ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3184/2012

Asupra recursurilor penale de față

În urma examinării actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;

Prin sentința penală nr. 206 din 19 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 15159/118/2010,

au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice, puse în discuție din oficiu sau solicitate de inculpatul A.A., prin apărător.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.A. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii -latura obiectivă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe același inculpat pentru comiterea infracțiunii de nerespectarea dispozițiilor privind operații de import sau export, prev. de art. 302 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul A.A. pentru comiterea infracțiunii de fals în declarații, prev.de art. 292 C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. a condamnat pe inculpatul A.A., fără antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat si dreptul de a efectua operațiuni de import export de natura celor pentru care a fost condamnat), pentru infracțiunea de folosirea la Autoritatea vamală a documentelor de transport și comerciale care se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit. în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului T.I.D, pentru comiterea infracțiunii de instigare la înșelăciune, prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii - latura obiectivă.

În baza art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. a condamnat pe inculpatul T.I.D, cu reședința în România,administrator, fără antecedente penale) la pedeapsa de 3 ani închisoare și 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat si dreptul de a efectua operațiuni de import export de natura celor pentru care a fost condamnat), pentru infracțiunea de folosirea la Autoritatea vamală a documentelor de transport și comerciale care se referă la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă.

În baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei principale de 3 ani închisoare pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 82 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a constatat că pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C. proc. pen. a pus în vedere inculpatului dispozițiile art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de încercare stabilit

În baza art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen., art. 998 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanța în contradictoriu cu inculpații T.l. și A.A.

A obligat inculpații T.l. și A.A., în solidar, la plata sumei de 337.445 lei către A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanța, reprezentând despăgubiri civile - taxe vamale neachitate și a respins restul pretențiilor civile.

În baza art. 256 lit. d) din Legea nr. 86/2006 a dispus confiscarea specială în folosul statului a celor 13.500 cutii, conținând fiecare 2.840 grame net, de ciuperci conservate în saramură identificate nedeclarate cu ocazia importului din 13 februarie 2009, depozitate în magazia Biroului Vamal Constanța Sud Agigea din Portul Constanța Sud Agigea sau a sumelor de bani obținute în urma valorificării acestor bunuri.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a dispus confiscarea unei ștampile aparținând SC E.I.C.I. SRL București aflată la Camera de Corpuri delicte din cadrul Secției Regionale de Poliție Transporturi Constanța.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpații T.l. și A.A. la plata a câte 5.450 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut că, la data de 17 februarie 2009, lucrătorii din cadrul Serviciului de Poliție Transporturi Maritime Port Constanța, Biroul T.N. Agigea, s-au sesizat din oficiu, cu privire la faptul că din documentația aferentă a trei importuri a rezultat faptul că, la data de 13 februarie 2009, SC E.I.C.I. SRL București, prin comisionarul vamal SC T.L. SRL Constanța, a întocmit și depus declarațiile vamale în

vederea efectuării a trei importuri de gogoșari conservați în oțet.

Având în vedere suspiciunile rezultate din scanarea celor trei containere, lucrătorii vamali au procedat, la data de 17 februarie 2009 la efectuarea controlului fizic, context în care, în fiecare dintre cele trei containere, au fost identificate pe lângă borcanele cu gogoșari conservați în oțet și conserve de ciuperci în saramură nedeclarate, după cum urmează :

-

în container-ul, pentru care a fost depusă declarația vamală de punere în liberă circulație (nr. registru vamal de import), au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.500 cutii conținând ciuperci tăiate în saramură;

-

în container-ul, pentru care a fost depusă declarația vamală de punere în liberă circulație (nr. registru vamal de import). au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.499 cutii conținând ciuperci tăiate în saramură;

-

în container-ul, pentru care a fost depusă declarația vamală de punere în liberă circulație (nr. registru vamal de import), au fost identificate nedeclarate, un număr de 750 colete cu 4.500 cutii conținând ciuperci tăiate în saramură.

Dată fiind această împrejurare, lucrătorii vamali, prin adeverințele, la data de 17 februarie 2009, au dispus reținerea în vederea confiscării a mărfurilor identificate nedeclarate, totodată luând măsura sancționării contravenționale a administratorului societății, conform proceselor verbale din data de 18 februarie 2009. Sancțiunea a fost luată în lipsa reprezentantului societății, însă în prezența martorului asistent, respectiv, inculpatul A.A.

Instanța a reținut în baza actelor vamale aflate la dosarul cauzei și a declarațiilor martorilor M.R. și C.C. agenți de linie, a martorului V.V. director la SC M.L. SRL și a martorilor I.F. și C.C.L., angajată în cadrul SC T.L. SRL Constanța, că pentru importurile din data de 28 ianuarie 2009 și 13 februarie 2009 efectuate de SC E.I.C.I. SRL s-a prezentat inculpatul A.A. care a semnat, completat și ștampilat actele pentru ambele comenzi, în numele importatorului.

Astfel, martorul V.V. a arătat că a încheiat contractul de reprezentare directă cu importatorul SC E.I.C.I. SRL. București, ca urmare a unei discuții purtate cu inculpatul A.A., împrejurare în care i-a prezentat societatea ca având un administrator cetățean român ce urma să efectueze mai multe importuri. Același martor arată că după redactarea și semnarea contractului din 15 decembrie 2008, conform datelor importatorului comunicate de inculpatul A.A., l-a înmânat acestuia din urmă spre a fi prezentat și semnat de reprezentanții SC E.I.C.I. SRL. București, contract ce i-a fost returnat, ulterior, de către același inculpat.

