ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 678/2015

Deliberând asupra recursurilor declarate de inculpații H.A.D. și B.B. împotriva Deciziei penale nr. 128/A din 14 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 128/A din 14 iunie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. anterioară admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și inculpatul H.A.D. împotriva Sentinței penale nr. 104 din 13 martie 2012 a Tribunalului Cluj pe care a desființat-o în parte cu privire la greșita achitare a inculpatului B.B. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2

1

) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. anterior și în consecință a omisiunii obligării acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanța de fond, a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului H.A.D. și a cuantumului obligării acestui inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat la instanța de fond, precum și a modului de soluționare laturii civile a cauzei.

În aceste limite Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a dispus condamnarea inculpatului B.B. la pedeapsa de 10 ani de închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, prev. și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) alin. (2

1

) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. anterior, cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior rap. la art. 76 lit. a) C. pen. anterior cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani conform art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen. anterior

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 19 ianuarie 2010 și până la data de 05 mai 2011.

În baza art. 136 alin. (4) rap. 145

1

alin. (1) C. proc. pen. anterior, a dispus luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara față de inculpatul B.B. până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 145 alin. (1) rap. la art. 145

1

alin. (2) C. proc. pen. anterior pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara a obligat inculpatul B.B. să respecte următoarele obligații.

a) să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b) să se prezinte la Poliția mun. Cluj-Napoca ori de câte ori este chemat sau conform programului de supraveghere întocmit de acesta;

c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;

d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

De asemenea, instanța de prim control judiciar a redus pedeapsa aplicată inculpatului H.A.D. la 17 ani de ani închisoare la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie consecințe deosebit de grave, prev. și pedepsită de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c) alin. (2

1

) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. anterior rap. la art. 76 lit. a) C. pen. anterior cu executare în regim de detenție și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 5 ani conform art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen. anterior, a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 19 ianuarie 2010 și până la data de 05 mai 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. pen. anterior rap. la art. 383 alin. (1) C. pen. anterior, a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpatul H.A.D. prin încheierea penală din data de 30 august 2011 a Tribunalului Cluj, cu modificarea obligațiilor astfel cum au fost stabilite prin încheierea penală din data de 11 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj și prin încheierea penală din data de 29 iunie 2012 a Curții de Apel Cluj, până la rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 14 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. anterior art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, rap. art. 998 - 999 C. civ. anterior a obligat în solidar pe inculpații B.B. și H.A.D. la plata sumei de 246.650 lei despăgubiri civile cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile G.A. SA, cu sediul în Cluj-Napoca, str. G., jud. Cluj.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a obligat pe inculpatul H.A.D. și pe inculpatul și B.B. la plata în favoarea statului a sumei de câte 62.000 de lei fiecare reprezentând, cheltuieli de judiciare în favoarea statului la instanța de fond din care suma de 500 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, care se avansează de la Ministerul Justiției.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În baza art. 189 C. proc. pen. anterior, a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de câte 100 lei, reprezentând onorariile parțiale pentru apărători desemnați din oficiu pentru inculpați în apel, respectiv d-l avocat G.D. și d-l avocat S.F.C., care se avansează de la M.J.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile de judiciare în apel rămân în sarcina statului.

I. FONDUL

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de prim control judiciar a reținut că prin Sentința penală nr. 104 din 13 martie 2012 a Tribunalului Cluj, în baza art. pct. 2 lit. a) - art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. anterior, a fost achitat inculpatul B.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2

1

) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. anterior

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a revocat măsura obligării inculpatului B.B. de a părăsi țara, instituită prin încheierea penală de la data de 8 noiembrie 2011 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2

1

) lit. a), b) și alin. (3) C. pen. anterior a fost condamnat inculpatul H.A.D. la 17 (șaptesprezece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen. anterior, s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. anterior, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. anterior pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei principale, conform prevederilor art. 66 C. pen. anterior.

În baza art. 8 8 alin. (1) C. pen. anterior, s-a dedus din durata pedepsei durata reținerii și arestului preventiv de la 19 ianuarie 2010 la 05 mai 2011.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, dispusă față de inculpatul H.A.D. prin încheierea penală f. nr. de la data de 30 august 2011 a Tribunalului Cluj, cu modificarea obligațiilor astfel cum au fost stabilite prin încheierea penală de la data de 11 octombrie 2011 a Tribunalului Cluj.

În baza art. 14 alin. (1), art. 346 alin. (1) C. proc. pen. anterior, cu aplicarea art. 998 - 999 C. civ. anterior, s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă G.A. SA, obligând pe inculpatul H.A.D. la plata în favoarea acesteia a sumei de 246.650 lei despăgubiri pentru daune materiale.

S-a luat act de faptul că părțile vătămate F.O.G. și B.I.F. nu s-au constituit părți civile în cauză.

În baza art. 189 alin. (1) C. proc. pen. anterior, s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 500 lei, reprezentând onorariile parțiale în sumă de câte 100 lei cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu, av. M.G. și av. C.I. și onorariul în sumă de 300 lei cuvenit apărătorului desemnat în faza de urmărire penală, av. D.C.D., care se va avansa de la M.J. în favoarea Baroului Cluj.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul H.A.D. la plata în favoarea statului a sumei de 123.755,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată, sumă care include și cota din onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. anterior, cheltuielile de judecată pricinuite de instrumentarea cauzei față de inculpatul B.B. au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. 8/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 24 martie 2010 sub nr. 2115/117/2010, au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații H.A.D. și B.B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie care a produs consecințe deosebit de grave, prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. a), c), alin. (2

1

) lit. a), b), alin. (3) C. pen.

