ÎCCJ, decizie (scj.ro #119899)

Amânarea aplicării pedepsei.

Non reformatio in pejus

Cuprins pe materii:

Drept penal. Partea generală. Pedepsele. Individualizarea pedepselor

Indice alfabetic:

Drept penal. Drept procesual penal

-

amânarea aplicării pedepsei

-

non reformatio in pejus

C. pen.,

art. 83

non reformatio in pejus

.

I.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 17/A din 19 ianuarie 2015

Prin sentința nr. 92 din 6 mai 2014 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori, s-a dispus, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 C. pen., condamnarea inculpatului P.D., ofițer de poliție judiciară, la 6 luni închisoare.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 ani calculat de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

A stabilit că, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va comunica datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) C. pen. Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

A atras inculpatului atenția asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei prevăzute în art. 88 C. pen.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Inculpatul avea calitatea de ofițer de poliție judiciară cu gradul profesional de comisar șef de poliție și își desfășura activitatea în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sibiu.

În seara zilei de 7 decembrie 2012, inculpatul s-a aflat în vizită la locuința unui prieten, unde a consumat băuturi alcoolice. A plecat de la locuința prietenului său conducând autoturismul proprietate personală, după care, în jurul orelor 22:55, în timp ce circula pe strada L. din Municipiul Sibiu, într-o curbă la dreapta, a pierdut controlul autoturismului, a pătruns pe contrasens și a lovit un autoturism condus de taximetristul R.I., în mod regulamentar. În urma coliziunii, numitul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Ambii conducători auto au fost testați cu aparatul etilotest, rezultând o alcoolemie de 0,0 g la litru alcool pur în aerul expirat în cazul numitului R.I. și de 0,79 g la litru alcool pur în aerul expirat în cazul inculpatului P.D.

Ambii conducători au fost conduși la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu, unde la orele 1:05 și 2:05 le-au fost recoltate câte două probe de sânge.

Rezultatul alcoolemiei a fost de 0,00 g la mie în cazul numitului R.I.

Inculpatul P.D. a avut o alcoolemie de 2,45 g la mie la proba de la ora 1,05 și de 2,30 g la mie la proba de la ora 2:05, așa cum rezultă din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 10 decembrie 2012, întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu.

Inculpatul P.D. a contestat rezultatul alcoolemiei, apreciind că aceasta este prea mare în raport cu cantitatea de alcool consumată și a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei.

Din raportul de expertiză medico-legală din data de 22 aprilie 2013 întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca a rezultat că, prin calculul retroactiv efectuat pe baza valorilor alcoolemiilor stabilite la analiză, la care s-a ținut cont de faza toxico-cinetică a alcoolului în organism, de alcoolemia teoretică rezultată din consumul de alcool declarat de inculpat, precum și de intervalul de timp scurs între evenimentul rutier și prima recoltare de sânge, se indică pentru ora evenimentului rutier o alcoolemie a inculpatului P.D. mai mare decât 0,80 g la mie, cu o valoare teoretică apropiată de 1,50 g la mie, valoare care este consecința unui consum de alcool mai mare decât cel declarat de acesta.

Inculpatul a contestat concluziile raportului de expertiză medico-legală pentru calculul retroactiv al alcoolemiei întocmit de Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca și a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale pentru calculul retroactiv al alcoolemiei la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București.

Raportul de expertiză medico-legală din data de 1 iulie 2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București a concluzionat că în data de 7 decembrie 2012 la ora 22:55 - data și ora producerii evenimentului rutier, inculpatul P.D. a avut o alcoolemie teoretică în creștere de circa 1,35 g la mie.

În urma impactului dintre cele două autoturisme, numitul R.I., conducătorul autoturismului, a suferit o fractură la genunchiul stâng, fiind internat în spital, iar numita D.D., pasageră în taximetru, a suferit o contuzie Ia umărul stâng și la stern, însă nu a fost internată.

