ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1679/2014

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 29 de la 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1927/104/2011 a fost respinsă cererea de constatare a nelegalității proceselor-verbale de redare a convorbirilor interceptate și a notelor de redare aferente acestor procese-verbale de redare, s-a respins excepția nulității procesului-verbal de constatare la fața locului, ca și înscris cu valoare de sesizare din oficiu; s-a respins excepția nulității relative a declarațiilor martorilor având calitatea de rude apropiate ale inculpatului A.S., precum și excepția nulității urmăririi penale pentru inexistența procesului-verbal de sesizare din oficiu a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, inexistența procesului-verbal de începere a urmăririi penale a inculpatului A.S. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inexistența procesul-verbal de aducere la cunoștință a rezoluției de începere a urmăririi penale pentru faptele cu care a fost sesizat. Totodată, s-a respins cererea de restituire a cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova pentru refacerea tuturor actelor de urmărire penală întocmite anterior emiterii rechizitoriului.

Prin aceeași sentință s-a luat act de împrejurarea că avocat ales Ș.M. renunță la cererea de schimbare a încadrării juridice a infracțiunii de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art. 25 rap. la art. 260 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată inculpata F.A., în infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 C. pen.

Totodată, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a liniștii și ordinii publice în forma agravată prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., în forma simplă a aceleiași infracțiuni prev. de art. 321 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.S.; din infracțiunea de tentativă de omor asupra unei persoane având calitatea de rudă apropiată, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.S., prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., în infracțiunea de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.S., după cum urmează: din fapta prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.; din fapta prev. de art. 25 raportat la art. 260 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., în fapta prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru care a fost trimis în judecată inculpatul A.F., după cum urmează: din fapta prev. de art. 26 raportat la art. 20 cu aplicarea art. 174 - 175 lit. c) și i) C. pen., în infracțiunea prev. de art. 26 raportat la art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, pentru care a fost trimisă în judecată inculpata F.A., după cum urmează: din fapta prev. de art. 25 raportat la art. 260 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., în fapta prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.; din fapta prev. de art. 261 C. pen. În fapta prev. și ped. de art. 261 alin. (1) C. pen.

A fost condamnat inculpatul A.F. la: 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor asupra nepotului de frate, prev. de art. 26 raportat la art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. În seara de 17 februarie 2011; în baza art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale; 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen. În seara de 17 februarie 2011; în baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate și a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 (șapte) ani și 6 (șase) luni închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.; în baza art. 71 C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale; în baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., a fost achitată aceeași inculpata pentru fapta prev. art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

În baza art. 15 C. proc. pen., s-a constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă în cauză; în baza art. 14 și 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006, au fost obligați în solidar inculpații A.S. și A.F. la plata sumei de 3280,43 RON, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, cu titlu de despăgubiri civile către Spitalul clinic nr. 1 Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare efectuate cu partea vătămată A.I.; în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a constatat imposibilitatea confiscării cuțitului folosit de inculpatul A.S. la săvârșirea infracțiunii în formă de tentativă de omor asupra nepotului de frate, prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen., în seara zilei de 17 februarie 2011.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: inculpatul A.S. la plata sumei de 9000 lei; inculpatul A.F. la plata sumei de 5000 lei; inculpata F.A. la plata sumei de 2500 RON.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 307/P/2011, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A.S. (în stare de arest preventiv), alături de inculpații A.F. și F.A. (în stare de libertate), pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 - 175 lit. "c" și "i" C. pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., instigarea la mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art. 25 rap. la art. 260 cu aplic. art. 29 alin. (1) C. pen. și portul cuțitului fără drept în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/91, toate cu aplic art. 33 lit. "a" C. pen.

În fapt, instanța de fond a constatat că în seara de 17 februarie 2011, partea vătămată A.I. zis "M." se afla împreună cu fratele și verii săi A.M.B., A.I. zis "B." și A.C. zis "P." în localul cunoscut sub numele de "C." din localitatea Drăgănești-Olt ce aparține SC S.F. SRL și funcționează la etajul unui imobil proprietatea inculpatului A.S., unde jucau biliard.