În sarcina inculpaților s-a reținut, în esență că, la data de 13 februarie 2009, în jurul orelor 16.45 ar fi participat în calitate de coautori la furtul sumei de 246.650 lei luată fără drept din posesia părții vătămate Banca T. SA Agenția Mănăștur, în condițiile în care furtul a fost săvârșit prin întrebuințare de violențe și amenințări față de personalul, clienții băncii și casiera bancară în persoana părții vătămate F.O.G., precum și prin punerea în stare de neputință de a se apăra a agentului de pază de la agenția bancară, în persoana părții vătămate B.I.S.

Ca și contribuție efectivă la săvârșirea faptei, în sarcina inculpatului H.A.D. s-a reținut că ar fi rămas în interiorul agenției bancare supraveghindu-l pe agentul de pază, pe care l-a pus în neputință de a se apăra prin aplicarea repetată de electroșocuri, cu un aparat destinat acestui scop și că ar fi proferat amenințări la adresa personalului băncii și a celorlalte persoane prezente în incintă, prin întrebuințarea violențelor și amenințărilor fiind săvârșit furtul sumei de bani.

Pe de altă parte, în sarcina inculpatului B.B. s-a reținut ca și contribuție efectivă că ar fi participat la agresarea agentului de pază, după care ar fi pătruns, prin forțarea ușii de acces, în interiorul casieriei unde ar fi lovit pe una dintre casiere și ar fi luat suma de 246.650 lei, după care ambii inculpați ar fi fugit din agenția bancară având asupra lor suma de bani sustrasă.

A fost atașat Dosarul de urmărire penală nr. 8/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații H.A.D. și B.B., părțile vătămate F.O.G. și B.I.S., precum și martorii V.I.A., C.A.D., M.A., N.V., B.D., M.I., T.L.R. (...), R.V., martorii cu identitatea protejată "I.B." și "P.D.", iar la termenul de judecată de la data de 27 februarie 2012 s-a făcut aplicarea art. 327 alin. (3) C. proc. pen. anterior în ceea ce privește declarația martorei A.C.M.

Au fost administrate probele cu raport de constatare tehnico-științifică asupra comportamentului simulat al inculpaților, cu rapoarte de constatare tehnico-științifică asupra imaginilor și proba cu raport de expertiză criminalistică asupra imaginilor- încuviințată la termenul de judecată de la data de 21 iunie 2011, lucrarea științifică fiind atașată la dosar.

Au fost solicitate relații de la operatorul de telefonie mobilă O. cu referire la ariile de acoperire ale antenelor de telefonie mobilă cu relevanță în cauză potrivit rapoartelor UT AI, precum și relații cu privire la determinarea înălțimii inculpaților.

La termenul de la data de 07 februarie 2011 a fost încuviințată proba cu efectuarea expertizei ADN la un laborator acreditat din Germania cu participarea experților - parte desemnați de acuzare și de apărare, lucrarea științifică fiind atașată la dosar (opinie expert -parte desemnat de inculpați, expert - parte desemnat de Parchet).

A fost administrată proba cu înscrisuri în circumstanțiere depuse de inculpați, fiind solicitate relații și de la B.C.C.O. Cluj  și de la Restaurantul M. în vederea verificării susținerilor formulate de inculpatul H.A.D. în apărare.

Instanța de fond a reținut în fapt că la data de 13 februarie 2009 Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj a fost sesizat telefonic, în jurul orei 16:45 cu privire la faptul că două persoane mascate au pătruns în incinta Agenției Mănăștur aparținând părții vătămate Banca T. S.A., sustrăgând din interiorul casieriei agenției suma de 246.650 lei.

În urma cercetărilor efectuate în cauză, la data de 18 ianuarie 2010 a fost începută urmărirea penală in personam față de numiții H.A.D. și B.B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii sesizate.

Întrucât inculpații prin apărători aleși au invocat nulitatea relativă a unora dintre probele administrate în faza de urmărire penală, instanța de fond a analizat cu prioritate aspectele semnalate în acest sens, cu mențiunea că termenul de invocare a acestor nulități nu poate fi considerat depășit, având în vedere prevederile art. 197 alin. (4) teza finală C. proc. pen. anterior.

În primul rând, s-a invocat nulitatea (relativă) a procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit în cauză, invocându-se neregularități legate de participarea efectivă a martorilor asistenți la întreaga activitate desfășurată cu ocazia prelevării de probe.

În acest sens, au fost invocate declarațiile date de martorii G.L.E. și S.O.M. în cursul cercetării judecătorești, care au arătat că în răstimpul în care s-a desfășurat activitatea de cercetare la fața locului aceștia au fost duși, alături de restul personalului și persoanelor aflate în incinta agenției la momentul atacului, la secția de poliție în vederea luării de declarații și că ar fi fost aleși aleatoriu din rândul angajaților pentru a semna în calitate de martori asistenți, cu justificarea că se impune semnarea actului procedural întocmit de către un număr de două persoane.

S-a considerat de către apărătorii inculpaților că au fost nesocotite în acest mod dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. pen. anterior și că în acest mod s-a produs inculpaților o vătămare (care constă în chiar soluția de inculpare și trimitere în judecată a acestora) care nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului procedural în discuție și a tuturor actelor procedurale și procesuale subsecvente.

În vederea justei soluționări a problemei juridice ridicate de apărătorii inculpaților, instanța de fond a pornit de la constatarea că în urma activității de cercetare la fața locului, au fost identificate și prelevate urme materiale, papilare și biologice și au fost ridicate mijloacele materiale de probă care au stat la baza cercetărilor tehnico-științifice ulterioare (în acest sens fiind rapoartele de constatare tehnico-științifică de evidențiere a urmelor biologice și de identificare a profilelor genetice a persoanelor de la care acestea provin).

