ÎCCJ, Secția penală

Asupra apelului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele,

Prin sentința penală nr. 39 din data de 5 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 689/33/2011 Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a dispus condamnarea inculpatului S.A.C., avocat în cadrul Baroului București, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea-nr. 78/2000 și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani cu executare în regim de detenție.

A făcut aplicarea art. 71 alin. (1) C. pen. rap. la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive începând cu data de 02 mai 2011 și până la data de 23 martie 2012.

A menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 918/23 martie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție până la rămânerea definitivă a cauzei.

În baza art. 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 50 de lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu av. T.E.C.

În baza art. 191 C. proc. pen a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma totală de 15.000 lei din care suma de 50 de lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu și suma de 4.182,25 de lei reprezentând onorariu pentru interpret.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj din data de 23 mai 2011 în Dosar nr. 33/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.A.C., avocat în cadrul Baroului București, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, ce constă, în esență, în aceea că în perioada februarie-aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarele M.D.C. și D.E. suma totală de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca, prin influența de care se prevala că se bucură asupra magistraților de la Înalta Curte de Casație și Justiție să obțină soților denunțătoarelor pronunțarea unei soluții favorabile în Dosarul penal nr. 1945/1/2011 în care aceștia erau cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de crimă organizată, astfel că la data de 2 mai 2011, inculpatul S.A.C., a fost prins în flagrant, în timp ce primea de la numitele M.C.D. și D.E. (care s-au autodenunțat) suma totală de 10.000 de euro.

Prin același rechizitoriu s-a dispus față de numitele M.C.D. și D.E. neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârșirea infracțiunii de cumpărare de influență prev. de art. 61 din Legea nr. 78/2000 în contextul în care cele acestea au formulat denunț penal la dosarul cauzei, mai înainte ca organul de urmărire penală să se fi sesizat cu această faptă, fiind incidente dispozițiile speciale ale Legii nr. 78/2000 reglementate în art. 61 alin. (2).

Inculpatul S.A.C. nu a dorit să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. și nu a recunoscut săvârșirea faptei.

În prealabil, s-a precizat de către instanța de fond că s-a solicitat de către apărători și inculpat, cu ocazia dezbaterilor judiciare să se dispună în temeiul art. 332 alin. (2) C. proc. pen., restituirea cauzei la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj, în vederea refacerii urmăririi aducându-se o gravă atingere dreptului la apărare al inculpatului, pentru următoarele motive :

- înregistrarea ambientală care se pretinde a fi din data de 17 martie 2011, poartă o altă dată - 24 ianuarie 2009 și este incompletă, procesul-verbal consemnat în urmărire penală redând discuții care nu se regăsesc fizic pe suportul optic ce conține înregistrarea;

- audierea denunțătoarelor, a martorilor asistenți și a martorului C. s-a efectuat de un organ necompetent, respectiv ofițerii de poliție judiciară;

- audierea inculpatului la sediul D.N.A. Cluj după organizarea flagrantului s-a efectuat cu eludarea prevederilor art. 172 C. proc. pen.;

- procesul-verbal de consemnare a bancnotelor înmânate denunțătoarelor nu s-a efectuat în Seini, probă stând chiar D.V.D.-ul care reține această filmare și filmarea procedurii flagrantului;

- toate interceptările ambientale au fost transcrise în procesele-verbale cu încălcarea prevederilor art. 913 alin. (2) C. proc. pen, astfel că organul de cercetare penală care.a redat interceptările nu a folosit un interpret autorizat, iar el nu poate îndeplini acest rol, motiv pentru care aceste interceptări. sunt redate în mod nelegal.

S-a procedat, în cursul cercetării judecătorești, la vizionarea ambientală și la audierea tuturor convorbirilor telefonice (vol. II, III, dos. inst. de fond), întocmindu-se procese - verbale aferente, tocmai pentru că s-a invocat că traducerea unor pasaje din limba maghiară în limba română nu s-a efectuat de către un traducător autorizat de către D.N.A. în faza de urmărire penală și mai mult că nu au fost depuse toate înregistrările efectuate.

Referitor la înregistrarea ambientală care datează din 17 martie 2011, iar pe înregistrare există o altă dată - 24 ianuarie 2009 și că este incompletă, s-a arătat că este evident că nu a fost setat la zi aparatul cu care s-a efectuat înregistrarea, fiind o simplă eroare materială, iar susținerea că procesul-verbal întocmit în faza de urmărire penală redă discuții care nu se regăsesc fizic pe suportul optic ce conține înregistrarea a fost verificată și clarificată în fața instanței de fond. Opinia expertală depusă de către apărătorii inculpaților întocmită de către expertul C.G. concluzionează că nu se poate stabili cu certitudine data la care au fost efectuate înregistrările de pe suportul optic inscripționat cu înregistrarea ambientală din 17 martie 2011 și că înregistrările audio -video în litigiu conțin urme de editări repetate, inserări de contoare de cadre/dată/ timp/etichetă, ștergeri de cadre, ștergeri de pasaje video, pe lângă faptul că nu este confirmată de către o expertiză dispusă în concordanță cu disp. art. 116 și urm. C. proc. pen. este infirmată și de celelalte probe administrate în mod oral, nemijlocit și contradictoriu în fața instanței de fond, inclusiv audierea și vizionarea tuturor interceptările ambientale, inclusiv din 17 martie 2011, dar și audierea interceptărilor telefonice. Chiar și inculpatul, în declarația sa de la fila 49, vol. I, dos. inst. de fond a indicat că s-a întâlnit cu cele două denunțătoare la data de 17 martie 2011 la restaurantul C. din loc. Seini (locația unde s-a efectuat înregistrarea ambientală video și audio), jud. Maramureș, după ce în prealabil a precizat că în data de 07 februarie 2011 a fost contactat telefonic de denunțătoarea M.C.D. - pentru a angaja cauza în care soțul acesteia era arestat. Totodată s-a remarcat, din conținutul declarației inculpatului, că acesta a expus cronologic datele și locațiile unde s-a întâlnit cu cele două denunțătoare.