Cunoscând această împrejurare și pe fondul unor relații anterioare tensionate cu familia părții vătămate inculpatul A.S. s-a înarmat cu un topor și cu un cuțit și împreună cu fiul său A.F. zis "B." și s-a deplasat la localul amintit anterior.

Ajungând aici inculpatul A.S. a lovit cu toporul ușa de acces în clădire apoi a urcat la etajul acesteia, unde se afla barul propriu zis și, observând victima, i s-a adresat cu un ton amenințător "ia zi, M.?", astfel că cei ce însoțeau victima au fugit de teama inculpatului la fel procedând și victima, care însă a fost oprită la ușa de acces de către inculpatul A.F., în timp ce inculpatul A.S. i-a aplicat cu cuțitul o lovitură la nivelul hemitoracelui drept.

În continuare cei doi inculpați au îmbrâncit partea vătămată pe scări până în fața imobilului în care funcționa barul, moment în care dându-și seama că totuși starea victimei se agrava, au abandonat locul faptei, urcându-se în autoturism și plecând spre municipiul Slatina.

Partea vătămată a fost apoi condus de verii săi A.I. zis "M." și A.I. zis "B." la Spitalul din municipiul Caracal unde a fost consultat și s-a stabilit diagnosticul "plagă prin tăiere hemitorace drept (interscapulo-vertebral) iar la explorarea digitală s-a constatat un traiect de aproximativ 5 cm.

Concluzionând că situația impunea asistență medicală mai complexă, partea vătămată a fost îndrumat spre Spitalul nr. 1 din Craiova - unitatea de primiri urgențe, unde a ajuns în jurul orelor 22,00 și a fost internat la secția Chirurgie toracică apoi transferat la ATI cu diagnosticul: "plagă înjunghiată paravertebral dreapta spațiul III intercostal, hemopneumotorax drept. Se practică drenaj pleural prin pleurotomie pentru a minima, se evacuează 1100 ml sânge necoagulabil".

De asemenea partea vătămată prezenta și mai multe excoriații pe fața dorsolaterală a degetelor II - III - IV de la mâna dreaptă, care au fost apreciate de medicul legist ca fiind produse de un corp tăietor, posibil cuțit.

După agresiune, inculpatul A.S. a părăsit locul faptei, fiind căutat de organele de poliție, așa cum rezultă din procesele-verbale de căutare de la dosar, fiind găsit în seara de 19 februarie 2011 în municipiul București, la locuința numitului G.V.

Inițial, partea vătămată a declarat că agresorul său este inculpatul A.S. și că acesta a fost ajutat de fiul său, inculpatul A.F., în acest sens fiind declarația dată de acesta la data de 18 februarie 2011.

Ulterior, respectiv la data de 08 aprilie 2011, când cauza se afla încă în faza de urmărire penală, partea vătămată, în prezența tatălui său, și-a schimbat declarația dată inițial și a afirmat că de fapt agresorul său ar fi A.G.I., un alt fiu al inculpatului A.S., în vârstă de 14 ani la data comiterii faptei, iar relatările consemnate în declarațiile date inițial au fost făcute întrucât ar fi fost determinat de procurorul care a instrumentat cazul.

Această poziție procesuală a fost menținută și în declarația dată în fața instanței de judecată, cu prilejul audierii sale în calitate de parte vătămată.

Astfel, instanța de fond a constatat că, în drept, faptele săvârșite de inculpatul A.S. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: tentativă de omor calificat săvârșită asupra unei rude apropiate, respectiv nepot de frate, prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.; ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice în varianta agravată, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.; instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare, prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. și portul cuțitului fără drept, în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața ori integritatea corporală a persoanelor, prev. de art. 1 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 61/1991.