Literatura de specialitate în domeniul geneticii judiciare relevă importanța capitală pe care etapa recoltării și manipulării probelor biologice o are în determinarea profilului ADN, având în vedere că una dintre sursele principale ale posibilelor erori de interpretare derivă din riscul de contaminare a acestora, dintre care cea mai serioasă sursă de contaminare provine de la factorul uman. Tocmai de aceea printre măsurile de precauție de rutină la momentul recoltării probelor se numără purtarea de mănuși și măști, evitarea discuțiilor în timpul activităților de recoltare, dar și compararea cu profilele genetice ale tuturor persoanelor implicate în activitatea de recoltare și prelucrare a probelor, în vederea identificării unor eventuale contaminări accidentale (John M.Butler - Forensic DNA Typing, Elsevier Academic Press; Dan Perju-Dumbravă, Bogdan Lucian Bețianu - Genotiparea ADN în expertiza medico-legală, Ed. Accent, Cluj-Napoca; Vladimir Beliș - Tratat de medicină-legală, vol. II, Ed. Medicală, București 1995).

Având în vedere aceste premise, participarea efectivă a martorilor asistenți la activitatea de recoltare a probelor nu ar fi făcut altceva decât să sporească riscul de contaminare a probelor cu ADN străin, fiind de neimaginat prezența unor persoane străine de personalul de laborator instruit în câmpul de recoltare a acestor probe. Concluzia care se desprinde de aici s-a apreciat că nu poate fi alta decât aceea că nu poate fi reținută încălcarea dispozițiilor art. 129 C. proc. pen. anterior, atâta timp cât textul alin. (2) permite, în situații excepționale, desfășurarea activității de cercetare la fața locului chiar în lipsa martorilor asistenți. Pe de altă parte, alin. (5) al aceluiași articol nu impune organului judiciar obligația de a interzice persoanelor care se află la locul unde se află cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane, ori să plece înainte de terminarea cercetării, ci stabilește doar o facultate în acest sens, ceea ce nu poate conduce la concluzia încălcării prevederilor legale indicate nici sub acest aspect.

În al doilea rând s-a invocat nulitatea (relativă) a aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului și din perspectiva faptului că la momentul recoltării probelor de salivă de la inculpați în Gilău ar fi fost încălcate dispozițiile art. 6 din Legea nr. 76/2008 în sensul că lipsește procesul-verbal de recoltare, conservare și transport, ceea ce conduce la serioase dubii cu privire la modul de recoltare și transportare a probelor și finalmente asupra aspectului dacă acestea provin de la inculpați.

Instanța de fond a înlăturat și această apărare formulată de inculpați, având în vedere, pe de o parte, atașarea la dosar a kit-urilor de recoltare probe ADN prin periaj bucal, conținând consimțământul inculpaților la recoltare, iar pe de altă parte, aspectul că profilele genetice ale inculpaților identificate de I.G.P.R. sunt identice cu cele identificate de laboratorul german, fără ca în această din urmă procedură să se conteste proveniența probelor de salivă.

În sfârșit, s-a mai invocat nulitatea relativă a interceptărilor convorbirilor telefonice purtate pe numărul de telefon 00x, cu motivarea că acest număr de telefon nu a aparținut niciodată inculpatului B.B., ci numitei H.D.D. - mama inculpatului H.A.D., fiind atașate înscrisuri doveditoare în acest sens și argumentându-se în sensul că telefonul mobil în care a fost folosită cartela SIM a fost găsit la percheziția domiciliară desfășurată la domiciliul inculpatului H.A.D., fiind restituit mamei acestuia la un moment la care inculpații erau deja reținuți.

Din analiza ordonanței de interceptare și înregistrare a convorbirilor cu titlu provizoriu, confirmată prin Încheierea penală nr. 16/C/P/2010 a Tribunalului Cluj- prin care s-a dispus și prelungirea autorizării interceptărilor pentru încă 28 de zile rezultă că datele operative privind utilizarea numărului de telefon 00x de către inculpatul B.B. au fost furnizate de IPJ Cluj - Serviciul de Investigații Criminale prin Adresa nr. S/22374 din 15 ianuarie 2010, identitatea adevăratului titular al abonamentului de telefonie mobilă fiind lipsită de relevanță sub aspectul legalității autorizării interceptării. Pe de altă parte, reaua-credință a organelor de urmărire penală nu poate fi reținută în cauză, cât timp nu ar fi existat niciun impediment legal pentru autorizarea interceptărilor convorbirilor telefonice purtate de numita H.D.D. însăși (pentru ipoteza în care identitatea adevăratului titular al abonamentului de telefonie mobilă ar fi fost cunoscută anchetatorilor).

În acest sens, s-a reținut că potrivit dispozițiilor art. 91

1

alin. (1) și (9) C. proc. pen. anterior interceptarea și înregistrarea convorbirilor și comunicărilor efectuate prin telefon sau orice alt mijloc electronic de comunicare se poate dispune atunci când o astfel de măsură este necesară, printre altele, în vederea stabilirii situației de fapt, sens în care apare cu evidență că se poate autoriza interceptarea oricăror comunicări care au legătura cu respectiva cauză, fără a fi esențialmente necesar ca acele comunicări să fie purtate de făptuitori. Această interpretare este în conformitate atât cu topografia textului legal indicat - care prevede utilitatea identificării sau a localizării participanților ca alternativă la stabilirea situației de fapt, cât și cu dispozițiile alin. (9) al art. 91

1

C. proc. pen. anterior - care indică necesitatea menționării în cuprinsul autorizării a persoanei, a mijlocului de comunicare sau a locului supus supravegherii, mențiunile indicate fiind alternative, iar nu cumulative.

Or, în speță, autorizarea interceptărilor și înregistrărilor convorbirilor și comunicărilor telefonice s-a acordat legal pentru numărul de telefon 00x, începând cu data de 16 ianuarie 2010 și până la data rămânerii definitive a încheierii prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților, moment la care prin ordonanța procurorului de la data de 27 ianuarie 2010 și în conformitate cu dispozițiile art. 91

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior s-a dispus încetarea imediată a interceptărilor, fără a se putea reține încălcarea dispozițiilor legale cu consecința înlăturării acestor mijloace de probă.

