ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3270/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 79 din 27 februarie 2012, Tribunalul Iași a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F. împotriva Sentinței penale nr. 279/2010 pronunțată de Tribunalul Iași. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că revizuentul a formulat cererea de revizuire în afara cadrului legal care o autorizează, deoarece a solicitat o reapreciere a probatoriului analizat deja de instanțele care au soluționat cauza în fond și în apel, fără a invoca vreo împrejurare nouă, cea privitoare la uciderea tatălui său de partea vătămată din dosarul în care s-a pronunțat sentința ce se cere revizuită fiind cunoscută de instanța de fond și reținută ca și circumstanță judiciară în cauză.

Prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., din care rezultă caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin folosirea căreia se pot înlătura erorile judiciare cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorate necunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depinde adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul. Împotriva sentinței penale indicate mai sus a declarat apel revizuentul S.F., arătând că cererea sa de revizuire este admisibilă, întemeindu-se pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dispoziții care se referă la fapte sau împrejurări ce au înțelesul de probe propriu-zise.

În memoriul depus la dosar la termenul la care au avut loc dezbaterile în apel, revizuentul a arătat că probele administrate în cauza a cărei revizuire o solicită au fost obținute în mod abuziv și ilicit, fiind astfel lovite de nulitate absolută, ceea ce a dus la condamnarea sa pe baza unei erori judiciare. Analizând cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel Iași a constatat că prin Sentința penală nr. 279 din 17 mai 2010 a Tribunalului Iași s-a dispus condamnarea inculpatului S.F. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. Pentru a se hotărî astfel, s-a reținut că în ziua de 9 aprilie 2009, în jurul orelor 13.00 - 14.00, pe un teren agricol neîmprejmuit, situat în apropierea satului Păușești, com.

Dumești, jud. Iași, inculpatul S.F. i-a aplicat părții vătămate D.C., cu partea metalică a unei furci, două lovituri în zona capului, cu intenția de a-i suprima viața, lovituri ce au provocat leziuni ce au necesitat 8 - 10 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. S.F. a formulat cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 279 din 17 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, întemeindu-și cererea pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. În motivarea cererii revizuentul a arătat că nu a săvârșit el infracțiunea de tentativă de omor calificat, victima fiind agresată în realitate de verii săi; că martorii care dovedesc nevinovăția sa nu au fost luați în considerare de instanță; că pedeapsa aplicată este prea mare, raportat la împrejurarea că anterior viața tatălui său a fost suprimată de partea vătămată din prezentul dosar.

Cazul de revizuire prev. de art. 394 lit. a) C. proc. pen. privește situația când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. În sensul acestor prevederi, trebuie să fie noi faptele sau împrejurările invocate, de natură a stabili existența unei erori judiciare și a conduce la o altă soluționare a cauzei, iar nu mijloacele care probează fapte sau împrejurări cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Împrejurarea că S.F. nu a săvârșit infracțiunea de tentativă la omor calificat pentru care a fost condamnat, a constituit obiectul apărării acestuia și a fost relevată încă din cursul urmăririi penale, însă prima instanță și instanțele de control, judiciar au apreciat că această împrejurarea nu rezultă din mijloacele de proba administrate în cauza, reținând că inculpatul S.F.

este cel care a lovit pe partea vătămată D.C. cu intenția de a-i suprima viața. Prin calea extraordinară de atac a revizuirii nu pot fi reapreciate probele, nu poate fi schimbată încadrarea juridică și nici nu pot fi administrate noi probe în prelungirea celor deja avute în vedere la pronunțarea sentinței și a hotărârilor de control judiciar. Prin Decizia penală nr. 82 din 26 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul S.F., împotriva Sentinței penale nr. 79 din 27 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține. Împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs revizuentul S.F., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți sub nr. 15661/99/2011.

Examinând decizia penală atacată sub toate aspectele de fapt și de drept, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul formulat nu este fondat, pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu realitatea și cu prevederile legale. Din aceleași dispoziții rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc. pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din aceIași cod, singurele apte a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale. Prin urmare, din analiza textelor legale mai sus-enunțate, se impune concluzia condiționării examinării temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii. În cauză revizuentul S.F., a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată și formulată în susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu al recurentului, acesta precizând că în sarcina sa s-a dispus o hotărâre definitivă de condamnare, hotărâre care a fost pronunțată ca urmare a unor greșeli desfășurate pe parcursul procesului penal, recurentul fiind nevinovat.

Înalta Curte constată că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat că cererea de revizuire formulată de revizuent este inadmisibilă și respectiv apelul împotriva acesteia este nefondat și că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394 C. proc. pen. reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs și care au fost valorificate de revizuent în căile de atac declarate la judecarea cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în vedere la pronunțarea hotărârilor. Pentru aceste considerente în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentul S.F.

împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul S.F. împotriva Deciziei penale nr. 82 din 26 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - AA