ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3928/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor penale de față;

Prin

sentința penală nr. 36 din data de 14 februarie 2012 a Tribunalul Brașov, în

baza art. 292 C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul G.T. la pedeapsa de 4

luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații.

În baza art. 85 C. proc. pen. a anulat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare (aplicate pentru

săvârșirea infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă prevăzută de art. 25

rap la art. 260 alin. (1) C. proc. pen., cu aplic art. 29 C. proc. pen.) prin

sentința penală nr 1365 din 17 iunie 2011 pronunțate în Dosarul penal nr

17721/197/2010 al Judecătoriei Brașov, definitivă prin Decizia penală nr

36/2012 a Curții de Apel Brașov.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. proc. pen. a

contopit această pedeapsă de 6 luni închisoare cu pedeapsa de 4 luni închisoare

aplicată prin prezenta hotărâre, inculpatul G.T. execută pedeapsa cea mai grea

de 6 luni închisoare. Cu art. 71, 64 lit. a) teza a ll-a, b) C. pen. în baza art.

81, 71 alin. (5) C. proc. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepselor aplicate. în baza art. 82 C. proc. pen. a stabilit termen de

încercare 2 ani și 6 luni.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat relativ la infracțiunea de

înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul S.A.N. relativ la complicitate la

infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 26 rap la art. 215 alin. (1), (2)

și (3) C. proc. pen.

A respins pretențiile părții civile SC A.R.A. SA

București.

A obligat pe inculpatul G.T.s să plătească statului

suma de 400 lei, restul cheltuielilor judiciare rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut

că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov întocmit în Dosarul

de urmărire penală nr. 424/P/2005 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată a inculpatului G.T. pentru săvârșirea unei

infracțiuni de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. și

a unei infracțiuni de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și a

inculpatului S.A.N. pentru săvârșirea unei fapte de complicitate la infracțiunea

de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (3)

C. pen. (autor G.T.).

În actul de sesizare s-au reținut următoarele: „în data de 26

mai 2010 inculpatul G.T., cu sprijinul co-inculpatului S.A.N. (ambii făcând

parte din corpul agenților de poliție, cel din urmă având aviz de poliție

judiciară), în afara atribuțiilor de serviciu au procedat la producerea

intenționată a unor avarii autoturismului aparținând SC P.L. I.F.N. SA, utilizat

de cel dintâi învinuit, ulterior acesta introducând în acest sens cerere de

despăgubire înregistrată din 17 septembrie 2010 la societatea de asigurare SC A.R.A.

SA București, în aceste împrejurări sesizând inclusiv Secția nr. 5 Poliție

Brașov, din 12 august 2010 susținând astfel săvârșirea în noaptea de 06/07

august 2010, a unor fapte penale de distrugere de către autori necunoscuți.

Prin Polița de Avarii și Furt pentru Autovehicule

Comercializate în Sistem Leasing/Credit, încheiată de SC A.R.A. SA și

înregistrat la data de 10 aprilie 2007, autoturismul a fost astfel asigurat

privind riscurile respective. Relevant este aspectul subliniat de asigurător

prin adresa din 27 aprilie 2011, acesta precizând că „ori de câte ori dauna

este urmarea producerii unui risc asigurat, despăgubirea se acordă integral

fără obligarea asigurătorului/utilizatorului la plata/suportarea unei franșize

și/sau reîntregirea sumei asigurate. De asemenea, cuantumul ratelor de primă de

asigurare nu se modifică."

Sus-numiții G.T. și S.A.N. fac parte din corpul agenților de

poliție fiind încadrați la Inspectoratul de Poliție al Județului Brașov, cel

dintâi la Secția 1 de Poliție Brașov, iar cel din urmă la Serviciul Rutier -

B.D.N.E. având inclusiv calitatea de organ de cercetare penală al poliției

judiciare. Astfel, prin prisma calităților lor profesionale, cei doi se cunosc

de mai mulți ani de zile, fiind în relații relativ apropiate.

În data de 26 mai 2010, pe timp de seară, cei doi inculpați G.T.

și S.A.N. s-au înțeles telefonic să se întâlnească pentru că cel dintâi să-i

predea autoturismul său celui din urmă. Astfel, inculpatul S., însoțit fiind de

prietenul său, martorul V.V.B., s-au deplasat împreună la locuința celui dintâi

învinuit, unde acesta Ie-a predat mașina ce se afla parcată în zona respectivă

și cheile acesteia. în continuare, inculpatul S. însoțit de aceeași persoană,

cel dintâi fiind la volanul mașinii, au plecat cu auto respectiv revenind după

aproximativ două ore, când în aceleași împrejurări, i-au restituit auto

învinuitului G.

În fapt, inculpații G.T. și S.A.N. au convenit anterior

producerea cu intenție avariilor autoturismului respectiv în vederea realizării

situației privind aplicarea prevederilor contractului de asigurare și

prezentarea avariilor asigurătorului ca fiind urmarea producerii unuia dintre

riscurile astfel asigurate, în scopul obținerii despăgubirilor aferente. Aceste

aspecte reies inclusiv din conținutul convorbirilor telefonice și ambientale

interceptate și înregistrate, ce au a fi coroborate cu ansamblul materialului

probator administrat în cauză.

Astfel, în după-amiaza aceleiași zile, inculpatul G.,

întâlnindu-se cu numitul N.D.C. - martor în cauza penală nr. 235/P/2009 aflată

în acele momente pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Brașov - a purtat

cu acesta o discuție legată de aspecte ce făceau obiectul cauzei respective, în

acest context spunându-i martorului respectiv, în clar și în amănunt - astfel

cum rezultă din procesul verbal de redare încheiat în acest sens, că urmează ca

autoturismul său, aflat la fața locului convorbirii respective cu acea ocazie,

să fie zgâriat în mod intenționat pentru fi revopsit în baza convenției de

asigurare, evenimentul trebuind să pară realizarea riscului astfel asigurat, și

anume un act de huliganism din partea unei persoane necunoscute: „Mâine mă duc

la. Acuma o dau astăzi. Vine și-o ia ăștia de la circulație, o duce și mi-o

zgârie roată, roată. Mă duc la constatare și-o dau s-o revopsească. Și-a

bătut-o C. de mine din Săcele." Mai mult, cu aceeași ocazie, inculpatul G.

se arată interesat față de martorul respectiv de modalitatea practică de

reparare a avariilor auto, în mod special dacă janta auto zgâriată sau crăpată

ori capacul aferent se schimbă în integralitate sau doar se retușează.