Chiar dacă în cauză urmărirea penală se efectuează de procuror, nu exclude situația când efectuarea oricăror acte de către alte organe decât procurorul se poate face și în baza unei delegări, astfel că audierea denunțătoarelor, a martorilor asistenți și a martorului Coți s-a efectuat de către ofițerii de poliție judiciară în baza ordonanțelor de delegare întocmite de către procuror în concordanță cu disp. art. 217 alin. (4) C. proc. pen. și art. 10 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2000. De asemene, este irelevantă împrejurarea că delegațiile au fost redactate pe calculator (sau laptop) și se menționează doar data nu și ora la care au fost emise, de unde se deduce că- aceste delegații s-au emis după realizarea flagrantului, astfel că în mod logic se cunoșteau și numele martorilor asistenți și a martorilor care trebuiau audiați.

S-a mai arătat că este evident că procedura flagrantului constituie un element surpriză și nu poate fi anunțat un apărător anterior acestei proceduri, astfel că atunci când a fost ridicat de organul de urmărire penală inculpatului i s-au adus la cunoștință că are dreptul de a fi asistat de un apărător și acesta chiar a luat legătura cu d-l avocat M.Ș.

Împrejurarea că inculpatul nu a solicitat ca avocatul să fie prezent la efectuarea tuturor actelor de urmărire penală nu este imputabilă procurorului, cu atât mai mult cu cât însuși inculpatul avea calitatea de avocat deci cunoștea dispozițiile legale în acest sens și putea să se prevaleze oricând de acestea.

Conform art. 172 C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, apărătorul are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, însă textul legal conferă un drept și nu instituie o obligație, ori disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. se referă la situațiile în care apărarea este obligatorie.

Este irelevantă locația unde s-a întocmit procesul-verbal de consemnare a bancnotelor înmânate denunțătoarelor, ci important este faptul că s-a realizat efectiv această operațiune de organele abilitate și mai mult a fost înregistrată tocmai pentru a se evita contestațiile ulterioare.

S-a menționat că s-a procedat de către Curte la vizionarea ambientală și la audierea tuturor convorbirilor telefonice (vol. II, III, dos. inst. de fond) tocmai pentru că s-a invocat că traducerea unor pasaje din limba maghiară în limba română nu s-a efectuat de către un traducător autorizat de către D.N.A. în faza de urmărire penală și mai mult că nu au fost depuse toate înregistrările efectuate.

Omisiunea organului de urmărire penală de a asigura în mod gratuit folosirea unui interpret, în cazurile prevăzute în art. 128 C. proc. pen., atrage nulitatea relativă a actelor efectuate în cursul urmăririi penale, în condițiile art. 197 alin. (1) și (4) din același cod. Potrivit acestor prevederi, încălcarea dispozițiilor legale atrage nulitatea actului numai dacă a fost invocată în cursul efectuării actului, când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă când partea a lipsit la efectuarea actului.

Ca atare Curtea a constatat că nu se impune refacerea urmăririi penale pentru motivul invocat de inculpat - care este avocat și a beneficiat în cursul urmăririi penale de asistență juridică a înțeles să invoce această nulitate numai în fața instanței de fond - care nici cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală nu a înțeles să invoce această încălcare a dispozițiilor legale care ar fi putut atrage nulitatea relativă, iar declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpat, inclusiv cele olografe, concordă cu declarația dată în faza cercetării judecătorești.

Inculpatul a beneficiat de un proces echitabil în înțelesul art 6 parag. 3 din C.E.D.O., în condițiile în care Curtea a depus toate diligentele legale pentru audierea în ședință publică a tuturor înregistrărilor ambientale și telefonice în prezența unui traducător autorizat de limba maghiară și, ca atare, nu se poate concluziona că i s-a adus atingere dreptului la apărare al acestuia.

Pe de altă parte, după audierea înregistrărilor, Curtea a constatat că discuțiile purtate în limba maghiară de către inculpat cu diverse persoane de pe suportul optic depus în instanță de către D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj nu au avut relevanță sub aspect juridic în prezenta cauză, iar celelalte discuții care au fost traduse din limba maghiară în limba română în cursul urmăriri penale sunt similare cu cele traduse la termenele de judecată stabilite de către traducătorul autorizat desemnat de Curte.

În contextul celor expuse mai sus, Curtea a constatat că nu se impune restituirea cauzei la parchet nefiind îndeplinite condițiile în acest sens.

Analizând probele dosarului, atât cele din faza de urmărire penală, cât și din faza de judecată, Curtea a reținut următoarea stare de fapt:

La data de 10 martie 2011, numitele M.C.D. și D.E. au depus la sediul D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj un denunț penal împotriva inculpatului S.A.C., prin care se menționa comiterea de către acesta a unei infracțiuni de trafic de influență, fiind demarate cercetări penale în acest sens.

Prin sentința penală nr. 5/PI/2011 din data de 26 ianuarie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 611/35/2009 al Curții de Apel Oradea, inculpații M.V. (soțul numitei M.C.D.) și D.F. (soțul numitei D.E.) au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunilor de contrabandă calificată și aderare la un grup infracțional organizat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare și, respectiv, la pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție față de cei doi inculpați a fost luată măsura arestării preventive încă din faza de urmărire penală.

Deoarece au fost declarate mai multe recursuri, cauza a fost trimisă și înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție sub nr. 1945/1/2011, primul termen de judecată fiind fixat pentru data de 14 martie 2011 (filele 135-165, dos. u.p., vol. l).

După pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel Oradea, denunțătoarele M.D. și D.E. au luat legătura cu inculpatul S.A.C., avocat în cadrul Baroului București, dar care își desfășura activitatea în ^municipiul Satu Mare în vederea angajării acestuia pentru soluționarea la Înalta Curte de Casație și Justiție a recursurilor declarate de către inculpații M.V. și D.F.

Inculpatul S.A.C., a fost de acord cu angajarea cauzei, spunându-le celor două denunțătoare că au procedat bine că au apelat la serviciile sale deoarece se bucură de influență asupra magistraților din București și s-a oferit să intervină la judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru obținerea unei hotărâri favorabile inculpaților (ce viza reducerea pedepselor) care erau soții celor două denunțătoare.