În ceea ce privește documentația aferentă importului din 13 februarie 2009, aceasta a fost întocmită de martora C.C.L., angajată în cadrul SC T.L. SRL Constanța, la solicitarea inculpatului A.A., care a depus în acest sens documentele necesare, prezentând însă completată declarația în vamă a bunurilor ce urmau să facă obiectul importurilor. în cursul cercetărilor martora a pus la dispoziția lucrătorilor de poliție ștampila SC E.I.C.I. SRL. București, precizând că a fost uitată de inculpatul A.A. la data de 13 februarie 2009, cu ocazia întocmirii declarației vamale de import, ștampilă ce a fost introdusă la Camera de Corpuri delicte din cadrul S.R.P.T. Constanța în baza dovezii din 01 iulie 2009.

Fiind audiat, inculpatul A.A. a recunoscut că a solicitat, a depus și a semnat în numele importatorului documentele necesare aferente tuturor importurilor efectuate de SC E.I.C.I. SRL București, fără a avea însă nicio împuternicire în acest sens, ci doar în baza unor solicitări verbale telefonice, ale unui cetățean arab pe care l-a cunoscut sub numele de „A.M." Referitor la îndeplinirea formalităților vamale de import și depunerea documentelor, inculpatul a susținut că exceptând primul import din data de 16 decembrie 2008 când a discutat și primit

documentele și ștampila SC E.I.C.I. SRL. București de la numitul „A.M.", ulterior, a purtat numai discuții telefonice cu acesta din urmă, documentele necesare fiindu-i înaintate în plic prin intermediul conducătorilor auto ale microbuzelor ce efectuează curse de transport persoane pe relația București - Constanța.

În acest sens, inculpatul A.A. a precizat că la fiecare import, primea în original conosamentele, facturile externe, specificațiile, certificatele de sănătate și în xerocopii certificatele de înregistrare fiscală și în scopuri de T.V.A. ale SC E.I.C.I. SRL. București, precum și ștampila societății. în ceea ce privește traducerea în limba română a mărfurilor menționate în facturile externe, inculpatul a precizat că acestea îi erau comunicate telefonic de numitul „A.M.", consemnată olograf denumirea pe documente de către comisionarii vamali respectiv semnat și ștampilat de către A.A. în numele importatorului.

Prima instanță a reținut că apărările formulate de inculpatul A.A. au fost infirmate de rezultate perchezițiilor efectuate la sediul societății SC I.F.P. SRL, administrată de acesta, respectiv suportul ștampilei SC A. SRL fără amprenta cauciucată, ce a fost ridicată și depusă la Camera de Corpuri Delicte din cadrul S.R.P.T. Constanța, pe baza dovezilor, ambele din 01 iulie 2009; ordinul de plată prin care SC E.I.C.I. SRL. a achitat tarife sanitar veterinare la data de 18 decembrie 2008; factura din 13 februarie 2009 prin care s-au achitat taxele aferent manipulării și expedierii containerelor de către SC R. SRL, aferent importurilor din 13 februarie 2009 respectiv exemplarele roșii ale facturilor din 28 ianuarie 2009 și din 28 ianuarie 2009 prin care SC A.T. SRL a factura transport auto tur/ retur către importator, precum și cele ale percheziție informatice asupra unității P.C. ridicate de la sediul SC I.F.P. SRL, fiind identificate-fișiere format pdf. și excel conținând documente ce pot fi editate, identice cu cele folosite la îndeplinirea formalităților de import de către SC E.I.C.I. SRL (conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009; conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009 și conosamentul, nenegociabil, aferent containerului, importat la data de 13 februarie 2009).

S-a mai reținut de prima instanță că din documentele puse la dispoziție de O.R.C. București cu adresa din 11 martie 2009, a rezultat că s-a stabilit faptul că la data de 28 august 2008, prin încheierea I.C., Tribunalul București a autorizat constituirea SC E.I.C.I. SRL București, cu sediul social declarat în mun. București și unic asociat și administrator în persoana numitei H.R.E., înregistrată, având ca obiect principal declarat, comerț cu ridicata al bunurilor de consum și al produselor textile. La data de 25 noiembrie 2008, H.R.E. a cesionat, toate părțile sociale învinuiților M.R.B.E.H. și A.M.Z.A.E.S.E.W. dată la care noii acționari au hotărât schimbarea atât a sediului social declarat inițial cât și denumirea societății în SC I.A.I. SRL București.

Din verificările efectuate de I.G.P.F., a rezultat că M.B. figurează intrat pe teritoriul României la data de 18 iunie 2008 respectiv ieșit la data de 25 februarie 2009 în timp ce A.H. și A.Z.A.E.S.E.W. figura încă pe teritoriul țării, intrat la data de 08 august 2008 (adresa din 21 aprilie 2009).

S-a mai reținut că, din transcrierile convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul A.A. a purtat convorbiri telefonice cu o persoană căreia i se adresa pe nume "R.", din conținutul cărora a rezultat că acesta din urmă a solicitat efectuarea importului din data de 13 februarie 2009. Pe parcursul cercetărilor s-a stabilit că persoana apelată de inculpatul A. sub numele "R." este inculpatul T.I. unul dintre asociații SC U.T.P.C. SRL București.