în același sens sunt și convorbirilor telefonice

purtate de către cei doi inculpați în aceeași seară. G. și S. s-au înțeles

verbal ca cel din urmă să vină în zona locuinței celui dintâi și să preia

mașina de la acesta în vederea producerii avariilor respective, ceea ce s-a și

întâmplat, după aproximativ două ore inculpatul S. restituind mașina astfel

avariată în aceleași condiții. Mai mult, cu aceeași ocazie, cel dintâi inculpat

i-a cerut acestuia din urmă care a și acceptat verbal, ca în ziua următoare

să-l însoțească în deplasarea la asigurător.

De asemenea, în aceeași seară, puțin timp mai târziu,

inculpatul G. purtând o discuție telefonică cu o cunoștință a sa - „L.",

i-a relatat acestuia că în ziua următoare își va duce mașina „că mi-au făcut-o

ăștia să mi-o vopsească^, referindu-se totodată la persoanele respective ca

fiind „unul de la poliția rutieră.care-i pe radar", însoțit de „un samsar

de mașini", precizând că aceștia „.au făcut-o ei de comandă cum au

făcut-o.", „. .a făcut-o varză peste tot și jențile."

Astfel, fiind cunoștințe relativ apropiate, atât

inculpatul S. - polițist rutier, cât și martorul V.V.B. (ascultat în cauză în

această calitate fără depunerea formală a jurământului, la cererea să și în

condițiile art. 85 alin. 5) C. proc. pen.) - având ca ocupație inclusiv

comerțul cu mașini, au confirmat toate cele reținute mai sus, negând însă doar producerea

cu intenție a avariilor respective. In acest sens, aceștia au precizat că

mașina avea zgârieturi încă de la început când inculpatul G. le-a prezentat-o

în acea seară, astfel că, la cererea expresă a acestuia nu au făcut decât să

ducă mașina la spălătoria martorului V. pentru a o curăța în vederea reliefării

avariilor respective, iar în dimineața zilei următoare toți cei trei de mai sus

s-au deplasat, conform înțelegerii din seara anterioară, la sediul „firmei D."

în vederea îndeplinirii formalităților de constatare a avariilor respective.

Susținerile inculpatului S. și ale martorului V.

referitor la negarea aspectului privind producerea intenționată cu acea ocazie

a avariilor respective, urmează a fi înlăturate ca fiind nesincere.

Astfel, caracterul intenționat al producerii avariilor

reiese fără echivoc inclusiv din conținutul convorbirilor ambientale și

telefonice purtate de către inculpatul G. cu sus-numitul N.D.C. și așa-numitul

„L." Așadar, aceste convorbiri au avut loc în aceeași zi cu faptele

cercetate, fiind atât anterioare producerii avariilor respective (cele

ambientale purtate cu N. în după-amiaza aceleiași zile), cât și imediat

ulterior acestora (cele telefonice cu „L."). Cu ambele ocazii,inculpatul G.

s-a referit la producerea activă a avariilor de către co-inculpatul S., însoțit

de către martorul V., individualizându-i pe aceștia ca fiind „unul de la poliția

rutieră.care-i pe radar" (S.), și respectiv „un samsar de mașini"

(martorul V.).

Față de cele expuse, apar total neverosimile

susținerile inculpatului S. și a martorului V. privind conducerea

autoturismului cu acea ocazie exclusiv pentru curățarea acestuia în scopul

declarat de evidențiere a zgârieturilor aflate anterior pe auto respectiv. Mai

mult, aceste susțineri sunt contrazise inclusiv de conținutul concret al

convorbirilor dintre cei doi inculpați, în mod special prin precizările

acestora, precum cele purtate în timp ce auto se afla în posesia inculpatului S.,

în acest context inculpatul G. precizând „Măi A., și pragurile, mă!",

fiind evident că sublinierea nu s-ar fi referit la acțiunea de curățare a

mașinii. De asemenea, aceleași convorbiri evidențiază caracterul fraudulos al

acțiunii respective, cei doi inculpați, discutând în aceleași împrejurări și

exclusiv pe subiectul respectiv într-o modalitate conspirativă, uneori chiar

subliniată expres, la un moment dat inculpatul S. precizând: „A.T., te repeți

și vorbești la telefon!".

Activitatea de complicitate a co-inculpatului S.,

reținută la fapta săvârșită în calitate de autor a inculpatului G. - având în

vedere tocmai caracterul intenționat al producerii avariilor - e relevată

inclusiv de împărtășirea de către cel dintâi acestuia din urmă, a unor

cunoștințe în domeniu asimilate prin prisma calităților sale profesionale,

precum și de însoțirea acestuia în deplasarea sa în ziua imediat următoare la

sediul asigurătorului în vederea îndeplinirii formalităților respective.

Cu adresa din 22 martie 2011 a Secției nr. 5 de

Poliție Brașov, a fost comunicat, în copie, la solicitarea procurorului, Dosarul

penal cu nr. unic 8444/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov,

având ca obiect fapta de distrugere sesizată de către G.T. privind autoturismul

respectiv că fiind petrecută în noaptea de 06/07 august 2010.

În conținutul acestuia se regăsesc consemnate și

subsemnate olograf de către acesta înscrisurile denumite „Reclamație",

„Declarație" și o cerere către Secția 5 de Politie - în toate acestea

inculpatul susținând producerea la acea dată de către autori necunoscuți a unor

avarii autoturismului. De astfel în cadrul cercetărilor efectuate a fost

realizată și o procedură de cercetare la fața locului, fiind astfel constatată

situația materială a autoturismului respectiv privind avariile exterioare ale

acestuia.

Față de cele expuse mai sus, inculpatul G.T., prin

introducerea sesizării penale respective și a declarației procesuale a

acestuia, ulterior solicitând chiar o „adeverință" în acest sens susținând

aceleași aspecte, a declarat organului judiciar competent o situație

necorespunzătoare adevărului privind împrejurările producerii avariilor

autoturismului respectiv în vederea producerii pentru sine a unor consecințe

juridice, ceea ce s-a și întâmplat în fapt, învinuitul depunând „adeverința"

respectivă la dosarul de daune astfel format.

Cu privire la data astfel susținută ca fiind cea a

producerii evenimentului asigurat se vor reține următoarele. Astfel cum reiese

din declarațiile tuturor celor audiați în cauză, inclusiv a martorilor T.A. și M.E.