Ca atare, inculpatul S.A.C. le-a spus acestora că pentru a se putea obține reducerea pedepselor aplicate de către Curtea de Apel Oradea vor trebui să plătească câte 2.000 de euro pentru fiecare an ce va fi redus din acele pedepse, adică din pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru inculpatul M.V. și, respectiv, din pedeapsa de 5 ani închisoare cu executare în regim de detenție pentru inculpatul D.F.

Conform procesului verbal de redarea convorbirilor purtate în mediul ambiental, dar și din înregistrările audio video ambientale din datele de 17 martie 2011, 26 martie 2011 și 18 aprilie 2011 (care de altfel au fost vizionate în ședință publică la mai multe termene de judecată așa cum s-a menționat mai sus) inculpatul S.A.C. a promis celor două denunțătoare că va interveni la judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, magistrați pe care-i cunoaște prevalându-se de influență asupra acestora, pentru a obține soluții favorabile pentru soții denunțătoarelor.

Astfel inculpatul S.A.C. a afirmat că în baza experienței sale profesionale, pronunțarea unei soluții favorabile (concretizată prin reducerea pedepsei) la Înalta Curte de Casație și Justiție „costă" 2.000 de euro pentru fiecare an redus, spre deosebire la alte instanțe, unde aceeași reducere „costă" numai 1.000 de euro.

S-a apreciat ca relevantă în acest sens înregistrarea următoare: (fila 204, vol. l, dos. u.p., inserată în procesul verbal de redarea convorbirilor purtate în mediul ambiental (inc. S.A.C. - La Oradea, aga cum sunt anii, pentru fiecare an pe care îl scade, acolo 1.000 trebuie dați. pe care îi scade, Ia Oradea. La București sunt două pentru fiecare an pe care îl scad. A. iese.)

În vederea stabilirii cu exactitate a sumei ce urma a fi primită de la denunțătoare, cu prilejul discuției cu acestea în data de 17 martie 2011 în localul „C." din localitatea Seini, jud. Maramureș, inculpatul S.A.C. a arătat că este necesar să se deplaseze la București pentru a studia dosarul „a vedea care este instanța și a vorbi acolo cu cine trebuie".

După efectuarea acestui demers, inculpatul urma să le comunice celor două denunțătoare ce a rezolvat și cât trebuie plătit, fiind edificatoare următoarea discuție (inc.S.A.C. - . mai departe, după care o să vedem deci cum facem, da până nu văd eu dosarul eu nu pot să spun. După aia vă spun eu cât îi. Cum îi cu onorariul care este instanța) (fila 196).

La data de 17 martie 2011, cu ocazia discuției purtată în localul C. din Seini, Maramureș, inculpatul S.A.C. le spune celor două denunțătoare că este necesar să se deplaseze la București pentru a studia dosarul, că fiecare an de reducere din pedeapsă costă 2.000 de euro și că acest,pref nu este mare deoarece el are intrare direct la judecător și nu folosește intermediari.

De asemenea, inculpatul le-a spus denunțătoarelor că nu are importanță ce a decis instanța fondului, pentru că soluția pronunțată nu este definitivă și că întotdeauna banii trebuie dați la ultimul nivel. Inculpatul le-a mai asigurat că va vorbi și le va anunța el când vor trebui aduși banii (S.A.C., Nu trebuie înainte, aduși înainte. Am să spun eu doar când o să trebuiască. Nu trebuie dat înainte.banii, ca să-i duc (fila 206, 222 dosar).

Totodată inculpatul le-a spus denunțătoarelor că îi cunoaște foarte bine pe judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție din perioada când lucra în București, că unii îi sunt chiar foști colegi de facultate și că „se înțelege foarte bine (filele 227-228). În finalul discuției inculpatul le-a mai spus celor două denunțătoare că va vorbi cu magistrații și despre introducerea unor cereri de liberare sub control judiciar, cereri care vor fi introduse ca să ajungă exact la judecătorul care trebuie.

Din procesului verbal de certificare a înregistrărilor din data de 17 martie 2011, filele 234-235, instanța de fond a reținut următoarele:

S.A.C. - No. Așa o să fac. Acum mă duc acolo prima dată. Mă duc eu. Mă uit Ia dosar, o să discut ce trebuie cu toată lumea,. Și atunci o să vedem când putem să depunem controlul judiciar, ca să pice așa. Că la București să zicem că îl depunem acum și doar săptămâna viitoare, sau peste două săptămâni.dar cazul exact așa trebuie să pice, ca să fie la acela la care trebuie.

- M.C.D. - La judecător?

- S.A.C. - (încuviințează gesticulând cu capul). Nu, nu, nu-i tot una când le depunem. Controlul ăla judiciar. Aia trebuie calculată în așa fel, încât, exact atunci să, când.

- M.C.D. - Dar o să spună ei când trebuie depus, ca să pice la ei, nu?

- S.A.C. - Da. După aceea eu o să vin acasă, că, că mă duc la București, și o să discutăm și despre asta. Despre controlul judiciar, când Că până nu mă duc și nu vorbesc, eu nu știu nimica, că ce e acolo.

Tot cu ocazia acelei discuții, inculpatul S.A.C. a pretins plata unui onorariu de câte 1.000 euro pentru fiecare inculpat, onorariu pe care l-a primit de la denunțătoare la întâlnirea ce a avut loc în data de 26 martie 2011, în același local, împrejurare în care inculpatul a redactat o delegație avocațială care a fost semnată de către denunțătoarea D.E., act prin care inculpatul era împuternicit să studieze Dosarul nr. 1945/1/2011 al Înaltei Curții de Casație și Justiție și să redacteze motivele de recurs.

Totodată, inculpatul a convenit cu cele două denunțătoare că va încerca să obțină punerea în libertate a soților lor în baza unor cereri de liberare sub control judiciar.

În perioada imediat următoare inculpatul a efectuat o deplasare la București unde a studiat și cauza penală nr. 1945/1/2011 și a efectuat copii din dosar.

