ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 495/2014

Deliberând asupra recursului de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 321 din 18 iulie 2013 Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul H.D.A.

, fără antecedente penale, în baza art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen., cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol, la pedeapsa de : 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive începând cu data de 21 ianuarie 2013 și până la zi.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 1357 C. civ., a fost obligat inculpatul la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.000 lei în favoarea părții civile F.A. - prin reprezentant legal F.

I.

Pentru a dispune astfel, în fapt s-a reținut că la data de 20 ianuarie 2013, la Secția 6 Poliție Rurală Florești, jud. Cluj, a fost depusă plângerea penală formulată de F.I., în calitate de reprezentant legal al minorului F.A., în care a sesizat faptul că, fiul său a fost supus în mai multe rânduri la acte de perversiune sexuală, de către concubinul său H.D.A. Din cercetările efectuate a rezultat că, inculpatul a fost aproximativ doi ani, concubinul numitei F.I. și împreună au un copil minor, H.D.A.. Numita F.I. locuiește împreună cu trei dintre copiii săi minori, respectiv cu F.A., F.F.S. și H.D.A., în com. Florești, jud. Cluj, într-o locuință de lemn, construită de Fundația Charis din com. Florești, jud. Cluj. Relațiile dintre mama minorului și inculpat au fost conflictuale, în cadrul cărora numita F.I. a fost deseori agresată de către acesta, la fel și copiii, motiv pentru care au fost în atenția D.G.A.S.P.C. Cluj.

Instanța a apreciat că, din probele administrate în cauză reies cu certitudine împrejurările, locul și modul de comitere a faptelor, respectiv a trei acte materiale; însă, având în vedere circumstanțele concrete, respectiv vârsta minorului, faptul că acesta este neșcolarizat, nu are o reprezentare exactă a zilelor săptămânii sau lunilor, a mediului policarențat din care provine, precum și datorită manifestărilor specifice traumei suferite de minor, așa cum au fost descrise în raportul de evaluare psihologic efectuat în cauză, nu s-a putut stabili cu certitudine data comiterii lor, ci doar faptul că, au fost comise în perioada decembrie 2012-ianuarie 2013 (ultimul dintre ele fiind comis cu două zile înainte de data depunerii plângerii penale), când inculpatul îl ducea pe minor la cerșit în zona magazinului B. din mun. Cluj-Napoca.

În sinteză, fapta inculpatului H.D.A. constă în aceea că, în perioada decembrie 2012- ianuarie 2013, fără a se putea stabili exact data, cu intenție, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin amenințare cu acte de violență majoră și profitând de imposibilitatea victimei F.A. în vârstă de 9 ani de a-și exprima voința, a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu minorul.

La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a ținut seama mai întâi de gravitatea deosebită a faptelor imputate, modul și mijloacele de săvârșire a acestora, împrejurările în care au fost comise, respectiv, inculpatul a profitat de vârsta fragedă a minorului, arnenințându-l cu acte de violență majoră ce urmau a fi comise asupra lui și mamei acestuia, în cazul în care nu ar fi dat curs cererii sale de a fi satisfăcut prin acte sexuale orale, punând astfel în pericol integritatea corporală și dezvoltarea psihică ulterioară a unui copil în vârstă de doar 9 ani; atitudinea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal, dând dovadă de o lipsă totală de afecțiune și respect, aflat la prima confruntare cu legea penală.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul H.D.A.

care a solicitat achitarea sa pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, arătând că nu se face vinovat de comiterea acesteia. În subsidiar, a solicitat aplicarea unei pedepse reduse ca și cuantum, având în vedere că nu are antecedente penale, este tânăr, justîficându-se reținerea unor circumstanțe atenuante.

Prin Decizia nr. 168/A din 06 septembrie 2013, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori,

a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul H.D.A., aflat în prezent.

În Pentenciarul Gherla împotriva sentinței penale nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj. A fost menținută starea de arest a inculpatului H.D.A. și a fost dedusă din pedeapsa aplicata inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 21 ianuarie 2013 și până în prezent.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prima instanță, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de cercetare judecătorească, a stabilit în mod corespunzător starea de fapt și vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de viol prev.de art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. cu aplic.art. 41 alin. (2) C. pen., faptă constând în aceea că în perioada decembrie 2012 ianuarie 2013, fără a se putea stabili data exactă, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin amenințare cu acte de violență și profitând de imposibilitatea victimei Filip Attila în vârstă de 9 ani de a-și exprima voința, a întreținut în mod repetat acte sexuale orale cu acesta.

