ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2012

Asupra recursurilor penale de față; Prin sentința penală nr. 36 din data de 14 februarie 2012 a Tribunalul Brașov, în baza art. 292 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.T. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații. În baza art. 85 C. proc. pen. a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare (aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25 rap la art. 260 alin. (1) C. proc. pen., cu aplic art. 29 C. proc. pen.) prin sentința penală nr 1365 din 17 iunie 2011 pronunțate în Dosarul penal nr 17721/197/2010 al Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr 36/2012 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. proc. pen. a contopit această pedeapsă de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul G.T. execută pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare. Cu art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art. 81, 71 alin. (5) C. proc. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate. în baza art. 82 C. proc. pen. a stabilit termen de încercare 2 ani și 6 luni. A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat relativ la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. proc.

pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A.N. relativ la complicitate la infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen. A respins pretențiile părții civile SC A.R.A. SA București. A obligat pe inculpatul G.T.s să plătească statului suma de 400 lei, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov întocmit în Dosarul de urmărire penală nr. 424/P/2005 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.T. pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.

și a unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și a inculpatului S.A.N. pentru săvârșirea unei fapte de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (autor G.T.). În actul de sesizare s-au reținut următoarele: „în data de 26 mai 2010 inculpatul G.T., cu sprijinul co-inculpatului S.A.N. (ambii făcând parte din corpul agenților de poliție, cel din urmă având aviz de poliție judiciară), în afara atribuțiilor de serviciu au procedat la producerea intenționată a unor avarii autoturismului aparținând SC P.L. I.F.N. SA, utilizat de cel dintâi învinuit, ulterior acesta introducând în acest sens cerere de despăgubire înregistrată din 17 septembrie 2010 la societatea de asigurare SC A.R.A.

SA București, în aceste împrejurări sesizând inclusiv Secția nr. 5 Poliție Brașov, din 12 august 2010 susținând astfel săvârșirea în noaptea de 06/07 august 2010, a unor fapte penale de distrugere de către autori necunoscuți. Prin Polița de Avarii și Furt pentru Autovehicule Comercializate în Sistem Leasing/Credit, încheiată de SC A.R.A. SA și înregistrat la data de 10 aprilie 2007, autoturismul a fost astfel asigurat privind riscurile respective. Relevant este aspectul subliniat de asigurător prin adresa din 27 aprilie 2011, acesta precizând că „ori de câte ori dauna este urmarea producerii unui risc asigurat, despăgubirea se acordă integral fără obligarea asigurătorului/utilizatorului la plata/suportarea unei franșize și/sau reîntregirea sumei asigurate.

De asemenea, cuantumul ratelor de primă de asigurare nu se modifică." Sus-numiții G.T. și S.A.N. fac parte din corpul agenților de poliție fiind încadrați la Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, cel dintâi la Secția 1 de Poliție Brașov, iar cel din urmă la Serviciul Rutier - B.D.N.E. având inclusiv calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare. Astfel, prin prisma calităților lor profesionale, cei doi se cunosc de mai mulți ani de zile, fiind în relații relativ apropiate. În data de 26 mai 2010, pe timp de seară, cei doi inculpați G.T. și S.A.N. s-au înțeles telefonic să se întâlnească pentru că cel dintâi să-i predea autoturismul său celui din urmă. Astfel, inculpatul S., însoțit fiind de prietenul său, martorul V.V.B., s-au deplasat împreună la locuința celui dintâi învinuit, unde acesta Ie-a predat mașina ce se afla parcată în zona respectivă și cheile acesteia.

în continuare, inculpatul S. însoțit de aceeași persoană, cel dintâi fiind la volanul mașinii, au plecat cu auto respectiv revenind după aproximativ două ore, când în aceleași împrejurări, i-au restituit auto învinuitului G. În fapt, inculpații G.T. și S.A.N. au convenit anterior producerea cu intenție avariilor autoturismului respectiv în vederea realizării situației privind aplicarea prevederilor contractului de asigurare și prezentarea avariilor asigurătorului ca fiind urmarea producerii unuia dintre riscurile astfel asigurate, în scopul obținerii despăgubirilor aferente. Aceste aspecte reies inclusiv din conținutul convorbirilor telefonice și ambientale interceptate și înregistrate, ce au a fi coroborate cu ansamblul materialului probator administrat în cauză.

Astfel, în după-amiaza aceleiași zile, inculpatul G., întâlnindu-se cu numitul N.D.C. - martor în cauza penală nr. 235/P/2009 aflată în acele momente pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov - a purtat cu acesta o discuție legată de aspecte ce făceau obiectul cauzei respective, în acest context spunându-i martorului respectiv, în clar și în amănunt - astfel cum rezultă din procesul verbal de redare încheiat în acest sens, că urmează ca autoturismul său, aflat la fața locului convorbirii respective cu acea ocazie, să fie zgâriat în mod intenționat pentru fi revopsit în baza convenției de asigurare, evenimentul trebuind să pară realizarea riscului astfel asigurat, și anume un act de huliganism din partea unei persoane necunoscute: „Mâine mă duc la.

Acuma o dau astăzi. Vine și-o ia ăștia de la circulație, o duce și mi-o zgârie roată, roată. Mă duc la constatare și-o dau s-o revopsească. Și-a bătut-o C. de mine din Săcele." Mai mult, cu aceeași ocazie, inculpatul G. se arată interesat față de martorul respectiv de modalitatea practică de reparare a avariilor auto, în mod special dacă janta auto zgâriată sau crăpată ori capacul aferent se schimbă în integralitate sau doar se retușează. în același sens sunt și convorbirilor telefonice purtate de către cei doi inculpați în aceeași seară. G. și S. s-au înțeles verbal ca cel din urmă să vină în zona locuinței celui dintâi și să preia mașina de la acesta în vederea producerii avariilor respective, ceea ce s-a și întâmplat, după aproximativ două ore inculpatul S. restituind mașina astfel avariată în aceleași condiții.