După ce a revenit din București, inculpatul S.A.C. s-a întâlnit din nou cu cele două denunțătoare la data de 18 aprilie 2011, prilej cu care le-a comunicat că a vorbit cu judecătorii care i-au spus că „prea forțează cu punerea în libertate", însă aceiași judecători l-au asigurat pe inculpatul S.A.C. că totul va fi în regulă, și că vor fi reduse pedepsele celor doi inculpați M.V. și D.F. fiecare an redus, din pedeapsă presupunând remiterea sumei de câte 2.000 de euro.

Pentru a stabili în concret suma ce urma fi plătită de cele două denunțătoare, inculpatul S.A.C. a efectuat câteva calcule pe marginea unei file de hârtie pe care erau redactate motivele de recurs ale parchetului, motive pe care le copiase din dosarul instanței supreme, ajungând la concluzia că va obține reducerea pedepsei pentru condamnatul M.V. cu 3 ani, iar pentru condamnatul D.F. cu 2 ani.

Din calculul matematic efectuat de către inculpat a rezultat că denunțătoarea M.D. urma să-i remită suma de 6.000 de euro pentru intervenția sa la magistrații Înaltei Curții de Casație și Justiție, iar denunțătoarea D.E. suma de 4.000 de euro pentru aceeași intervenție, pentru ca, în final, pedepsele aplicate soților lor să fie reduse așa cum au stabilit de comun acord.

S-a apreciat ca r relevate notițele existente la (fila 116 dos.u.p. vol. I) pe care inculpatul le-a realizat efectiv cu pixul pe marginea hârtiei care conținea motivele de recurs ale parchetului ce le avea asupra sa, notițe din care rezultă în mod clar și neechivoc numărul de ani ce urma a fi redus fiecărui condamnat (pentru M.V. 3 ani de închisoare, iar pentru condamnatul D.F. 2 ani de închisoare), documente au fost ridicate cu prilejul prinderii în flagrant, așa cum rezultă și din procesul verbal încheiat în acest sens.

Cu aceeași ocazie inculpatul S.A.C.-a pretins și plata unui onorariu avocațial în sumă totală de 4.000 de euro pentru susținerea cauzei în recurs, menționând că cele două sume stabilite în euro sunt distincte, onorariul este separat, iar pentru acesta va elibera chitanță.

Din procesul verbal de certificare a înregistrărilor din data de 18 aprilie 2011, (filele 291-299) cu prilejul discuției purtate la acea dată cu cele două denunțătoare, inculpatul a precizat acestora că suma ce urma să-i fie remisă este de 2.000 de euro pentru fiecare an ce va fi redus din pedeapsă, în total 10.000 de euro, iar onorariul său, 4.000 de euro va fi separat și pentru el va emite chitanță.

- M.C.D. - Îhî, îhî. Și cât costă, v-ați interesat?

- S.A.C. - Păi am spus atunci, două (arată cu două degete.), pe an, da. La unu 2.000 iar aia v-am zis că, ca să se să scadă, 2.000 1 an (arată și cu degetele, 2 și 1).

- M.C.D.-Deci 10.000 da?

- S.A.C. - Păi ăsta, ăsta îi.

- M.C.D. - Îmi spuneți cât îi onorariu separat și cât îi treaba aia, mergeți, vorbiți să fie rezolvat sigur.

- S.A.C. - Deci nu, deci onorariu, deci îi 2.000 pe unu. La unu 2.000.

- M.C.D. - 10.000 asta anii și 2.000 pentru dumneavoastră onorariu.

- S.A.C. - Doi ani ce trebuie scăzuți. Un an e două .aăă.două mii., ăăă. două mii e un an, doi ani sunt patru,.

- M.C.D. - Atunci 4.000 tu (se adresează lui D.E.) și pentru mine 6.000. Da.

- S.A.C. - Și onorariu ăla îi separat. Deci ăla, ăla vă dau, nu umblu cu șmecherii.

- M.C.D. - Nu-mi trebuie mie nicio chitanță.

La finalul întâlnirii, inculpatul și cele două denunțătoare au stabilit să se întâlnească pentru remiterea banilor, după trecerea Sărbătorii Paștelui (urmând a fi organizat un flagrant pentru prinderea inculpatului).

Așa cum rezultă din procesul verbal de la filele 45-46, planșa foto (filele 47-49, dos. u.p. vol. I) în vederea organizării flagrantului a fost solicitată punerea la dispoziție a sumei de 10.000 de euro din fondurile speciale ale D.N.A. constituite în acest scop. Asupra sumei de 10.000 de euro, compusă din 17 bancnote a câte 500 de euro, 1 bancnotă de 200 de euro, 8 bancnote a câte 100 euro și 10 bancnote a câte 50 de euro, s-a realizat activitatea de consemnare a seriilor, activitate ce a fost filmată și consemnată într-un proces verbal în prezența denunțătoarelor, suma care a fost apoi înmânată acestora pentru a fi remisă inculpatului S.A.C. potrivit înțelegerii anterioare.

Primirea efectivă a acestei sume de 10.000 de euro de către inculpat a avut loc în data de 2 mai 2011, în jurul orei 1240, în localul „C." din orașul Seini, județul Maramureș și a fost înregistrată în baza prelungirii autorizației de interceptare și înregistrare audio video ambientală din 15 aprilie 2011 emisă de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1/2011.

Din înregistrarea ambientală realizată la data de 2 mai 2011 în orașul Seini, jud. Maramureș, când inculpatul S.A.C. a fost prins în flagrant după primirea de la denunțătoare a celor 10.000 de euro anterior pretinși pentru comiterea infracțiunii de corupție rezultă că remițându-i suma de 10.000 de euro, denunțătoarea M.D. a precizat acestuia că a adus acei bani pentru instanță, iar la întrebarea inculpatului dacă numai despre atât a fost vorba, denunțătoarea îl asigură că, a doua zi va aduce și onorariul în sumă de 4.000 de euro.