În fapt, din relatările persoanelor prezente la fața locului a rezultat ca în data de 13 februarie 2009, în jurul orei 16:45, două persoane mascate, având fețele acoperite cu cagule, purtând mănuși din material textil și înarmate cu un aparat de electroșocuri și respectiv cu un pistol ce avea cel puțin aparența unuia adevărat, au pătruns în interiorul agenției, au agresat și imobilizat agentul de pază și au proferat amenințări la adresa clienților și personalului bancar.

Unul dintre autori a rămas în apropierea agentului de pază, supraveghindu-l, iar cel de-al doilea autor, prin forțarea unei uși interioare de acces (lovind-o cu piciorul) a pătruns în interiorul casieriei, a imobilizat și agresat cu pistolul în zona tâmplei pe partea vătămată F.O.G. - casieră ce încercase să opună rezistență pătrunderii suspectului în incinta casieriei, iar din zona ghișeului nr. 3 a luat o importantă sumă de bani, după care ambii autori au ieșit în fugă din incinta agenției și s-au deplasat într-o direcție necunoscută, respectiv prin gangul din partea stângă a agenției bancare, continuându-și deplasarea pe lângă garaje înspre direcția magazinului B. Potrivit declarațiilor martorului C.F., acesta a observat două persoane care corespundeau semnalmentelor descrise de personalul agenției bancare mergând în pas grăbit și care se aflau deja la colțul magazinului B., după care au traversat strada Mehedinți pe lângă o ghenă de gunoi, îndreptându-se înspre Aleea Vidraru.

După consultarea hărții municipiului Cluj-Napoca, instanța de fond a constatat că dispunerea Aleii M. (adresa de domiciliu a inculpatului H.A.D.) se situează în direcția înspre care s-au îndreptat suspecții observați de martorul C.F.

De la fața locului au fost ridicate mai multe urme și obiecte materiale, printre care mânerul sistemului de închidere al părții exterioare a ușii de acces în casierie, respectiv partea frontală a sertarului corpului de mobilier situat la ghișeul nr. 3 din interiorul casieriei.

Prin raportul de constatare medico-legală din 18 martie 2009 întocmit de I.M.L. Cluj, s-a stabilit că numitul B.I.S. (agent de pază la Agenția Mănăștur a Băncii T.) prezintă leziuni corporale care s-au putut produce prin lovire activă repetată, tangențială, cu un corp dur. Aceste leziuni au necesitat pentru vindecare 4 - 5 zile îngrijiri medicale, nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din 13 februarie 2009.

Prin raportul de constatare medico-legală din 17 februarie 2009 al I.M.L. Cluj, s-a stabilit că numita F.O.G. (casieră la aceeași agenție) a prezentat o leziune corporală care s-a putut produce prin lovire cu și de corpuri dure, în condițiile stabilite de anchetă. Leziunea nu necesită zile de îngrijiri medicale, nu a pus în primejdie viața victimei și poate data din 13 februarie 2009.

Întrucât participanții la faptă au purtat cagule, cu unele excepții care au fost explicitate ulterior, instanța de fond a reținut că martorii oculari nu au putut furniza informații concordante și valorificabile despre fizionomia, constituția sau înălțimea autorilor, cu excepția aprecierilor generale că făptuitorii păreau persoane tinere și atletice, fiind fără discuție vorba despre doi făptuitori bărbați.

În ceea ce privește înălțimea suspecților, declarațiile date în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești au variat între valorile estimative de 1,60 - 1,70 m pentru suspectul mai scund rămas lângă ușă, respectiv 1,70 - 1,85 pentru suspectul mai înalt care a pătruns în interiorul casieriei, cu aprecierea unei diferențe de înălțime între cei doi suspecți de la neglijabilă, până la o diferență de aproximativ un cap între cei doi (martorii O.A.M. și C.F.).

În aceste condiții, instanța de fond a acordat valoare probatorie exclusiv acelor declarații care în mod justificat ar fi fost în cea mai mare măsură să ofere o estimare cât mai exactă a înălțimii autorilor, datorită circumstanțelor speciale în care s-au aflat la data comiterii faptei cu referire la martora G.S.C. care a arătat în fața instanței de fond că la momentul atacului se afla în imediata apropiere a ușii de la intrarea în casierie și că suspectul care a forțat ușa de acces a trecut chiar pe lângă ea. Martora a indicat că are înălțimea de 1,76 m și în contextul în care atacatorul care a pătruns în casierie a trecut chiar pe lângă ea, a putut estima înălțimea acestuia între 1,80 și 1,85 m.

În egală măsură s-a apreciat că pot fi valorificate declarațiile date de martora B.D., care a arătat că la ieșirea din sediul băncii suspecții au trecut chiar pe lângă ea, atingând-o în trecere. Martora a arătat că are înălțimea de 1,68 - 1,69 m, de regulă poartă tocuri de 5 - 6 cm, iar suspecții erau cam cu un cap mai înalți decât ea, conducând la aceeași înălțime estimată și de G.S.C.

Pe de altă parte, partea vătămată F.O.G. care în incinta casieriei fusese imobilizată de agresor în poziția stând în picioare a dat declarații oscilante cu referire la înălțimea suspectului, de la 1,85 m - declarația de la data faptei, la 1,77 - 1,80 m, până la înălțimea de aproximativ 1,75 m similară cu a sa, fără însă a putea rememora dacă la data de referință purta sau nu tocuri.