Mai mult, cu aceeași ocazie, cel dintâi inculpat i-a cerut acestuia din urmă care a și acceptat verbal, ca în ziua următoare să-l însoțească în deplasarea la asigurător. De asemenea, în aceeași seară, puțin timp mai târziu, inculpatul G. purtând o discuție telefonică cu o cunoștință a sa - „L.", i-a relatat acestuia că în ziua următoare își va duce mașina „că mi-au făcut-o ăștia să mi-o vopsească^, referindu-se totodată la persoanele respective ca fiind „unul de la poliția rutieră.care-i pe radar", însoțit de „un samsar de mașini", precizând că aceștia „.au făcut-o ei de comandă cum au făcut-o.", „. .a făcut-o varză peste tot și jențile." Astfel, fiind cunoștințe relativ apropiate, atât inculpatul S. - polițist rutier, cât și martorul V.V.B.

(ascultat în cauză în această calitate fără depunerea formală a jurământului, la cererea să și în condițiile art. 85 alin. 5) C. proc. pen.) - având ca ocupație inclusiv comerțul cu mașini, au confirmat toate cele reținute mai sus, negând însă doar producerea cu intenție a avariilor respective. In acest sens, aceștia au precizat că mașina avea zgârieturi încă de la început când inculpatul G. le-a prezentat-o în acea seară, astfel că, la cererea expresă a acestuia nu au făcut decât să ducă mașina la spălătoria martorului V. pentru a o curăța în vederea reliefării avariilor respective, iar în dimineața zilei următoare toți cei trei de mai sus s-au deplasat, conform înțelegerii din seara anterioară, la sediul „firmei D." în vederea îndeplinirii formalităților de constatare a avariilor respective.

Susținerile inculpatului S. și ale martorului V. referitor la negarea aspectului privind producerea intenționată cu acea ocazie a avariilor respective, urmează a fi înlăturate ca fiind nesincere. Astfel, caracterul intenționat al producerii avariilor reiese fără echivoc inclusiv din conținutul convorbirilor ambientale și telefonice purtate de către inculpatul G. cu sus-numitul N.D.C. și așa-numitul „L." Așadar, aceste convorbiri au avut loc în aceeași zi cu faptele cercetate, fiind atât anterioare producerii avariilor respective (cele ambientale purtate cu N. în după-amiaza aceleiași zile), cât și imediat ulterior acestora (cele telefonice cu „L."). Cu ambele ocazii,inculpatul G. s-a referit la producerea activă a avariilor de către co-inculpatul S., însoțit de către martorul V., individualizându-i pe aceștia ca fiind „unul de la poliția rutieră.care-i pe radar" (S.), și respectiv „un samsar de mașini" (martorul V.).

Față de cele expuse, apar total neverosimile susținerile inculpatului S. și a martorului V. privind conducerea autoturismului cu acea ocazie exclusiv pentru curățarea acestuia în scopul declarat de evidențiere a zgârieturilor aflate anterior pe auto respectiv. Mai mult, aceste susțineri sunt contrazise inclusiv de conținutul concret al convorbirilor dintre cei doi inculpați, în mod special prin precizările acestora, precum cele purtate în timp ce auto se afla în posesia inculpatului S., în acest context inculpatul G. precizând „Măi A., și pragurile, mă!", fiind evident că sublinierea nu s-ar fi referit la acțiunea de curățare a mașinii.

De asemenea, aceleași convorbiri evidențiază caracterul fraudulos al acțiunii respective, cei doi inculpați, discutând în aceleași împrejurări și exclusiv pe subiectul respectiv într-o modalitate conspirativă, uneori chiar subliniată expres, la un moment dat inculpatul S. precizând: „A.T., te repeți și vorbești la telefon!". Activitatea de complicitate a co-inculpatului S., reținută la fapta săvârșită în calitate de autor a inculpatului G. - având în vedere tocmai caracterul intenționat al producerii avariilor - e relevată inclusiv de împărtășirea de către cel dintâi acestuia din urmă, a unor cunoștințe în domeniu asimilate prin prisma calităților sale profesionale, precum și de însoțirea acestuia în deplasarea sa în ziua imediat următoare la sediul asigurătorului în vederea îndeplinirii formalităților respective.

Cu adresa din 22 martie 2011 a Secției nr. 5 de Poliție Brașov, a fost comunicat, în copie, la solicitarea procurorului, Dosarul penal cu nr. unic 8444/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, având ca obiect fapta de distrugere sesizată de către G.T. privind autoturismul respectiv că fiind petrecută în noaptea de 06/07 august 2010. În conținutul acestuia se regăsesc consemnate și subsemnate olograf de către acesta înscrisurile denumite „Reclamație", „Declarație" și o cerere către Secția 5 de Politie - în toate acestea inculpatul susținând producerea la acea dată de către autori necunoscuți a unor avarii autoturismului. De astfel în cadrul cercetărilor efectuate a fost realizată și o procedură de cercetare la fața locului, fiind astfel constatată situația materială a autoturismului respectiv privind avariile exterioare ale acestuia.

Față de cele expuse mai sus, inculpatul G.T., prin introducerea sesizării penale respective și a declarației procesuale a acestuia, ulterior solicitând chiar o „adeverință" în acest sens susținând aceleași aspecte, a declarat organului judiciar competent o situație necorespunzătoare adevărului privind împrejurările producerii avariilor autoturismului respectiv în vederea producerii pentru sine a unor consecințe juridice, ceea ce s-a și întâmplat în fapt, învinuitul depunând „adeverința" respectivă la dosarul de daune astfel format. Cu privire la data astfel susținută ca fiind cea a producerii evenimentului asigurat se vor reține următoarele. Astfel cum reiese din declarațiile tuturor celor audiați în cauză, inclusiv a martorilor T.A.

