ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2718/2008

Ședința publică de la 3 octombrie 2008

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie

2005 reclamanta SC I.I. SRL cu sediul în Caraș-Severin a solicitat ca în

contradictoriu cu SC G.S. SA și SC D.S. SA Buzău să se constate că este

proprietara îmbunătățirilor efectuate la modulele ofertate de către SC D.S. SA

Buzău și care sunt grupate în modulele I + XI și XI. 1 la masa credală a SC G.S.

SA; să se constate că este îndreptățită să primească de la cumpărătorul SC D.S.

SA Buzău, contravaloarea acestor îmbunătățiri, ce urmează să fie dedusă din

prețul de vânzare negociat.

Tribunalul Caraș-Severin, prin

sentința civilă nr. 792 din 20 septembrie 2005 pronunțată de judecătorul sindic,

a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Caraș-Severin.

Recursul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 2.252 din 7

decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios

administrativ.

Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că

potrivit art. 6 din legea nr. 64/1995 republicată, numai procedurile prevăzute

de această lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența

exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului

și sunt exercitate de un judecător sindic desemnat de președintele

tribunalului, în condițiile art. 9 din același act normativ.

Acțiunea reclamantei în raport de

obiectul acesteia nu se încadrează în procedurile prevăzute de legea specială

menționată, chiar dacă vizează bunuri cu privire la care au fost incidente

aceste proceduri.

Cauza a fost reînregistrată la

Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 938/2006 care prin sentința civilă nr. 2066

din 5 iulie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamantă.

Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială, prin decizia civilă nr. 43 din 22 februarie 2007, a respins apelul

declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond.

S-a reținut în considerentele

hotărârii că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în constatare

formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ.,

întrucât aceasta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului său. Că și

judecătorul sindic s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 538 din 14 iunie 2005

în sensul că reclamanta poate obține contravaloarea investițiilor doar de la

chiriași sau cumpărătorii activelor la care s-a investit și nu prin înscrierea

la tabelul creanțelor.

Împotriva acestei decizii reclamanta

SC I.I. SRL cu sediul în Timișoara a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea în tot a

ambelor hotărâri și pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost

precizată.

A susținut recurenta că acțiunea în

constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., i-a fost respinsă

întrucât are calea acțiunii în realizarea dreptului, deși la dosar existau

elemente care au făcut imposibilă realizarea dreptului respectiv, anularea

contractului de închiriere, refuzul judecătorului sindic de înscriere la masa

credală cu suma reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului și îndrumarea dată

privind recuperarea sumei de la SC D.S. SA Buzău, cumpărătorul bunului, care a

achitat lichidatorului SC G.S. SA și contravaloarea investițiilor, și cu care

nu are nici un raport juridic.

Recurenta a precizat că în acest mod

instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în

sensul că a interpretat greșit actele deduse judecății și nu a luat act în

considerare înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, iar decizia a

fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii.

Referitor la fondul litigiului s-a

susținut că a făcut dovada efectuării investițiilor în baza contractului de

închiriere cu acordul pârâtei, deci se impunea constatarea unei „stări de

drept”, respectiv a dreptului de proprietate asupra acestora.

Acțiunea în constatare era admisibilă

întrucât nu avea relații contractuale cu SC D.S. SA Buzău (cumpărătoarea

bunurilor) și deci nu putea promova o acțiune în realizarea dreptului cât timp

acesta nu era anterior constatat printr-o hotărâre judecătorească.

Recursul reclamantei nu este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 111 C.

proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea

existenței sau inexistenței unui drept.

Cererea nu poate fi primită dacă

partea poate cerere realizarea dreptului”.

Din aceste prevederi legale rezultă că

acțiunea în constatare are caracter subsidiar în raport cu acțiunea de drept

comun, care rămâne acțiunea în realizarea dreptului.

În speță, recurenta a solicitat prin

cererea formulată la 4 iulie 2005 să se constate în contradictoriu cu

intimatele SC G.S. SA prin lichidator judiciar și SC D.S. SA Buzău că este

proprietara îmbunătățirilor efectuate la modulele ofertate de SC D.S. SA Buzău,

care sunt grupate în modulele I+XI.2 și XI.1 la masa credală a SC G.S. SA și

este îndreptățită să le primească de la cumpărătorul SC D.S. SA Buzău, acestea

fiind deduse din prețul de vânzare negociat.

S-a invocat ca temei juridic

dispozițiile art. 111 C. proc. civ., 1421 alin. (1) și art. 969 C. civ. și în

acest sens s-a depus contractul de închiriere nr. 743 din 25 iunie 2003 și

anexa nr. 1 la acest contract încheiat de recurentă în calitate de locatar și

intimata SC G.S. SA în calitate de locator.

La capitolul VI intitulat „Drepturile

și obligațiile locatarului” s-a prevăzut la lit. i) că „îmbunătățirile

realizate de locator rămân în proprietatea acestuia”, iar la lit. i) că „în

cazul în care activele se vând de către terțe persoane, prețul îmbunătățirilor

va fi adăugat la prețul de vânzare și plătit de terțul cumpărător locatarului,

(proprietar al acestor îmbunătățiri) la semnarea contractului de

vânzare-cumpărare, cu luarea în calcul a uzurii existentă la data vânzării.

Față de clauza stipulată în contractul

de închiriere, rezultă că recurentei reclamante i s-a recunoscut dreptul asupra

acestor îmbunătățiri, și deci aceasta nu poate pe calea acțiunii dedusă

judecății întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., să pretindă

consfințirea aceluiași drept, având la îndemână acțiunea în realizarea

acestuia.

Pe de altă parte prin sentința civilă nr.

538/ JS din 14 iunie 2005 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului

Caraș-Severin recurentei i s-a respins cererea privind înscrierea la tabelul

creanțelor debitoarei SC G.S. SA aflată în faliment și s-a reținut că aceasta

are dreptul să-și recupereze contravaloarea acestor investiții de la chiriașii

sau cumpărătorii activelor, dar nu în cadrul procedurii speciale reglementată

de Legea nr. 64/1995.

S-a reținut, totodată, că recurenta nu

a depus la dosar documente din care să rezulte că îmbunătățirile au fost

efectuate cu acordul locatorului, SC G.S. SA.

Așa fiind, sub acest aspect, este fără

relevanță faptul că recurenta a înțeles să se judece numai cu intimata SC G.S. SA,

societate aflată în faliment, și să renunțe la intimata SC D.S. SA,

cumpărătoarea bunurilor obiect al litigiului dedus judecății.

Mai mult decât atât, recurenta a depus

la dosar un proiect de tranzacție încheiat între aceasta și intimata SC D.S.

SA, cumpărătoarea bunurilor ce au constituit obiect al contractului de

închiriere privind stingerea litigiilor dintre cele două societăți, dar care nu

s-a finalizat.

Având în vedere că acțiunea în

constatare a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța nu putea să examineze

criticile privind fondul litigiului referitoare la efectuarea acestor investiții

cu acordul pârâtei.

Așa fiind, în mod corect instanța de

apel a reținut că reclamanta nu este îndreptățită să promoveze o acțiune în

constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și sub acest

aspect vor fi respinse criticile invocate de recurentă întemeiate pe dispozițiile

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, urmează ca

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat,

recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC I.I. SRL Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 43 din 22

februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 octombrie 2008.