Din declarația numitului R.I. a rezultat că s-a împăcat cu inculpatul P.D., că nu mai are nicio pretenție față de acesta și nu înțelege să formuleze plângere penală împotriva acestuia pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute în art. 184 alin. (1) și (3) C. pen. anterior.

Inculpatul a fost audiat în cursul judecății, ocazie cu care a recunoscut că a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul proprietate personală pe drumurile publice. A făcut anumite precizări legate de intervalul în care a consumat alcool și a arătat că în cazul expertizelor efectuate s-au consemnat greșit anumite date topometrice.

În cursul judecății, la cererea inculpatului, instanța a solicitat date suplimentare cu privire la procedura testării inculpatului cu aparatul etilotest și a recoltării probelor de sânge.

Instanța de fond a concluzionat că mijloacele de probă cu înscrisuri reprezentând: drager alcotest printer, procese-verbale de prelevare și buletinul de analiză toxicologică a alcoolemiei au fost întocmite cu respectarea legii.

În cauză s-au mai administrat și următoarele probe: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșe fotografice, buletin de examinare clinică, declarațiile martorilor R.I., D.D., B.A. și M.A. În faza de judecată au fost reaudiați martorii R.I. și D.D.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond a declarat apel inculpatul P.D.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând apelul prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, constată că acesta este fondat în parte, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește fondul cauzei, din probele administrate în faza de urmărire penală și în cursul cercetării judecătorești, rezultă că în data de 7 decembrie 2012, în jurul orelor 22:55, inculpatul P.D. conducea autovehiculul proprietate personală, pe strada L. din Municipiul Sibiu.

La un moment dat a pierdut controlul volanului, a pătruns pe contrasens și a lovit autoturismul condus în mod regulamentar de martorul R.I. Urmare a coliziunii dintre cele doua autoturisme, martorul R.I. a suferit o fractură la genunchiul stâng.

Imediat după accident, inculpatul P.D. a fost testat cu aparatul etilotest rezultând o alcoolemiei de 0,79 g la litru alcool pur în aerul expirat, iar în jurul orelor 1:05 a fost condus la Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu pentru recoltarea probelor de sânge.

Din buletinul de analiză toxicologică din 10 decembrie 2012 întocmit de Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu rezultă că inculpatul a avut Ia ora 1:05 o alcoolemie de 2,45, iar la ora 2:05 o alcoolemie de 2,30 g la mie.

Fiind constatată alcoolemia, s-a procedat Ia un calcul retroactiv al acesteia, stabilindu-se că Ia data și ora accidentului inculpatul avea o alcoolemie de 0,80 g la mie.

La stabilirea acesteia s-a avut în vedere consumul de alcool declarat de inculpat, precum și intervalul de timp scurs între momentul accidentului rutier și prima recoltare de sânge.

Ulterior, prin raportul de expertiză medico-legală din 1 iulie 2013 întocmit de Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, s-a stabilit că la data de 7 decembrie 2012, la ora 22:55 - ora producerii evenimentului rutier - inculpatul P.D. a avut o alcoolemie de 1,35 g la mie.

Raportat la această situație de fapt, este dincolo de orice dubiu împrejurarea că testarea inculpatului cu aparatul etilotest a fost efectuată imediat după producerea accidentului.

De asemenea, între momentul evenimentului rutier (ora 22:55) și momentul recoltării probelor de sânge (1.05/2.05) inculpatul nu a mai consumat băuturi alcoolice de natură a influența pozitiv sau negativ rezultatul final.

Respectându-se dreptul la apărare, s-a dispus efectuarea unei expertize la Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu și ulterior la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” București, stabilindu-se, în ambele situații, că alcoolemia inculpatului, la data producerii accidentului, a fost peste limita legală.

Aflându-ne în prezența unor probe științifice și în lipsa unor elemente pertinente de natură a înfrânge concluziile acestora, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că exprimă adevărul și, ca atare, principiul

in dubio pro reo

nu poate fi reținut.