Înălțimea estimată de martorele G.S.C. și B.D. pare a se corobora și cu urmele materiale constând în fibre textile închise la culoare recoltate de pe suprafața interioară a ușii de acces în casierie, situate la o înălțime de 1,80 m față de pardoseală și care după descrierea altercației care s-a desfășurat în interiorul casieriei între suspect și partea vătămată F.O.G., pare să fi provenit din săvârșirea faptei sesizate.

În cursul cercetării judecătorești s-a încuviințat administrarea probei cu raport de constatare tehnico-științifică și respectiv raport de expertiză criminalistică asupra imaginilor captate de camerele de luat vederi amplasate în interiorul agenției bancare.

Au fost efectuate un număr de trei lucrări de analiză a imaginilor și estimare a înălțimii suspecților, dintre care două de expertul V.G.C. din cadrul Institutului pentru Tehnologii Avansate subordonat Serviciului Român de Informații și unul de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj. La termenele de judecată de la data de 26 aprilie 2011 și respectiv 21 iunie 2011 s-au dezvoltat pe larg rațiunile pentru care a fost încuviințată expertiza criminalistică efectuată de L.I.E.C. Cluj, urmând a reține cu precădere concluziile diferite la care a ajuns expertul din cadrul Institutului Pentru Tehnologii Avansate în cele două lucrări succesive pe care le-a efectuat în cauză.

Pornind de la calitatea scăzută a imaginilor și necesitatea explicată obiectiv de ambii experți de a efectua propriile măsurători pentru a se putea stabili distanțe și cote precise ale unor elemente fixe de mobilier din incinta Agenției Mănăștur a Băncii T. în scopul îmbunătățirii modelului geometric de măsurare, instanța de fond a avut în vedere conținutul și concluziile celei de-a doua lucrări de constatare tehnico-științifică întocmită de expertul V.G.C., precum și conținutul și concluziile raportului de expertiză criminalistică întocmit de L.I.E.C. Cluj, cu mențiunea că rezultatele obținute de cei doi experți sunt similare, ceea ce conferă valoare sporită de certitudine concluziilor la care au ajuns fiecare dintre cei doi experți.

Chiar dacă Ministerul Public a contestat acreditările Institutului pentru Tehnologii Avansate și respectiv autorizarea expertului V.G.C., instanța de fond a constatat pe de o parte că deținerea competențelor de efectuare a expertizelor foto-video rezultă nu doar din clarificările atașate la dosar, ci și de pe pagina de internet a Serviciului Român de Informații. în egală măsură art. 8 al Legii nr. 14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații autorizează acest organism să dețină mijloace adecvate pentru obținerea, verificarea, prelucrarea și stocarea informațiilor privitoare la siguranța națională, în condițiile legii. În ceea ce privește autorizarea expertului V.G.C., aceasta rezultă de pe pagina de internet a Ministerului Justiției, cu referire la experții criminaliști autorizați în domeniul efectuării de expertize a fotografiilor și imaginilor.

Pe de altă parte, în aceeași situație a acreditărilor se află și Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Cluj - ca de altfel și Î.N.E.C., cu mențiunea că potrivit clarificărilor furnizate de Institutul Național de Expertize Criminalistice competența de a efectua expertize criminalistice este conferită de lege, fără a fi condiționată de deținerea acreditărilor potrivit standardelor ISO CEI 17025/2005, acreditarea care are scopul de a conferi beneficiarilor încrederea în competența, imparțialitatea și integritatea organismului sau laboratorului respectiv.

Revenind la conținutul și concluziile la care s-a ajuns în cuprinsul raportului tehnico-științific și expertizei criminalistice de analiză a imaginilor captate de camerele de luat vederi, instanța de fond a reținut că s-au obținut următoarele înălțimi ale suspecților:

- pentru suspectul identificat cu P1 - rămas în imediata apropiere a ușii de acces în sediul agenției Mănăștur a Băncii T., expertul ITA a identificat, folosind un număr de 3 metode de lucru distincte, următoarele valori:

• metoda Vanishing Point: înălțime situată între 174, 56 cm cu o marjă de eroare de +/-2,45 cm;

• metoda Amped Five: înălțime situată între 173, 9 cm cu o marjă de eroare de +/- 2 cm; iar la verificarea înălțimii cu model 3 D, o înălțime 1,70 și 1,75 m, cu probabilitate mai mare la limita superioară a intervalului, cu mențiunea că înălțimea astfel determinată include silueta suspectului conturată în imagini, respectiv incluzând grosimea tălpii pantofului (estimată la 1 cm) și cu luarea în considerare a efectului cagulei (apreciată ca neglijabilă).

- pentru suspectul identificat cu P2 - care a pătruns în casierie, expertul ITA a estimat înălțimea exclusiv prin metoda verificării cu modelul 3D, cu explicația că acest suspect s-a aflat în mișcare, într-o postură care nu a permis măsurarea directă a înălțimii siluetei  obținându-se o valoare cuprinsă între 1,85 și 1,90 m, cu probabilitate mai mare la limita inferioară a intervalului, cu mențiunea că înălțimea astfel determinată include silueta suspectului conturată în imagini, respectiv incluzând grosimea tălpii pantofului (estimată la 1 cm) și cu luarea în considerare a efectului cagulei (apreciată ca neglijabilă).

În cuprinsul raportului de expertiză criminalistică se rețin, pe de altă parte, următoarele înălțimi ale suspecților:

- pentru suspectul identificat cu P1, expertul LIEC a determinat o înălțime de 173,64 cm cu o marjă de eroare de +/- 2,41 cm, cu mențiunea că înălțimea astfel determinată include silueta suspectului conturată în imagini, respectiv incluzând grosimea tălpii pantofului și efectul cagulei (estimate la 2 cm).

- pentru suspectul identificat cu P2, expertul LIEC a determinat o înălțime în poziția ortostatică de 190 cm, cu mențiunea că înălțimea astfel determinată include silueta suspectului conturată în imagini, respectiv incluzând grosimea tălpii pantofului și efectul cagulei (estimate la 5 cm).