- lucrători în cadrul societăților respective de asigurare și de service auto,

precum și din cele comunicate de către asigurător, cu ocazia deplasării

învinuiților la sediul acestuia în ziua imediat următoare celei producerii

avariilor - 27 mai 2010, nu s-a reușit constatarea formală a avariilor

respective în vederea constituirii dosarului de daune, pe motiv că utilizatorul

nu plătise la momentul respectiv „ratele" de leasing, incluzând deci cele

privind asigurarea C.A.S.C.O., fiind astfel refuzată emiterea de către

proprietarul locator a unei „împuterniciri" necesare în astfel de cazuri.

Având în vedere acest aspect, autoturismul a rămas în

incita respectivă a societății „SC D. SA" o perioadă mai lungă de timp -

la data de 01 iulie 2010, autoturismul aflându-se în locația respectivă, astfel

cum rezultă din cuprinsul procesului verbal încheiat în acest sens de către

organul de cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.G.A. - S.J.A.

Brașov, delegat în acest sens, potrivit căruia se constată inclusiv anumite

aspecte privind avariile acestuia. Dat fiind că timpul scurs a fost relativ

îndelungat - perioada 27 mai 2010 - 06/07 august 2010, inculpatul G. a susținut

că avariile respective ar fi fost produse în noaptea de 06/07 august 2010, iar

nu în seara zilei de 26 mai 2010, tocmai ca acesta să poată facă uz de

prevederile contractuale privind asigurarea C.A.S.C.O., precum cele stipulate

la pct. 8.3 din Condițiile comerciale generale pentru leasing financiar intern,

privind obligația utilizatorului de a anunța proprietarul (Grupul Financiar P.)

și asigurătorul, în scris, în termen de 48 de ore de la producerea oricărui

prejudiciu cu privire la obiectul în leasing.

Procedând în acest fel și avizând astfel la data de 07

august 2010 asigurătorul SC A.R.A. SA București, așa cum se precizează expres

în adresa acestuia din 23 martie 2011, deci de îndată după momentul susținut în

fals că fiind data producerii evenimentului asigurat, învinuitul a creat

aparența respectării stipulațiilor contractuale privind termenul de 48 de ore

astfel prevăzut."

Partea vătămată SC A.R.A. SA București s-a constituit

parte civilă cu o sumă în cuantum de 9.923,93 lei, reprezentând despăgubirea

acordată ca urmare a producerii riscului asigurat.

Inculpații au invocat nelegalitatea unor mijloace de

probă astfel:

- nelegalitatea interceptărilor și înregistrării

imaginilor din mediul ambiental și al interceptării și înregistrării

convorbirilor telefonice, activități de cercetare penală realizate în baza

ordonanțelor provizorii ale procurorului din data de 26 mai 2010,ora 11,30 și

ora 11,45, în cauza penală din Dosarul Parchetului de pe lângă Tribunalul

Brașov nr 235/P/2009, înainte de începerea urmăririi penale în cauza din Dosar nr

122/P/2010, care s-a realizat prin ordonanța procurorului abia în 17 martie

pen., încălcarea dispoz legale din cadrul Secțiunii V din cap. II, Titlul III

al C. proc. pen. (întrucât activitatea de interceptare și înregistrare a fost

realizată în afara fazei de urmărire penală,singură în care se pot administra

probe), Deciziile Curții Constituționale nr 962/2009 și nr. 694/2010 și minuta

întâlnirii de la Înalta Curte de Casație și Justiție având ca

obiect unificarea practicii judiciare din data de 17 noiembrie 2010.Pe cale de

consecință în temeiul art 64 alin. (2) C. proc. pen. au solicitat înlăturarea

probei nelegale - notele de redare a transcrierilor convorbirilor telefonice

invocate de acuzare nu sunt certificate de procuror,încăicându-se astfel

dispoz. art 91

3

alin. (2) C. proc. pen.

- deși în cauză procurorul a întocmit proces verbal de

constatare a actelor premergătoare potrivit art 224 C. proc. pen. printre

mijloacele de probă nu sunt indicate și notele de transcriere și C.D.-ul conținând

convorbirile telefonice invocate în acuzare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Brașov

cu nr. 11652/62-2011.

Analizând actele și lucrările dosarului de urmărire

penală, cât și probele administrate nemijlocit în cursul cercetării judecătorești,

instanța a reținut următoarele:

Prin rezoluția procurorului din data de 17 martie 2011

s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză față de inculpatul G.T. pentru

săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prev.de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) C. pen. și a unei infracțiuni de fals în declarații, prev.de

art. 292 C. pen., și a inculpatului S.A.N. pentru săvârșirea unei fapte de

complicitate la infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 26 C. pen. rap. la art.

215 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (autor G.T.) iar ulterior prin actul de

sesizare care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în

judecată a celor doi inculpați.

Apărarea inculpaților privind nelegalitatea probei cu

interceptările audio-video prin apărători aleși pe considerentul că acestea

sunt administrate în faza actelor premergătoare nu poate fi primită. La data de

28 iunie 2010 organele de cercetare penală,delegate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Brașov pentru audierea și redactarea convorbirilor telefonice

purtate de G.T., interceptare autorizată în baza autorizației Judecătoriei

Brașov nr. 180 din 2010 Interceptările audio-video din speță înregistrate și

autorizate cu respectarea dispoz art. 91

1

C. proc. pen. prevăd

suficiente garanții, prin reglementarea în detaliu a justificării emiterii

autorizației, a condițiilor și a modalităților de efectuare a înregistrărilor,

a instituirii unor limite cu privire la durata măsurii; a consemnării și

certificării autenticității convorbirilor înregistrate, a redării integrale a

acestora și a definirii persoanelor care sunt supuse interceptării.

Ceea ce a urmărit legiuitorul prin introducerea art. 91

1

C. proc. pen., a fost reglementarea condițiilor în care interceptările și

înregistrările audio sau video pot deveni probe. Obiectul acestor probe -

interceptări - îl constituie convorbirile purtate între două sau mai multe

persoane.

Dacă există autorizare legală pentru interceptarea

convorbirilor de la unul din posturile telefonice de la care se poartă convorbirea,

înregistrarea convorbirii este legală, în egală măsură relevantă față de ambele

persoane care poartă dialogul. Această apreciere este rațională, având în

vedere și prevederile art. 63 C. proc. pen., care definesc în general proba. în

sensul dispoziției citate, convorbirea telefonică este un element de fapt care

poate servi la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la

identificarea persoanelor și la cunoașterea împrejurărilor.

