ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2366/2012

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 452 din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și în temeiul art. 162 rap. la art. 158 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală - republicată, a recunoscut Sentința penală nr. 2261/2007 - Reg.Gen. N.7105/2007 - R.G.N.R. N.9191 din data de 5 decembrie 2007 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Santa Maria Capua Vetere, confirmată prin Sentința nr. 7434/2008 pronunțată la data de 23 octombrie 2008 de Curtea de Apel din Neapoli, secția a II-a, rămasă definitivă la data de 22 ianuarie 2010.

A fost dispusă transferarea condamnatului S.D.F. din Republica Italia într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare.

A fost interzisă condamnatului ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei dreptul de a fi ales.

A fost dedusă din pedeapsă perioada deja executată de condamnat, începând cu data de 6 iulie 2007 și până la zi.

A dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut următoarele:

Prin Rezoluția nr. 1570/11/5/2011 din data de 5 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a sesizat această instanță, în temeiul dispozițiilor art. 162 alin. (4) și art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea recunoașterii și punerii în executare a Sentinței penale nr. 2261/2007-Reg.Gen. N.7105/2007 - R.G.N.R. N.9191 din data de 5 decembrie 2007 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Santa Maria Capua Vetere, confirmată prin Sentința nr. 7434/2008 pronunțată la data de 23 octombrie 2008 de Curtea de Apel din Neapoli, Secția a II-a și rămasă definitivă la data de 22 ianuarie 2010, ca urmare a cererii înaintate de către autoritățile judiciare din Republica Italiană de transferare a condamnatului S.D.F. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 6 ani și 8 luni închisoare, astfel cum a fost stabilită în statul solicitant. Prin Sentința penală nr. 2261/2007-Reg.Gen. N.7105/2007 - R.G.N.R. N.9191 din data de 5 decembrie 2007 pronunțată de Judecătorul pentru Cercetări Preliminare din cadrul Tribunalului Ordinar din Santa Maria Capua Vetere, s-a dispus condamnarea inculpatului S.D.F. la pedeapsa de 6 ani și 8 luni închisoare și 30.000 de euro amendă pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prev. de art. 73 și art. 80 din D.P.R. n.309/1990, în fapt, reținându-se în sarcina sa că la data de 6 iulie 2007, în urma unui control efectuat de Poliția Feroviară din Aversa, a fost depistat în Gara A., având asupra sa cantitatea de 6,308 Kg substanțe stupefiante de tip heroină, destinate vânzării și care au fost sechestrate.

Această sentință a fost confirmată prin Sentința nr. 7434/2008 pronunțată la data de 23 octombrie 2008 de Curtea de Apel din Neapoli, secția a II-a și a rămas definitivă la data de 22 ianuarie 2010.

În raport cu faptele reținute Curtea a constatat că este îndeplinită condiția dublei incriminări, prevăzută de art. 143 lit. e) din Legea nr. 302/2004 republicată, precum și de art. 3 pct. 1 lit. e) din Convenția europeană asupra transferării persoanelor condamnate.

Astfel, faptele respective au corespondent în legea penală română, acestea întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Felul și durata pedepsei principale, astfel cum a fost stabilită spre executare prin hotărârea definitivă de condamnare a instanței italiene (6 ani și 8 luni închisoare), sunt compatibile cu legea penală română, conform normelor de incriminare anterior menționate, precum și celorlalte dispoziții incidente (art. 53 pct. 1 lit. b) C. pen.).

Prin declarația din data de 20 ianuarie 2011, condamnatul și-a exprimat consimțământul în vederea transferării sale într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii, precizând că îi sunt cunoscute consecințele juridice care decurg din acest consimțământ.

Curtea a concluzionat că, în privința condamnatului, sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute în art. 143 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Împotriva acestei sentințe a formulat în termen recurs condamnatul - persoană transferabilă S.D.F., solicitând admiterea recursului arătând că se impune ca recurentul-condamnat persoană transferabilă să rămână în Italia.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse, dar și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Legea nr. 302/2004, modificată, transferul unei persoane condamnate în vederea executării pedepsei poate avea loc dacă persoana condamnată este resortisant al statului de executare, hotărârea este definitivă, la data primirii cererii de transfer, condamnatul mai are de executat cel puțin 6 luni din durata pedepsei, transferul este consimțit de către persoana condamnată, faptele care au atras condamnarea constituie infracțiuni, potrivit legii statului de executare și statul de condamnare și statul de executare trebuie să se pună de acord asupra acestei transferări.

Condițiile impuse de textul de lege mai sus-menționat sunt îndeplinite.

Astfel, persoana transferabilă este cetățean român, cu domiciliul în România, hotărârea de condamnare este definitivă din data de 22 ianuarie 2010, condamnatul având de executat mai mult de 6 luni închisoare, data împlinirii pedepsei fiind în anul 2014.

Din cuprinsul cererii de recurs, condamnatul a declarat că își menține cererea de a fi transportat într-un penitenciar din România, unde dorește să-și execute pedeapsa.

Și condiția dublei incriminări este îndeplinită în cauză, fapta comisă de condamnat având corespondent în legislația română, respectiv în dispozițiile infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecință, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă împotriva Sentinței penale nr. 452 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Condamnatul - persoana transferabilă S.D.F. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana transferabilă S.D.F. împotriva Sentinței penale nr. 452 din 14 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul persoană transferabilă la plata sumei de 820 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2012.

Procesat de GGC - AA