ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2888/2013

Asupra

recursului de față, deliberând constată:

Prin sentința penală nr. 1096 din

18 decembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Argeș, în Dosarul penal nr.

24017/109/2012, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de petenta E.E.L.

A fost obligată

revizuienta la plata sumei de 50 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele:

La data de 15

noiembrie 2012, condamnata E.E.L. a formulat cerere de revizuire a pedepsei de 6

ani închisoare potrivit mandatului din 25 aprilie 2012 al Tribunalului Argeș, solicitând

redeschiderea dosarului deoarece are martori noi și probe, invocând și faptul că

nu a fost prezentă la judecarea cauzei deoarece a fost plecată în afara țării.

Analizând această

cerere, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului prima instanța a arătat că,

prin sentința penală nr. 6MF din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Argeș, revizuienta

a fost condamnată la 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 12 alin. (1), (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen., cu executarea în condițiile art. 57 C. pen.

Prin decizia penală

nr. 66/A din 24 iunie 2010 a Curții de Apel Pitești a fost admis apelul declarat

de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Pitești și s-a desființat în parte sentința

în sensul înlăturării dispoziției privind menținerea măsurii preventive a obligării

de a nu părăsi țara, luată față de inculpata E.E.L., dispunându-se totodată confiscarea

unei sume de bani de la aceasta.

Prin decizia penală

nr. 2257 din 2 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul

inculpatei precum și a celorlalți inculpați E.G. și E.V., s-a casat decizia recurată

și s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești.

Prin decizia penală

nr. 109/A/MF din 11 noiembrie 2011 a Curții de Apel Pitești s-a dispus admiterea

apelului declarat de către D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Argeș, s-a desființat

în parte sentința atacată, s-a înlăturat dispoziția privind menținerea măsurii preventive

a obligării de a nu părăsi țara, luată față de inculpata E.E.L., dispunându-se totodată

confiscarea unei sume de bani de la aceasta.

Totodată s-a respins

ca nefondat apelul declarat de către toți inculpații. Această hotărâre a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 1289 din 24 aprilie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de inculpații E.E.L.,

E.G. și E.V.

În legătură cu

motivele invocate de inculpată și anume că se face vinovată doar pentru faptul că

nu a relatat instanței de judecată că a săvârșit faptele la solicitarea soțului

său, tribunalul a reținut că nu rezultă date care să schimbe situația de fapt, așa

cum a fost reținută de către instanța de judecată și în consecință nu poate conduce

la netemeinicia hotărârii de condamnare.

În legătură cu

susținerea revizuientei că a fost lipsă la judecarea cauzei, tribunalul a arătat

că, chiar din declarația dată cu ocazia audierii la parchet în cadrul cererii de

revizuire, revizuienta a precizat că a participat la ședințele de judecată la Tribunalul

Argeș și Curtea de Apel Pitești iar cu ocazia soluționării recursului la Înalta

Curte de Casație și Justiție, nu a fost prezentă, deoarece a plecat în străinătate,

astfel încât și acest motiv în sensul că în mod greșit s-a judecat cauza în lipsa

sa a fost apreciat de tribunal ca neîntemeiat.

Împotriva sentinței

a declarat apel revizuienta solicitând admiterea cererii sale de revizuire în sensul

casării sentinței pronunțate de prima instanță și a restituirii cauzei la Tribunalul

Argeș deoarece nu au fost administrate probele ce puteau conduce la o altă soluție,

cu atât mai mult cu cât nici nu a fost prezentă la judecata cauzei, fiind plecată

în afara țării.

Examinând sentința

atacată prin prisma motivelor invocate, potrivit prevederilor art. 378 respectiv

371 C. proc. pen., curtea de apel a constatat că acestea nu sunt întemeiate, având

în vedere că motivele invocate în apel și anume că se impunea admiterea cererii

sale de revizuire pe motivul că nu au fost administrate suficiente probe și că nu

a fost prezentă nici la judecarea cauzei, în recurs fiind plecată din țară, nu se

încadrează în nici unul dintre cazurile vizate de dispozițiile aret. 394 alin.