Referitor la constituționalitatea art. 91

1

C. proc. pen., Tribunalul a constatat că acest articol nu a fost declarat

neconstituțional,instanță de contencios constituțional respingând excepțiile de

neconstituționalitate a acestui articol prin Deciziile nr. 962/2009 și 694/2010.

Înalta Curte de Casație și Justiție a motivat că legalitatea interceptărilor și

înregistrărilor audio sau video nu este legată de începerea urmăririi penale,

ci de respectarea condițiilor prevăzute în art. 91

1

C. proc. pen.,

respectiv existența unor indicii privind pregătirea sau săvârșirea unei

infracțiuni; infracțiunile să facă parte din cele enumerate la alin. (2) al

articolului; să fie necesare pentru stabilirea situației de fapt ori pentru

identificarea sau localizarea participanților care nu ar fi posibilă prin alte

mijloace ori cercetarea ar fi mult întârziată; ultima condiție fiind aceea a

autorizării de către judecător.

În cauză, aceste condiții pentru interceptare

șh

înregistrare au fost realizate,

aceasta văzând și practica C.E.D.O.-Cauza Dumitru Popescu împotriva României (nr.

2), în care s-a apreciat că noul cadru legislativ modificat prin Legea nr. 281/2003

și Legea nr. 356/2006 oferă garanțiile necesare în materie de interceptare și

transcriere a comunicațiilor dar și art. 4 din Recomandarea (2005) a

Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind „tehnicile speciale de

anchetă", potrivit căruia aceste tehnici pot fi utilizate dacă există

motive serioase de a crede că o infracțiune gravă a fost săvârșită ori este

pregătită sau în curs de pregătire de una sau mai multe persoane anume

identificate ori de o persoană sau un grup de persoane care nu a fost încă

identificat.

Pe de altă parte, conform dispozițiilor art. 224 alin. (3)

C. proc. pen., procesul-verbal prin care se constată efectuarea unor acte

premergătoare poate constitui mijloc de probă. Or, procesele-verbale de redare

a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate sunt astfel de probe.

împrejurarea ca unele din aceste note de transcriere aflate la dosarul de

urmărire penală filele 82-125 nu sunt certificate pentru autenticitate de

procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală ar putea atrage

eventual o nulitate relativă a probei, însă în cauză nu s-a dovedit existența

unei vătămări în condițiile în care convorbirile telefonice au fost audiate

nemijlocit de instanța și părți în ședința publică, fără a fi contestate.

Nu poate fi primită nici apărarea inculpaților în

sensul că notele de redare și C.D. conținând convorbirile telefonice detailate

în actul de sesizare nu sunt enumerate în procesul verbal de constatare a

actelor premergătoare întocmit de procuror potrivit art. 224 C. proc. pen.

aflat la fila 8 dosarul de urmărire penală raportat la dispozițiile art. 91

3

alin. (1)-(3) C. proc. pen. care prevăd procedura întocmirii și certificării

proceselor verbale de redare a convorbirilor telefonice, dispoziții care au

fost respectate în cauză, la aceste procese verbale fiind atașate notele de

transcriere și C.D. -suportul care conține înregistrarea convorbirii în plic

sigilat.

C.E.D.O. și Înalta Curte de Casație și Justiție au

apreciat că nu este rezonabil ca o întreagă urmărire penală să se bazeze

exclusiv pe interceptări telefonice, că aceste probe trebuie să se coroboreze

cu alte probe pe care organul de urmărire penală este obligat să le

administreze pentru a demonstra vinovăția unei persoane, pentru a nu face loc

abuzului. Deși instanța a făcut demersurile necesare pentru audierea în

calitate de martor a numitului N.C., în condițiile în care convorbirile telefonice

dintre acesta și inculpatul G. reprezintă mijloace de probă folosite în

acuzare, acest martor nu a putut fi audiat nemijlocit de instanță, din

procesul-verbal de executare a mandatului de aducere rezultă că acesta a

părăsit de mai mult timp România,cu destinația Germania, aflându-se la o adresă

necunoscută.

Se susține în rechizitoriu că reiese fără echivoc

caracterul intenționat al producerii avariilor din conținutul convorbirilor

ambientale și telefonice purtate de către inculpatul G. cu numitul N.D.C. și

așa-numitul „L.". Așadar, aceste convorbiri au avut loc în aceeași zi cu

faptele cercetate, din conținutul acestora inculpatul G. s-ar putea referi la o

eventual producere activă a avariilor de către co-inculpatul S., însoțit de

către martorul V., individualizându-i pe aceștia ca fiind „unul de la poliția

rutieră.care-i pe radar" (inculpatul S.), și respectiv „un samsar de

mașini" (martorul V.), în timp ce auto se afla în posesia învinuitului S.,

în acest context G. precizând „Măi A., și pragurile, mă!"; precizând că

„Mâine mă duc la. Acuma o dau astăzi. Vine și-o ia ăștia de la circulație, o duce

și mi-o zgârie roată, roată. Mă duc la constatare și-o dau s-o revopsească. Și-a

bătut C. de mine. Din Săcele; aceștia „.au făcut-o ei de comandă cum au făcut-o.",

„.a făcut-o varză peste tot și jențile.";,,Și nu puteam să bag mașina să mi-o

revopsească integral, numai pentru că nu mi-a vopsit-o ăla cum trebuia"; „Au

zis că ia ei mașina și mi-o aduce mai pe seara. Și mi-a adus-o după vreo două

ore jumate, a făcut-o varza peste tot, și jențile, că era un cauciuc

ciupit, că zice că se schimba și cauciucul cu geanta dacă e ciupită. La un

moment dat îmi zice: tu știi că ai telescoapele varză?. Eu cred că mi-a

schimbat telescoapele mă",iar interlocutorul L. îi răspunde ,,cine știe pe

unde a dus-o soția (fiind vorba de soția inc G. ,numai această conducea mașina,

inc. G. neavând permis de conducere) în service".

În prezența cauză interceptările și înregistrările

telefonice pot releva eventuale indicii ce conturează o presupunere că

inculpatul S., cu ajutorul martorului V. (care însă nu este cercetat în

prezența cauza) ar fi putut provoca unele distrugeri intenționate ale

autoturismului inculpatului G., probabil la cererea acestuia într-un scop

prezumtiv ca inc G. să-și repare pe asigurarea C.A.S.C.O. mașina luată în

leasing pe care a avariat-o intenționat,peste unele mici avarii

preexistente(cauciuc ciupit,telescoape,, varză"), inducând astfel în

eroare asigurătorul, însă acest mijloc de probă nu se coroborează cu nici o

altă proba administrata în cauză.