Astfel, după cum a rezultat din convorbirea ambientală, inculpatul S.A.C. le asigură din nou pe denunțătoare că va obține reducerea pedepselor în cuantumurile stabilite (de 3 ani închisoare și de 2 ani închisoare) și au convenit ca în următoarea zi să fie căutat de acestea pentru plata onorariului avocațial.

La un interval scurt timp după primirea banilor, în local a intervenit echipa D.N.A. - Serviciul Teritorial Cluj care a realizat activitatea de prindere în flagrant, consemnată în procesul verbal încheiat în acest sens, iar după compararea celor 36 de bancnote găsite asupra inculpatului S.A.C. a rezultat că ele sunt aceleași cu cele anterior consemnate de organele de urmărire penală (filele 50-75, dos. u.p., vol. I).

Cu prilejul audierii sale atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, inculpatul S.A.C. nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina sa, arătând că singurele discuții pe care le-a avut cu denunțătoarele M.D. și D.E. au vizat angajarea sa și susținerea cauzei în limita dispozițiilor legale, fără vreo referire la eventuale influențe la magistrați.

Apărătorii inculpatului au depus în circumstanțiere la dosarul instanței de fond mai multe hotărâri prin care unor inculpați care au fost asistați de către inculpatul S.A.C. li s-au redus pedepsele, pentru a justifica susținerile inculpatului raportat la experiența sa profesională pe care le-a expus-o denunțătoarelor pentru a oferi credibilitate.

Pe de o parte, aceste hotărâri nu au anexate și încheierile de amânare a pronunțării pentru a se verifica dacă într-adevăr acei inculpați au fost asistați de către inculpatul S.A.C. și nici nu au fost depuse delegații avocațiale în acest sens, iar pe de altă parte, nu prezintă relevanță juridică pentru că practica judiciară este neunitară într-un context legislativ fluctuant și, mi în ultimul rând, individualizarea pedepsei este un atribut exclusiv al judecătorului raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de dispozițiile C. pen.

Totodată la dosarul cauzei au fost depuse împuternicirea avocațială din 28 martie 2011, semnată de denunțătoarea D. și contractul de asistență juridică aferent, cu același număr și din aceeași dată, având ca obiect „studiu dosar, redactare motive de recurs și vorbitor", iar în calitate de clienți erau soții denunțătoarelor, M.V. și D.F.

S-a arătat că aceste aspecte au confirmat faptul că inculpatul tocmai pentru a crea o aparență, că deși depune toate diligentele legale - respectiv că urma să pregătească o strategie de apărare care evident că putea să debuteze numai după studiul dosarului, a emis împuternicirea avocațială care se limita doar la studiu dosar, redactare motive de recurs și vorbitor, nicidecum la susținerea cauzei în fața instanței de recurs, însă acest lucru nu a fost suficient ci trebuia achitată o sumă de bani care excedea onorariului avocațial și care era destinată judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea reducerii pedepselor soților denunțătoarelor.

De asemenea, inculpatul a negat orice pretindere a sumei de 10.000 de euro ca obiect al traficului de influență, arătând că suma reprezenta, în realitate, o parte din onorariul de 14.000 de euro convenit cu cele două denunțătoare pentru serviciile sale avocațiale. În argumentarea poziției sale inculpatul a arătat că, de altfel, chiar în momentele următoare primirii banilor urma să procedeze la încheierea contractului de asistență juridică, chiar în acel local, așa cum convenise cu cele două, însă nu a mai fost posibil să încheie acel contract deoarece denunțătoarea M.D. s-a ridicat de masă ca să achite nota de plată a consumației și în acel moment a intervenit echipa D.N.A. și ca atare a fost întrerupt din finalizarea intenției sale.

S-a apreciat că este superfluă apărarea formulată de inculpatul S.A.C. deoarece a fost infirmată de probele administrate în cauză care atestă cu certitudine că inculpatul a pretins de la denunțătoare suma totală de 10.000 de euro, pe care a și primit-o efectiv, pentru a determina magistrații de la Înalta Curte de Casație și Justiție la pronunțarea unei hotărâri favorabile soților acestora, respectiv pentru a determina la reducerea pedepselor cu 3 ani în cazul lui M.V. și cu 2 ani în cazul lui D.F.

Nu se poate face abstracție, în opinia instanței de fond, nici de faptul că din înregistrarea ambientală din ziua de 2 mai 2011 rezultă că, niciun moment, între inculpat și cele două denunțătoare nu s-a discutat despre încheierea vreunui contract de asistență juridică.

S-a apreciat că raportat la probațiunea administrată în cauză care confirmă vinovăția inculpatului, o soluție de achitare a acestuia în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen., adică nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, este exclusă.

În consecință, s-a arătat că fapta inculpatului S.A.C. - avocat în cadrul Baroului București care, în perioada februarie - aprilie 2011 a pretins de la denunțătoarele M.D.C. și D.E. suma totală de 10.000 de euro, sumă pe care a primit-o efectiv la data de 2 mai 2011, pentru ca, prin influența de care se prevala că se bucură asupra magistraților de la înalta Curte de Casație și Justiție să obțină soților denunțătoarelor pronunțarea unei soluții favorabile în Dosarul penal nr. 1945/1/2011 în care aceștia sunt cercetați pentru comiterea unor infracțiuni de crimă organizată, întrunește elementele constituitive ale infracțiunii de trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

S-a constatat prezența unei singure infracțiuni de trafic de influență, în contextul în care pretinderea și primirea banilor, chiar dacă a avut loc de la două persoane, a avut loc concomitent față de ambele denunțătoare, iar „problema ce urma a fi rezolvată" vizează aceeași cauză penală, intervențiile fiind promise ambelor denunțătoare la membrii aceluiași complet de judecată, fiind incidență situația existenței unei unități naturale de infracțiune.

