ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4176/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 178 din 7 mai 2012 a Tribunalului Iași, a fost respinsă, ca inadmisibilă în principiu, cererea de revizuire formulată de către revizuentul G.C., în prezent deținut în Penitenciarul Iași, împotriva Sentinței penale nr. 489 din 21 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Iași, menținută prin Decizia penală nr. 182 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 699 din 23 februarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Pentru a hotărî astfel prima instanța a reținut că motivele invocate de către condamnatul G.C. nu se circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 408

2

C. proc. pen., și nici vreunui caz prevăzut în mod expres de art. 394 alin. (1), lit. a) - e) C. proc. pen.

A mai motivat prima instanța că, în conformitate cu art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen. "hotărârile definitive pronunțate în cauzele în care Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate pot fi supuse revizuirii (…).

Din interpretarea logică și literală a acestui text de lege se deduce în mod clar că acest caz de revizuire are în vedere doar situația în care într-o cauză s-ar fi ridicat o excepție de neconstituționalitate, iar după pronunțarea unei hotărâri definitive Curtea Constituțională să fi admis excepția ridicată în respectiva cauză.

Cum, în cauza în care a fost condamnat definitiv revizuentul G.C. nu s-a invocat și nu s-a admis vreo excepție de neconstituționalitate, este, inadmisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 408

2

C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel revizuentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Cu ocazia dezbaterilor, avocatul revizuentului a arătat că în cauză cererea a fost făcută pentru că erau îndeplinite condițiile art. 408

2

alin. (1) C. proc. pen. solicitând să fie avute în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, urmând să fie admis apelul și implicit cererea de revizuire.

Prin Decizia penală nr. 124/2012 din 24 iulie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul G.C. împotriva Sentinței penale nr. 178 din 7 mai 2012 a Tribunalului Iași, hotărâre pe care a menținut-o.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a apreciat că motivele invocate de revizuent nu se încadrează în cazul de revizuire prevăzut de art. 394 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs revizuentul G.C. solicitând, personal și prin apărătorul desemnat din oficiu, admiterea recursului și aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat în cauză, respectiv actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că acesta nu este întemeiat pentru considerentele care urmează:

Potrivit art. 394 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;

b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.

În prezenta cauză, pe calea revizuirii, condamnatul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, făcând referire la circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului, apreciind că o aprecierea corectă a acestora ar duce la aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen.

Verificând cererea de revizuire, instanța de fond și cea de prim-control judiciar au apreciat că motivele invocate de revizuent nu reprezintă fapte sau împrejurări necunoscute instanței și care afectează temeinicia hotărârii atacate, în sensul la care se referă legiuitorul în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Din analiza textului legal menționat rezultă că temeiul revizuirii nu se referă la probe noi prezentate instanței în această procedură, revizuirea nefiind o cale ordinară de atac în care s-ar putea continua probațiunea.

Dimpotrivă, în calea extraordinară de atac a revizuirii, ceea ce pare a fi nouă este fapta probatorie și nu mijlocul nou de probă prin care s-ar putea face dovada existenței unei fapte probatorii necunoscute de instanță la momentul judecății.

Revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive este posibilă în anumite cazuri, expres și limitativ prevăzute de lege, în speță condamnatul invocând prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care se referă la existența unor împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, împrejurări care ar fi în măsură să conducă la concluzia netemeiniciei hotărârii de condamnare.

Astfel, în mod corect a fost respinsă cererea de revizuire, deoarece cazul invocat, respectiv cel prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., nu este incident în cauză, câtă vreme revizuentul nu face referire la fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanțe la momentul judecării cauzei.

Rezultă, așadar, că susținerile recurentului revizuent nu se încadrează în dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., astfel încât criticile formulate nu pot fi primite, soluția de respingere a cererii de revizuire fiind temeinică și legală.

În lumina acestor considerente, având în vedere că, în cauză, nu se identifică nici alte motive de casare a hotărârilor atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul G.C. împotriva Deciziei penale nr. 124 din 24 iulie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 14 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AA