia instanței de fond, cum că ar putea uza de mijloacele de transport în comun pentru a se deplasa în interes profesional, este cel puțin nefezabilă; infrastructura precară a mijloacelor de transport în comun, lipsa conexiunilor între acestea, dependența de condițiile meteorologice, costurile ridicate cu transportul taxi către localități din țară (Târgu Mureș, Cluj) sunt elemente care fac absolut disproporționată măsura interzicerii dreptului de a mai conduce autoturisme, luată de către instanță în temeiul art. 85 alin. (2) lit. g) C. pen.

Apelantul inculpat a solicitat, în temeiul art. 80, art. 81 C. pen. să se dispună renunțarea la aplicarea pedepsei și să îi fie aplicat un avertisment.

În subsidiar, în temeiul art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 374 alin. (4), art. 396 alin. (10) C. proc. pen., art. 75 alin. (2) lit. b), art. 76 alin. (1), art. 79 alin. (1), art. 83 alin. (1), art. 84, art. 85 alin. (1) lit. a), b), c), d), e) C. pen., apelantul inculpatul a solicitat să fie condamnat la pedeapsa amenzii, a cărei aplicare să fie amânată pe durata unui termen de încercare de 2 ani, cu obligarea sa la respectarea măsurilor de supraveghere corespunzătoare celei din urmă norme menționate sau să fie condamnat la pedeapsa închisorii de 2 luni și 20 zile, a cărei aplicare să fie amânată pe durata unui termen de încercare de 2 ani, cu obligarea sa la respectarea măsurilor de supraveghere corespunzătoare celei din urmă norme menționate.

Analizând sentința apelată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Criticile formulate de apelantul inculpat A. privesc doar modalitatea de individualizare a pedepsei aplicate de instanța de fond.

Față de criticile formulate, Înalta Curte urmează să evalueze modul de individualizare raportat la gradul de pericol social al faptei reținute de instanța de fond.

Referitor la situația de fapt, s-a reținut că, în data de 14.08.2016, în jurul orei 00:45, inculpatul A. a condus pe B-dul x din municipiul Brașov autoturismul, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (1,00 g/l la ora 01:10 și 0,90 g/l la ora 02:10).

Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a procedat la individualizarea cuantumului pedepsei, raportat la pericolul social concret al faptei săvârșite, determinat atât de modul în care fapta a fost comisă, cât și de datele privind persoana inculpatului, alături de posibilitatea reeducării acestuia prin prisma scopului pedepsei.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii (gradul de alcoolemie foarte mare - 1,00 g.‰ alcool pur în sânge); starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită (respectiv siguranța traficului rutier); natura și gravitatea rezultatului produs; motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (fără antecedente penale, nu a mai fost niciodată sancționat pentru conducere sub influența alcoolului sau pentru vreo abatere rutieră gravă); conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal (a recunoscut săvârșirea faptei); nivelul de educație (studii superioare), vârsta (37 de ani), ocupația (avocat în Baroul Brașov), starea de sănătate, situația familială și socială (este o persoană instruită, integrată și apreciată în societate, așa cum rezultă din caracterizările făcute inculpatului de către preotul paroh, profesorul universitar B., de Baroul Brașov).

Instanța constată că prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., s-a acordat eficiență atitudinii de recunoaștere a faptei. În cazul aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., comportarea sinceră în cursul procesului, constând în recunoașterea săvârșirii faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, nu poate fi valorificată ca circumstanță atenuantă judiciară. În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia penală nr. 754 din 15 martie 2012).

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte consideră că o pedeapsă de 1 an închisoare este de natură să constituie un mijloc suficient de constrângere, precum și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, această pedeapsă răspunzând în mod eficient dublului scop de prevenire și sancționare, contribuind în egală măsură la reeducarea și atenționarea reală a inculpatului.

Chiar dacă pentru infracțiunea dedusă judecății legea prevede pedepse alternative, instanța consideră că aplicarea unei sancțiuni cu amenda penală este insuficientă pentru realizarea scopului preventiv și educativ specific măsurii de constrângere, în considerarea concentrației extrem de mare de alcool din sângele inculpatului (1,00 g.‰ alcool pur în sânge).

O atenuare mai accentuată a răspunderii penale a inculpatului nu este posibilă decât prin reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 C. pen., însă în speță nu este incidentă niciuna din împrejurările ce pot constitui circumstanțe de această natură, pe care instanța să le poată valorifica. Apărarea nu a arătat care sunt circumstanțele atenuante solicitate. Din examinarea textului de lege (art. 75 C. pen.) nu rezultă incidența vreunei circumstanțe atenuante, legale sau judiciare: a) săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau printr-o altă acțiune ilicită gravă; b) depășirea limitelor legitimei apărări; c) depășirea limitelor stării de necesitate; d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracțiune; e) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii; f) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

Niciuna dintre împrejurările menționate anterior nu a fost invocată de către apelant, instanța de fond reținând doar elemente de individualizare, situate cronologic după săvârșirea faptei, și care nu se încadrează în art. 75 alin. (2) C. pen., deci care nu pot fi valorificate ca circumstanțe atenunate.