Astfel din declarația martorului M.E. șef service la SC

D. SA rezultă că în vara anului 2010 a venit printr-o recomandare inculpatul G.

cu autoturismul negru, mașina era vandalizată, respectiv zgâriată de jur

împrejur. Nu își amintește exact detaliile și nu mai știe dacă existau alte

deformări, modificări,dar i-a recomandat să deschidă dosar de daune. Inculpatul

G. i-a relatat că a găsit-o în parcare într-o dimineață astfel vandalizată.

Nu știe unde era asigurată mașina, știe că s-a deplasat

la un inspector care a deschis dosar de daună, s-a reîntors,i-a recomandat la

un lucrător D. - consilier tehnic, mașina a fost băgată în service, mașina a

fost reparată.

A arătat că nu poate preciza dacă acea mașină a fost

vandalizată cu intenție, în legătură cu deformările, nu își amintește ce

deformări prezenta această mașină, a trecut mai mult timp, însă dacă a declarat

la urmărire că aceasta prezenta deformări ale caroseriei atunci își menține declarațiile,

probabil că așa este.

La prima întâlnire inculpatul G. a venit însoțit de un

bărbat pe care nu îl cunoaște. Discuția a purtat-o cu inculpatul G. și cu acel

bărbat, pe care nu I-a recunoscut în sală, probabil că poate fi și inculpatul S.,

care s-a prezentat. în general dacă 75% din mașină este avariată, vorbim de

tablă, de tinichigerie, atunci aceasta automat intră la vopsire totală.

Asigurătorul plătește, dacă există casco, vopsirea dar numai în situația pe

care am arătat-o numai cu avarie de 75%,dar inspectorul care face dosarul de

daună ia hotărârea.

Ipotetic dacă un șofer ar avea zgâriata o mică porțiune

la o portieră nu are sens ca acesta să își producă singur vandaiizarea mașinii,

zgârierea ei de jur împrejur pentru ca lucrarea iese atât de bine încât sunt

ușor sesizabile lucrările. O mașină când iese de la vopsitorie are partea

proaspăt vopsita mai lucioasă, însă după 3-4 spălări această diferență se

pierde.

Un șofer normal nu își provoacă singur deteriorarea

autoturismului nici la alte componente, deoarece nu are nici un sens. De

exemplu dacă își sparge un far acesta obține un far mai nou.

Martorul T.A., inspector de daune la SC A. SA

(inspector de daune din 1978) a arătat că în mai 2010 era de serviciu la

service D. în care constată daune. își amintește că s-a prezentat inculpatul G.

încercând să deschidă un dosar de daune, arătând ca mașina a fost vandalizată,

fiind vorba de un autoturism în leasing pentru care nu exista împuternicire.

Inculpatul a încercat atunci să contacteze proprietarul să obțină o

împuternicire, însă a înțeles că a fost refuzat deoarece avea restante la

ratele de leasing. Din acest motiv nu s-a deschis dosarul. Practic inculpatul

nu a întocmit acea fișă pe proprie răspundere cu privire la ce s-a întâmplat,

fiind vorba de un formulat tipizat numit avizare de daune.

Martorul s-a deplasat în parcare și a constatat că

autoturismul era vandalizat, era vorba de zgârieturi neuniforme și nu de una

singură de jur împrejur, farurile din față erau zgâriate, fiind vorba de

vandalism când găsești o astfel de mașină în parcare, zgâriată de o persoană

care îți vrea răul. Martorul considera că este o deosebire atunci când cineva

trece de exemplu întâmplător pe lângă mașina cu un cărucior și lăsa o

zgârietură, sau o altă mașină care nu parchează corespunzător și situația din

speță când zgârieturile erau pe toate elementele mașinii și neuniforme.

Considera din experiență că acele avarii la mașina s-ar fi putut produce cu un

obiect ascuțit și în mod intenționat, probabil de o persoană care îți vrea rău,

în nici un caz în deplasare. A absolvit Facultatea A.R.E., a avut o privire

fugitivă și de ansamblu asupra autoturismului, nu l-a studiat atent, deoarece

nu s-a ocupat de dosar și nu poate preciza dacă acele distrugeri au fost

provocate în același momentjnsă considera că acele zgârieturi nu puteau fi

produse accidental, prin trecerea pe lângă un gard.

Exista norme interne în materia asigurărilor în sensul

că atunci când găsești o mașină vandalizată în parcare înainte de a deschide

dosarul de daune este obligatorie depunerea unei reclamații în acest sens la

poliție. În speță nu a întrebat dacă exista reclamație, pentru că nu avea acea

împuternicire. A lucrat la doi asigurător A. și A. Nu a aprofundat ordinul C.S.A.

și nu poate preciza unde este cuprinsă dispoziția legală privind condiția

prealabilă de depunere a unei plângere la poliție, dacă este vorba de

legislație sau de norme interne, dar în regulamentul intern al A. există

această regulă.

Inculpatul G. a devenit foarte nervos proferând injurii

la adresa sistemului, nu neapărat la persoana mea și și-a lăsat mașina în

curtea Service-ului D. Este adevărat că ulterior la o perioadă destul de lungă

de timp, o luna - doua, inculpatul G. a venit din nou la centrul de daune din

U.S.C. și a cerut din nou deschiderea unui dosar de daune, însă nu m-am mai

ocupat eu de caz ci un coleg de al meu, B.M.

Se întâmpla în practică ca dosarele de daune să se

întocmească la câteva luni de la data accidentului mai ales dacă a existat o

sesizare legală în 24 de ore.

Martorul și-a exprimat opinia ca specialist ca o mașină

în leasing, nouă, cu o stare de întreținere bună nu poate constitui obiectul

vandalizării de către utilizator. Practic poate, dar nu are sens.

Martorul a arătat ca această mașină o știa, pe

inculpatul G. nu îl cunoscuse până în acel moment, a avut contact doar cu soția

inculpatului pentru această mașină, care a fost minoră, avea o zgârietură la o

aripă și soția inculpatului a plâns toată ziua pentru acea zgârietură.

Acea mașină avea vopseaua impecabilă și nu necesită o

vopsire,având vopseaua din fabrică.O vopsea în fabrica este făcută în anumite

condiții de temperatură, de cuptor și este mult mai avantajos să păstrezi

vopseaua din fabrică și nu să o revopsești. Dacă ar fi deschis dosar de dauna

pentru avarie accidentală, respectiv pentru o zgârietură pe o porțiune de

mașină, s-ar fi vopsit folosindu-se tehnici performante și vopsele făcute pe

calculator astfel că nu ar fi existat nici o diferență între partea nou vopsita

și restul mașinii.

