ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 14/A/2015

Deliberând asupra apelului de față, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 Curtea de Apel Constanța a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracțiunea de „refuz al conducătorului autovehiculului de a se supune recoltării de probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.

În baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a stabilit termenul de încercare de 4 ani (prin adăugare la intervalul de 2 ani a cuantumului pedepsei aplicate).

În baza art. 86

3

C. pen., a obligat inculpatul să respecte, pe durata termenului de încercare, următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea:

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a putea ii controlate mijloacele lui de existență:

Conf. art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C. pen. privind revocarea suspendării.

În baza art. 71 alin. (2) C. pen., de Ia rămânerea definitivă a hotărârii, pe durata executării pedepsei, s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 2 pct. 2 lit. a) -art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe același inculpat pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0.80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța nr. x/P/2012 din 11 decembrie 2012, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și art. 87 alin. (1) din același act normativ.

În ședința de judecată din data de 14 februarie 2013, conform art. 322 C. proc. pen., s-a dat citire actului de sesizare al instanței, inculpatul A. precizând că solicită aplicarea procedurii de drept comun și nu în condițiile art. 320

1

C. proc. pen.

Pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și judecății, instanța de fond a constatat că, la data de 14 iulie 2012, inculpatul A. a consumat băuturi alcoolice după care a condus autoturismul în stațiunea Mamaia la Constanța, producând un accident rutier pe B-dul ... din Municipiul Constanța - zona „...", accident constând în coliziunea cu autoturismul, condus de către martora B.

Sosind la fața locului, agenții de poliție au procedat la testarea conducătorilor auto cu aparatul alcooltest, în urma testării, inculpatul a prezentat valoarea de 1,44 mg/l alcool pur în aerul expirat. Astfel, conform procedurilor, inculpatul a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Constanța în vederea recoltării de probe biologice pentru stabilirea îmbibației alcoolice în sânge.

Potrivit procesului-verbal întocmit la data de 14 iulie 2012 de către agentul de poliție din cadrul Serviciului Rutier Constanța, la sediul Spitalului Clinic Județean de Urgență Constanța, în prezența medicului de gardă C. și a martorului asistent D., la solicitarea expresă, inculpatul A. a refuzat să i se recolteze probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei motivând că „îi era teamă de seringi".

Ulterior, după mai mult de 3 ore de la depistarea în trafic, cu acordul procurorului (Rezoluția nr. x/P/2012 din 14 iulie 12, aflată la fila 10 din dosarul de urmărire penală), inculpatul s-a supus recoltării a 2 probe de sânge și urină. Conform Buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012 emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța, au rezultat 1,40 gr.%o alcoolemie în sânge (proba 1, recoltată la 12) și 1,30 gr.%o alcoolemie în sânge (proba II. recoltată la 13.30). Din raportul de expertiză medico-legală din 29 aprilie 13, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către Comisia de specialitate din cadrul Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici" București, pe baza corelării teoretice a alcoolemiilor stabilite prin mijloace tehnice (aparatul de tip Drager), analize de laborator a sângelui recoltat de Ia inculpat (buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie nr. 900-901/17 iulie 2012) și cu cea din calculul teoretic al consumului declarat, a rezultat că la data de 14 iulie 2012, la ora 0.81, inculpatul A. ar fi avut o alcoolemie teoretică în creștere de cea. 0.45 %o".

Raportat la conținutul constitutiv al infracțiunilor, prima instanță a stabilit că fapta inculpatului A. de a refuza să se supună recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, urmare a conducerii autoturismului la data de 14 iulie 2012, pe raza municipiului Constanța. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „refuz de a se supune recoltării probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei" prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Apărarea inculpatului .cum că ar fi fost de acord să i se recolteze sânge în scopul determinării alcoolemiei" a fost înlăturată de procesul-verbal de consemnare a refuzului exprimat de către inculpatul fără echivoc de recoltare probe biologice. în vederea stabilirii alcoolemiei, din data de 14 iulie 2012 (aflat la filele 14-20 din dosarul de urmărire penală), declarațiile martorilor E. (fila 97), B. (fila 98), C. (fila 121). D. care au precizat că inițial, inculpatul a cooperat, dar în cele din urmă cu toate insistențele. a respins supunerea la recoltarea de probe biologice. Infracțiunea de refuz de a se supune recoltării probelor biologice" se consumă instantaneu așa încât revenirea asupra refuzului consemnat în procesul-verbal nu mai are relevanță cu privire la existența infracțiunii care s-a comis în momentul în care inculpatul „a spus nu’' și, în fapt, și-a și manifestat conduita negativă, nepermițând asistentei/medicului să procedeze la recoltarea probelor. S-a apreciat că împrejurarea că la peste 3 ore de la conducerea autoturismului și consemnarea refuzului, inculpatul s-a supus recoltării probelor biologice nu înlătură caracterul penal al faptei prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și, pe cale de consecință, nici răspunderea penală pentru aceasta. Nici susținerea că „i-ar fi fost teamă de seringi" nu a fost dovedită și nu este credibilă ținând seama de circumstanțele personale inculpatului - aflat la vârsta maturității, absolvent de studii universitare și postuniversitare, cu atribuții de instruire a persoanelor cu comportament antisocial.