În ceea ce privește înălțimea suspectului P2 (contestată de procuror), aceasta (cum de altfel s-a procedat și în cazul suspectului identificat cu PI) a fost determinată pe baza imaginilor surprinse de camerele de luat vederi selectate în așa fel încât să confere precizia de măsurare cea mai bună pe baza următoarelor criterii: vizualizarea în întregime a corpurilor autorilor, poziții ale autorilor cât mai aproape de cele verticale, evidențierea caracteristicilor generale și particulare ale corpurilor persoanelor.

În acest mod, a fost selectată imaginea evidențiată în figura 19, reprezentându-l pe autorul identificat cu P2 aflat în mișcare, cu genunchii flexați și capul aplecat. Expertul a determinat înălțimea suspectului în această poziție la 179, 94 cm, cu o marjă de toleranță de +/-l,76 cm. în continuare s-a procedat la efectuarea unui experiment cu un model de comparație având înălțimea reală de 179 cm (fără obiecte de încălțăminte), iar prin poziționarea asemănătoare cu cea a autorului P2 s-a ajuns la concluzia că poziția în care este înfățișat suspectul în figura 19 este de natură a reduce înălțimea acestuia cu 12,4 cm față de cea reală.

Expertul oferă explicația științifică a diminuării înălțimii subiectului, prin aceea că amplitudinea maximului și minimului (înălțimii) în cadrul deplasării este variabilă, diferența fiind cu atât mai mare cu cât subiectul se deplasează mai repede, având în vedere că în activități precum mersul sau alergarea centrul de greutate al corpului descrie o traiectorie sinusoidală.

Prin notele de ședință depuse la termenul de judecată de la data de 27 februarie 2012 Parchetul a contestat diferența de 10 cm estimată de expertul criminalist a înălțimii reale a autorului P2 în poziția ortostatică față de poziția în care este înfățișat în figura 19. S-a susținut în cuprinsul obiecțiunilor formulate în scris și argumentate științific, că înălțimea individului aflat în mers nu variază cu mai mult de 6 cm.

Fără a contesta exactitatea aserțiunilor formulate de Ministerul Public, instanța de fond a constatat că poziția autorului P2 evidențiată în figura 19 nu poate fi asimilată unei poziții de mers în ritm normal, acesta aflându-se în cursul executării unui mers alert (semi-alergare), purtând și un bagaj în mâini, expertul explicând pe larg în ce mod diferă poziția suspectului de cea a unei persoane mergând în ritm normal și în ce mod poziția în care a fost surprins suspectul este de natură a diminua mai mult din înălțimea reală a acestuia în poziția orto statică.

În vederea verificării exactității concluziilor formulate, expertul a recurs la un nou experiment cu modele de comparație având înălțimi diferite, concluzionând că suspectul are o înălțime în poziția ortostatică mai mare decât cea a modelului de comparație cu înălțimea reală de 186 cm.

Față de argumentația expusă pe larg în cuprinsul expertizei criminalistice și față de similaritatea concluziilor cu cele exprimate de expertul ITA, instanța de fond și-a însușit concluziile formulate în cuprinsul celor două lucrări expuse anterior, cu atât mai mult cu cât acestea sunt concordante și cu poziționarea urmelor materiale depistate la fața locului și cu declarațiile martorelor G.S.C. și B.D.

Astfel, în ceea ce privesc urmele materiale (fibre textile) depistate pe tocul interior al ușii de acces în casierie, coroborând distanța față de sol unde au fost depistate (180 cm) cu explicațiile furnizate de expertul criminalist referitoare la constatarea unei proeminențe în zona parietală generată de cagula purtată de suspectul P2 și la forma (ascuțită sau țuguiată) a acestei proeminențe constatată în imagini, se poate conchide că zona vârfului proeminent al cagulei nu putea ajunge în contact cu tocul ușii de acces în casierie, de unde concluzia că înălțimea reală a autorului care a pătruns în casierie era în mod cert cu cel puțin 5 cm (estimată de expertul criminalist cu referire la efectul tocului pantofului și a cagulei) mai mare decât cea reflectată de urmele materiale.

În ceea ce îi privește pe cei doi inculpați, probele administrate în cauză relevă o înălțime a inculpatului H.A.D. situată între 1,71 și 1,72 m și o înălțime a inculpatului B.B. situată între 1,76 și 1,80 m, cu mențiunea că înălțimea determinată la momentul cel mai apropiat de data faptei este de 1,78 m - determinată de medicul de la Policlinica Sportivă la 30 ianuarie 2009. Concluziile ce se desprind de pe marginea analizei probelor referitoare la determinarea înălțimii suspecților sunt în sensul că inculpatul H.A.D. se încadrează în marjele de toleranță furnizate de cei doi experți, în vreme ce în cazul inculpatului B.B. se conturează nepotriviri de înălțime, în sensul că acesta ar fi mai scund decât atacatorul care a pătruns în casierie.

În cadrul acelorași probe tehnice s-a stabilit ca și obiectiv inclusiv determinarea lungimii tălpii pantofilor autorilor, astfel cum acestea se desprind din imaginile surprinse de camerele amplasate în agenția bancară. Având ca și puncte de referință aceleași două lucrări care au fost explicitate și în ceea ce privește determinarea înălțimii autorilor, s-a reținut că expertul ITA a identificat următoarele valori:

- pentru subiectul P1, o lungime de 291 mm cu marjă de eroare de +/- 5,5 mm (determinarea prin măsurare a adidașilor ridicați la percheziție de la inculpatul H.A.D. indicând valoarea de 29,25 cm);

- pentru subiectul P2, o lungime de 298 mm cu marjă de eroare de +/- 3,9 mm (determinarea prin măsurare a pantofilor ridicați la percheziție de la inculpatul B.B. indicând valoarea de 29,97 cm).