Cu ocazia individualizării pedepsei aplicate inculpatului au fost avute fn vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., adică gradul de pericol social al faptei comise - traficarea influenței la judecători de la Înalta Curte de Casație și Justiție, modul concret de comitere a acesteia, profitând de vulnerabilitatea psihică a celor două denunțătoare, ale căror soți au fost condamnați la pedepse cu executare în detenție și evident ca ar fi fost dispuse să își ajute soții prin orice modalitate, iar modalitatea indicată de către inculpat - care se baza pe o supoziție personală, respectiv o posibilă reducere a pedepselor, le-a fost prezentată denunțătoarelor ca o modalitate obișnuită prin inducerea în conștiința acestora că actul de justiție funcționează contra cost. Astfel modalitatea în care inculpatul a conceput și realizat fapta denotă gradul ridicat de pericol social al acesteia.

Astfel inculpatul, așa cum rezultă din procesul - verbal de redarere a înregistrărilor (filele 309-310, vol. I, dos. u.p.) a afirmat următoarele „Eu mi-am dat seama, din păcate asta e justiția, noi suntem doar intermediari, nu ca avocați, aia îi zero ca avocați, nu suntem. Poți să fii și să faci și să orice. dacă te duci și bați la ușă și te duci și dom 'le hai că uite să facem cumva, să o rezolvăm, luați și voi ceva, iau și eu ceva, dar măcar ceva acolo faceți, ce puteți, în limitele legii, nu trebuie să achitați sau.

De asemenea, Curtea a avut în vedere și persoana inculpatului care nu are antecedente penale, are un copil minor în întreținere și părinții bolnavi, însă a adoptat o poziție de nerecunoaștere a faptei comise, iar stabilirea pedepsei cu perioada egală cu cea arestului preventiv este insuficientă pentru atingerea scopului pedepsei în accepțiunea art. 52 C. pen.

Numai absența antecedentelor penale și conduita anterioară bună în societate a inculpatului, singurele date pozitive dintre criteriile de individualizare reținute de către Curte, nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., care constituie o facultate pentru instanță și nu o obligație în procesul de individualizare a pedepsei.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate având în vedere natura și gravitatea infracțiunii comise, astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 861 lit. a) și c) C. pen., adică pedeapsa aplicată să fie cea a închisorii de 4 ani, respectiv că ținând seama de persoana condamnatului, de comportamentul său după comiterea faptei, că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta și chiar fără executarea pedepsei condamnatul nu va mai săvârși infracțiuni, pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei așa cum au solicitat apărătorii inculpaților și inculpatul. De asemenea, s-a mai arătat că nu se poate dispune nici suspendarea condiționată a executării pedepsei deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prev de art. 81 lit. a) și c) C. pen., adică pedeapsa aplicată să fie cea a închisorii de 3 ani, respectiv că scopul pedepsei poate fi atins fără executarea acesteia.

Conform art. 71 alin. (1) C. pen., condamnările la pedeapsa închisorii atrag de drept pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Având în vedere și jurisprudența C.E.D.O. (reflectată în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și a Irlandei de Nord, precum și în cauza Sabău și Pârcălab contra României) care relevă că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuie dispusă in funcție de natura faptei sau de gravitatea acesteia.

Ca atare, Curtea a constatat că față de natura și gravitatea infracțiunii de trafic de influență comise de către inculpat, raportat și la circumstanțele personale ale acestuia - existenta unei nedemnități în exercitarea dreptului de natură electorală prevăzut de art. art. 64 alin. l lit. a) teza a Ii-a C. pen., iar dreptul de fi ales prev. de art. 64 lit. b) C. pen. se impune a fi interzis deoarece inculpatul nu poate reprezenta un model de conduita morală și socială adecvat exercitării unei funcții publice.

În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care C.E.D.O. a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, Curtea a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i s-a interzis exercițiul acestui drept.

Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este independentă de exercitarea autorității părintești, Curtea a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. d) și e) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive îacepând cu data de 02 mai 2011 și până la data de 23 martie 2012.

Curtea a menținut măsura obligării de a nu părăsi țara luată față de inculpat prin Decizia penală nr. 918 din 23 martie 2012 a Înaltei Curții de Casație și Justiție până la rămânerea definitivă a cauzei, deoarece temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri nu s-au modificat și mei nu au intervenit temeiuri noi pentru înlocuirea sau revocarea acesteia, mai mult deja s-a pronunțat față de inculpat o hotărâre de condamnare ceea ce confirmă vinovăția sa în baza probelor administrate, atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, însă această împrejurare nu afectează prezumția de nevinovăția de care beneficiază până la finalul procesului penal.

În baza art 189 C. proc. pen. a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 50 de lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu av. T.E.C.

În baza art. 191 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat in suma totală de 15.000 lei, din care suma de 50 de lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu și suma de 4.182,25 de lei reprezentând onorariu pentru interpret.

Împotriva sentinței penale a declarat recurs inculpatul S.A.C. care a solicitat, în principal, desființarea sentinței primei instanțe și pronunțarea unei noi hotărâri, în sensul achitării potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (5), raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen., pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev. și ped. de art. 257 C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar în subsidiar, aplicarea legii mai favorabile, și anume art. 5 din Noul C. pen., prin reindividualizarea cuantumului pedepsei aplicate și coborârea acestuia sub rmnimul special prevăzut de lege.

În justificarea soluției de achitare, inculpatul a arătat că pentru a comite infracțiunea de trafic de influență este suficientă pretinderea existenței unei influențe pe care agentul o are asupra unui funcționar, fiind suficient doar ca inculpatul să pretindă că îi cunoaște pe judecătorii completului și că poate să îi influențeze în pronunțarea unei soluții favorabile.

Ori, inclusiv rechizitoriul indică faptul că: „Inculpatul a efectuat o deplasare la București unde a studiat cauza penală nr. 1945/1/2011 și a efectuat copii din dosar". Din interceptările ambientale reiese că inculpatul pregătea o strategie de apărare, recurgând la modalitatea clasică de abordare a unui dosar din perspectiva unui avocat ce prestează o activitate de consultanță juridică. A mai subliniat și faptul că inculpatul le-a explicat denunțătoarelor că „pe recunoaștere, pe aia, s-ar putea" (fila 299 d.u.p.), arătând modul în care s-ar putea scădea pedeapsa, respectiv dacă cei doi inculpați ar recunoaște faptele.