Conducerea autoturismului sub influența alcoolului, pe drumuri publice cu trafic intens. fiind în plină vară, producerea unui eveniment rutier sunt împrejurări care evidențiază pericolul social concret specific infracțiunii conform art. 18 C. pen. pentru fapta prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep., nefiind aplicabile dispozițiile art. 181 C. pen.

În concluzie, apărările formulate de către inculpat cu privire la infracțiunea de .refuz de a se supune recoltării probelor biologice în vederea stabilirii alcoolemiei'* au fost respinse ca neîntemeiate, probele administrate dovedind cu certitudine existența faptei, vinovăția inculpatului și pericolul social concret al infracțiunii, motiv pentru care prima instanță a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 rep.

Referitor la fapta prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. prima instanță a apreciat că existența infracțiunii presupune conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge sau mai mare. S-a reținut că inculpatul a condus autoturismul pe drumuri publice, sub influența alcoolului, dar cu o îmbibație alcoolică de cea. 0,45 %o g/l alcool pur în sânge conform raportului de expertiză medico-legală, înregistrat din 29 aprilie 2013, privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei de către Comisia de specialitate din cadrul Institutul Național de Medicină Legală Mina Minovici" București, pe baza corelării teoretice a alcolemiilor stabilite prin mijloace tehnice (aparatul de tip Drager), analize de laborator a sângelui recoltat de la inculpat (buletinelor de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012) și cu cea din calculul teoretic al consumului declarat: consumul a fost dovedit de declarațiile inculpatului coroborate cu declarațiile martorului F. și „lista meniu’' emisă de SC G. SA Mamaia, hotel ... (fila 38). Solicitarea acuzării de înlăturare a acestor declarații, nu a fost considerată admisibilă deoarece nu s-a tăcut dovada că „meniul indicat pe internet" (și în care nu s-ar fi regăsit sarmalele) se referea la același eveniment și, în caz afirmativ, că bucătăria restaurantului nu avea produsele consumate de inculpat în condițiile în care este de notorietate gama mai diversificată în sezonul de vară al localului ... din Mamaia.

S-a considerat că buletinele de analiză toxicologică alcoolemie din 17 iulie 2012 emise de către Serviciul Județean de Medicină Legală Constanța confirmă susținerile acuzării că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,40 gr.%o în sânge (proba 1, recoltată la ora 12.10) și de 1,30 gr.%o în sânge (proba II, recoltată la ora 13.00) ulterior, cu mult de la momentul conducerii autoturismului pe drumurile publice. însă aceste probe nu demonstrează alcoolemia în timpul comiterii faptei. Concluzionând, prima instanță a stabilit că în situația în care gradul de alcoolemie prezentat de inculpat la momentul șofării este sub limita admisă de lege, lipsește unul din elementele constitutive ale laturii obiective a infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. motiv pentru care, în baza art. ll pct. 2 lit. a) - art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat inculpatul pentru infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge".

În ce privește individualizarea pedepsei, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța de fond a aplicat o pedeapsă orientată spre minimul special. Referitor la modalitatea de executare, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatului (matur, evoluție pozitivă în carieră, angajare în muncă cu caracter stabil, cu locuință statornică, are o familie organizată, un copil minor în întreținere), concluziile referatului de evaluare potrivit cărora „are perspective reale de reintegrare socială' curtea a stabilit că reeducarea inculpatului se poate realiza fără executare, cu suspendare sub supraveghere în condițiile art. 86 C. pen., sub un control exercitat de către autorități prin Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța limitat în timp.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul A.

Ministerul Public, în esență, a criticat sentința atacată considerând că, în mod greșit inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.

S-a arătat că rezultatul calculului retroactiv al alcoolemiei depinde de veridicitatea declarației de consum date de inculpat însă acesta a indicat date de consum diferite la urmărirea penală față de declarația dată la instanță.

