ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2718/2008

Ședința publică de la 3 octombrie 2008 Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 4 iulie 2005 reclamanta SC I.I. SRL cu sediul în Caraș-Severin a solicitat ca în contradictoriu cu SC G.S. SA și SC D.S. SA Buzău să se constate că este proprietara îmbunătățirilor efectuate la modulele ofertate de către SC D.S. SA Buzău și care sunt grupate în modulele I + XI și XI. 1 la masa credală a SC G.S. SA; să se constate că este îndreptățită să primească de la cumpărătorul SC D.S. SA Buzău, contravaloarea acestor îmbunătățiri, ce urmează să fie dedusă din prețul de vânzare negociat. Tribunalul Caraș-Severin, prin sentința civilă nr. 792 din 20 septembrie 2005 pronunțată de judecătorul sindic, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Caraș-Severin.

Recursul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 2.252 din 7 decembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că potrivit art. 6 din legea nr. 64/1995 republicată, numai procedurile prevăzute de această lege, cu excepția recursului prevăzut la art. 8, sunt de competența exclusivă a tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul debitorului și sunt exercitate de un judecător sindic desemnat de președintele tribunalului, în condițiile art. 9 din același act normativ. Acțiunea reclamantei în raport de obiectul acesteia nu se încadrează în procedurile prevăzute de legea specială menționată, chiar dacă vizează bunuri cu privire la care au fost incidente aceste proceduri.

Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Caraș-Severin sub nr. 938/2006 care prin sentința civilă nr. 2066 din 5 iulie 2006 a respins acțiunea formulată de reclamantă. Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, prin decizia civilă nr. 43 din 22 februarie 2007, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond. S-a reținut în considerentele hotărârii că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea în constatare formulată de reclamantă și întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., întrucât aceasta are la îndemână acțiunea în realizarea dreptului său. Că și judecătorul sindic s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 538 din 14 iunie 2005 în sensul că reclamanta poate obține contravaloarea investițiilor doar de la chiriași sau cumpărătorii activelor la care s-a investit și nu prin înscrierea la tabelul creanțelor.

Împotriva acestei decizii reclamanta SC I.I. SRL cu sediul în Timișoara a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea, modificarea în tot a ambelor hotărâri și pe fondul cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată. A susținut recurenta că acțiunea în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ., i-a fost respinsă întrucât are calea acțiunii în realizarea dreptului, deși la dosar existau elemente care au făcut imposibilă realizarea dreptului respectiv, anularea contractului de închiriere, refuzul judecătorului sindic de înscriere la masa credală cu suma reprezentând îmbunătățirile aduse imobilului și îndrumarea dată privind recuperarea sumei de la SC D.S.

SA Buzău, cumpărătorul bunului, care a achitat lichidatorului SC G.S. SA și contravaloarea investițiilor, și cu care nu are nici un raport juridic. Recurenta a precizat că în acest mod instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., în sensul că a interpretat greșit actele deduse judecății și nu a luat act în considerare înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora, iar decizia a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. Referitor la fondul litigiului s-a susținut că a făcut dovada efectuării investițiilor în baza contractului de închiriere cu acordul pârâtei, deci se impunea constatarea unei „stări de drept”, respectiv a dreptului de proprietate asupra acestora.

Acțiunea în constatare era admisibilă întrucât nu avea relații contractuale cu SC D.S. SA Buzău (cumpărătoarea bunurilor) și deci nu putea promova o acțiune în realizarea dreptului cât timp acesta nu era anterior constatat printr-o hotărâre judecătorească. Recursul reclamantei nu este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 111 C. proc. civ., „partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cerere realizarea dreptului”. Din aceste prevederi legale rezultă că acțiunea în constatare are caracter subsidiar în raport cu acțiunea de drept comun, care rămâne acțiunea în realizarea dreptului. În speță, recurenta a solicitat prin cererea formulată la 4 iulie 2005 să se constate în contradictoriu cu intimatele SC G.S.

SA prin lichidator judiciar și SC D.S. SA Buzău că este proprietara îmbunătățirilor efectuate la modulele ofertate de SC D.S. SA Buzău, care sunt grupate în modulele I+XI.2 și XI.1 la masa credală a SC G.S. SA și este îndreptățită să le primească de la cumpărătorul SC D.S. SA Buzău, acestea fiind deduse din prețul de vânzare negociat. S-a invocat ca temei juridic dispozițiile art. 111 C. proc. civ., 1421 alin. (1) și art. 969 C. civ. și în acest sens s-a depus contractul de închiriere nr. 743 din 25 iunie 2003 și anexa nr. 1 la acest contract încheiat de recurentă în calitate de locatar și intimata SC G.S. SA în calitate de locator.

La capitolul VI intitulat „Drepturile și obligațiile locatarului” s-a prevăzut la lit. i) că „îmbunătățirile realizate de locator rămân în proprietatea acestuia”, iar la lit. i) că „în cazul în care activele se vând de către terțe persoane, prețul îmbunătățirilor va fi adăugat la prețul de vânzare și plătit de terțul cumpărător locatarului, (proprietar al acestor îmbunătățiri) la semnarea contractului de vânzare-cumpărare, cu luarea în calcul a uzurii existentă la data vânzării. Față de clauza stipulată în contractul de închiriere, rezultă că recurentei reclamante i s-a recunoscut dreptul asupra acestor îmbunătățiri, și deci aceasta nu poate pe calea acțiunii dedusă judecății întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc.

civ., să pretindă consfințirea aceluiași drept, având la îndemână acțiunea în realizarea acestuia. Pe de altă parte prin sentința civilă nr. 538/ JS din 14 iunie 2005 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Caraș-Severin recurentei i s-a respins cererea privind înscrierea la tabelul creanțelor debitoarei SC G.S. SA aflată în faliment și s-a reținut că aceasta are dreptul să-și recupereze contravaloarea acestor investiții de la chiriașii sau cumpărătorii activelor, dar nu în cadrul procedurii speciale reglementată de Legea nr. 64/1995. S-a reținut, totodată, că recurenta nu a depus la dosar documente din care să rezulte că îmbunătățirile au fost efectuate cu acordul locatorului, SC G.S.

SA. Așa fiind, sub acest aspect, este fără relevanță faptul că recurenta a înțeles să se judece numai cu intimata SC G.S. SA, societate aflată în faliment, și să renunțe la intimata SC D.S. SA, cumpărătoarea bunurilor obiect al litigiului dedus judecății. Mai mult decât atât, recurenta a depus la dosar un proiect de tranzacție încheiat între aceasta și intimata SC D.S. SA, cumpărătoarea bunurilor ce au constituit obiect al contractului de închiriere privind stingerea litigiilor dintre cele două societăți, dar care nu s-a finalizat. Având în vedere că acțiunea în constatare a fost respinsă ca inadmisibilă, instanța nu putea să examineze criticile privind fondul litigiului referitoare la efectuarea acestor investiții cu acordul pârâtei.

Așa fiind, în mod corect instanța de apel a reținut că reclamanta nu este îndreptățită să promoveze o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art. 111 C. proc. civ. și sub acest aspect vor fi respinse criticile invocate de recurentă întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Pentru aceste considerente, urmează ca potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.I. SRL Timișoara, împotriva deciziei civile nr. 43 din 22 februarie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2008.