Elocventă în acest sens este convorbirea purtată între cei doi inculpați la data de 02 iunie 2009 orele 18:05. în care, inculpatul T.I. îi reproșează lui A. că a primit o amendă de 5.000 lei de la organele vamale, redând conținutul procesului verbal în care sunt menționate datele sale de identitate: "deci am procesul verbal, importator SC G.F. SRL bla, bla, bla anexă parte integrantă a procesului verbal de constatare a contravențiilor, importator SC G.F. SRL  a depus la Biroul Constanța Sud, comisionar SC E.P. SRL, declarația vamală de punere în liberă circulație a mărfurilor din numărul, bla, bla, bla, pe numele meu, conform permis de ședere,dl. T.I.D, seria Ro bla, bla, în calitate de asociat la SC G.F.SRL , potrivit declarației vamale de punere în liberă circuit, bla, bla. bla, la controlul vamal fizic efectuat la 15 mai, la ora 10."

Astfel cum rezultă din conținutul convorbirii telefonice, sancțiunea contravențională a fost aplicată ca urmare a faptului că a fost identificată nedeclarată o altă marfa decât cea menționată în documente cu ocazia unui alt import, luându-se în același timp și măsura confiscării, mod similar în care s-a procedat și cu ciupercile ce fac obiectul cercetărilor.

În același registru probator se înscrie și convorbirea telefonică dintre cei doi inculpați din data de 02 iunie 2009, ora 17:39, din care rezultă că după aplicarea sancțiunii contravenționale a fost confiscată și marfa : " „R." -Păi nu știi ? Au confiscat orezu, că au confiscat că am orez în plus și nu știu ce vine prin poștă, cum a fost cu ciupercile, sunt pe nu știu ce, nu știu ce, adică vrei să mă duc eu acum la Parchet la „A.A " - Nu mă, da n-are cum, eu nu știu nimic de asta. ; „R."- Nu știi nimic ? Cine știe, si e stampila pe procesul verbal, e ștampila de G.F., cine are stampila, eu ? Eu am pus stampila acolo măi frate ?".

Referitor la inculpatul T.I.d prima instanță a reținut în baza probatoriului administrat că acesta era finanțatorul operațiunilor de import din data de 13 februarie 2009 respectiv beneficiarul mărfii, fapt ce rezultă atât din conținutul convorbirilor telefonice interceptate cât și din documentația

depusă organelor vamale, analiza documentației conducând la concluzia că același inculpat, a finanțat și solicitat și efectuarea importului din data de 28 ianuarie 2009, pentru care însă nu s-au făcut cercetări complete de către organele ce cercetare dar care ajută instanța să-și facă o imagine de ansamblu asupra activității inculpatului și a gradului său de implicare.

Relevantă în acest sens este convorbirea din data de 15 iunie 2009, dată la care inculpatul T.I.d poartă o discuție telefonică cu numitul „D." referitor la un import efectuat de SC G. SRL : „R." - . are, are plăți pentru că, eu am dat lor 28.000 de mii de euro săptămâna trecuta, că-ți aduce marfa trebuie să-mi plătească mie, și zice nu, că are pe tine să-ți plătească întâi; „D." - îhl; „R."- Asta e.; „D."- Tot ta tine ajung.;,,R."-Ha, ha, ha, ha, ha.; „D."-Ha, ha, ha, ha, ha.

Totodată, s-a reținut că din analiza documentelor depuse la organele vamale, aferente importurilor efectuate la datele de 28 ianuarie 2009 și 13 februarie 2009, respectiv conosamentele, certificatele de sănătate, certificatele de origine și declarațiile expeditorului privind detaliile mărfurilor importate, a rezultat faptul că în ambele cazuri, bunurile declarate au avut ca țară de proveniență China, Expeditor („C.") fiind F.H.I. A.E. T.C. Ltd iar Destinatar („Consignee") SC U.T.C. SRL Lebanon (offshore).

Conform facturilor externe prezentate Autorității vamale cu ocazia importurilor, respectiv invoice 2 ambele din 05 noiembrie 2008, respectiv, la data de 21 noiembrie 2008, destinatarul SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), a vândut mărfurile către SC E.I.C.I. SRL. București. Dată fiind această situație, a rezultat că inculpatul T.I.d coordona introducerea în mod fraudulos în România a mărfurilor alimentare de proveniență China, stare de fapt ce reiese din faptul că exportatorul mărfii din China, expedia marfa în România pentru firma off shore SC U.T.C. SRL, al cărui nume este

menționat la rubrica destinatar (Consignee), denumirea SC E.I. SRL fiind menționată în conosamente ca persoană de contact la rubrica „N."

Prin mențiunea „To The Order Of" completată ulterior în conosamente alături de denumirea firmei off shore SC U.T.C. SRL, agentul de linie al containerelor, nu putea elibera marfa decât unei societăți nominate de firma din LIBAN, fapt ce reiese și din andosarea conosamentelor și notificărilor trimise de către firma libaneză agențiilor maritime de transport din România.

Transferul dreptului de proprietate al mărfii de către SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), către SC E.I.C.I. SRL București, prin rectificarea conosamentelor și emiterea facturilor externe, a avut drept scop introducerea mărfii în țară de către inculpatul T.I.d, pe numele unei societăți comerciale, care deși este atestată prin certificat de înmatriculare și C. fisc., aceasta este în realitate „fantomă", fără un sediu real și fără asociați care să poată fi identificați, în cazul de față cetățeni străini, având drept consecință sustragerea de la plata taxelor vamale. Faptul că SC E.I.C.I. SRL București nu era destinatarul real al mărfurilor importate la datele de 28 ianuarie 2009 și 13 februarie 2009, reiese din extrasele de cont ale acesteia, în care nu se regăsesc plăți externe către exportatorul din China, F.H.I. AE. T.C. Ltd sau către SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore), așa cum a procedat în cazul importurilor anterioare din datele de 16 decembrie 2008, 19 decembrie 2008 și 05 ianuarie 2009.

