ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1611/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 495 din 14 noiembrie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 10369/117/2013 al Tribunalului Cluj, a fost condamnat inculpatul T.I.V., zis B., fără antecedente penale, la pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

În baza art. 71 C. pen. anterior, au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a din același cod, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 350 C. proc. pen. anterior, s-a menținut măsura arestării inculpatului și, în baza art. 88 C. pen. anterior, s-a dedus din durata pedepsei aplicate timpul reținerii și al arestului preventiv din 22 august 2013 la zi.

S-a constatat că, în cauză, nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat, după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art. 162 C. proc. pen. anterior rap. la art. 113 C. pen. anterior, s-a luat față de inculpat măsura de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire.

Conform art. 429 alin. ultim C. proc. pen. anterior, s-a dispus comunicarea unei copii de pe dispozitivul hotărârii și a unei copii de pe raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 al I.N.M.L. Mina Minovici București, către administrația locului de deținere, Penitenciarul Gherla.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, care se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 191 C. proc. pen. anterior, a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 3.500 lei, în care se include și suma reprezentând onorariul apărătorului din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj nr. 956/P din data de 14 octombrie 2013, a fost trimis în judecată inculpatul T.l.V., pentru săvârșirea infracțiunii de omor prev. și ped. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut că, în data de 21 august 2013, în jurul orei 15,30, aflându-se în locuința victimei Ș.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, inculpatul i-a aplicat, în mod repetat, lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul.

La termenul de judecată din data de 07 noiembrie 2013, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a declarat că are cunoștiință despre probele administrate în faza de urmărire penală, pe care și le însușește și a solicitat ca judecarea sa să se facă în baza acestora, conform art. 320

1

C. proc. pen. anterior, recunoscând fapta pentru care a fost trimis în judecată și, totodată, vinovăția sa.

În faza de urmărire penală s-au administrat următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului (filele 1-3 dos.); concluzii preliminare (fila 4), raport de constatare medico-legală din 30 septembrie 2013 (filele 33-36), declarații inculpat (filele 8-10,127); declarații martori (filele 96-107), planșe fotografice (filele 25-30, 39-70, 73-79, 89-94); comunicare raport criminalistic din 22 august 2013 (fila 71), procese-verbale (filele 72, 87-88,126), alte înscrisuri (filele 80-84), raport de constatare medico-legală din 02 septembrie 2013 (filele 109-110), raport de primă expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 (filele 113-114), raport de expertiză criminalistică din 09 octombrie 2013 (filele 118-124).

În baza acestor probe, cunoscute și însușite de către inculpat în condițiile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj a reținut prin rechizitoriu următoarea stare de fapt, recunoscută de către inculpatul T.I.V:

La data de 21 august 2013, în cursul după-amiezii, inculpatul T.l.V., persoană neșcolarizată, fără ocupație, a fost vizitat la domiciliul său de către victima Ș.A., acceptând invitația acesteia de a consuma băuturi alcoolice la locuința victimei, situată în mun. Turda, adresă la care cei doi s-au deplasat împreună. Inculpatul și victima se cunoșteau de aproximativ 1-2 ani, având preocupări comune și anume colectarea deșeurilor de la groapa de gunoi a municipiului Turda, potrivit susținerilor inculpatului T.l.V. Inculpatul a declarat că, pe drumul spre locuința victimei, s-au întâlnit cu martora L.C., prietena inculpatului, față de care Ș.A. ar fi întrebuințat gesturi obscene. Ulterior acestui episod, în jurul orei 13

30

, inculpatul și victima s-au îndreptat spre adresa din Turda, unde, într-o anexă a casei aparținând martorului F.Ș., victima locuia din luna mai 2013, cu permisiunea proprietarului, în schimbul prestării unor activități gospodărești, aceasta fiind cunoscută anterior ca persoană fără adăpost. La adresa respectivă inculpatul susține că nu se mai afla nicio persoană. Așa cum a rezultat din declarația inculpatului, acesta s-a deplasat în data de 21 august 2013, pentru prima dată, la locuința lui Ș.A., zis „R.", unde, împreună cu victima, au consumat bere cu alcool din două sticle de plastic, într-un interval de aproximativ 2 ore. La un moment dat, inculpatul i-a solicitat lui Ș.A. explicații cu privire la comportamentul său față de prietena inculpatului, având în vedere că acesta din urmă nu suspecta ca între martora L.C. și victimă să existe relații intime. Inculpatul susține că răspunsul victimei, de o manieră ironică, urmat de proferarea de injurii de către aceasta, i-a provocat în mod spontan o stare de nervozitate, determinându-l să ia un profil metalic în formă paralelipipedică (țeava pătrată de 30x30 mm cu lungimea de 1.150 mm), care se afla rezemat de peretele situat în partea dreaptă a ușii de la intrarea în locuință, cu care i-a aplicat mai multe lovituri victimei Ș.A. în regiunea capului (trei lovituri conform declarațiilor autorului faptei), intensitatea deosebită a loviturilor provocându-i leziuni incompatibile cu viața, decesul survenind instantaneu. După săvârșirea faptei, T.I.V. a afirmat că a lăsat profilul metalic în același loc de unde l-a luat, după care a părăsit locuința victimei, îndreptându-se spre locuința martorelor L.C., respectiv D.C., cărora le-a relatat cele întâmplate, comunicându-le expres faptul că l-a ucis pe numitul Ș.A.. Ulterior, s-a deplasat la domiciliu, unde și-a schimbat tricoul, fără mâneci, de culoare albastră, pe care l-a purtat la momentul săvârșirii faptei și care conținea urme de sânge. La scurt timp, a fost depistat de către organele de poliție, context în care a recunoscut săvârșirea faptei.