Totodată s-a menționat că, în mod eronat prima instanță a reținut că declarațiile inculpatului se coroborează cu cele ale martorului F. și cu lista meniului restaurantului Laguna din Mamaia întrucât, în realitate, acesta a indicat un alt interval orar de consum decât inculpatul și o altă cantitate de băuturi alcoolice iar în ceea ce privește informațiile oferite de restaurantul ..., meniul indicat se referă la data de 13 iulie 2013, deci la un an de la producerea evenimentelor supuse judecății.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și condamnarea inculpatului și pentru această infracțiune la o pedeapsă judicios individualizată în raport atât de nivelul ridicat al alcoolemiei cât și de pericolul social concret generat de producerea de către inculpat și a unui accident soldat cu pagube materiale și vătămarea unei persoane.

Referitor la apelul inculpatului s-a solicitat respingerea ca nefondat.

Inculpatul A.. în apelul scris. în esență, a solicitat achitarea și sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. invocând, pe de o parte. atât lipsa laturii subiective, iar pe de altă parte, lipsa laturii obiective.

Astfel. în primul rând, inculpatul a invocat faptul că refuzul inițial al recoltării probelor biologice nu a fost unul nejustificat întrucât are o .temere patologică față de înțepături" aspect pe care înțelege să-l dovedească cu declarația martorului propus în apărare dar și cu comportamentul de la spital care. consideră el, este specific persoanelor care au o astfel de fobie.

În al doilea rând, cu privire la latura obiectivă a infracțiunii, a menționat că nu i s-a solicitat să i se preleveze și alte probe biologice în afară de sânge - urină sau salivă - deși procurorul, la un moment dat, printr-o ordonanță, i-a încuviințat cererea de a i se preleva și astfel de probe.

Într-o teză subsidiară a solicitat a solicitat achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002. apreciind că fapta prezintă un grad redus de pericol social.

Într-o a treia teză a solicitat schimbarea modalității de executare a pedepsei din suspendarea sub supraveghere în suspendare simplă prevăzută de art. 81 C. pen.. anterior.

În concluziile orale s-a susținut doar achitarea ca urmare a lipsei gradului de pericol social concret al unei infracțiuni.

Referitor la apelul Ministerului Public, prin concluziile orale susținute în ședința de azi a solicitat respingerea ca nefondat.

Pe parcursul judecării apelurilor, la cererea Ministerului Public, Înalta Curte a încuviințat efectuarea unei noi expertize privind calculul retroactiv al alcoolemiei de către Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici București.

La data de 21 noiembrie 2014 a fost depus la dosarul Raportul din 14 noiembrie 2014 al Comisiei pentru interpretarea alcoolemiei din cadrul Institutul de Medicină Legală „Mina Minovici" București.

Conform acestui raport, pornindu-se de la valorile certe ale alcoolemiei, stabilite după recoltarea probelor de sânge, coroborat cu declarațiile inculpatului, s-a concluzionat că există o neconcordanță care denotă un consum de alcool mai mare decât cel declarat.

Procedând la refacerea calculului retroactiv al alcoolemiei noua expertiză medico-legală a stabilit că la ora producerii evenimentului rutier inculpatul avea în sânge o alcoolemiei teoretică în descreștere, de circa 1,80 gr %o.

Examinând apelurile formulate prin prisma dispozițiilor legale, Înalta Curte constată că apelul declarat de Ministerul Public este fondat, iar cel declarat de inculpat este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Dispozițiile art. 87 alin. (l) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, sancționează cu închisoarea conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de 0,80 g/l alcool pur în sânge.

Cu privire la această infracțiune. Înalta Curte constată că. din raportul de expertiză întocmit în faza de apel a rezultat că, dacă inculpatul ar fi consumat într-adevăr doar cantitățile de băuturi și alimente, la orele indicate instanței de fond, alcoolemia sa maximă ar fi fost doar de circa 0,90 gr %o și ar fi fost atinsă în jurul orei 07,30.

Ori, în aceste condiții, nu era posibil ca inculpatul patru ore mai târziu, la 12,10. să aibă în sânge o alcoolemie de 1,40 gr %o.

De aceea, pornindu-se de la valorile certe ale alcoolemiei, stabilite la orele 12,10 și respectiv 13,10 prin analiza de sânge, și ținând cont de caracteristicile morfologice ale inculpatului, s-a stabilit că alcoolemia în sânge la data de 14 iulie 2012. ora 08,13 era de circa 1.80 gr. %o și era în descreștere.

Ca atare, Înalta Curte, spre deosebire de instanța de fond. constată ca fiind pe deplin dovedită existența tuturor elementelor constitutive ale infracțiunii prev. de art. art. 87 alin. (1) din O.U.G. 195/2002.