Instanța a reținut că această împrejurare demonstrează că facturile externe emise de SC U.T.C. SRL H., M., Lebanon (off-shore) și prezentate autorității vamale cu ocazia efectuării importurilor ca expeditor/exportator al mărfii sunt nereale, destinatarul real al mărfurilor importate de SC E.I.C.I. SRL București, fiind o altă firmă administrată de inculpatul T.I.

Mai mult, cu ocazia audierii sale, inculpatul T.I.d a recunoscut că a deținut până în anul 2008 părți sociale în cadrul firmei off shore SC U.T.C. SRL H. M. Lebanon, iar în prezent, colaborează cu aceeași societate pe linia deschiderii de acreditive la firmele recomandate de el.

Ca și modalitate de expediere a documentelor aferente importurilor, conosamente, specificații, facturi externe, certificate de sănătate și de origine, din interceptările efectuate s-a stabilit că acestea erau trimise prin poștă către inculpatul A.A. ori erau recepționate prin e-mail documente identice cu cele utilizate în cazul importurilor ce fac obiectul cercetărilor fiind identificate ca urmare a efectuării percheziției informatice asupra unității PC ridicate de la același inculpat, documentele fiind într-un format ce poate suporta modificări ori completări.

Faptul că inculpatul T.I.d era destinatarul mărfurilor, reiese și din împrejurarea că pe cutiile de ciuperci, erau aplicate etichete în limba română și engleză, ale mărci „L.", din conținutul cărora rezultă că SC U.T.P.C. SRL București administrată de inculpat este unul dintre distribuitorii mărfii din Liban.

De altfel, chiar inculpatul T.I.d a precizat că unicul distribuitor al mărcii „L." în România, este societatea pe care o administrează, SC U.T.P.C. SRL București.

Cel de-al doilea distribuitor al ciupercilor, conform acelorași etichete, a fost identificat ca fiind SC S.I.I. SRL Cluj Napoca, administrată de martorul S.B.

Fiind audiat, în calitate de martor, numitul S.B., a precizat faptul că, începând cu anul 2007, a achiziționat ciuperci numai din state membre ale Uniunii Europene, precum și de la firma SC U.T.P.C. SRL administrată de inculpatul T.I.D, aspect confirmat de documentele puse la dispoziție de acesta din care rezultă că a trimis în format electronic atât partenerilor din statele membre U.E. cât și inculpatului T.I.d, etichete pentru ciuperci marca „H.G.", pe care era

menționată denumirea societății sale în calitate de distribuitor. Faptul că nu a avut nicio relație comercială cu SC E.I.C.I. SRL București rezultă din extrasele din cont bancar ale societății în care nu se regăsesc operațiuni bancare între cele două societăți

În apărarea sa, inculpatul T.I.d a declarat că pe parcursul anului 2008 până în luna septembrie, a achiziționat mărfuri alimentare de la SC E.I.C.I. SRL București, societate ce a fost reprezentată pe tot parcursul derulării relațiilor comerciale de numitul H.H., pe care îl cunoaște de circa 15 ani de zile iar, după cesionarea societății, unul dintre asociați, A.Z.A.E.S.W., l-a contactat și i-ar fi oferit spre achiziție ciuperci, operațiune comercială care însă nu s-a materializat, arătând însă că, societatea pe care o administrează este unic distribuitor al mărcii „L." și că la solicitarea lui A.Z.A.E.S.W., i-ar fi pus acestuia la dispoziție pe suport optic tip C.D. brand-ul mărcii sale, dar că operațiunile comerciale nu s-au mai derulat.

Or, potrivit mențiunilor existente pe etichetele cutiilor cu

ciuperci identificate nedeclarate, s-a stabilit că țara de origine este China, fiind însă identificate două mărci și distribuitori

diferiți: cutii cu ciuperci ce au aplicate etichete în culori roșu și galben iar înscrisurile de culoare neagră, figurează ca marcă „H.G.", având mențiunea Original Mushrooms

Pieces & Stemps în limba engleză respectiv mențiuni în limba română și engleză cu privire la greutate netă de 2.840 g

și 1930 g uscată, ingrediente, data fabricației și a expirării, producătorul, distribuitor figurând SC S.I. SRL Cluj Napoca 3400 România

și cutii cu ciuperci ce au aplicate etichete în culori albastru, roșu, galben și verde iar înscrisurile de culoare neagră, figurează ca marcă „Lele", având mențiunea „Original Ciuperci Tăiate" în limba română respectiv mențiuni în limba română și engleză cu privire la greutate netă de 2840 g

și 1930 g uscată, ingrediente, data fabricației și a expirării, producătorul, distribuitor figurând SC U.T.P.C. SRL București, România.

Având în vedere mențiunile existente pe etichetele cutiilor cu ciuperci, cu privire la producător, raportat la documentele depuse la organele vamale în vederea efectuării importurilor din data de 13 februarie 2009, respectiv mențiunile din conosamente, rezultă fără dubiu, că țara de origine este China.