și M.E. - lucrători în cadrul societăților respective de asigurare și de service auto, precum și din cele comunicate de către asigurător, cu ocazia deplasării învinuiților la sediul acestuia în ziua imediat următoare celei producerii avariilor - 27 mai 2010, nu s-a reușit constatarea formală a avariilor respective în vederea constituirii dosarului de daune, pe motiv că utilizatorul nu plătise la momentul respectiv „ratele" de leasing, incluzând deci cele privind asigurarea C.A.S.C.O., fiind astfel refuzată emiterea de către proprietarul locator a unei „împuterniciri" necesare în astfel de cazuri. Având în vedere acest aspect, autoturismul a rămas în incita respectivă a societății „SC D. SA" o perioadă mai lungă de timp - la data de 01 iulie 2010, autoturismul aflându-se în locația respectivă, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat în acest sens de către organul de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.G.A.

- S.J.A. Brașov, delegat în acest sens, potrivit căruia se constată inclusiv anumite aspecte privind avariile acestuia. Dat fiind că timpul scurs a fost relativ îndelungat - perioada 27 mai 2010 - 06/07 august 2010, inculpatul G. a susținut că avariile respective ar fi fost produse în noaptea de 06/07 august 2010, iar nu în seara zilei de 26 mai 2010, tocmai ca acesta să poată facă uz de prevederile contractuale privind asigurarea C.A.S.C.O., precum cele stipulate la pct. 8.3 din Condițiile comerciale generale pentru leasing financiar intern, privind obligația utilizatorului de a anunța proprietarul (Grupul Financiar P.) și asigurătorul, în scris, în termen de 48 de ore de la producerea oricărui prejudiciu cu privire la obiectul în leasing.

Procedând în acest fel și avizând astfel la data de 07 august 2010 asigurătorul SC A.R.A. SA București, așa cum se precizează expres în adresa acestuia din 23 martie 2011, deci de îndată după momentul susținut în fals că fiind data producerii evenimentului asigurat, învinuitul a creat aparența respectării stipulațiilor contractuale privind termenul de 48 de ore astfel prevăzut." Partea vătămată SC A.R.A. SA București s-a constituit parte civilă cu o sumă în cuantum de 9.923,93 lei, reprezentând despăgubirea acordată ca urmare a producerii riscului asigurat.

Inculpații au invocat nelegalitatea unor mijloace de probă astfel: - nelegalitatea interceptărilor și înregistrării imaginilor din mediul ambiental și al interceptării și înregistrării convorbirilor telefonice, activități de cercetare penală realizate în baza ordonanțelor provizorii ale procurorului din data de 26 mai 2010,ora 11,30 și ora 11,45, în cauza penală din Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov nr 235/P/2009, înainte de începerea urmăririi penale în cauza din Dosar nr 122/P/2010, care s-a realizat prin ordonanța procurorului abia în 17 martie 2011. în drept au invocat încălcarea dispozițiilor art. 262 alin. (1) C. proc. pen., încălcarea dispoz legale din cadrul Secțiunii V din cap. II, Titlul III al C. proc.

pen. (întrucât activitatea de interceptare și înregistrare a fost realizată în afara fazei de urmărire penală,singură în care se pot administra probe), Deciziile Curții Constituționale nr 962/2009 și nr. 694/2010 și minuta întâlnirii de la Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect unificarea practicii judiciare din data de 17 noiembrie 2010.Pe cale de consecință în temeiul art 64 alin. (2) C. proc. pen. au solicitat înlăturarea probei nelegale - notele de redare a transcrierilor convorbirilor telefonice invocate de acuzare nu sunt certificate de procuror,încăicându-se astfel dispoz. art 91 3 alin. (2) C. proc. pen. - deși în cauză procurorul a întocmit proces verbal de constatare a actelor premergătoare potrivit art 224 C. proc.

pen. printre mijloacele de probă nu sunt indicate și notele de transcriere și C.D.-ul conținând convorbirile telefonice invocate în acuzare. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov cu nr. 11652/62-2011. Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, cât și probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarele: Prin rezoluția procurorului din data de 17 martie 2011 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză față de inculpatul G.T. pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev.de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și a unei infracțiuni de fals în declarații, prev.de art. 292 C. pen., și a inculpatului S.A.N.

pentru săvârșirea unei fapte de complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (autor G.T.) iar ulterior prin actul de sesizare care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a celor doi inculpați. Apărarea inculpaților privind nelegalitatea probei cu interceptările audio-video prin apărători aleși pe considerentul că acestea sunt administrate în faza actelor premergătoare nu poate fi primită. La data de 28 iunie 2010 organele de cercetare penală,delegate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru audierea și redactarea convorbirilor telefonice purtate de G.T., interceptare autorizată în baza autorizației Judecătoriei Brașov nr. 180 din 2010 Interceptările audio-video din speță înregistrate și autorizate cu respectarea dispoz art. 91 1 C. proc.

pen. prevăd suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor, a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii; a consemnării și certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a acestora și a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării. Ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 91 1 C. proc. pen., a fost reglementarea condițiilor în care interceptările și înregistrările audio sau video pot deveni probe. Obiectul acestor probe - interceptări - îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe persoane. Dacă există autorizare legală pentru interceptarea convorbirilor de la unul din posturile telefonice de la care se poartă convorbirea, înregistrarea convorbirii este legală, în egală măsură relevantă față de ambele persoane care poartă dialogul.

Această apreciere este rațională, având în vedere și prevederile art. 63 C. proc. pen., care definesc în general proba. în sensul dispoziției citate, convorbirea telefonică este un element de fapt care poate servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanelor și la cunoașterea împrejurărilor. Referitor la constituționalitatea art. 91 1 C. proc. pen., Tribunalul a constatat că acest articol nu a fost declarat neconstituțional,instanță de contencios constituțional respingând excepțiile de neconstituționalitate a acestui articol prin Deciziile nr. 962/2009 și 694/2010. Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat că legalitatea interceptărilor și înregistrărilor audio sau video nu este legată de începerea urmăririi penale, ci de respectarea condițiilor prevăzute în art. 91 1 C. proc.

pen., respectiv existența unor indicii privind pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; infracțiunile să facă parte din cele enumerate la alin. (2) al articolului; să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanților care nu ar fi posibilă prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; ultima condiție fiind aceea a autorizării de către judecător.