Pe de altă parte, expertul LIEC a identificat următoarele valori:

- pentru subiectul P1, o lungime de 29,4 cm cu marjă de eroare de +/- 0,5 cm;

- pentru subiectul P2, o lungime de 29,8 cm cu marjă de eroare de +/- 0,5 cm.

Sub acest aspect, încălțămintea ridicată cu ocazia perchezițiilor domiciliare efectuate la locuințele inculpaților corespunde ca și dimensiune și aspect cu determinările din cadrul expertizelor efectuate în cauză, la aceeași concluzie ajungându-se și prin raportul de constatare tehnico-științifică din 22 ianuarie 2010 al Inspectoratului de Poliție al Județului Cluj - Serviciul Criminalistic.

Concluziile expertizelor de determinare a înălțimii suspecților nu pot fi însă privite ca fiind hotărâtoare sub aspectul vinovăției sau nevinovăției inculpaților, impunându-se coroborarea tuturor mijloacelor de probă administrate în cauză.

Proba decisivă în privința vinovăției inculpaților H.A.D. și B.B., astfel cum aceasta a fost determinată în faza de urmărire penală, a fost raportul de constatare tehnico-științifică având ca obiect determinarea și compararea profilelor genetice ale inculpaților cu probele biologice de referință ridicate cu ocazia cercetării la fața locului.

Astfel, în cauză a fost întocmit raportul de constatare tehnico-științifică din 16 iunie 2009, de către Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică, specialiștii biochimiști au procedat la analiza genetică a urmelor biologice ridicate de la fața locului, cu ocazia cercetării locului faptei efectuată la data de 13 februarie 2009.

S-a procedat la extracția ADN din urmele menționate și la analizarea fragmentelor de ADN, respectiv la genotiparea ADN.

La data de 13 ianuarie 2010 a fost finalizat Raportul de constatare tehnico-științifică nr. 343202, întocmit de Inspectoratul General al Poliției Române - Institutul de Criminalistică - Serviciul de Biocriminalistică.

Specialiștii biochimiști au procedat la analizarea genetică a probelor biologice de referință recoltate de la inculpații H.A.D. și B.B., analizele fiind efectuate în conformitate cu Protocoalele Standard de Lucru ale Sistemului de Analiză Genetică, iar extracția ADN din probele biologice de referință a fost realizată conform PSL 04-26, rezultatele fiind interpretate conform PSL 04-25.

S-a stabilit că profilul genetic al probei biologice de referință recoltată de la inculpatul H.A.D. se regăsește în fracțiile minoritare ale amestecului obținut din microurma notată T 342650021 (respectiv mânerul sistemului de închidere de la ușa de acces în casierie). Urmare a calculelor biostatistice efectuate cu softul P. furnizat de FBI, rezultă că H.A.D. are de 12.722.646 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec, decât o altă persoană necunoscută din populație. Probabilitatea de includere a profilului genetic al numitului H.A.D. în acest amestec este de 99,9999921%. Profilele genetice ale probelor biologice de referință recoltate de la inculpații B.B. și H.A.D. se regăsesc în fracțiile minoritare obținute din microurma notată cu T 342650031 (care se regăsește pe partea frontală a sertarului de la ghișeul nr. 3 din interiorul casieriei agenției bancare unde a fost săvârșită infracțiunea).

În urma calculelor biostatistice rezultă că inculpatul B.B. are de 54.945.055 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec alături de H.A.D., decât o altă persoană necunoscută din populație. Probabilitatea de includere a profilului genetic al numitului B.B. în acest amestec este de 99,999998%.

Totodată, H.A.D. are de 12.787.723 ori mai multe șanse să fie contribuitor la formarea acestui amestec, alături de inculpatul B.B., decât o altă persoană necunoscută din populație. Probabilitatea de includere a profilului genetic al inculpatului H.A.D. în acest amestec este de 99,9999922%.

Pentru stabilirea cu exactitate a acestor rezultate, specialiștii biochimiști au utilizat noile metode de lucru și tehnici din dotare, conform reviziei PSL 04-l7, reprocesând extractele de ADN provenind din microurmele arătate anterior, metodele folosite fiind purificarea avansată și amplificarea cu exces de polimerază, conform celor descrise detaliat în raportul de constatare tehnico-științifică.

Prin adresa din data de 25 ianuarie 2010 a IPJ Cluj Serviciul Criminalistic s-a explicat pe larg modalitatea în care materialul biologic al inculpatului B.B. constând în microurme biologice constituite din celule epiteliale ar fi putut fi transferate de pe mănuși pe obiectele aflate în câmpul infracțional (casierie), respectiv modalitatea în care materialul biologic al inculpatului H.A.D. (despre care se presupune că ar fi rămas în zona ușii de acces în bancă) ar fi putut să ajungă pe obiectele aflate în casierie.

În vederea explicării teoretice a unei astfel de posibilități s-a recurs la teoria transferului de tip secundar, definit ca fiind depunerea materialului biologic folosind un intermediar (vector), care poate fi o persoană, obiect sau chiar animal. În acest caz nu există contact direct între donor (sursa materialului biologic) și suprafața țintă.

Astfel, în primul caz, transferarea materialul biologic al inculpatului B.B. a fost explicat prin relația donor (inculpatul însuși) - vector (obiecte care au fost anterior în contact cu donorul - mănuși, cagulă, obiecte vestimentare purtate cu ocazia comiterii faptei) - suprafața țintă (probele în litigiu ridicate de la fața locului care au avut contact cu vectorul - partea frontală a sertarului de la ghișeul nr. 3 din casierie - microurma notată cu T342650031).