Totodată, s-a mai reținut că din concluziile constatărilor tehnico-științifice, efectuate de specialiștii din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București, Facultatea de Horticultura, rezultă că, ambele mărci de ciuperci fac parte din specia „Agaricus Bisporus"; ambele mărci sunt conservate în saramură, iar potrivit concluziilor specialiștilor din cadrul Universității „Dunărea de Jos Galați" - Platforma Bioaliment, Centrul Integrat de Cercetare și Formare pentru Biotehnologie Aplicată în Industria Alimentară, în urma analizării ciupercilor, s-a stabilit că acestea sunt conservate prin fierbere completă.

Contrar celor susținute de inculpați în apărare, prima instanță a reținut că din listingurile convorbirilor telefonice reiese că inculpații A.A. și T.I. au purtat convorbiri telefonice atât anterior datelor de efectuare a importurilor cât și ulterior, fapt ce dovedește că se cunoșteau, fără a fi însă identificate convorbiri telefonice purtate între inculpatul T.I. cu A.Z.A.E.S.E.W., respectiv convorbiri telefonice între inculpatul A.A. și persoana indicată de acesta sub numele de „A.M." despre care a susținut că ar fi solicitantul și beneficiarul tuturor importurilor efectuate de SC E.I.C.I. SRL București.

În susținerea concluziei că inculpatul T.I.d este atât solicitantul cât și beneficiarul importului din 13 februarie 2009 sunt și extrasele conturilor bancare în lei, din care rezultă că SC E.I.C.I. SRL București, de la data deschideri conturilor, a încasat suma totală de 11.281.310.73 lei, de la mai mulți creditori, din care suma de 835.387,41 lei de la SC U.T.P.C. SRL București.

Totodată, nu au fost identificate plăți efectuate de SC E.I.C.I. SRL București în conturile exportatorului F.J.H.I.A.E.T.C. Ltd din China, aferent importurilor din 28 ianuarie 2009 și 13 februarie 2009 și nici în conturile firmei off shore SC U.T.C. SRL Lebanon menționată în facturile externe prezentate organelor vamale.

Referitor la plățile efectuate de SC U.T.P.C. SRL București, s-a constatat că societatea a virat în conturile SC E.I.C.I. SRL București, în intervalul 16 octombrie 208 02 decembrie 2008, suma totală de 835.387,41 lei, conform mențiunilor din extrasele de cont, justificarea fiind contravaloare marfă.

Totodată, A.F.P. București, prin adresa din 24 august 2009, a comunicat faptul că SC U.T.P.C. SRL București a depus declarații recapitulative privind livrările și achizițiile intracomunitare respectiv declarația informativă privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul României, în conținutul cărora nu se regăsesc decât importurile din spațiul intracomunitar și serviciile prestate la nivel național. De asemenea, SC E.I.C.I. SRL București și SC I.A.I. SRL București nu se regăsesc printre societățile comerciale de la care a inculpatul T.I. a achiziționat mărfuri.

Din verificările efectuate de organele de cercetare la instituțiile abilitate cu privire la M.R.B.A.E.H. și A.Z.A.E.S.E.W., care au preluat prin cesiune SC E.I.C.I. SRL București, a rezultat că primul a părăsit teritoriul României la data de 25 februarie 2009 iar despre cel de-al doilea persoana a intrat în România la data de 08 august 2008, în calitate de angajat al SC S.I.A. SRL, neexistând date cu privire la părăsirea țării (adresa din 21 aprilie 2009 emisă de I.G.P.F., București).

Prima instanță a reținut că niciunul dintre inculpați nu a fost sincer în declarațiile date în cursul procesului penal, în sensul că, inițial, nu au recunoscut că se cunoșteau între ei

sau că ar fi desfășurat activități împreună, după care inculpatul T.l. a revenit asupra depoziției și a arătat că nu i-au fost date destule detalii de către organele de cercetare privind persoana inculpatului A. pe care, dealtfel, îl cunoaște întrucât a purtat discuții telefonice cu acesta despre transportul unor containere de la Constanța la București, apărarea ce nu a fost primită de instanță, după cum nu au fost sinceri nici cu privire la împrejurările comiterii faptei și participației lor la activitățile infracționale de prezentare a unor documente comerciale de însoțire a mărfii Autorității vamale ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă, în scopul de a se sustrage de plata taxelor vamale.

Instanța a reținut însă pe baza probatoriilor administrate și analizate pe larg în cele ce preced, că cei doi inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de folosire la Autoritatea vamală a unor documente de transport și comerciale ce se refera la alte mărfuri decât cele prezentate în vamă, prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, chiar și în condițiile în care inculpatul T.l. nu s-a prezentat în vamă însă, așa cum rezultă din declarațiile martorei M.E., comisionar vamal din cadrul SC M.L. SRL, dar și a inculpatului A.A., la momentul întocmirii declarației vamale, inculpatul A. a ținut legătura cu reprezentantul firmei importatoare, cerându-i detalii ce i-au fost oferite telefonic. Constatând că inculpatul T.l. este beneficiarul importului și cel care a ținut legătura în acel interval de timp cu inculpatul A.A., a fost reținută în sarcina ambilor inculpați forma de participație a autoratului pentru infracțiunea prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam..

Prin urmare, nu a fost primită nici cererea inculpatului T.l. de a se reține dispozițiile art. 31 alin. (2) C. pen. ce se referă la participația improprie, cu atât mai mult cu cât aceasta dispoziție legală se referă la determinarea, înlesnirea sau ajutarea cu intenție a unei persoane la săvârșirea unei fapte fără vinovăție, ceea ce nu este cazul în situația dată.

