ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2699/2013

Deliberând

asupra recursului de față,

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 103/A

din data de 22 aprilie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a

respins ca nefondată contestația la executare formulată de contestatorul M.D.

cu privire la decizia penală nr. 97/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția I penală, din Dosarul nr. 68272/3/2011 (248/2012), iar în temeiul art.

192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe contestator la plata sumei de 200 RON,

cheltuieli judiciare către stat, iar suma de 25 RON, onorariul parțial al

apărătorului din oficiu, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a

dispune astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Pe data de 6

noiembrie 2013, pe rolul Curți de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost

înregistrată contestației la executare formulată de contestatorul M.D. cu

privire la decizia penală nr. 97/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel

București, secția I penală, din Dosarul nr. 68272/3/2011 (248/2012).

În motivare, contestatorul

a arătat că, prin decizia penală nr. 97/A din 26 martie 2012 a Curții de Apel București,

secția l-a penală, din Dosarul nr. 68272/3/2011 (248/2012), a fost admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale

nr. 909/F din 28 decembrie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul

nr. 68272/3/2011, dispunându-se majorarea cuantumului pedepselor închisorii, cu

stabilirea unei pedepse rezultante de la 10 ani închisoare la 17 ani închisoare,

deși au fost păstrate dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.,

astfel că hotărârea judecătorească respectivă nu este clară.

În drept, a invocat

dispozițiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

La solicitarea

curții de apel, a fost atașată decizia penală nr. 97/A din 26 noiembrie 2012 a Curții

de Apel București, secția l-a penală, din Dosarul nr. 68272/3/2011 (248/2012), cu

mențiunea rămânerii definitive prin decizia penală nr. 2.662 din 05 septembrie 2012

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prin care recursul declarat

de recurentul-inculpat a fost respins, ca nefondat.

Curtea de Apel

a reținut că, prin decizia penală nr. 97/A din 26 noiembrie 2012, din Dosarul

nr. 68272/3/2011 (248/2012), Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de apelantul

intimat inculpat M.D. împotriva sentinței penale nr. 909/F din 28 decembrie 2011

a Tribunalului București, secția I penală, din Dosarul nr. 68272/3/2011, pe care

a desființat-o, în parte, și, rejudecând în fond, a majorat cuantumul pedepselor

închisorii, cu menținerea dispozițiilor art. 320

1

alin. (1) și alin.

(7) C. proc. pen., astfel că pedeapsa rezultantă a fost stabilită de la 10 ani închisoare

la 17 ani închisoare, iar prin decizia penală nr. 2.662 din 05 septembrie 2012,

din Dosarul nr. 68272/3/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

penală, a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat.

Curtea de Apel

a constatat că decizia penală împotriva căreia a fost formulată contestație la executare

este clară și nu conține nici un fel de nelămurire. Cuantumul pedepselor închisorii

a fost majorat, în mod motivat, în apelul declarat de Ministerul Public, iar aplicarea

unor pedepse mult mai aspre nu este incompatibilă cu păstrarea dispozițiilor

art. 320

1

C. proc. pen., atâta timp cât nu a fost depășită limita maximă

specială prevăzută de legea penală pentru fiecare infracțiune concurentă în parte,

astfel cum a fost redusă cu o treime. De altfel, instanța de recurs a examinat atât

legalitatea, cât și temeinicia pedepselor închisorii aplicate de instanța de apel,

validând soluția prin care s-a dispus majorarea cuantumului pedepselor închisorii.

Ca atare, nu există nici un fel de confuzie în decizia penală din apel, ci, mai

curând, nemulțumirea contestatorului față de pedeapsa rezultantă a închisorii, care

a fost stabilită în mod definitiv

II. Împotriva

acestei decizii a formulat recurs contestatorul condamnat M.D., fără a indica motivele

de recurs.

În ședința publică

din data de 12 septembrie 2013, recurentul contestator condamnat a învederat instanței

că înțelege să-și retragă recursul formulat împotriva deciziei penale nr. 103/A

din data de 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Având în vedere

această manifestare de voință a recurentului contestator condamnat M.D., Înalta

Curte în baza art. 385

4

alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 369

C. proc. pen., va lua act de declarația de retragere a recursului formulat de contestatorul

condamnat M.D. împotriva deciziei penale nr. 103/A din data de 22 aprilie 2013 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Văzând și prevederile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului contestator

condamnat M.D. la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

la act de retragerea

recursului declarat de contestatorul condamnat M.D. împotriva deciziei penale

nr. 103/A din data de 22 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul

contestator condamnat la plata sumei de 150 RON cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 septembrie 2013.