În cauză, aceste condiții pentru interceptare șh înregistrare au fost realizate, aceasta văzând și practica C.E.D.O.-Cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr. 2), în care s-a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003 și Legea nr. 356/2006 oferă garanțiile necesare în materie de interceptare și transcriere a comunicațiilor dar și art. 4 din Recomandarea (2005) a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind „tehnicile speciale de anchetă", potrivit căruia aceste tehnici pot fi utilizate dacă există motive serioase de a crede că o infracțiune gravă a fost săvârșită ori este pregătită sau în curs de pregătire de una sau mai multe persoane anume identificate ori de o persoană sau un grup de persoane care nu a fost încă identificat.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 224 alin. (3) C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate sunt astfel de probe. împrejurarea ca unele din aceste note de transcriere aflate la dosarul de urmărire penală filele 82-125 nu sunt certificate pentru autenticitate de procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ar putea atrage eventual o nulitate relativă a probei, însă în cauză nu s-a dovedit existența unei vătămări în condițiile în care convorbirile telefonice au fost audiate nemijlocit de instanța și părți în ședința publică, fără a fi contestate.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpaților în sensul că notele de redare și C.D. conținând convorbirile telefonice detailate în actul de sesizare nu sunt enumerate în procesul verbal de constatare a actelor premergătoare întocmit de procuror potrivit art. 224 C. proc. pen. aflat la fila 8 dosarul de urmărire penală raportat la dispozițiile art. 91 3 alin. (1)-(3) C. proc. pen. care prevăd procedura întocmirii și certificării proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, dispoziții care au fost respectate în cauză, la aceste procese verbale fiind atașate notele de transcriere și C.D. -suportul care conține înregistrarea convorbirii în plic sigilat. C.E.D.O.

și Înalta Curte de Casație și Justiție au apreciat că nu este rezonabil ca o întreagă urmărire penală să se bazeze exclusiv pe interceptări telefonice, că aceste probe trebuie să se coroboreze cu alte probe pe care organul de urmărire penală este obligat să le administreze pentru a demonstra vinovăția unei persoane, pentru a nu face loc abuzului. Deși instanța a făcut demersurile necesare pentru audierea în calitate de martor a numitului N.C., în condițiile în care convorbirile telefonice dintre acesta și inculpatul G. reprezintă mijloace de probă folosite în acuzare, acest martor nu a putut fi audiat nemijlocit de instanță, din procesul-verbal de executare a mandatului de aducere rezultă că acesta a părăsit de mai mult timp România,cu destinația Germania, aflându-se la o adresă necunoscută.

Se susține în rechizitoriu că reiese fără echivoc caracterul intenționat al producerii avariilor din conținutul convorbirilor ambientale și telefonice purtate de către inculpatul G. cu numitul N.D.C. și așa-numitul „L.". Așadar, aceste convorbiri au avut loc în aceeași zi cu faptele cercetate, din conținutul acestora inculpatul G. s-ar putea referi la o eventual producere activă a avariilor de către co-inculpatul S., însoțit de către martorul V., individualizându-i pe aceștia ca fiind „unul de la poliția rutieră.care-i pe radar" (inculpatul S.), și respectiv „un samsar de mașini" (martorul V.), în timp ce auto se afla în posesia învinuitului S., în acest context G. precizând „Măi A., și pragurile, mă!"; precizând că „Mâine mă duc la.

Acuma o dau astăzi. Vine și-o ia ăștia de la circulație, o duce și mi-o zgârie roată, roată. Mă duc la constatare și-o dau s-o revopsească. Și-a bătut C. de mine. Din Săcele; aceștia „.au făcut-o ei de comandă cum au făcut-o.", „.a făcut-o varză peste tot și jențile.";,,Și nu puteam să bag mașina să mi-o revopsească integral, numai pentru că nu mi-a vopsit-o ăla cum trebuia"; „Au zis că ia ei mașina și mi-o aduce mai pe seara. Și mi-a adus-o după vreo două ore jumate, a făcut-o varza peste tot, și jențile, că era un cauciuc ciupit, că zice că se schimba și cauciucul cu geanta dacă e ciupită. La un moment dat îmi zice: tu știi că ai telescoapele varză?. Eu cred că mi-a schimbat telescoapele mă",iar interlocutorul L. îi răspunde ,,cine știe pe unde a dus-o soția (fiind vorba de soția inc G. ,numai această conducea mașina, inc.

G. neavând permis de conducere) în service". În prezența cauză interceptările și înregistrările telefonice pot releva eventuale indicii ce conturează o presupunere că inculpatul S., cu ajutorul martorului V. (care însă nu este cercetat în prezența cauza) ar fi putut provoca unele distrugeri intenționate ale autoturismului inculpatului G., probabil la cererea acestuia într-un scop prezumtiv ca inc G. să-și repare pe asigurarea C.A.S.C.O. mașina luată în leasing pe care a avariat-o intenționat,peste unele mici avarii preexistente(cauciuc ciupit,telescoape,, varză"), inducând astfel în eroare asigurătorul, însă acest mijloc de probă nu se coroborează cu nici o altă proba administrata în cauză. Astfel din declarația martorului M.E.

șef service la SC D. SA rezultă că în vara anului 2010 a venit printr-o recomandare inculpatul G. cu autoturismul negru, mașina era vandalizată, respectiv zgâriată de jur împrejur. Nu își amintește exact detaliile și nu mai știe dacă existau alte deformări, modificări,dar i-a recomandat să deschidă dosar de daune. Inculpatul G. i-a relatat că a găsit-o în parcare într-o dimineață astfel vandalizată. Nu știe unde era asigurată mașina, știe că s-a deplasat la un inspector care a deschis dosar de daună, s-a reîntors,i-a recomandat la un lucrător D. - consilier tehnic, mașina a fost băgată în service, mașina a fost reparată. A arătat că nu poate preciza dacă acea mașină a fost vandalizată cu intenție, în legătură cu deformările, nu își amintește ce deformări prezenta această mașină, a trecut mai mult timp, însă dacă a declarat la urmărire că aceasta prezenta deformări ale caroseriei atunci își menține declarațiile, probabil că așa este.