Referitor la infracțiunea de înșelăciune sub forma autoratului și a instigării, prev. de art. 215 alin. (1), (2) și (5) C.

pen., reținută în sarcina inculpaților A.A. și T.I.d, prima instanță a reținut că aceasta nu este absorbită în conținutul infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., întrucât reținerea infracțiunii de înșelăciune presupune mai mult decât crearea unui prejudiciu în sarcina Autorității vamale iar una dintre condiții este să fie dovedită o acțiune de inducere în eroare.

În cauză, acțiunea inculpaților constă în prezentarea unor documente vamale care se referă la alte bunuri decât cele menționate în documentele vamale, care au avut drept consecință sustragerea de plata obligațiilor vamale ce le reveneau, or, inculpații nu au apelat la mijloace dolosive pentru inducerea în eroare a autorităților vamale ci au urmărit doar neachitarea taxelor vamale aferente mărfii importate, activități infracționale care se circumscriu elementului material al infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam.

Constatând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, nici sub aspect subiectiv și nici sub aspect obiectiv, instanța a dispus achitarea inculpaților pentru această faptă, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. și a respins cererea inculpatului A.A. de schimbare a încadrării juridice dată faptei în sensul absorbirii ei în conținutul infracțiunii prevăzute de art. 272 din legea specială.

Cu privire la infracțiunea prev. de art. 302 C. pen., reținută în sarcina inculpatului A.A. a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspect subiectiv, deoarece aceasta presupune efectuarea fără autorizație a unor operațiuni de import, export sau tranzit, or, inculpatul Antohi, astfel cum rezultă din probatoriul administrat, nu a urmărit să efectueze asemenea operațiuni și să eludeze normele ce vizează existența unei autorizații, scopul urmărit de acesta fiind acela de a înlesni și realiza sustragerea unor mărfuri de la plata obligațiilor vamale.

A mai reținut prima instanță, că în actul de sesizare nici nu au fost efectuate cercetări distincte în acest sens, ci această infracțiune a fost menționată la încadrarea juridică

dată faptelor și inserarea mențiunii „importul efectuându-se fără licență de import A.G.R.I.M".

Față de acest considerente, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 302 C. pen.

Prima instanță, a apreciat că nici cu privire la infracțiunea prev. de art. 292 C. pen., reținută în sarcina aceluiași inculpat nu au fost efectuate cercetări aprofundate de către organul de cercetare, fiind inserată la încadrarea juridică dată faptelor cu mențiunea că inculpatul A.A. s-a prezentat la Autoritatea vamală ca reprezentant la SC E.I.C.I. SRL București, fără a avea împuternicire, or, reține instanța inculpatul nu a făcut o asemenea declarație.

De asemenea, a mai reținut prima instanță că declarantul vamal este o persoană din cadrul unei societăți ce nu cade sub incidența dispozițiilor art. 145 C. pen., astfel încât nu este îndeplinită una dintre condițiile prevăzute la latura obiectivă a infracțiunii, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 292 C. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpaților A.A. și T.I.d, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., prima instanță a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă prevăzute de legea specială, modalitatea concretă în care au comis fapta cei doi inculpați, participația penală a fiecăruia dintre inculpați, reținând că deși inculpatul T.I.d nu a prezentat efectiv documente cu date nereale autorității vamale a comunicat telefonic inculpatului Antohi datele necesare completării acestor documente, fiind singurul interesat să achite taxe vamale mai mici decât cele reale, valoare taxelor vamale eludate și frecvența activităților desfășurate de inculpați.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpaților care nu au antecedente

penale, s-au prezentat în fața organelor judiciare, desfășoară activități comerciale proprii chiar dacă nu și-au asumat responsabilitatea faptei și au negat comiterea ei.

Față de toate aceste criterii, prima instanță a apreciat că aplicarea unei pedepsei principale de câte 3 ani închisoare inculpaților, cu suspendarea condiționată a executării pedepselor pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit în condițiile art. 82 C. pen. este îndestulătoare pentru realizarea scopului pedepsei, astfel cum este reglementat de dispozițiile art. 52 C. pen.

În ceea ce privește latura civilă, apreciind că sunt întrunite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpaților, că infracțiunea dedusă judecății este determinată de existența datoriei vamale iar Regulamentul C.E.E. nr. 2913/1992 privind C. vam. comunitar are aplicabilitate directă în cauză, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de A.N.A.F.-A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanța și a obligat inculpații la plata sumei de 337.445 lei către parte civilă.

Referitor la solicitarea părții civile de obligare a inculpaților la plata accesoriilor fiscale, instanța a reținut că în cazul infracțiunii de contrabandă prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, fiind excluse accesoriile aferente. Mai mult, partea civilă nu se află în posesia unui titlu executoriu, asimilat titlului de impunere fiscală, care să determine o creanță certă, lichidă și exigibilă de natură să dea naștere la calculul unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere a obligațiilor fiscale.

Singurele sume care ar putea însoți creanța principală, dar care nu au fost solicitate în cauză, sunt cele echivalente dobânzii legale, întemeiat pe dispozițiile art. 1088 C. civ.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța și inculpații A.A. și T.I.

Parchetul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind nelegală achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune și a inculpatului A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 302 C. pen. și a infracțiunii prev. de art. 292 C. pen., precum și

nivelul scăzut al pedepselor aplicate inculpaților în ce privește săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006.

Inculpații A.A. și T.I.d au criticat sentința pentru nelegalitate atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, apreciind nelegală soluția de condamnare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 și de obligare a acestora la plata despăgubirilor civile.