Se observă, totodată, că motivele de apel invocate au fost susținute și în cursul cercetării judecătorești.

Astfel, prin adresa din 28 octombrie 2013, întocmită de Inspectoratul de Poliție al Județului Sibiu, au fost comunicate instanței copii după protocolul etilotestului marca D. semnat de inculpatul P.D. și copii ale buletinelor de calibrare ale aparatului etilotest marca D.

De asemenea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Sibiu a confirmat faptul că trusa de prelevare a probelor biologice, folosită în data de 8 decembrie 2012, prin care s-a stabilit alcoolemia inculpatului, conține toate elementele de recoltare.

În același sens, Serviciul Județean de Medicină Legală Sibiu confirmă respectarea dispozițiilor legale, determinarea alcoolemiei în vederea probațiunii judiciare făcându-se numai în laboratoarele de toxicologie din cadrul instituțiilor medico-legale, conform metodologiei elaborate de Consiliul Superior de Medicină Legală.

Ca atare, prima critică invocată de inculpatul P.D. nu poate fi însușită, prezumția de nevinovăție fiind înlăturată prin probe certe, administrate în condiții de legalitate și cu respectarea dreptului la apărare.

A doua critică este însă fondată, Înalta Curte de Casație și Justiție constatând existența unei contradicții între dispozitivul hotărârii și considerentele acesteia.

Nelegalitatea constatată nu va putea fi înlăturată în totalitate în condițiile unei căi de atac exercitată doar de inculpat (nu și de procuror), căruia nu i se poate agrava situația în propria cale de atac.

Examinând legea penală mai favorabilă în ansamblul său, astfel cum se reține și prin Decizia nr. 265 din 6 mai 2014 a Curții Constituționale, se impun următoarele observații:

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) din O. U. G. nr. 195/2002, „conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de către o persoană care are o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.”

Aceeași faptă a fost incriminată prin art. 336 alin. (1) C. pen., fiind sancționată cu închisoarea de la 1 la 5 ani sau cu amendă.

Instanța de fond a încadrat fapta în dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen. și, prin reținerea circumstanțelor atenuante din legea veche, a condamnat pe inculpat la pedeapsa închisorii sub minimul special, combinând astfel textele din două legi, ceea ce a condus la încălcarea dispozițiilor art. 5 C. pen. și implicit la stabilirea unei pedepse nelegale.

Analizând legea penală mai favorabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este legea nouă și, ca atare, dispoziția de condamnare cuprinsă în dispozitivul hotărârii este incompatibilă cu instituția amânării aplicării pedepsei spre care s-a orientat instanța de fond.

Dar, fiind exercitată calea de atac numai de inculpat, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să rețină circumstanțele atenuante în condițiile prevăzute de art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen., care ar fi permis coborârea pedepsei, astfel cum rezultă din art. 76 alin. (1) C. pen., la o treime, respectiv la 8 luni închisoare și nu la 6 luni închisoare, cum a stabilit prima instanță.

În lipsa apelului procurorului, pedeapsa nu poate fi majorată la limita minimă prevăzută de lege, respectiv la 8 luni închisoare; în caz contrar ar fi încălcat principiul

non reformatio in pejus

.

Ca atare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpatul P.D. și va desființa în parte sentința, numai în ceea ce privește reținerea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, respectiv mențiunea privind condamnarea inculpatului.

În rejudecare, în baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) și art. 5 C. pen., va stabili inculpatului pedeapsa de 6 luni închisoare care va fi amânată în condițiile prevăzute în art. 83 C. pen.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis apelul declarat de inculpatul P.D. împotriva sentinței nr. 92 din 6 mai 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția penală și pentru cauze cu minori.

A desființat în parte sentința penală atacată, numai referitor la circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 alin. (2) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior și la mențiunea privind condamnarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută în art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (2) lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. anterior, pe care le-a înlăturat și, rejudecând în aceste limite:

În baza art. 336 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. b) C. pen. și art. 5 C. pen., a stabilit inculpatului P.D. pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.