La prima întâlnire inculpatul G. a venit însoțit de un bărbat pe care nu îl cunoaște. Discuția a purtat-o cu inculpatul G. și cu acel bărbat, pe care nu I-a recunoscut în sală, probabil că poate fi și inculpatul S., care s-a prezentat. în general dacă 75% din mașină este avariată, vorbim de tablă, de tinichigerie, atunci aceasta automat intră la vopsire totală. Asigurătorul plătește, dacă există casco, vopsirea dar numai în situația pe care am arătat-o numai cu avarie de 75%,dar inspectorul care face dosarul de daună ia hotărârea. Ipotetic dacă un șofer ar avea zgâriata o mică porțiune la o portieră nu are sens ca acesta să își producă singur vandaiizarea mașinii, zgârierea ei de jur împrejur pentru ca lucrarea iese atât de bine încât sunt ușor sesizabile lucrările.

O mașină când iese de la vopsitorie are partea proaspăt vopsita mai lucioasă, însă după 3-4 spălări această diferență se pierde. Un șofer normal nu își provoacă singur deteriorarea autoturismului nici la alte componente, deoarece nu are nici un sens. De exemplu dacă își sparge un far acesta obține un far mai nou. Martorul T.A., inspector de daune la SC A. SA (inspector de daune din 1978) a arătat că în mai 2010 era de serviciu la service D. în care constată daune. își amintește că s-a prezentat inculpatul G. încercând să deschidă un dosar de daune, arătând ca mașina a fost vandalizată, fiind vorba de un autoturism în leasing pentru care nu exista împuternicire. Inculpatul a încercat atunci să contacteze proprietarul să obțină o împuternicire, însă a înțeles că a fost refuzat deoarece avea restante la ratele de leasing.

Din acest motiv nu s-a deschis dosarul. Practic inculpatul nu a întocmit acea fișă pe proprie răspundere cu privire la ce s-a întâmplat, fiind vorba de un formulat tipizat numit avizare de daune. Martorul s-a deplasat în parcare și a constatat că autoturismul era vandalizat, era vorba de zgârieturi neuniforme și nu de una singură de jur împrejur, farurile din față erau zgâriate, fiind vorba de vandalism când găsești o astfel de mașină în parcare, zgâriată de o persoană care îți vrea răul. Martorul considera că este o deosebire atunci când cineva trece de exemplu întâmplător pe lângă mașina cu un cărucior și lăsa o zgârietură, sau o altă mașină care nu parchează corespunzător și situația din speță când zgârieturile erau pe toate elementele mașinii și neuniforme.

Considera din experiență că acele avarii la mașina s-ar fi putut produce cu un obiect ascuțit și în mod intenționat, probabil de o persoană care îți vrea rău, în nici un caz în deplasare. A absolvit Facultatea A.R.E., a avut o privire fugitivă și de ansamblu asupra autoturismului, nu l-a studiat atent, deoarece nu s-a ocupat de dosar și nu poate preciza dacă acele distrugeri au fost provocate în același momentjnsă considera că acele zgârieturi nu puteau fi produse accidental, prin trecerea pe lângă un gard. Exista norme interne în materia asigurărilor în sensul că atunci când găsești o mașină vandalizată în parcare înainte de a deschide dosarul de daune este obligatorie depunerea unei reclamații în acest sens la poliție.

În speță nu a întrebat dacă exista reclamație, pentru că nu avea acea împuternicire. A lucrat la doi asigurător A. și A. Nu a aprofundat ordinul C.S.A. și nu poate preciza unde este cuprinsă dispoziția legală privind condiția prealabilă de depunere a unei plângere la poliție, dacă este vorba de legislație sau de norme interne, dar în regulamentul intern al A. există această regulă. Inculpatul G. a devenit foarte nervos proferând injurii la adresa sistemului, nu neapărat la persoana mea și și-a lăsat mașina în curtea Service-ului D. Este adevărat că ulterior la o perioadă destul de lungă de timp, o luna - doua, inculpatul G. a venit din nou la centrul de daune din U.S.C. și a cerut din nou deschiderea unui dosar de daune, însă nu m-am mai ocupat eu de caz ci un coleg de al meu, B.M.

Se întâmpla în practică ca dosarele de daune să se întocmească la câteva luni de la data accidentului mai ales dacă a existat o sesizare legală în 24 de ore. Martorul și-a exprimat opinia ca specialist ca o mașină în leasing, nouă, cu o stare de întreținere bună nu poate constitui obiectul vandalizării de către utilizator. Practic poate, dar nu are sens. Martorul a arătat ca această mașină o știa, pe inculpatul G. nu îl cunoscuse până în acel moment, a avut contact doar cu soția inculpatului pentru această mașină, care a fost minoră, avea o zgârietură la o aripă și soția inculpatului a plâns toată ziua pentru acea zgârietură. Acea mașină avea vopseaua impecabilă și nu necesită o vopsire,având vopseaua din fabrică.O vopsea în fabrica este făcută în anumite condiții de temperatură, de cuptor și este mult mai avantajos să păstrezi vopseaua din fabrică și nu să o revopsești.

Dacă ar fi deschis dosar de dauna pentru avarie accidentală, respectiv pentru o zgârietură pe o porțiune de mașină, s-ar fi vopsit folosindu-se tehnici performante și vopsele făcute pe calculator astfel că nu ar fi existat nici o diferență între partea nou vopsita și restul mașinii. Martorul N.S., audiat din oficiu de instanță,în condițiile în care acesta este interlocutorul inculpatului G. din data de 26 mai 2010, ora 19, 22 și 18, 51 transcrieri aflate la filele 85, 134-136 dosar u.p. și invocate în acuzare) a declarat că în mai 2010 îi cunoștea pe cei doi inculpați existând o relație de amiciție și fiind colegi de serviciu. A fost coleg cu inculpatul G. la B.C.C.O. în Brașov în perioada 2007-2008.