Totodată, s-a reținut că soluția de condamnare a inculpatului este legală și temeinică și întrucât la individualizarea pedepsei, s-a ținut cont de împrejurările și condițiile concrete în care fapta s-a comis, vârsta părții vătămate, caracterul repetat al faptei, atitudinea inculpatului din cursul procesului și consecințele pe care infracțiunea o produce asupra dezvoltării fizice și psihice a minorului, pedeapsa de 12 ani închisoare este justă și proporțională cu toate criteriile prev.de art. 72 C. pen. și corespunde scopului pedepseiprev.de art. 52 C. pen.

Împotriva Deciziei nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a declarat prezentul recurs inculpatul H.D.A.,

care a invocat cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., respectiv hotărârile pronunțate în cauză sunt netemeinice și nelegale, motiv pentru care se impune achitarea în temeiul dispozițiilor art. ll pct. 2 lit a rap la art. lO lit d Cod, deoarece lipsește vinovăția de a săvârși infracțiunea. In subsidiar, s-a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile în conformitate cu art. 5 din N.C.P.

Examinând recursul declarat de recurenrul-inculpat H.D.A. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

În cauză, se reține că decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, la data de 06 septembrie 2013, deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor de recurs prevăzute în art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 2 din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării.

- vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului.

În raport cu dispozițiile Legii nr. 2/2013, care a reconfigurat unele cazuri de casare și, respectiv, a eliminat alte cazuri de casare, în vederea transformării căii de atac a recursului într-una exclusiv de drept, Înalta Curte constată că motivul de recurs prin care se tinde la reevaluarea probelor și a situației de fapt, cu consecința adoptării soluției de achitare a inculpatului, nu mai poate fi examinat, cazul prev. de art. 385

9

pct. 18 fiind expres abrogat; din această perspectivă, invocarea, ca temei al achitării, a cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen., este una pur formală, în realitate solicitându-se reevaluarea probelor și a situației de fapt definitiv stabilită prin decizia instanței de apel.

Analizând recursul declarat de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, însă raportat la intrarea în vigoare a N.C.P., la data de 01 februarie 2014, și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 C. pen.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că se impune aplicarea legii penale noi, care este mai favorabilă sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de legiuitor.

Infracțiunea de viol în modalitatea concretă în care a fost comisă de inculpat, continuă să fie incriminată în N.C.P., având, așadar, corespondent în noua reglementare prevăzută de art. 218 C. pen. alin. (1) și (3) lit. c) C. pen. fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de la 5 la 12 ani și interzicerea exercitării unor drepturi; de asemenea, noua lege penală incriminează forma continuată a infracțiunii de

viol.

La momentul comiterii, infracțiunea, în modalitatea faptică reținută de instanța de fond, era incrirninată în art. 197 alin. (1) și (3) teza I C. pen. anterior, cu aplic, art. 41 alin. (2) C. pen., fiind sancționată cu închisoare de la 10 la 25 ani și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b),d) și e) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale.

În ceea ce privește stabilirea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului H.D. pentru infracțiunea de viol, în formă continuată, conform noilor limite de pedeapsă, instanța de recurs, fără a proceda la o efectivă reindividualizare a pedepsei, întrucât aceasta nu este permisă potrivit Legii nr. 2/2013, urmează a stabili un cuantum al pedepsei pentru această infracțiune adaptat în raport de noile limite de pedeapsă și care, totodată, să corespundă principiului general al proportionalitătii între gravitatea infracțiunii (în concret aceasta fiind una deosebit de ridicată) și datele personale ale infractorului.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale menționate și adaptând pedeapsa aplicată inculpatului, se va reduce cuantumul acesteia la 10 ani închisoare, legea nouă fiind mai favorabilă.

Conform art. 12 din Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă

Față de considerentele expuse, și în limitele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție, va admite recursul declarat de inculpatul H.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Va casa, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 11 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 350 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul H.D.A. împotriva Deciziei penale nr. 168/A din 06 septembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează, în parte, decizia atacată și sentința penală nr. 321 din 18 iulie 2013 a Tribunalului Cluj, secția penală, numai sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen.

Face aplicarea art. 5 C. pen. și reduce pedeapsa la 10 ani închisoare si 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) și (3) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (anterior).

În baza art. 65 C. pen. aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), e) și f) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor recurate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2013 la 11 februarie 2014.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului rămân în sarcina statului, iar suma de 350 lei, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 11 februarie 2014.