ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3762/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 425 din 21

august 2002, Tribunalul Dolj a condamnat, între alții, pe inculpatul M.B. la:

- 6 ani și 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a),

d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

din pedeapsa pe care acesta urmează să o execute, a dedus perioada arestării preventive

de la 26 octombrie 2001, la zi.

S-a luat act că partea vătămată P.F.

nu s-a constituit parte civilă.

Prin aceeași sentință, inculpatul a

fost obligat să plătească statului suma de 2.300.000 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariu de avocat cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Partea vătămată P.F. se deplasa

zilnic din comuna de domiciliu Galiciuica, în orașul Băilești unde urma

cursurile serale ale liceului și unde își are domiciliul și prietena sa G.L.

În seara zilei de 25 mai 2001, în

jurul orei 22,00, în timp ce se afla în autoturismul său, cu prietena sa și

numita A.A.C., pe str. Lt. Beeherescu, au venit inculpații M.F. (condamnat în

cauză) și M.B., aflați în stare de ebrietate, care i-a cerut părții vătămate,

în mod imperios, să-i transporte la barul J., aflat pe str. Horia, Cloșca și

Crișan.

Inițial, partea vătămată a refuzat,

pretextând că nu are benzină suficientă dar, fiind amenințat cu un cuțit de

către inculpatul M.F., a fost nevoit să accepte, astfel că cei doi inculpați

s-au urcat în mașină.

Pe drum, partea vătămată a observat

un coleg de liceu, respectiv pe numitul M.G.A., motiv pentru care a oprit mașina,

rugându-l să-l însoțească, rugăminte pe care, văzând starea de teamă în care se

afla partea vătămată, a acceptat-o, urcând în autoturism, după ce numitele G.L.

și A.A.C. au coborât.

După ce au ajuns cu mașina la barul

J., inculpații au cerut părții vătămate să-i ducă mai departe, pe str.

Poporului, astfel că acesta, timorat de amenințările inculpaților, s-a

conformat deplasându-se în direcția solicitată.

Ajungând pe str. Eroilor, partea

vătămată a refuzat să mai continue drumul, motiv pentru care a oprit

autoturismul, ocazie în care inculpatul M.F. i-a cerut să coboare.

La refuzul părții vătămate de a da

curs acestei cererii, inculpatul M.F. a scos un cuțit pe care l-a pus la gâtul

acestuia, amenințându-l că îl va omorî. În același timp, inculpatul M.B. a

coborât din mașină, a deschis portiera din partea dreaptă față și l-a scos din

mașină pe numitul M.G.A.

În aceste împrejurări, inculpatul

M.F. a împins pe partea vătămată pe scaunul din partea dreapta eliberat și s-a

urcat el la volanul autoturismului, după care i-a cerut părții vătămate să-i

dea cheile pentru a porni motorul.

Partea vătămată a refuzat,

împrejurare în care a fost lovit de inculpatul M.F., care i-a smuls cheile din

mână și a încercat să pornească autoturismul, în timp ce inculpatul M.B. o ținea

pe partea vătămată în brațe.

Nereușind să pornească autoturismul,

inculpatul M.F. a apelat din nou la partea vătămată care, fiind amenințată din

nou cu un cuțit, a fost determinată să pornească autoturismul.

Între timp, partea vătămată a reușit

să fugă din autoturism, refugiindu-se în curtea numitului R.O., căruia i-a

relatat cele întâmplate, anunțând totodată organele de poliție,

După fuga părții vătămate, cei doi

inculpați au plecat cu autoturismul pe care l-a condus inculpatul M.F., deși se

afla în stare de ebrietate și nu poseda carnet de conducere auto.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și inculpatul M.F. și M.B.

Parchetul a criticat hotărârea

primei instanțe cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților pe care le consideră prea blânde, solicitând majorarea acestora,

iar pentru inculpatul M.F., care este și recidivist, aplicarea unui spor de

pedeapsă.

Inculpații M.F. și M.B. au criticat

aceeași hotărâre cu privire la pedepsele aplicate pe care le apreciază ca fiind

prea severe, solicitând reducerea lor prin reaprecierea criteriilor de

individualizare, urmând a se ține seama într-o măsură mai mare „de faptul că

sunt tineri, au o situație materială precară și au în întreținere copii minori,

iar inculpatul M.F. și de faptul că nu are antecedente penale.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 146 din 3 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, a desființat hotărârea atacată și rejudecând cauza a

decis:

- aplicarea inculpatului M.F., în

temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. c) C. pen., un spor de pedeapsă de un

an închisoare, urmând ca în final să execute pedeapsa de 7 ani închisoare;

- majorarea pedepsei aplicată

inculpatului M.B. de la 6 ani și 6 luni închisoare, la 8 ani închisoare.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii atacate și au fost respinse, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpați, care au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

A fost menținută starea de arest a

inculpaților și s-a dedus, în continuare, timpul arestării preventive a

acestora.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a arătat că deși prima instanță a reținut o corectă situație

de fapt și a încadrat corespunzător fapta în drept, la stabilirea pedepselor

„nu a acordat semnificația corespunzătoare criteriilor de individualizare

prevăzute de art. 72 C. pen. și, pe cale de consecință, a aplicat pedepse

greșit cuantificate, care nu corespuns gravității faptelor și potențialului de

pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului”

În același sens s-a mai arătat că

„instanța de fond nu a avut în vedere că inculpatul M.F. a săvârșit un număr de

trei infracțiuni în concurs, iar inculpatul M.B. este recidivist, fiind

condamnat prin sentința penală nr. 645/1992 a Judecătoriei Băilești la pedeapsa

de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin.

(2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Împotriva deciziei pronunțată de

curtea de apel, a declarat recurs inculpatul M.B. pe care a criticat-o cu

privire la greșita individualizare a pedepsei pe care o consideră ca fiind

excesiv de severă, urmând ca prin reaprecierea criteriilor de individualizare

să fie redusă la un cuantum rezonabil.

Recursul declarat de inculpatul M.B.

este nefondat.

Din actele și lucrările de la dosar

rezultă că instanța de fond și apel au reținut o corectă situație de fapt,

confirmată de probele administrate în cauză, încadrând fapta în textele de lege

corespunzătoare, iar majorarea pedepsei aplicate inculpatului de prima instanță

și de către instanța de apel, este justificată.

Aplicând inculpatului-recurent o

pedeapsă de 8 ani închisoare, cu numai 3 ani peste limita minimă prevăzută de

textul de lege incriminator, în condițiile în care maximul de pedeapsă prevăzut

și care se putea aplica, este de 20 ani închisoare, cu posibilitatea aplicării

unui spor pentru starea de recidivă, nu se poate spune că este exagerată.

Este evident că aplicând această

pedeapsă instanța de apel a dat semnificația cuvenită atât pericolului social

al faptei comise rezultat din modul în care a fost concepută și executată, dar

și datelor ce țin de persoana inculpatului care are statutul de recidivist,

fiind respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen., dar și prevederile art.

52 C. pen.

Față de cele mai sus arătate, având

în vedere că verificând decizia atacată în raport și cu prevederile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în sensul că nu au fost identificate motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul

declarat de inculpatul M.B. este nefondat și a fi respins ca atare, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a se dispune potrivit

dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.B. împotriva deciziei penale nr. 146 din 3 aprilie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 26 octombrie 2001, la 16 septembrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 septembrie 2003.