A arătat ca nici unul dintre cei doi inculpați nu are tendința de a disimula, îi apreciază ca fiind oameni la locul lor și corecți, respectă legile. Inculpatul S. avea permis de conducere, a lucrat și la Poliția Rutieră și ambii inculpați aveau autoturisme. Soția inculpatului G. conducea autoturismul și acest inculpat se îngrijea de starea mașinii sale și deși nu era conducător auto și deci nu cunoaște probleme tehnice ale mașinii, inculpatul G. avea o grijă exagerată față de starea autoturismului. Dacă soția acestuia venea cu mașina prăfuită, murdară acesta o certă și o îndemna să meargă să curețe și să lustruiască mașină,având un simț al proprietății exacerbat dar mai ales față de mașină. Nu a auzit și nici nu își amintește să fi existat un incident în care să fi fost implicat autoturismul inculpatului G. și să fi suferit avarii.

În 2010 a avut mai multe convorbiri cu inculpatul G., fiind amici și colegi se întâlneau, având același sediu, dar și în afara serviciului. În legătură cu convorbirile redate la dosar își amintește că inculpatul G. i-ar fi povestit că soția i-a schimbat cele 4 telescoape de la mașina cu altele și atunci s-a amuzat. Nu cunoaște de ce inculpatul G. trebuia să se prezinte cu mașina la T. insă a precizat că atunci când avea o convorbire cu acesta trebuia să îl lase să se descarce,întrucât perioada în care inculpatul G. a fost în divorț cu soția a fost o perioadă critică astfel încât dacă ar fi avut o problemă cu mașina este posibil să îi fi spus sau nu. Considera că este o chestie psihologică să asculți un partener care are probleme acasă cu soția, cum era cazul lui G., pentru a putea lucra cu el, astfel că, deșt nu a înțeles exact ce a vrut să îi spună la telefon, l-a lăsat să vorbească.

Nu știe despre ce vorbea atunci când afirma că au venit băieții să îl ia și că „s-au prins ăștia".Nu își amintește că inculpatul G. să îi relateze că mașina este deteriorată și nu știe de ce i-a relatat despre depozitarea mașinii la T. sau ce a vrut să spună la telefon cu expresia „nu are ce să îi mai facă decât să îi dea câteva zgârieturi în plus". Martorul V.V.B. a declarat că în acea zi a fost în compania inculpatului S., cu care este prieten de 15 ani și la un moment dat, pe la ora prânzului acesta a primit un telefon, ținea receptorul departe de ureche, deoarece persoana cu care vorbea avea un ton ridicat, nervos. Erau în apropierea Complexului O.,s-au deplasat pe o stradă din B-dul S. prima la dreapta, unde locuia inculpatul G., pe care îl știa din vedere.

în scurt timp a apărut inculpatul G. care era nervos. A observat că mașina acestuia era zgâriata în dreptul ușilor de jur împrejur/inculpatul G. afirmând că a coborât și uite cum a găsit mașina. Acea zgârietură de mașina era foarte, foarte subțire și putea fi produsă de orice obiect, chiar și de o piatră. Văzând că mașina este murdară, tatăl sau având o spălătorie auto care e în incinta unui service mare, i-a sugerat să o spele, că dacă o spală și vine vopsitorul și constată că acele zgârieturi ies prin polisare nu mai are rost să meargă la asigurări pentru 150 lei, franciza fiind mai mult. Este adevărat că a existat o discuție chiar la început între cei doi inculpați, unul dintre ei a spus că ar trebui mers la poliție înainte de a merge la asigurare.

Își amintește că mașina avea jentile zgâriate pe partea dreaptă față și spate, farul din dreaptă față avea o zgârietura ca o linie iar când s-a urcat în mașina să plece cu inculpatul S., a observat că pragul din dreptul scaunului șoferului prezenta o frecare de la tălpi, motiv pentru care a afirmat că dacă tot se face mașina, în 5 minute se fac și alea. A plecat cu mașina, inculpatul S. fiind la volan la spălătorie, au spălat mașina, a venit vopsitorul și acesta a constatat că nu are ce să facă. Din parcarea situată în fața blocului inculpatului G. și până la spălătorie pe Calea București nu s-au abătut nicăieri. Spălătoria era în aceeași curte cu Service I.A.T.S.A., iar,,M." a văzut mașina imediat ce au spălat-o și au lăsat-o în curte, el și S. rămânând permanent lângă mașină, cât a fost spălată.

S-au întors la domiciliul inculpatului G., acesta a venit jos și întrucât nu are permis de conducere l-a rugat a doua zi dimineață să îl ducă la sediul societății de asigurări la intrare în Ghimbav pe dreapta, rămânând ca S. să vină să îl ia de acolo. A doua zi dimineața la ora 8 s-a deplasat cu inculpatul G. la sediul societății de asigurări, acesta a intrat înăuntru, s-a întors în scurt timp afirmând că trebuie să caute trei chitanțe de plată de la casco, în caz contrar nu se întocmea dosarul de daune. Autoturismul avariat al inculpatului G. a rămas în parcarea service-ului și ei s-au întors acasă cu inculpatul S. care apăruse între timp. S-au dus în parcarea de la O., inculpatul G. s-a deplasat la sediul unei bănci după care a plecat acasă.

Inculpatul S. a fost sunat de inculpatul G., i-a cerut niște bani împrumut, nu avea să îi dea și atunci i-a cerut martorului,acesta spunându-i că urma să primească în scurt timp niște bani. În afară de acel telefon scurt primit de către inculpatul S. de la G. pe drum, înainte de a ajunge la locuința lui G. și de o scurtă convorbire între cei doi în fața blocului nu a mai existat nici o discuție cu privire la mașina între cei doi. Discuția din fața blocului înainte de a plecat la spălătorie a durat circa 5-10 minute cât s-au învârtit în jurul mașinii și au discutat, nu au fost alte discuții în afară de cea privind repararea mașinii prin polisare.