Cu ocazia investigării tehnico-științifice a locului faptei, în interiorul încăperii-anexă din mun. Turda, a fost identificat cadavrul numitului Ș.A., în condițiile expuse în cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului (fila 1 dos.). Rezemat pe peretele din partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, a fost descoperit un profil metalic de culoare albastră, formă paralelipipedică (țeava pătrată) cu dimensiunile 30x30 mm, în lungime de 1150 mm., conținând urme de substanță brun-roșcată, precum și fire de păr. Totodată, pe chiuveta situată în partea dreaptă a ușii de acces în încăpere, a fost identificată, fixată și prelevată o urmă papilară aparținând regiunilor digito-palmare și hipotenare ale palmei de la mâna stângă a inculpatului T.I.V., așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică din 09 octombrie 2013 (filele 1 18-124 dos.).

În urma informațiilor furnizate de către inculpat, organele de poliție au ridicat de la domiciliul acestuia un tricou de culoare albastră, fără mâneci, inscripționat „Sport", având urme de substanță brun-roșcată, purtat de inculpat la momentul săvârșirii omorului, potrivit propriilor declarații, aspect relatat și de martorul B.S., care a confirmat împrejurarea purtării tricoului de către inculpat în ziua comiterii omorului. Totodată, a fost identificat un tricou de culoare roșie purtând urme de substanță brun-roșcată, în contextul în care inculpatul a afirmat că a fost implicat într-o altercație fizică, cu două-trei zile anterior datei săvârșirii faptei, fiind lovit de către un cunoscut cu o bâtă de lemn atât în regiunea arcadei drepte, cât și a spatelui. Leziunile suferite în aceste împrejurări au fost evidențiate atât prin planșele fotografice realizate la momentul depistării sale de către Serviciul Criminalistic din cadrul I.P.J. Cluj, cât și prin raportul de constatare medico-legală din 02 septembrie 2013 întocmit de L.M.L. Cluj-Napoca, prin care se precizează că acestea pot data din 18 august 2013 (filele 91-92,109-110 dos.).

Conform raportului de constatare medico-legală din 30 septembrie 2013, moartea victimei Ș.A. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei, contuziei și dilacerării meningo - cerebrale cu fractura calotei și bazei craniului. Leziunile tanato generatoare, localizate la nivelul craniului și conținutului său, s-au putut produce prin lovire activă cu un corp dur alungit, cu profil pătrat. între leziunile produse și deces există legătură de cauzalitate, moartea putând data din 21 august 2013 (filele 03-36 dos. u.p.).

Raportat la circumstanțele săvârșirii faptei descrise mai sus, în cauză s-a dispus, prin ordonanță, expertizarea psihiatrică a inculpatului T.I.V., astfel că, prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 2013 întocmit de către I.N.M.L Mina Minovici, s-a stabilit că acesta are discernământul diminuat în raport cu fapta săvârșită, prezentând retard mental ușor, instabilitate psihoemoțională și valori accentuate pentru tendințele impulsive. Comisia de expertiză medico-legală psihiatrică a recomandat măsuri conform art. 113 C. pen. anterior.

Față de cele arătate anterior, s-a apreciat că există dovezi suficiente în sprijinul vinovăției inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de omor în forma prev. de art. 174 alin. (1). C. pen. anterior, inculpatul fiind trimis în judecată.