Raportul de expertiză medico-legală din 23 aprilie 2013 privind interpretarea retroactivă a alcoolemiei, pe care s-a bazat soluția instanței de fond și care a statuat o valoare a alcoolemiei de circa 0.45 gr. %o alcool pur în sânge, a pornit de la premise greșite, luând în considerare doar consumul de alcool și alimente declarat de inculpat și nu a explicat cum se justifică faptul că. la ora producerii accidentului, deși alcoolemia în sânge era mică. aparatul Dragger a înregistrat o valoare a alcoolemiei. în aerul expirat, neobișnuit de mare iar analizele de sânge au relevat de asemenea valori mari ale alcoolemiei în sânge la circa 4 ore de la evenimentul rutier.

În ceea ce privește infracțiunea de refuz de recoltarea a probelor biologice. Înalta Curte constată că a fost corect reținută de prima instanță iar criticile formulate în apelul inculpatului sunt nefondate.

Astfel, pe de o parte, așa cum a arătat și instanța de fond. este puțin credibil ca o persoană de vârsta și cu pregătirea inculpatului să se „teamă de seringi" iar pe de altă parte, dovedirea unei fobii nu se face cu martori.

Ori. din acest punct de vedere se remarcă faptul că inculpatul nu a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice.

În altă ordine de idei, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 6 și 7 din Ordinul nr. nr. 376 din 10 aprilie 2006 al Ministerului Sănătății, pentru aprobarea Normelor metodologice privind prelevarea probelor biologice în vederea stabilirii intoxicației etilice și a stării de influență a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora asupra comportamentului conducătorilor de autovehicule și tramvaie, ordin în vigoare Ia data 14 iulie 2012, determinarea alcoolemiei în sânge se face doar în urma prelevării de sânge.

Prelevarea de urină intervine numai în situații speciale în care prelevarea de sânge nu e posibilă și, în general, pentru determinarea consumului de droguri sau medicamente, ceea ce nu este cazul în speța de față. Mai mult, actul normativ respectiv exclude în mod expres posibilitatea prelevării de urină în cazul în care conducătorul auto refuză pur și simplu prelevarea de sânge. De menționat totodată că nu se prevede în nicio situație prelevarea de salivă așa cum a susținut inculpatul.

În fine, Înalta Curte constată că în mod just prima instanță a reținut că fapta inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni mai ales în condițiile în care refuzul a intervenit după producerea unui accident rutier și după ce aparatul alcooltest indicase existența unui consum de alcool, fiind evident faptul că inculpatul a încercat să ascundă nivelul alcoolemiei sale din acel moment.

Totodată, așa cum a indicat și instanța de fond, infracțiunea de refuz de recoltare a probelor biologice s-a consumat în momentul în care inculpatul și-a exprimat în mod cert refuzul fiind fără relevanță faptul că. mai târziu cu circa 4 ore acceptat totuși recoltarea de sânge.

În aceste condiții solicitarea inculpatului de a se dispune achitarea sa cu privire la această infracțiune, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni este ne fon dată.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă se constată că aceasta este legea veche, sub imperiul căreia au fost comise faptele, mai ales că instanța de apel reține și existența concursului de infracțiuni.

De asemenea, tot existența concursului de infracțiuni determină Înalta Curte să considere că modalitatea de executare a pedepsei - cu suspendarea sub supraveghere - este just individualizată iar critica inculpatului privind o eventuală suspendare simplă a executării este nefondată.

În raport de cele arătate mai sus Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, va desființa în parte sentința penală numai în ceea ce privește achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și durata termenului de încercare și în rejudecare:

Având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei art. 72 C. pen. anterior, referitoare la pericolul social concret al faptei săvârșite determinat atât de modul de producere cât și de importanța valorilor sociale încălcate, datele personale ale inculpatului respectiv faptul ca acesta se afla la primul conflict cu legea penala, comportamentul corespunzător la locul de muncă, se apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare este menită să asigure scopul prevăzut de art. 52 C. pen. anterior.

În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen. va dispune contopirea pedepsei menționate anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. 195/2002 în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.

Se va menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și se va majora termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței penale .

Se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A..

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției, iar suma de 5 10 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța împotriva sentinței penale nr. 13/P din 29 ianuarie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Desființează în parte sentința penală numai în ceea ce privește achitarea inculpatului A. pentru infracțiunea de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge" prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. și durata termenului de încercare și rejudecând:

În baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 rep. condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 33 și art. 34 C. pen. dispune contopirea pedepsei menționate anterior cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată în baza art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 în pedeapsa cea mai grea. aceea de 2 ani închisoare.

Menține suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și majorează termenul de încercare de la 4 ani la 6 ani.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.

Respinge, ca netbndat. apelul declarat de inculpatul A.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea apelului declarat de parchet, rămân în sarcina statului.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 50 lei. reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției iar suma de 510 lei reprezintă contravaloarea expertizei medico-legale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 ianuarie 2015.