Nu își aduce aminte exact ora la care au venit de la spălătorie și au lăsat mașina curată în fața locuinței lui G. Soția să îl aștepta la locuința inculpatului S. cu masa astfel încât a urcat cu S. în locuința sa, au luat cina toți patru împreună și a plecat spre casa în jurul orelor 22 sau 23.în perioada cât au stat cu S. la masa acesta a avut mai multe convorbiri telefonice dar nu știe cu cine. Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile date de către inculpatul S.N., care nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina să. Acesta a susținut că în dimineața zilei de 26 mai 2010 a fost sunat de inculpatul G. cu care era coleg de serviciu și amic, acesta i-a relatat că a găsit mașina în parcare zgâriată, fără a-i da amănunte.

A fost sunat de colegul său deoarece fiind agent la poliția rutieră cunoștea procedurile legale, îl mai sfătuise și cu alte ocazii în evenimente de acest gen. L-a contactat telefonic înainte de a merge și i-a solicitat să vină jos în jurul orei 17,30-18,00. A observat o zgârietură continuă de jur împrejurul autoturismului, jențile de aliaj de pe partea dreaptă erau zgâriate. A constata zgârieturi în față, la spoiler și la far nu își amintește exact pe ce parte, l-a explicat ce are de făcut, respectiv să facă sesizare la poliția de domiciliu pentru distrugere și să sesizeze asigurătorul pentru a întocmi dosarul de daune. Pragurile nu își amintește să fi avut vreo problemă, însă când erau la mașina G. i-a spus că are probleme.

înainte de a pleca, în fața blocului a existat o discuție despre praguri în care inculpatul G. a solicitata dacă se poate să scoată și zgârieturile de pe abtibildurile montate la praguri cu ocazia polișării. La întâlnirea cu G. a fost prezent și numitul V.V.B., (își amintește că era liber și întreaga zi a stat în compania lui V.) și la propunerea acestuia s-au deplasat la o spălătorie auto în apropierea căreia se află un service, V. fiind fiul administratorului de la spălătorie. V. afirmând că este posibil ca zgârieturile să iasă la polișare și să evite ca inculpatul G. să mai plătească franciza. Atunci V. a afirmat că mașina trebuie spălată, deoarece era foarte murdară și după aceea acesta a constatat că acele zgârieturi nu pot fi polișate.

Înainte de a pleca, în fața blocului a existat o discuție despre praguri în care inculpatul G. a solicitata dacă se poate să scoată și zgârieturile de pe abtibildurile montate la praguri cu ocazia polișării. A aflat după începerea cercetărilor ca inculpatul G. a sesizat organele de poliție despre distrugere după aproximativ 2 luni și jumătate și știe că G. nu s-a deplasat în aceeași zi la poliție deoarece a spus că are de discutata probleme importante cu soția cu care se afla în divorț și urma că a doua zi să sesizeze asigurătorul pentru întocmirea dosarului de daune. A stabilit în prezența lui G. că a doua zi să se întâlnească cu V. deoarece G. nu poseda permis de conducere, să ducă mașina, deoarece în acea locație se făceau constatările de către asigurătorul A. doua zi dimineața la ora 9,30 s-a întâlnit cu inc G. acolo, acesta a completat formalitățile de întocmire a dosarului de daune.

Știe că au fost unele discuții deoarece inculpatul G. nu avea împuternicire de la firma de leasing și că existau restante la plata ratelor de leasing, aspecte pe care Ie-a aflat ulterior, iar inspectorul de daune i-a spus inculpatului G. că nu e totul în regulă și că nu poate finaliza dosarul.

Mașina inculpatului G. în mod constant era condusă de soția acestui, știe că între soții G. era o stare tensională, aceștia fiind în divorț, soții G. erau separați de aproximativ un an și își disputau custodia copilului iar în prezent fetița este încredințată inculpatului G. Inițial mașina a fost la soția inculpatului G., însă cu aproximativ două luni înainte de data constatării avariilor la mașină, mașina a stat în fața imobilului inculpatului G. Cunoscând că inculpatul G. este într-o situație tensionată cu soția, în convorbirile pe care îe-a purtat în acea perioadă cu G., care îl tot suna în legătură cu mașina, repetându-i tot mereu același lucru, a avut o poziție mai evazivă, vroiam să nu îl las să vorbească lucruri ca să dăuneze relațiile sale cu soția și așa deteriorată.

După data de 26 mai 2010 arăt nu a primit nici un bun de la inculpatul G. și nu i s-a oferit nici un avantaj. Ca agent de poliție a arătat ca atunci când un conducător auto își găsește mașina zgâriată este obligat să anunțe evenimentul la poliție, însă din experiența mea practică a aflat că există asigurători care întocmesc dosar de daună fără a avea la dosar reclamația de la poliție. Știe că exista prevederi în legislația asigurătorilor în sensul că o mașină care a suferit zgârieturi în parcare și dacă dorește despăgubiri nu poate fi primită în service fără o dovadă eliberată de poliție în urma unei reclamații. Din ansamblul probelor legal administrate în cursul urmării penale și al cercetării judecătorești nu rezultă cu certitudine că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată, respectiv că în data de 27 mai 2010, ar fi indus în eroare partea vătămată/parte civilă SC A.R.A.

SA București, asigurător al autoturismului aparținând SC P.L. I.F.N. SA, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, și anume a unei situații privind avariile auto respectiv că fiind urmarea producerii unui risc asigurat, susținând astfel „săvârșirea în noaptea de 06/07 august 2010" (deci la un interval de două luni și jumătate de la data presupusei induceri în eroare), a unor fapte penale de distrugere de către autori necunoscuți, în realitate reținându-se în actul de sesizare producerea în mod intenționat a avariilor în data de 25 mai 2010 de către inc S. la cererea inculpatului G., acesta din urmă obținând o despăgubire în acest sens de la partea civilă în valoare de 9.923,93 lei.