Prin urmare, modalitatea de scădere este una ce ține de circumstanțe atenuante, nu de vreo exercitare a influenței asupra judecătorilor. Același aspect îl reține și fila 320 d.u.p. unde inculpatul a afirmat: „Eu o să cer redozarea pedepsei, că mi se pare că anii ăștia îs prea mulți, prea, având pe circumstanțe atenuante."

De altfel, după cum reiese și din extrasul de pe site-ul Înaltei Curții de Casație și Justiție, la momentul soluționării definitive a recursului în dosar, inculpaților M. și D. li s-au redus pedepsele cu câte 1 an.

Din toate aceste dialoguri, reiese că inculpatul s-a comportat ca un avocat în fața unui client căruia îi explică, în mod repetat și la solicitarea acestuia, care sunt pașii de urmat. Niciun moment nu s-a afirmat că denunțătoarele ar trebui să plătească vreo sumă în euro pentru ca inculpatul să intervină pe lângă judecătorii cauzei.

În acest sens, inculpatul a invocat faptul că, în cauză, este vorba de o prestare de servicii avocațiale licite, la dosarul cauzei fiind depusă împuternicirea avocațială din data de 28 martie 2011, semnată de denunțătoarea D. și contractul de asistență juridică aferent, cu același număr și din aceeași dată, având ca obiect „studiu dosar, redactare motive de recurs și vorbitor", iar în calitate de clienți erau soții denunțătoarelor, M.V. și D.F.. Prin urmare, comportamentul inculpatului față de denunțătoare a fost acela al unui avocat care angajează o cauză în vederea reprezentării, respectiv a prestării unor servicii avocațiale, nu acela al unei persoane care comite sau se pregătește să comită infracțiunea de trafic de influență.

În susținerea soluției de achitare, inculpatul a mai arătat că există contradicții esențiale între declarațiile celor două denunțătoare, atât cele din urmărire penală, cât și cele din faza de judecată, precum și cu denunțul din data de 10 martie 2011, așa încât nu se confirmă starea de fapt reținută de rechizitoriu.

Astfel, apelantul inculpat a arătat că există contradicții cuprinse în denunțurile celor două martore, declarațiile de la urmărirea penală a martorei M. precum și declarațiile de la urmărire penală și instanță ale martorei D., cu privire la sursa informării martorei D., privind pretinderea sumei de bani de către inculpat - de la martora M., respectiv, personal de la inculpat.

În denunțul semnat de ambele denunțătoare la data de 10 martie 2011, în fața D.N.A. Cluj, reiese că ulterior acestei așa - zisei discuții dintre denunțătoarea M. și inculpat, în care acesta i-a pretins o sumă de bani în euro pentru a interveni la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru reducerea pedepselor, denunțătoarea D. l-ar fi contactat telefonic pe inculpat, iar acesta ar fi reiterat același reproș acesteia și i-ar fi spus că va face tot posibilul să-i reducă pedeapsa cu 2 ani.

S-a subliniat că denunțul și înțelesul conținutului său a fost însușit de denunțătoarea D. prin semnătură și prin confirmarea faptului că i-a fost tradus în limba maghiară de denunțătoarea M.

În schimb, denunțătoarea M. a arătat, în declarația din urmărire penală (fila 173 d.u.p.) că doar la data de 5 martie 2011, când s-a deplasat împreună cu denunțătoarea D. la Penitenciarul Oradea, în vizită la soții acestora, a informat-o pe aceasta despre ceea ce i-ar fi spus inculpatul cu referire la rezolvarea cauzei.

Acest aspect esențial este confirmat atât de declarația de la urmărire penală a denunțătoarei D. (fila 166-167 d.u.p.) care a arătat că denunțătoarea M. i-ar fi povestit ce a discutat cu inculpatul și ce ar fi promis acesta, cât și de declarația denunțătoarei D. din faza de judecată (pag. 2) care reia afirmația legată de sursa informației (respectiv denunțătoarea M.), dar și completează, afirmând că până la acel moment nu s-a întâlnit cu inculpatul și nici nu i-a telefonat, primul telefon dat inculpatului fiind efectuat pentru a stabili întâlnirea din Seini, de la restaurantul C.

A doua contradicție privește denunțul celor două martore și declarațiile date de către acestea la urmărire penală, respectiv în fața instanței de fond.

Astfel, denunțătoarea M. a arătat că atunci când a mers cu denunțătoarea D. în vizită la soți, la penitenciar, le-ar fi spus acestora despre varianta oferită de inculpat, respectiv ca acesta să intervină pe lângă judecători, iar aceștia le-ar fi sfătuit să nu accepte o astfel de variantă și să formuleze un denunț împotriva inculpatului.

Mai mult, denunțătoarea D., în declarația de. faza de judecată, a arătat că ei i-a spus denunțătoarea M. că inculpatul le-ar putea ajuta cu reducerea pedepselor și că pentru asta ar trebui să dea bani, dar nu a specificat unde și la cine.

Cu toate acestea, niciun moment afirmația că soții lor le-au îndemnat să facă denunțul nu este cuprinsă în denunț. Ea apare pentru prima dată în declarațiile din urmărire penală, din data de 02 mai 2011 ale lui M. în mod logic, dacă afirmația soților ar fi fost adevărată, fiind la data denunțului foarte recentă ar fi trebuit să apară scrisă în denunț, nu într-o declarație dată după două luni.

De asemenea, în denunțul semnat și însușit de ambele denunțătoare se specifică faptul că suma de bani în euro s-a cerut pentru a fi dați la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv 2.000 euro pentru fiecare an scăzut. Cu toate acestea, denunțătoarea D. a arătat în declarația din fond că la acel moment inculpatul nu le precizase unde și la cine trebuie dați banii.

Față de cele menționate, apelantul inculpat a apreciat că declarațiile denunțătoarelor devin necredibile.

Apelantul inculpat a mai solicitat să se țină cont și de faptul că, la dosarul cauzei, s-au depus delegațiile și contractele pe care inculpatul le-a completat anterior, în vederea semnării, respectiv din 2 mai 2011, având ca obiect „vorbitor -Penitenciarul Rahova" și „redactare acte și asistență juridică în fața Înaltei Curții de Casație și Justiție București Dosar nr. 1945/1/2011 iar clienți fiind M.V. și D.F.