Martorul N.S., audiat din oficiu de instanță,în condițiile

în care acesta este interlocutorul inculpatului G. din data de 26 mai 2010, ora

19, 22 și 18, 51 transcrieri aflate la filele 85, 134-136 dosar u.p. și

invocate în acuzare) a declarat că în mai 2010 îi cunoștea pe cei doi inculpați

existând o relație de amiciție și fiind colegi de serviciu. A fost coleg cu

inculpatul G. la B.C.C.O. în Brașov în perioada 2007-2008. A arătat ca nici

unul dintre cei doi inculpați nu are tendința de a disimula, îi apreciază ca

fiind oameni la locul lor și corecți, respectă legile.

Inculpatul S. avea permis de conducere, a lucrat și la

Poliția Rutieră și ambii inculpați aveau autoturisme. Soția inculpatului G.

conducea autoturismul și acest inculpat se îngrijea de starea mașinii sale și

deși nu era conducător auto și deci nu cunoaște probleme tehnice ale mașinii,

inculpatul G. avea o grijă exagerată față de starea autoturismului. Dacă soția

acestuia venea cu mașina prăfuită, murdară acesta o certă și o îndemna să

meargă să curețe și să lustruiască mașină,având un simț al proprietății

exacerbat dar mai ales față de mașină.

Nu a auzit și nici nu își amintește să fi existat un

incident în care să fi fost implicat autoturismul inculpatului G. și să fi

suferit avarii.

În 2010 a avut mai multe convorbiri cu inculpatul G.,

fiind amici și colegi se întâlneau, având același sediu, dar și în afara

serviciului.

În legătură cu convorbirile redate la dosar își

amintește că inculpatul G. i-ar fi povestit că soția i-a schimbat cele 4

telescoape de la mașina cu altele și atunci s-a amuzat. Nu cunoaște de ce

inculpatul G. trebuia să se prezinte cu mașina la T. insă a precizat că atunci

când avea o convorbire cu acesta trebuia să îl lase să se descarce,întrucât

perioada în care inculpatul G. a fost în divorț cu soția a fost o perioadă

critică astfel încât dacă ar fi avut o problemă cu mașina este posibil să îi fi

spus sau nu. Considera că este o chestie psihologică să asculți un partener

care are probleme acasă cu soția, cum era cazul lui G., pentru a putea lucra cu

el, astfel că, deșt nu a înțeles exact ce a vrut să îi spună la telefon, l-a

lăsat să vorbească.

Nu știe despre ce vorbea atunci când afirma că au venit

băieții să îl ia și că „s-au prins ăștia".Nu își amintește că inculpatul G.

să îi relateze că mașina este deteriorată și nu știe de ce i-a relatat despre

depozitarea mașinii la T. sau ce a vrut să spună la telefon cu expresia „nu are

ce să îi mai facă decât să îi dea câteva zgârieturi în plus".

Martorul V.V.B. a declarat că în acea zi a fost în

compania inculpatului S., cu care este prieten de 15 ani și la un moment dat,

pe la ora prânzului acesta a primit un telefon, ținea receptorul departe de

ureche, deoarece persoana cu care vorbea avea un ton ridicat, nervos. Erau în

apropierea Complexului O.,s-au deplasat pe o stradă din B-dul S. prima la

dreapta, unde locuia inculpatul G., pe care îl știa din vedere. în scurt timp a

apărut inculpatul G. care era nervos. A observat că mașina acestuia era

zgâriata în dreptul ușilor de jur împrejur/inculpatul G. afirmând că a coborât

și uite cum a găsit mașina. Acea zgârietură de mașina era foarte, foarte

subțire și putea fi produsă de orice obiect, chiar și de o piatră.

Văzând că mașina este murdară, tatăl sau având o

spălătorie auto care e în incinta unui service mare, i-a sugerat să o spele, că

dacă o spală și vine vopsitorul și constată că acele zgârieturi ies prin

polisare nu mai are rost să meargă la asigurări pentru 150 lei, franciza fiind

mai mult. Este adevărat că a existat o discuție chiar la început între cei doi

inculpați, unul dintre ei a spus că ar trebui mers la poliție înainte de a

merge la asigurare.

Își amintește că mașina avea jentile zgâriate pe partea

dreaptă față și spate, farul din dreaptă față avea o zgârietura ca o linie iar

când s-a urcat în mașina să plece cu inculpatul S., a observat că pragul din

dreptul scaunului șoferului prezenta o frecare de la tălpi, motiv pentru care a

afirmat că dacă tot se face mașina, în 5 minute se fac și alea.

A plecat cu mașina, inculpatul S. fiind la volan la

spălătorie, au spălat mașina, a venit vopsitorul și acesta a constatat că nu

are ce să facă. Din parcarea situată în fața blocului inculpatului G. și până

la spălătorie pe Calea București nu s-au abătut nicăieri. Spălătoria era în

aceeași curte cu Service I.A.T.S.A., iar,,M." a văzut mașina imediat ce au

spălat-o și au lăsat-o în curte, el și S. rămânând permanent lângă mașină, cât

a fost spălată. S-au întors la domiciliul inculpatului G., acesta a venit jos

și întrucât nu are permis de conducere l-a rugat a doua zi dimineață să îl ducă

la sediul societății de asigurări la intrare în Ghimbav pe dreapta, rămânând ca

S. să vină să îl ia de acolo.

A doua zi dimineața la ora 8 s-a deplasat cu inculpatul

G. la sediul societății de asigurări, acesta a intrat înăuntru, s-a întors în

scurt timp afirmând că trebuie să caute trei chitanțe de plată de la casco, în

caz contrar nu se întocmea dosarul de daune. Autoturismul avariat al

inculpatului G. a rămas în parcarea service-ului și ei s-au întors acasă cu

inculpatul S. care apăruse între timp.

S-au dus în parcarea de la O., inculpatul G. s-a

deplasat la sediul unei bănci după care a plecat acasă. Inculpatul S. a fost

sunat de inculpatul G., i-a cerut niște bani împrumut, nu avea să îi dea și

atunci i-a cerut martorului,acesta spunându-i că urma să primească în scurt

timp niște bani.