Este indubitabil ca autoturismul a suferit avarii în perioada 25-26 mai 2010 care însă potrivit probelor administrate nu rezultă cu certitudine dintr-o distrugere intenționată, frauduloasa, astfel că nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpați al elementului material al laturii obiective al unei infracțiuni de înșelăciune,care potrivit acuzării s-ar fi produs în data de 27 mai 2010. Este adevărat că autoturismul a rămas în incita respectivă a societății „D." o perioadă mai lungă de timp - la data de 01 iulie 2010, autoturismul aflându-se în locația respectivă, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat în acest sens de către organul de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.G.A.

- S.J.A. Brașov, delegat în acest sens, potrivit căruia se constată inclusiv anumite aspecte privind avariile acestuia. Împrejurarea ca inculpatul G. a susținut în „Reclamație", „Declarație" adresate către Secția 5 de Poliție producerea de către autori necunoscuți a unor avarii autoturismului și că avariile respective ar fi fost produse în noaptea de 06/07 august 2010, iar nu în seara zilei de 26 mai 2010, nu pot constitui element determinant al convenției de despăgubiri cu asigurătorul și mijloc fraudulos de inducere în eroare a acestuia în sensul alin 2 al art 215 C. pen.

pentru ca inculpatul G. să poată facă uz de prevederile contractuale privind asigurarea C.A.S.C.O., precum cele stipulate la pct. 8.3 din Condițiile comerciale generale pentru leasing financiar intern, care prevăd obligația utilizatorului de a anunța proprietarul (Grupul Financiar P.) și asigurătorul, în scris, în termen de 48 de ore de la producerea oricărui prejudiciu cu privire la obiectul în leasing,obligație pe care inculpatul și-a îndeplinit-o. Astfel este indubitabil ca autoturismul a suferit avarii în perioada 25-26 mai 2010 care însă potrivit probelor administrate nu rezultă cu certitudine dintr-o distrugere intenționată, frauduloasa, Urmează a avea în vedere și declarația martorului T.A.,inspector de daune la partea civilă SC A. SA în sensul că,,se întâmpla în practică ca dosarele de daune să se întocmească la câteva luni de la data accidentului mai ales dacă a existat o sesizare legală în 24 de ore",cum este cazul în speță.

În aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că probatoriul administrat în cauză nu face dovada certă a vinovăției inculpaților G.T. și S.A.N. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (autor respectiv complicitate materială în sarcina inculpatului S., în sensul că ar fi provocat distrugerea active a mașinii dar și complicitate morală prin „împărtășirea de către cel dintâi acestuia din urmă, a unor cunoștințe în domeniu asimilate prin prisma calităților sale profesionale, precum și de însoțirea acestuia în deplasarea sa în ziua imediat următoare la sediul asigurătorului în vederea îndeplinirii formalităților respective", în vederea intararirii rezoluției infracționale) în dauna societății de asigurări prezumția de nevinovăție a acestora nefiind răsturnată și operând în favoarea lor.

Față de aceste considerente instanța a dispus în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. achitarea inculpaților G.T. și S.A.N. relativ la infracțiunea de înșelăciune în convenții prev de art 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în forma autoratului respective a complicității întrucât nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul elementului material al laturii obiective. În condițiile în care nu s-a dovedit indubitabil săvârșirea de către inculpați a unei fapte ilicite, întocmirea dosarului de dauna de către partea civilă și achitarea despăgubirilor respectiv a contravalorii reparațiilor autoturismului avariat s-a realizat în baza contractului de asigurare și a producerii riscului asigurat,astfel ca nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale prev de art 998,999 C. civ.

instanța a respins pretențiile părții civile SC A.R.A. SA București. Instanța a constatat că fapta inculpatului G.T. de a însera în cuprinsul reclamației depuse la Secția 5 Poliție și înregistrate la 12 august 2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov aspect nereale privind data săvârșirii unei fapte penale respectiv săvârșirea în noaptea de 06/07 august 2010, a unei fapte penale de distrugere de către autori necunoscuți a autoturismului, în realitate avariile fiind produse de A.N. în perioada 25-26 mai 2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., în condițiile în care infracțiunea de distrugere necesita plângere prealabilă în termen de 2 luni de la data săvârșirii faptei pentru o eventuală declanșare a unui proces penal și a obținerii de despăgubiri.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respective împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social concret relative redus,urmările acesteia dar și persoana inculpatului. Acesta este în vârstă de 44 ani, absolvent de studii superioare și mașter în domeniul științelor juridice polițienești, integrat familial, are în îngrijire o fiică în vârstă de 10 ani, încredințată în urma hotărârii de divorț și potrivit referatului de evaluare presententiala în cadrul familiei nu există vreun model comportamental infracțional, acesta beneficiază de suficiente resurse interne (nivel de pregătire școlară, profesională, atașament față de familie, asumarea responsabilităților părintești) dar și externe (suport afectiv oferit de familie) care să-i asigure o evoluție viitoare, în acord cu normele morale și sociale.

Apreciind că scopul aflictiv și moralizator al pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81, 71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată atât a pedepsei principale cât și a acelei accesorii. împotriva acestei sentințe au declarat apel: 1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând sentința apelată pentru netemeinicie, respectiv, sub aspectul soluției de achitare dispusă în cauză față de cei doi inculpați, respectiv inculpatul G.T. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și inculpatul S.A.N. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune. Consideră că în mod greșit instanța de fond a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune și respectiv complicitate la înșelăciune, existând suficiente probe la dosar din care să rezulte cu certitudine vinovăția acestora.

De asemenea, instanța de fond urmare a analizării interceptărilor și înregistrărilor telefonice a constatat că din notele de pe convorbirile telefonice pot constitui și se poate constata că există indicii și presupunere rezonabilă