(1) menționat mai sus.

Prin decizia deciziei

penală nr. 13/A din 14 februarie 2013, Curtea de Apel Pitești, secția penală și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

revizuienta E.E.L., împotriva sentinței penale nr. 1096 din 18 decembrie 2012, pronunțată

de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 24017/109/2012.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata revizuienta E.E.L. care prin concluziile orale

susținute de apărătorul desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursului, casarea

hotărârii atacate și pe fond admiterea cererii de revizuire întrucât întrunește

condițiile de admisibilitate. A mai solicitat dispunerea reaudierii a doi martori

pe care i-a precizat încă de la formularea cererii de revizuire, împrejurare care

este de natură să modifice hotărârea pronunțată, fiind incidente dipozițiile

art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

A mai arătat apărătorul

recurentei că recurenta nu a fost prezentă la judecarea recursului pe fondul cauzei,

fiind în imposibilitate de prezentare motiv ce s-ar circumscrie mai degrabă unui

motiv pentru formularea unei contestații în anulare și nu unei cereri de revizuire.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Înaltei Curți sub nr. 24017/109/2012.

Examinând cauza

și motivele de recurs formulate constată că recursul nu este fondat având în vedere

următoarele considerente.

Dispozițiile

art. 393 și art. 394 C. proc. pen., prevăd caracterul revizuirii de cale extraordinară

de atac, prin intermediul căreia se pot înlătura erorile judiciare, cu privire la

faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită recunoașterii

de către instanțe a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme

cu realitatea și cu prevederile legale.

Din aceleași dispoziții

rezultă, de asemenea, că revizuirea are rolul de a atrage anularea hotărârilor în

care judecata s-a bazat pe o eroare de fapt și de a reabilita pe cei condamnați

pe nedrept.

Fiind o cale extraordinară

de atac, revizuirea privește exclusiv hotărârile determinate de art. 393 C. proc.

pen. și numai pentru cazurile prevăzute de art. 394 din același cod, singurele apte

a provoca o reexaminare în fapt a cauzei penale.

Prin urmare, din

analiza textelor legale mai sus enunțate, se impune concluzia condiționării examinării

temeiniciei hotărârii atacate prin exercitarea revizuirii, numai în condițiile legii.

În cauză revizuientă

E.E.L. a formulat recurs, solicitând casarea hotărâri pronunțate în apel și, pe

fond, admiterea în principiu a cererii de revizuire, astfel cum a fost motivată

și formulată prin susținerea concluziilor orale de apărătorul desemnat din oficiu

al recurentului.

Înalta Curte constată

că instanța de fond și instanța de apel au procedat corect atunci când au apreciat

că cererea de revizuire formulată de revizuientă este inadmisibilă și respectiv

apelul împotriva acesteia este nefondat, și că motivele invocate de revizuientă

nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire reglementate de art. 394

C. proc. pen., reprezentând mai degrabă unul din cazurile de apel sau de recurs

și care au fost valorificate de revizuientă în căile de atac declarate la judecarea

cauzei pe fond, împrejurări pe care instanțele le-au avut în vedere la pronunțarea

hotărârilor.

De asemenea, în

mod corect prima instanță a reținut că motivele invocate de către revizuientă nu

se încadrează în nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394

C. proc. pen., întrucât motivele invocate reprezintă o prelungire a probatoriului,

pentru împrejurări cunoscute și verificate anterior de instanțe în căile de atac

exercitate împotriva hotărârii de condamnare, apreciindu-se că cererea de revizuire

este inadmisibilă.

Nici critica privind

lipsa inculpatei de la judecarea cauzei în recurs pe fondul cauzei nu este un motiv

pentru a se admite contestația în anulare, neîncadrându-se în dispozițiile expres

și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Pentru aceste

considerente, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de către revizuientă

condamnată E.E.L. împotriva deciziei penale nr. 13/A din 14 februarie 2013 a Curții

de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientă condamnată E.E.L. împotriva deciziei penale

nr. 13/A din 14 februarie 2013 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta revizuientă condamnată

la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 septembrie 2013.