Având în vedere împrejurarea că inculpatul a recunoscut în fața judecătorului, în totalitate, săvârșirea faptei, astfel cum aceasta a fost descrisă în actul de sesizare, judecata urmând a avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care inculpatul a declarat că și le însușește, instanța a admis cererea acestuia de a fi judecat conform dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior, reținând că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului T.I.V. care, la data de 21 august 2013, în jurul orei 15:30, aflându-se în locuința victimei Ș.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, i-a aplicat în mod repetat lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior.

La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a luat în considerare limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a C. pen., limite reduse cu o treime, potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, gradul de pericol social al faptei comise, deosebit de ridicat, în principal din perspectiva împrejurărilor concrete în care inculpatul a acționat, deoarece, pe fondul unui conflict spontan, cu deosebită violență, acesta a suprimat viața victimei Ș.A.

S-a considerat, din această perspectivă, că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, mai ales că acesta are antecedente penale care, deși nu atrag starea de recidivă, nu au putut fi pierdute din vedere în procesul individualizării judiciare a pedepsei, atâta timp cât a dat dovadă de perseverență infracțională, fiind condamnat în mod repetat în timpul minorității pentru infracțiuni de furt, violare de domiciliu, lipsire de libertate și tâlhărie.

Având în vedere solicitarea inculpatului de a fi judecat în procedura simplificată, limitele de pedeapsă prevăzute de lege au fost reduse cu o treime, conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. anterior, context în care instanța a aplicat acestuia pedeapsa de 12 (doisprezece) ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. anterior pe o perioadă de 5 ani de la data terminării executării pedepsei, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. anterior, cu aplic, art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul T.I.V., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.

În ședința publică din data de 16 decembrie 2013, prin apărător din oficiu, inculpatul a solicitat admiterea apelului și reducerea pedepsei, apreciind că pedeapsa de 12 ani închisoare este excesiv de mare, în condițiile în care s-a făcut aplicarea diaspozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. anterior.

S-a arătat că inculpatul a comis fapta într-o situație excepțională, fiind provocat de victimă, care a adus jignirii concubinei acestuia, considerându-se că, alături de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. anterior, pot fi reținute și circumstanțe atenuante. S-a invocat starea de sănătate precară a inculpatului și faptul că nu există constituire de parte civilă, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, a anunțat imediat organele judiciare, a colaborat cu acestea, provine dintr-un mediu precar, iar în regim penitenciar posibilitățile de tratament pentru afecțiunile de care suferă inculpatul sunt minime.

Prin Decizia penală nr. 248/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.I.V., aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 495/D din 14 noiembrie 2013 a Tribunalului Cluj.

A fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului.

S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv, începând cu data de 22 august 2013 și până în prezent.

S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat O.I.

A fost obligat apelantul să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art. 378 C. proc. pen. anterior, Curtea de Apel Cluj a constatat că apelul nu este fondat.

Astfel, s-a constatat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, susținută de probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale.

A rezultat din ansamblul probator că, la data de 21 august 2013, în jurul orei 15

30

, aflându-se în locuința victimei Ș.A., situată în mun. Turda, jud. Cluj, pe fondul unui conflict spontan cu aceasta, inculpatul apelant T.I.V. i-a aplicat în mod repetat lovituri în zona capului, folosind un profil metalic, cauzându-i astfel decesul.

S-a reținut că analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și al vinovăției inculpatului apelant în comiterea acesteia, vinovăție recunoscută, de altfel, de către inculpat, care a solicitat să fie judecat în procedura reglementată de art. 320

1

C. proc. pen. anterior, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.

S-a constatat că prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen. anterior. Astfel, potrivit textului menționat, pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

A fost avut în vedere că prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni trebuie privită în sens larg, respectiv descurajarea și a altor persoane în săvârșirea de noi infracțiuni și nu doar a inculpatului, or, un astfel de scop - prevenția generală în săvârșirea de noi infracțiuni - nu poate fi atins dacă pentru fapte deosebit de grave, îndreptate împotriva vieții persoanelor, s-ar aplica pedepse modice.

S-a mai reținut că individualizarea pedepsei are ca scop determinarea aplicării unei pedepse juste, corecte, atât sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate, cât și din punctul de vedere al nevoii de reeducare a inculpatului. în această manieră, sancțiunea justă realizează și scopul pedepsei, cel de prevenție generală și specială.

Totodată, a fost avut în vedere că analiza criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. anterior este obligatorie și trebuie făcută cumulativ, iar instanța de fond s-a conformat acestor cerințe.

S-a reținut că primele două criterii - dispozițiile părții generale a C. pen. și limitele de pedeapsă fixate în partea specială a acestuia - vizează, legalitatea operațiunilor de individualizare judiciară, iar celelalte criterii, și anume gravitatea faptei săvârșite, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, vizează temeinicia acestor operațiuni, toate aceste criterii având ca scop aplicarea unor pedepse juste, echitabile, atât pentru inculpat, cât și pentru societate.