Prin Decizia nr. 159/P din 20 decembrie 2011,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța împotriva sentinței penale nr. 206 din 19 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 15159/118/2010.

În temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpații A.A. și T.I., a fost desființată, în parte sentința apelată și în rejudecare, a fost respinsă sesizarea din oficiu privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpaților.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul T.I.d pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (5) C. pen. și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vam.).

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., art. 10 lit. a) C. proc. pen.; a achitat pe inculpatul A.A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 272 din Legea nr. 86/2006 (C. vam.).

A înlăturat din hotărâre dispozițiile privind condamnarea inculpaților, aplicarea prevederilor art. 81-83, art. 71 C. pen. și art. 359 C. proc. pen. și cele privind confiscarea specială a unei ștampile aparținând SC E.I.C.I. SRL București.

A respins, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de Statul Român prin A.N.A.F. - A.N.V. - D.R.A.O.V. Constanța.

A constatat stinsă datoria vamală prin confiscarea bunurilor.

A stabilit să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare de la judecata în primă instanță.

A menținut celelalte dispoziții din sentința apelată, în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

În temeiul art. 189 C. proc. pen. a dispus plata onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu să se facă din fondul Ministerului Justiției iar cheltuielile judiciare avansate de stat în apel să rămână în sarcina acestuia.

În ce privește apelul procurorului, a reținut că în mod corect prima instanță a achitat pe inculpați privind săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, nefiind dovedit faptul că aceștia cunoșteau caracterul neconform cu realitatea a documentelor comerciale depuse de către inculpatul A.A. la comisionarul vamal, în vederea depunerii documentației de către acesta din urmă la Autoritatea Vamală în vederea indigenizării și vămuirii mărfurilor. De asemenea, nu este dovedit nici faptul că inculpații au urmărit pentru sine sau pentru altul obținerea unui folos ilicit.

Din probele administrate în cauză nu rezultă, în aceleași condiții, că inculpatul A.A. ar fi cunoscut conținutul containerelor ce urmau a fi vămuite și faptul că acestea, parțial, conțineau bunuri ce necesitau pentru import o autorizație oficială sau o licență de import, astfel încât, nici scopul de a realiza importul unor produse supuse contingentării sau al cărui import este condiționat de o autorizație specială nu se dovedește a fi realizat în cauză.

De asemenea, în ce privește săvârșirea de către inculpatul A.A. a infracțiunii prev. de artr.292 C. pen., în mod corect, prima instanță a clarificat situația de fapt, reținând că acesta nu a făcut declarație la autoritatea vamală ci a depus documentele comerciale primite de la importator la declarantul vamal care nu este o persoană juridică prevăzută printre disp.art. 145 C. pen.

În conformitate cu dispozițiile C. vam., declarația vamală se efectuează de către comisionarul în vamă și nu de către importator, actele fiind depuse de comisionar.

Referitor la criticile formulate de către inculpați, Curtea a constatat, pe de o parte, că se impune menținerea încadrării juridice date faptelor în actul de sesizare iar, pe de altă parte, sub aspectul soluționării acțiunii penale se constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă că inculpatul A.A., depunând actele comerciale cu date eronate privind felul mărfurilor a săvârșit o infracțiune, ci, în cauză, a fost săvârșită contravenția prev. de art. 653 lit. h) C. vam. constând în depunerea declarației vamale și a documentelor însoțitoare conținând date eronate privind felul mărfurilor, ceea ce rezultă și din faptul că importatorul, conform proceselor verbale de contravenție aflate la dosar, a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea acestei fapte ilicite, nepenale.

Instanța de prim control judiciar a apreciat în acest sens că există o deosebire între conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art. 272 C. vam. și conținutul constitutiv al contravenției prev. de art. 653 lit. h) C. vam. Această deosebire privește conținutul și felul actelor comerciale folosite în vederea vămuirii, persoana și etapa în care sunt folosite. Dacă, în ce privește infracțiunea prev. de art. 272 C. vam. actele folosite trebuie să fie nereale, prin aceasta înțelegându-se „plăsmuite" în întreg conținutul lor, cum ar fi faptul că nu emană de la persoana producător sau exportator sau expeditor menționat în acestea sau cum ar fi un conținut total nereal cu privire la natura mărfurilor importate, iar momentul în care această acțiune se săvârșește, este cel în care documentația pentru vămuire este prezentată la autoritatea vamală (instituție publică cu atribuții în domeniu subordonată A.N.A.F. ), în cazul contravenției, documentele însoțitoare trebuie să conțină date eronate privind felul mărfurilor, putând privi numai discrepanțe între felul mărfurilor și cantitatea acestora înscrise în documentele comerciale și cele reale importate, contravenția săvârșindu-se și consumându-se la momentul depunerii declarației vamale și a documentelor însoțitoare la declarantul vamal -comisionarul în vamă (persoană fizică sau juridică autorizată de către A.N.A.F. să depună documentația vamală la autoritatea vamală competentă).

În cauză, din probele administrate rezultă că în ce privește importul celor trei containere cu mărfuri a fost săvârșită contravenția menționată care, de altfel, a și fost sancționată de lucrătorii vamali și nu infracțiunea prev. de art. 272 C. vam.