În ceea ce privește circumstanțele personale, Înalta Curte constată că vârsta acestuia - 37 de ani, ocupația - avocat în Baroul Brașov, lipsa antecedentelor penale, faptul că este instruit, integrat și apreciat în societate, fără sancțiuni pentru conducere sub influența alcoolului sau pentru vreo abatere rutieră gravă, nu reprezintă circumstanțe atenuante, dar susțin concluzia instanței de fond în sensul că pronunțarea hotărârii de condamnare constituie un avertisment sever pentru inculpat, iar amânarea aplicării pedepsei este o măsură adecvată care va duce la îndreptarea inculpatului, rolul de constrângere și scopul pedepsei putând fi realizate în această modalitate.

Toate împrejurările favorabile invocate de inculpat au fost deja reținute de instanța de fond și au fost avute în vedere la motivarea sancțiunii. Înscrisurile administrate în fața instanței de apel (adeverința emisă de Baroul Brașov cu privire la faptul că apelantul inculpat este înscris în Tabloul avocaților definitivi, cu drept de exercitare a profesiei, începând cu data de 02 februarie 2005, contractele de asistență juridică încheiate de către inculpat cu diferiți clienți și fișele dosarelor extrase de pe portalul instanțelor cu privire la cauzele în care inculpatul a acordat asistență juridică, adresa nr. 385.736 din 16 martie 23016 emisă de I.P.J. Mureș - Poliția Municipiului Sighișoara - Biroul de ordine publică cu privire la stadiul lucrării ce face obiectul plângerii formulate în numele lui E. de fiul acesteia, F., jurisprudență) nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 C. pen. și nici reducerea cuantumului pedepsei.

Aprecierile inculpatului referitoare la situația sa personală anterioară comiterii faptelor, lipsa antecedentelor penale, posibilitățile de îndreptare, nu pot conduce la reținerea dispozițiilor art. 80 și art. 81 C. pen. privind renunțarea aplicării pedepsei și aplicarea unui avertisment, Înalta Curte reținând alcoolemia foarte ridicată, care înlătură incidența acestei modalități de individualizare.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile care reglementează cele două instituții, respectiv renunțarea la aplicarea pedepsei și amânarea aplicării pedepsei și diferențele dintre acestea, care conduc la renunțarea la aplicarea pedepsei doar dacă infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit. Pentru a se putea dispune renunțarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei pericolul social al infracțiunii reținute trebuie să fie unul scăzut, iar reintegrarea socială a infractorului este condiționată de evaluarea conduitei acestuia pe parcursul procesului penal și de atitudinea față de actul de justiție.

Înalta Curte reamintește că deși infracțiunea prevăzută de art. 336. alin. (1) C. pen. este o infracțiune de pericol, concentrația extrem de mare de alcool din sângele inculpatului (1,00 g.‰ alcool pur în sânge), conducerea autoturismului pe drumurile publice în interiorul unui oraș, respectiv municipiul Brașov, sunt argumente care exclud incidența renunțării la aplicarea pedepsei, dat fiind gradul de periculozitate socială a faptei comise. Drept urmare, în raport de considerentele expuse, având în vedere că inculpatul nu a adus argumente suplimentare față de cele invocate în fața Curții de Apel Brașov (care au fost deja avute în vedere de instanța de fond la motivarea sancțiunii), Înalta Curte constată că nu se justifică schimbarea modalității de executare stabilită de prima instanță.

Critica inculpatului referitor la înlăturarea obligației privind interdicția de a nu conduce nici un fel de vehicule este neîntemeiată. Astfel, instanța constată că interzicerea dreptului de a conduce autovehicule pe durata termenului de supraveghere este aptă de a asigura atât conștientizarea inculpatului cu privire la gravitatea unor astfel de fapte, cât și înlăturarea pericolului pe care acesta îl reprezintă pentru ceilalți participanți la trafic. Așa cum a reținut și prima instanță, împrejurarea că inculpatul trebuie să se deplaseze în diverse localități în vederea acordării asistenței juridice nu împiedică instituirea acestei obligații, apelantul având posibilitatea să folosească alte mijloace de transport (de exemplu, transportul în comun).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, conform dispozițiilor art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 03 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 10/F din 03 februarie 2017 a Curții de Apel Brașov, secția penală.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 65 lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 04 aprilie 2017.