Astfel, s-a constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că fapta comisă de inculpat prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, în principal din perspectiva împrejurărilor concrete în care acesta a acționat, deoarece, pe fondul unui conflict spontan, cu deosebită violență, a suprimat viața victimei Ș.A.

De asemenea, în mod just s-a considerat că nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională, continuând să comită fapte caracterizate prin violență, cu toate că a fost condamnat în mod repetat în timpul minorității pentru infracțiuni de furt, violare de domiciliu, lipsire de libertate și tâlhărie.

S-a remarcat că starea de sănătate a inculpatului a fost avută în vedere de prima instanță, care a dispus luarea față de acesta a măsurii de siguranță a obligării la tratament medical până la însănătoșire, conform art. 113 C. pen. anterior.

În cazul concret, s-a apreciat că nu se impune reconsiderarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului apelant T.I.V., în sensul diminuării acestuia, deoarece ar fi afectat justul echilibru dintre gravitatea faptei și pedeapsa aplicată.

Pentru considerentele prezentate, constatându-se că hotărârea atacată este legală și temeinică, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, apelul declarat de inculpatul T.I.V. a fost respins, ca nefondat.

În baza art. 383 alin. (1)

1

, art. 350 C. proc. pen. anterior, a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului, față de împrejurarea că temeiurile care au determinat arestarea acestuia subzistă, în cauză fiind stabilită vinovăția inculpatului pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și fiind pronunțată o hotărâre de condamnare. Totodată, s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestului preventiv, începând cu data de 22 august 2013, la zi.

Împotriva deciziei penale anterior menționate, a declarat recurs inculpatul T.I.V., calea de atac fiind fundamentată pe cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior.

Prin prisma cazului de casare invocat, s-a solicitat admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate inculpatului, având în vedere circumstanțele personale ale acestuia.

În ceea ce privește legea penală mai favorabilă, apărarea a considerat că legea veche ar fi mai blândă pentru recurentul inculpat.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul recurentului inculpat și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, recursurile în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii noi, declarate împotriva hotărârilor care au fost supuse apelului potrivit legii vechi, rămân în competența aceleiași instanțe și se judecă potrivit dispozițiilor legii vechi privitoare la recurs.

Astfel, Înalta Curte, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. anterior, constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior - caz de casare pe care recurentul inculpat T.I.V. și-a fundamentat calea de atac - pot fi invocate când se constată că hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare legii sau că instanțele au făcut o greșită aplicare a legii.

În ambele ipoteze, legiuitorul are în vedere o eroare de drept și nu una de fapt, ultima putând fi invocată doar în calea de atac a apelului, când instanța de control judiciar are obligația de a examina cauza dedusă judecății sub toate aspectele de fapt și de drept.

Prin hotărâre „contrară legii" se înțelege acea hotărâre prin care instanța dă o dispoziție interzisă de lege ori omite să se pronunțe cu privire la o dispoziție la care legea o obligă în mod imperativ.

A doua variantă a acestui caz de casare - prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii - se referă la toate celelalte situații în care instanța a comis o eroare de drept, în afara celor limitativ prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen. anterior și are în vedere dispozițiile legale care privesc infracțiunea, pedeapsa și răspunderea penală.

Examinând criticile formulate în prezenta cauză, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 172 C. proc. pen. anterior, recurentul inculpat solicitând, în esență, redozarea pedepsei, or reaprecierea acesteia nu mai poate fi realizată de către instanța de recurs, în condițiile în care, prin dispozițiile art. 1 pct. 15 din Legea nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. anterior - care permitea o astfel de analiză a fost modificat, fiind eliminată teza I a textului (potrivit căreia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.).

Prin urmare, cum nu au fost încălcate dispoziții legale privind infracțiunea săvârșită, pedeapsa aplicată și răspunderea penală, Înalta Curte constată că instanțele anterioare au aplicat în mod corect legea, neputându-se reține o greșită aplicare a acesteia.

Sub aspectul legii penale aplicabile în prezenta cauză, Înalta Curte constată că aceasta este legea veche, nefîind identificate elemente care să determine reformarea hotărârilor instanțelor anterioare din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 5 C. pen.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen. anterior, se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și a arestării preventive de la 22 august 2013 la 12 mai 2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include și onorariul cuvenit pentru apărarea din oficiu, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.l.V. împotriva Deciziei penale nr. 248/A din 16 decembrie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 22 august 2013 la 12 mai 2014.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2014.