În cel de-al doilea caz, transferarea materialul biologic al inculpatului H.A.D. a fost explicat prin relația donor (inculpatul însuși) - vector (obiecte/persoane care au fost anterior în contact cu donorul - obiecte care aparțin unei alte persoane, mai exact coautorului, dar pe suprafața cărora au fost transferate și microurme biologice provenite de la H.A.D.: mănușile, cagula, articole vestimentare purtate de coautor cu ocazia săvârșirii faptei; în egală măsură s-a apreciat că rolul de vector îl putea avea și persoana coautorului la faptă și care anterior a avut contact cu H.A.D., contact în urma căruia a avut loc transferul de material biologic) - suprafața țintă (probele în litigiu ridicate de la fața locului care au avut contact cu vectorul - mânerul sistemului de închidere a ușii de acces în casierie - microurma notată cu T342650021 și partea frontală a sertarului de la ghișeul nr. 3 din casierie - microurma notată cu T342650031).

Totodată, prin adresa din 01 martie 2010 a I.G.P.R. - Institutul de Criminalistică s-au oferit explicații suplimentare cu privire la teoria transferului secundar, învederându-se faptul că în cazul obiectelor foarte des manipulate (cum este cazul suprafețelor țintă identificate în precedent), materialul biologic depus sub formă de microurme de la o altă persoană decât personalul care are în mod normal acces la acestea, nu ar putea proveni decât în urma unui transfer de tip cel mult secundar, în condițiile în care celulele nucleate au existat pe sursa donoare.

Altfel spus, transferul microurmelor biologice trebuie să aibă loc în mod direct de la o persoană pe suprafața unui obiect (de exemplu mănușile folosite la săvârșirea actului infracțional) și apoi pe cele pe cele două probe care au făcut obiectul analizelor genetice.

Nu ar fi fost posibil un transfer de tip terțiar (depunerea microurmei biologice inițial pe suprafața unui obiect aflat în câmpul infracțional, urmat de preluarea acestor microurme pe suprafața unui alt obiect folosit ca vector de transfer pentru mânerul ușii și respectiv partea frontală a sertarului), având în vedere fluxul mare de persoane care aveau acces în mod normal la cele două suprafețe țintă, care fac teoretic și practic imposibil ca microurmele provenite de la o persoană să fie păstrate în straturile superficiale ale materialului biologic depus pe un astfel de obiect intens utilizat.

Ca și observație suplimentară, instanța de fond a remarcat faptul că prin răspunsul furnizat de experții germani la întrebarea numărul 8 din anexa 2 la cererea de comisie rogatorie este confirmată indirect teoria transferului de tip secundar explicitată anterior, expertul neexcluzând posibilitatea transferului de material biologic chiar și în ipoteza în care subiectul purta mănuși.

Așa cum s-a arătat deja la capitolul destinat probelor administrate în cursul cercetării judecătorești, în cauză s-a încuviințat, la termenul de judecată de la data de 07 februarie 2011, efectuarea expertizei ADN la un laborator acreditat din Germania cu participarea experților-parte desemnați de acuzare și de apărare, pentru motivele arătate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta.

Concluziile lucrării științifice efectuate de experții germani au fost în sensul identificării de material biologic suficient pentru stabilirea de caracteristici ADN concrete numai pe proba constând în partea frontală a sertarului de la ghișeul nr. 3 din casierie, analiza molecular-genetică în cazul celorlalte probe puse la dispoziție evidențiind material celular insuficient pentru efectuarea unei analize ADN. În urma comparării directe a profilelor genetice ale inculpaților cu rezultatul analizei molecular-genetice a materialului celular găsit pe proba constând în partea frontală a sertarului de la ghișeul nr. 3 din casierie, experții germani au formulat concluzii de excludere a inculpaților ca persoane contribuitoare la crearea microurmei biologice. În vederea conturării valorii probatorii a expertizei ADN efectuate în Germania, instanța de fond a procedat la expunerea unor scurte considerații de ordin teoretic, astfel cum acestea se decelează din studiul la nivel elementar al literaturii de specialitate în domeniul geneticii judiciare.

Așa cum deja s-a dezvoltat anterior (la momentul analizării legalității întocmirii procesului-verbal de cercetare la fața locului), literatura de specialitate în domeniul geneticii judiciare relevă importanța capitală pe care etapa recoltării, manipulării și înmagazinării probelor biologice o are în determinarea profilului ADN, din perspectiva posibilelor erori sau anomalii care pot apărea în procesul de analiză.

Sub acest aspect, un deosebit accent trebuie pus asupra riscului de contaminare a probelor, mai ales atunci când în discuție sunt probe care conțin mostre minuscule de ADN, depuse pe obiecte supuse unei manipulări intense din partea unui număr mare de persoane. în cazul acestor tipuri de microurme depuse de o persoană care nu ar avea acces la obiecte care au fost anterior manipulate intens de alte persoane, în vederea evitării artefactelor de analiză, se impune colectarea doar din stratul superficial din totalul materialului biologic depus, tocmai pentru a se evita genotiparea celulelor provenite de la personalul cu acces normal la aceste suprafețe.

Pe de altă parte, factorul trecerii timpului, modalitățile de stocare și transport a probei prezintă o importanță la fel de mare cu privire la exactitatea concluziilor analizei genetice, materialul biologic fiind supus degradării și pierderii aderenței (prin deshidratare) la suprafața de suport. Pentru aceste motive în chiar cuprinsul corespondenței purtate cu laboratorul german se insistă cu privire la importanța asigurării temperaturii camerei pe toată durata transportului.

În speță, din procesul-verbal încheiat la data de 20 mai 2011 cu ocazia analizării conținutului coletului 30378 conținând probele purtătoare ale microurmelor biologice supuse analizei genetice, coletul numărul 3 conținând partea frontală a sertarului ghișeu nr. 3 casierie a fost găsit ambalat doar parțial