Cu privire la participația penală la săvârșirea acestei fapte apreciată ca având natură contravențională, Curtea a constatat că raportat la inculpatul T.I.d, în cauză contravenția nu este pasibilă de săvârșire în forma instigării și, în plus, nici nu s-a dovedit că inculpatul T.I.d cunoștea conținutul celor trei containere expediate și ambalate de către exportatori, probele strânse de către organele de urmărire penală având caracter speculativ și subpozitiv. Astfel, în lipsa unui suport probatoriu suficient de consolidat, s-a încercat să se contureze concluzia că dacă A.A. a avut discuții telefonice cu inculpatul T.I.d din care rezultă unele dificultăți întâmpinate de A. la transportul unor cantități de mărfuri printre care și ciuperci, acea convorbire se referă chiar la mărfurile importate la data de 13 februarie 2009, fără a se putea stabili cu certitudine că inculpatul T.I.d l-a îndemnat pe A.A. să depună documente comerciale însoțitoare ale mărfii conținând date eronate, la comisionarul vamal.

Pentru aceste considerații au fost înlăturate și criticile formulate de parchet cu privire la greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Împotriva

deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept, cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 9, 17, 17

2

și 18 C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor de recurs Parchetul a criticat decizia, în esență, sub următoarele aspecte: motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei, în sensul că, deși în considerente instanța de apel a arătat că fapta reținută în sarcina inculpatului A.A., constituie contravenția prev. de art. 653 lit. h) C. vam., în dispozitiv a dispus achitarea inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. - fapta nu există; eroarea gravă de fapt ce a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite de achitare a inculpaților de către cele două instanțe, sub aspectul comiterii infracțiunilor de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma autoratului și instigării, pentru inculpații A.A. și T.I. și a celor de fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import sau export, prev. de art. 302 C. pen., pentru inculpatul A.A., în condițiile în care din probatoriul administrat rezultă că sunt întrunite elementele constitutive ale faptelor cât și vinovăția inculpaților; greșita aplicare a legii de către instanța de apel prin înlăturarea măsurii confiscării speciale a ștampilei aparținând SC E.I.C.I. SRL București, deoarece din probatoriul administrat în cauză rezultă că a fost folosită de inculpați la comiterea faptelor.

Partea civilă A.N.V. - D.R.A.O.V. a criticat decizia instanței de apel atât sub aspectul laturii penale cât și sub aspectul laturii civile, invocând în esență faptul că, faptei prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. i s-a dat o greșită încadrare juridică determinat de împrejurarea că se impunea extinderea procesului penal și pentru o altă infracțiune, respectiv art. 273 C. vam.; eroarea gravă de fapt a instanței de apel care a dispus achitarea inculpaților sub aspectul infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006, întrucât probatoriile administrate dovedesc atât existența faptei penale cât și vinovăția inculpaților în comiterea ei; sub laturii civile a solicitat admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată, în sensul acordării majorărilor și penalităților de întârziere, inclusiv, a accesoriilor fiscale aferente debitului de 337.445 lei.

Înalta Curte verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate - în cadrul cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct.

9, 17, 17

2

și 18 C. proc. pen. - cât și din oficiu - potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. - apreciază hotărârea atacată ca fiind nelegală și netemeinică și

recursurile declarate de Parchet și parte civilă ca fondate,

pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Instanța de recurs, analizând cu prioritate cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., invocat de parchet respectiv, motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei cu referire la temeiul juridic în baza căruia s-a dispus achitarea inculpatului A.A. sub aspectul comiterii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., în raport de considerentele deciziei, constată că hotărârea este supusă casării atunci când nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta nu se înțelege.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că, instanța de apel la data pronunțării deciziei, 20 decembrie 2011, în minuta întocmită cu ocazia deliberării, cu respectarea dispozițiilor art. 309 C. proc. pen., a menționat ca temei al achitării inculpatului A.A. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. proc. pen. (fila 61 dosar instanță de apel) .

Totodată, în considerentele deciziei s-au arătat pe larg temeiurile de fapt și de drept care au susținut opinia instanței de prim control judiciar la adoptarea soluției de achitare a inculpatului, respectiv, fapta nu este prevăzută de legea penală, prin urmare, faptul că în dispozitivul deciziei, din eroare, a fost menționat art. 10 lit. a) C. proc. pen. ca temei al achitării inculpatului A.A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam., nu înseamnă că motivarea soluției contrazice dispozitivul acesteia.

Nefiind incident cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 9 C. proc. pen., o astfel de eroare materială a instanței de apel poate fi înlăturată prin procedura prevăzută de art. 195 C. proc. pen.

Cu privire la cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., invocat de Parchet și parte civilă A.N.V. - D.R.A.O.V., respectiv

comiterea unei grave erori de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare a inculpaților, se constată următoarele:

Contrar celor reținute de instanța de apel, Înalta Curte apreciază că prima instanță în baza unei analize și interpretări judicioase a ansamblului probator administrat în cauză, reținând o situație de fapt corectă, în concordanță cu dispozițiile art. 6 și art. 62 C. proc. pen., a apreciat în mod întemeiat că sunt probe care să susțină vinovăția celor doi inculpați numai în ceea ce privește comiterea infracțiunii prev. de art. 272 din Legea nr. 86/2006 privind C. vam. iar cu privire la infracțiunile de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, în forma autoratului și a instigării, reținute în sarcina inculpaților A.A. și T.l. și respectiv, fals în declarații, prev. de art. 292 C. pen. și nerespectarea dispozițiilor privind operațiunile de import export, prev. de art. 302 C. pen. reținute în sarcina inculpatului A.A., a constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sub aspectul laturii obiective și subiective.

În cauză cele două instanțe au reți