În afară de acel telefon scurt primit de către

inculpatul S. de la G. pe drum, înainte de a ajunge la locuința lui G. și de o

scurtă convorbire între cei doi în fața blocului nu a mai existat nici o

discuție cu privire la mașina între cei doi. Discuția din fața blocului înainte

de a plecat la spălătorie a durat circa 5-10 minute cât s-au învârtit în jurul

mașinii și au discutat, nu au fost alte discuții în afară de cea privind repararea

mașinii prin polisare.

Nu își aduce aminte exact ora la care au venit de la

spălătorie și au lăsat mașina curată în fața locuinței lui G. Soția să îl

aștepta la locuința inculpatului S. cu masa astfel încât a urcat cu S. în

locuința sa, au luat cina toți patru împreună și a plecat spre casa în jurul

orelor 22 sau 23.în perioada cât au stat cu S. la masa acesta a avut mai multe

convorbiri telefonice dar nu știe cu cine.

Declarația acestui martor se coroborează cu declarațiile

date de către inculpatul S.N., care nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute

în sarcina să. Acesta a susținut că în dimineața zilei de 26 mai 2010 a fost

sunat de inculpatul G. cu care era coleg de serviciu și amic, acesta i-a

relatat că a găsit mașina în parcare zgâriată, fără a-i da amănunte. A fost

sunat de colegul său deoarece fiind agent la poliția rutieră cunoștea

procedurile legale, îl mai sfătuise și cu alte ocazii în evenimente de acest

gen. L-a contactat telefonic înainte de a merge și i-a solicitat să vină jos în

jurul orei 17,30-18,00.

A observat o zgârietură continuă de jur împrejurul

autoturismului, jențile de aliaj de pe partea dreaptă erau zgâriate. A constata

zgârieturi în față, la spoiler și la far nu își amintește exact pe ce parte,

l-a explicat ce are de făcut, respectiv să facă sesizare la poliția de domiciliu

pentru distrugere și să sesizeze asigurătorul pentru a întocmi dosarul de

daune. Pragurile nu își amintește să fi avut vreo problemă, însă când erau la

mașina G. i-a spus că are probleme. înainte de a pleca, în fața blocului a

existat o discuție despre praguri în care inculpatul G. a solicitata dacă se

poate să scoată și zgârieturile de pe abtibildurile montate la praguri cu

ocazia polișării.

La întâlnirea cu G. a fost prezent și numitul V.V.B.,

(își amintește că era liber și întreaga zi a stat în compania lui V.) și la

propunerea acestuia s-au deplasat la o spălătorie auto în apropierea căreia se

află un service, V. fiind fiul administratorului de la spălătorie. V. afirmând

că este posibil ca zgârieturile să iasă la polișare și să evite ca inculpatul G.

să mai plătească franciza. Atunci V. a afirmat că mașina trebuie spălată,

deoarece era foarte murdară și după aceea acesta a constatat că acele

zgârieturi nu pot fi polișate.

Înainte de a pleca, în fața blocului a existat o

discuție despre praguri în care inculpatul G. a solicitata dacă se poate să

scoată și zgârieturile de pe abtibildurile montate la praguri cu ocazia

polișării.

A aflat după începerea cercetărilor ca inculpatul G. a

sesizat organele de poliție despre distrugere după aproximativ 2 luni și jumătate

și știe că G. nu s-a deplasat în aceeași zi la poliție deoarece a spus că are

de discutata probleme importante cu soția cu care se afla în divorț și urma că

a doua zi să sesizeze asigurătorul pentru întocmirea dosarului de daune.

A stabilit în prezența lui G. că a doua zi să se

întâlnească cu V. deoarece G. nu poseda permis de conducere, să ducă mașina,

deoarece în acea locație se făceau constatările de către asigurătorul A. doua

zi dimineața la ora 9,30 s-a întâlnit cu inc G. acolo, acesta a completat

formalitățile de întocmire a dosarului de daune. Știe că au fost unele discuții

deoarece inculpatul G. nu avea împuternicire de la firma de leasing și că

existau restante la plata ratelor de leasing, aspecte pe care Ie-a aflat

ulterior, iar inspectorul de daune i-a spus inculpatului G. că nu e totul în

regulă și că nu poate finaliza dosarul.

Mașina inculpatului G. în mod constant era condusă de

soția acestui, știe că între soții G. era o stare tensională, aceștia fiind în

divorț, soții G. erau separați de aproximativ un an și își disputau custodia

copilului iar în prezent fetița este încredințată inculpatului G. Inițial

mașina a fost la soția inculpatului G., însă cu aproximativ două luni înainte

de data constatării avariilor la mașină, mașina a stat în fața imobilului

inculpatului G.

Cunoscând că inculpatul G. este într-o situație

tensionată cu soția, în convorbirile pe care îe-a purtat în acea perioadă cu G.,

care îl tot suna în legătură cu mașina, repetându-i tot mereu același lucru, a

avut o poziție mai evazivă, vroiam să nu îl las să vorbească lucruri ca să

dăuneze relațiile sale cu soția și așa deteriorată.

După data de 26 mai 2010 arăt nu a primit nici un bun

de la inculpatul G. și nu i s-a oferit nici un avantaj.

Ca agent de poliție a arătat ca atunci când un

conducător auto își găsește mașina zgâriată este obligat să anunțe evenimentul

la poliție, însă din experiența mea practică a aflat că există asigurători care

întocmesc dosar de daună fără a avea la dosar reclamația de la poliție. Știe că

exista prevederi în legislația asigurătorilor în sensul că o mașină care a

suferit zgârieturi în parcare și dacă dorește despăgubiri nu poate fi primită

în service fără o dovadă eliberată de poliție în urma unei reclamații.

Din ansamblul probelor legal administrate în cursul

urmării penale și al cercetării judecătorești nu rezultă cu certitudine că

inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată,

respectiv că în data de 27 mai 2010, ar fi indus în eroare partea

vătămată/parte civilă SC A.R.A. SA București, asigurător al autoturismului

aparținând SC P.L. I.F.N. SA, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte

mincinoase, și anume a unei situații privind avariile auto respectiv că fiind

urmarea producerii unui risc asigurat, susținând astfel „săvârșirea în noaptea

de 06/07 august 2010" (deci la un interval de două luni și jumătate de la data

presupusei induceri în eroare), a unor fapte penale de distrugere de către

autori necunoscuți, în realitate reținându-se în actul de sesizare producerea

în mod intenționat a avariilor în data de 25 mai 2010 de către inc S. la cererea

inculpatului G., acesta din urmă obținând o despăgubire în acest sens de la

partea civilă în valoare de 9.923,93 lei. Este indubitabil ca autoturismul a

suferit avarii în perioada 25-26 mai 2010 care însă potrivit probelor

administrate nu rezultă cu certitudine dintr-o distrugere intenționată,

frauduloasa, astfel că nu s-a dovedit săvârșirea de către inculpați al

elementului material al laturii obiective al unei infracțiuni de

înșelăciune,care potrivit acuzării s-ar fi produs în data de 27 mai 2010.