Mai mult, din declarația martorei Domide, audiată în faza de judecată, rezultă că aceasta a mai discutat cu inculpatul despre dosar și despre mtâlnirile avute - de inculpat cu cele două denunțătoare, iar acesta i-a relatat că a stabilit un onorariu de 10.000 euro pentru participarea efectivă la recurs și de 2.000 euro/persoană pentru fiecare cerere de control judiciar.

Prin urmare, denunțătoarea a susținut că a dedus faptul ca inculpatul ar putea-o ajuta prin traficarea influenței la judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu că inculpatul i-ar fi spus expres acest lucru sau că ar fi insinuat acest aspect.

Un alt motiv de apel vizează nelegalitatea probei cu înregistrările ambientale care au fost redate, în opinia apelantului, cu încălcarea art. 91 alin. (2) C. proc. pen. care rețin următoarele: „Corespondențele în altă limbă decât cea română sunt transcrise în limba română prin intermediul unui interpret."

S-a arătat că organul de cercetare penală care a redat interceptările nu a folosit un interpret autorizat iar el nu poate îndeplini acest rol, motiv pentru care aceste interceptări sunt redate în mod nelegal. Prin urmare, ele nu pot constitui probe în procesul penal.

Mai mult, interceptările nu pot fi defalcate, respectiv să aibă caracter legal cele redate din limba română și respectiv nelegal,, cele redate din limba maghiară printr-o traducere efectuată de organul de cercetare. Ele au o existență unitară, instanța trebuind să le analizeze astfel.

Prin urmare, ar trebui să existe un singur proces-verbal de redare a convorbirii ambientale, în care să fie consemnate atât dialogurile în limba română, cât și dialogurile purtate în limba maghiară, traduse prin interpretul autorizat. Or, nu se poate face un colaj între ceea ce s-a tradus în instanță din maghiară și ceea ce s-a consemnat în urmărire penală, din limba română, neexistând o astfel de instituție probatorie în procedura penală română. în consecință, aceste procese-verbale nu pot fi folosite ca probe în prezentul proces penal, fiind incomplete, celor din urmărire penală lipsindu-le traducerea legală din limba maghiară în limba română, iar celor din faza de judecată lipsindu-le redarea porțiunilor de dialog purtate în limba română. Instanța de apel nu ar trebui să țină cont de aceste procese-verbale în analiza vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

De asemenea, procesul-verbal de redare a interceptării ambientale pretins a fi înregistrată în data de 17 martie 2011, redă discuții care nu există fizic pe suportul optic transmis de parchet odată cu actul de sesizare al instanței, motiv pentru care instanța de apel nu poate ține cont de acesta, având în vedere că discuțiile redate se regăsesc incomplet pe înregistrare.

Totodată, inculpatul a invocat concluziile opiniei expertale depuse la dosarul cauzei, întocmită de dl. dr. ing. C.G., din care rezultă că interceptarea pretins a fi înregistrată în data de 17 martie 2011, prezintă mai multe probleme:

a) Deoarece contoarele au fost adăugate ulterior în imagini, prin post-procesare și cu ștergeri de cadre și de sunet, nu se poate stabili cu certitudine data la care au fost efectuate înregistrările. Fișierele au fost create la data de 18 martie 2011, ora 07,28, la data de 23 ianuarie 2009, ora 23,44, la data de 24 ianuarie 2009, ora 00,13 și la data de 24 ianuarie 2009, ora 00,41.

b) Contoarele de imagini, inclusiv cele de dată și oră, au fost inserate ulterior prin post-procesarea altor imagini editate.

c) Timerul, respectiv contorul din partea stânga sus a imaginilor cronometrează cadre din înregistrări. Faptul că acesta nu pornește, de la valoarea zero ci de la valoarea 28.030 indică o ștergere a precedentelor. 28.029 cadre.

d) înregistrările audio - video în litigiu nu sunt originale și nici nu prezintă copii sau duplicate ale unor înregistrări originale. După cum este prezentat în opinie, înregistrările audio - video în litigiu conțin urme.de:

- editări audio-video repetate;

- inserări de contoare de cadre/dată/timp/etichetă;

- ștergeri de cadre;

- ștergeri de pasaje audio.

S-a arătat că opinia expertală dovedește lipsa de autenticitate a interceptărilor ambientale, acest aspect extinzându-se și asupra celorlalte interceptări, din 26 martie 2011. 18 aprilie 2011 și 02 mai 2011, având în vedere că acestea au fost post-procesate prin inserare de contoare, mtervenindu-se astfel asupra acestora.

Discuția ambientală presupus a fi înregistrată în 17 martie 2011, a avut, .în realitate, fișierele create în 18 martie 2011, 23 ianuarie 2009 și 24 ianuarie 2009, niciuna dintre date nereținând data și ora la care se pretinde în procesul-verbal întocmit în urmărire penală că acestea au fost înregistrate (fila 184 d.u.p. menționează data de 17 martie 2011, orele 12,00 -14,30).

Având în vedere că nici până la momentul închiderii cercetării judecătorești D.N.A. - S.T. Cluj nu a făcut vreo precizare asupra motivului acestor neconcordanțe, inculpatul a concluzionat că există o puternică suspiciune asupra autenticității acestor interceptări.

În concluzie, s-a considerat de către inculpat că nu se află în situația reținută de textul de mcriminare al art. 257 C. pen. anterior, pentru următoarele considerente:

Inculpatul a fost de acord cu reprezentarea soților denunțătoarelor în fața Înaltei Curții de Casație și Justiție, în recurs, ca urmare a faptului că denunțătoarea M. l-a contactat în acest sens.

Pe toată perioada februarie 2011 - 2 mai 2011, inculpatul a discutat despre cauză strict probleme legate de soluționarea legală a recursului.

Chiar dacă s-a pus problema reducerii pedepselor celor doi inculpați, aceasta nu putea să fie decât firesc, având în vedere că altfel recursul acestora nu s-ar mai fi