ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3270/2012

Asupra recursului de

față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 79 din 27 februarie

2012, Tribunalul Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de condamnatul S.F. împotriva Sentinței penale nr. 279/2010

pronunțată de Tribunalul Iași.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că revizuentul a formulat cererea de revizuire

în afara cadrului legal care o autorizează, deoarece a solicitat o reapreciere

a probatoriului analizat deja de instanțele care au soluționat cauza în fond și

în apel, fără a invoca vreo împrejurare nouă, cea privitoare la uciderea

tatălui său de partea vătămată din dosarul în care s-a pronunțat sentința ce se

cere revizuită fiind cunoscută de instanța de fond și reținută ca și

circumstanță judiciară în cauză.

Prima instanță și-a

întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., din

care rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin

folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele

reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de

către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri

conforme cu legea și adevărul.

Împotriva sentinței

penale indicate mai sus a declarat apel revizuentul S.F., arătând că cererea sa

de revizuire este admisibilă, întemeindu-se pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a)

C. proc. pen., dispoziții care se referă la fapte sau împrejurări ce au

înțelesul de probe propriu-zise. În memoriul depus la dosar la termenul la care

au avut loc dezbaterile în apel, revizuentul a arătat că probele administrate

în cauza a cărei revizuire o solicită au fost obținute în mod abuziv și ilicit,

fiind astfel lovite de nulitate absolută, ceea ce a dus la condamnarea sa pe

baza unei erori judiciare.

Analizând cauza sub

toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Iași a constatat că prin Sentința

penală nr. 279 din 17 mai 2010 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea

inculpatului S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1)

lit. i) C. pen.

Pentru a se hotărî

astfel, s-a reținut că în ziua de 9 aprilie 2009, în jurul orelor 13.00 -

14.00, pe un teren agricol neîmprejmuit, situat în apropierea satului Păușești,

com. Dumești, jud. Iași, inculpatul S.F. i-a aplicat părții vătămate D.C., cu

partea metalică a unei furci, două lovituri în zona capului, cu intenția de a-i

suprima viața, lovituri ce au provocat leziuni ce au necesitat 8 - 10 zile de

îngrijiri medicale pentru vindecare.

S.F. a formulat

cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 279 din 17 mai 2010 pronunțată de

Tribunalul Iași, întemeindu-și cererea pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen.

În motivarea cererii

revizuentul a arătat că nu a săvârșit el infracțiunea de tentativă de omor

calificat, victima fiind agresată în realitate de verii săi; că martorii care

dovedesc nevinovăția sa nu au fost luați în considerare de instanță; că

pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la împrejurarea că anterior viața

tatălui său a fost suprimată de partea vătămată din prezentul dosar.

Cazul de revizuire

prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. privește situația când s-au descoperit

fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea

cauzei.

În sensul acestor

prevederi, trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a

stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a

cauzei, iar nu mijloacele care probează fapte sau împrejurări cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Împrejurarea că S.F.

nu a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost

condamnat, a constituit obiectul apărării acestuia și a fost relevată încă din

cursul urmăririi penale, însă prima instanță și instanțele de control, judiciar

au apreciat că această împrejurarea nu rezultă din mijloacele de proba

administrate în cauza, reținând că inculpatul S.F. este cel care a lovit pe

partea vătămată D.C. cu intenția de a-i suprima viața.

Prin calea

extraordinară de atac a revizuirii nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi

schimbată încadrarea juridică și nici nu pot fi administrate noi probe în

prelungirea celor deja avute în vedere la pronunțarea sentinței și a

hotărârilor de control judiciar.

Prin Decizia penală

nr. 82 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.F.,

împotriva Sentinței penale nr. 79 din 27 februarie 2012 pronunțate de

Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.

Împotriva Deciziei

penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și

pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul S.F., cauza fiind

înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 15661/99/2011.

Examinând decizia

penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor

art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul

formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 393

și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară

de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire

la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită

recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea

unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași

dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea

hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe

cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale

extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de

art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din

aceIași cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din

analiza textelor legale mai sus-enunțate, se impune concluzia condiționării

examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în

condițiile legii.

În cauză revizuentul

S.F., a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe

fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată

și formulată în susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu

al recurentului, acesta precizând că în sarcina sa s-a dispus o hotărâre

definitivă de condamnare, hotărâre care a fost pronunțată ca urmare a unor

greșeli desfășurate pe parcursul procesului penal, recurentul fiind nevinovat.

Înalta Curte constată

că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au

apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă și

respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat și că motivele invocate de

revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate

de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel

sau de recurs și care au fost valorificate de revizuent în căile de atac

declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au

avut în vedere la pronunțarea hotărârilor. Pentru aceste considerente în

temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul S.F.

împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

În temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentul S.F. împotriva Deciziei penale nr.

82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 octombrie 2012.

Procesat de GGC - AA