Este adevărat că autoturismul a rămas în incita

respectivă a societății „D." o perioadă mai lungă de timp - la data de 01

iulie 2010, autoturismul aflându-se în locația respectivă, astfel cum rezultă

din cuprinsul procesului verbal încheiat în acest sens de către organul de

cercetare penală al poliției judiciare din cadrul D.G.A. - S.J.A. Brașov,

delegat în acest sens, potrivit căruia se constată inclusiv anumite aspecte

privind avariile acestuia.

Împrejurarea ca inculpatul G. a susținut în

„Reclamație", „Declarație" adresate către Secția 5 de Poliție

producerea de către autori necunoscuți a unor avarii autoturismului și că

avariile respective ar fi fost produse în noaptea de 06/07 august 2010, iar nu

în seara zilei de 26 mai 2010, nu pot constitui element determinant al

convenției de despăgubiri cu asigurătorul și mijloc fraudulos de inducere în

eroare a acestuia în sensul alin 2 al art 215 C. pen. pentru ca inculpatul G.

să poată facă uz de prevederile contractuale privind asigurarea C.A.S.C.O.,

precum cele stipulate la pct. 8.3 din Condițiile comerciale generale pentru

leasing financiar intern, care prevăd obligația utilizatorului de a anunța

proprietarul (Grupul Financiar P.) și asigurătorul, în scris, în termen de 48

de ore de la producerea oricărui prejudiciu cu privire la obiectul în

leasing,obligație pe care inculpatul și-a îndeplinit-o.

Astfel este indubitabil ca autoturismul a suferit

avarii în perioada 25-26 mai 2010 care însă potrivit probelor administrate nu

rezultă cu certitudine dintr-o distrugere intenționată, frauduloasa, Urmează a

avea în vedere și declarația martorului T.A.,inspector de daune la partea

civilă SC A. SA în sensul că,,se întâmpla în practică ca dosarele de daune să

se întocmească la câteva luni de la data accidentului mai ales dacă a existat o

sesizare legală în 24 de ore",cum este cazul în speță.

În aceste împrejurări, Tribunalul a constatat că

probatoriul administrat în cauză nu face dovada certă a vinovăției inculpaților

G.T. și S.A.N. cu privire la săvârșirea infracțiunii de înșelăciune (autor

respectiv complicitate materială în sarcina inculpatului S., în sensul că ar fi

provocat distrugerea active a mașinii dar și complicitate morală prin

„împărtășirea de către cel dintâi acestuia din urmă, a unor cunoștințe în

domeniu asimilate prin prisma calităților sale profesionale, precum și de

însoțirea acestuia în deplasarea sa în ziua imediat următoare la sediul

asigurătorului în vederea îndeplinirii formalităților respective", în

vederea intararirii rezoluției infracționale) în dauna societății de asigurări

prezumția de nevinovăție a acestora nefiind răsturnată și operând în favoarea

lor.

Față de aceste considerente instanța a dispus în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen. achitarea inculpaților G.T. și S.A.N. relativ la infracțiunea de

înșelăciune în convenții prev de art 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în

forma autoratului respective a complicității întrucât nu sunt îndeplinite

elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul elementului

material al laturii obiective.

În condițiile în care nu s-a dovedit indubitabil

săvârșirea de către inculpați a unei fapte ilicite, întocmirea dosarului de

dauna de către partea civilă și achitarea despăgubirilor respectiv a contravalorii

reparațiilor autoturismului avariat s-a realizat în baza contractului de

asigurare și a producerii riscului asigurat,astfel ca nefiind îndeplinite

condițiile răspunderii civile delictuale prev de art 998,999 C. civ. instanța a

respins pretențiile părții civile SC A.R.A. SA București.

Instanța a constatat că fapta inculpatului G.T. de a

însera în cuprinsul reclamației depuse la Secția 5 Poliție și înregistrate la 12

august 2010, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov aspect nereale

privind data săvârșirii unei fapte penale respectiv săvârșirea în noaptea de

06/07 august 2010, a unei fapte penale de distrugere de către autori

necunoscuți a autoturismului, în realitate avariile fiind produse de A.N. în

perioada 25-26 mai 2010 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen., în condițiile în care infracțiunea

de distrugere necesita plângere prealabilă în termen de 2 luni de la data

săvârșirii faptei pentru o eventuală declanșare a unui proces penal și a

obținerii de despăgubiri.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate

inculpatului s-au avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. respective

împrejurările săvârșirii faptei, pericolul social concret relative

redus,urmările acesteia dar și persoana inculpatului. Acesta este în vârstă de

44 ani, absolvent de studii superioare și mașter în domeniul științelor

juridice polițienești, integrat familial, are în îngrijire o fiică în vârstă de

10 ani, încredințată în urma hotărârii de divorț și potrivit referatului de

evaluare presententiala în cadrul familiei nu există vreun model comportamental

infracțional, acesta beneficiază de suficiente resurse interne (nivel de

pregătire școlară, profesională, atașament față de familie, asumarea responsabilităților

părintești) dar și externe (suport afectiv oferit de familie) care să-i asigure

o evoluție viitoare, în acord cu normele morale și sociale.

Apreciind că scopul aflictiv și moralizator al pedepsei

poate fi atins și fără executarea acesteia în regim de detenție, în baza art. 81,

71 alin. (5) C. pen. a dispus suspendarea condiționată atât a pedepsei

principale cât și a acelei accesorii. împotriva acestei sentințe au declarat

apel: 1. Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, criticând sentința apelată

pentru netemeinicie, respectiv, sub aspectul soluției de achitare dispusă în

cauză față de cei doi inculpați, respectiv inculpatul G.T. pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune și inculpatul S.A.N. pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la înșelăciune. Consideră că în mod greșit instanța de fond a

dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune

și respectiv complicitate la înșelăciune, existând suficiente probe la dosar

din care să rezulte cu certitudine vinovăția acestora. De asemenea, instanța de

fond urmare a analizării interceptărilor și înregistrărilor telefonice a

constatat că din notele de pe convorbirile telefonice pot constitui și se poate

constata că există indicii și presupunere rezonabilă