De asemenea, s-a reținut de instanța de fond că faptele inculpatului A.F. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de: complicitate la tentativă de omor calificat, săvârșită asupra unei rude apropiate, respectiv nepot de frate, prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen. și ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, în varianta agravată, prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

Cu privire la activitatea infracțională a inculpatei F.A. zisă "S.", instanța de fond a constatat că fapta acesteia de a lua legătura cu martorul M.V. și de a încerca să-l determine pe acesta să facă declarații mincinoase cu privire la condițiile și împrejurările în care a fost agresată partea vătămată A.I., amenințându-l că dacă va face declarație va avea de a face cu clanul B., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii încercarea de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., instanța de fond a dispus achitarea acestei inculpate pentru infracțiunea de instigare la mărturie mincinoasă neurmată de executare prev. de art. 25 rap. la art. 260 C. pen., cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, instanța de fond, cu privire la inculpatul A.S., a reținut că împotriva inculpatului acestuia au existat numeroase plângeri ce au făcut obiectul mai multor dosare penale, fiind totodată adevărat că, din cazierul judiciar al acestuia, nu rezultă existența vreunei condamnări penale definitive. Totuși, circumstanțele atenuante nu se recunosc în mod automat, iar simpla inexistență a unei condamnări penale definitive, nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. S-a mai avut în vedere că inculpatul nu a recunoscut și nici nu a regretat fapta săvârșită, ba mai mult, a dovedit un comportament disimulat, histrionic, astfel cum s-a reținut prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică întocmit în cauză, nefiind incidente pe cale de consecință nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

După agresiune, inculpatul A.S. a părăsit locul faptei, fiind căutat de organele de poliție, fiind găsit în seara de 19 februarie 2011 în municipiul București, la locuința numitului G.V. De asemenea, prima instanță a avut în vedere că inculpatul a făcut numeroase demersuri pentru ca o altă persoană să ia asupra sa răspunderea penală, respectiv fiul său minor în vârstă de 14 ani, A.G.I.

Pe cale de consecință, nefiind îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se aplica inculpatului pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, iar pe de altă parte, împrejurările arătate nefiind de natură să creeze instanței convingerea că există posibilitatea de îndreptare a conduitei inculpatului în viitor, motiv pentru care ar fi mai util ca acesta să beneficieze de clemență, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului s-a ținut seama de: limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal și în Legea nr. 61/1991, de criteriile de individualizare a pedepsei astfel cum au fost prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei săvârșite, modul și condițiile în care a fost săvârșită, precum și de persoana și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.

În ce privește infracțiunea de tentativă la omor asupra nepotului de frate, prev. de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de șapte ani și șase luni închisoare, pedeapsă care oricum este orientată spre minimul special, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru fapta consumată este de la 15 la 25 de ani.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen., la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de trei luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, toate acestea fiind orientate spre limita specială minimă prevăzută de legiuitor.

Totodată, cu privire la inculpatul A.F., instanța de fond a reținut că și împotriva acestuia au existat anterior plângeri, iar în prezent este judecat în Dosarul nr. 8053/311/2010 la Curtea de Apel Craiova, fiind condamnat la pedeapsa de șase luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prin Sentința penală nr. 844 din 28 octombrie 2010 a Judecătoriei Slatina; ca și în cazul inculpatului A.S., și în privința acestui inculpat s-a reținut că circumstanțele atenuante nu se recunosc în mod automat, iar simpla inexistență a unei condamnări penale definitive, nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.; de asemenea, recunoașterea anumitor împrejurări ca circumstanțe atenuante nu este posibilă decât atunci când împrejurările luate în considerare reduc în asemenea măsură gravitatea faptei în ansamblu, sau caracterizează favorabil persoana inculpatului într-o asemenea manieră încât numai aplicarea unei pedepse sub minimul special satisface, în cazul concret, imperativul justei individualizări a pedepsei, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală prin Decizia nr. 1227 din 2 aprilie 2009.

S-a mai avut în vedere că inculpatul nu a recunoscut și nici nu a regretat fapta săvârșită, încercând să găsească diferite pretexte și alibiuri pentru a demonstra că nici nu a fost prezent la locul faptei, nefiind deci incidente nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

Așadar, la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpatului, s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal și ale Legii 61/1991, de criteriile de individualizare a pedepsei astfel cum au fost prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei săvârșite, modul și condițiile în care a fost săvârșită, precum și de persoana și conduita făptuitorului atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței.

Astfel, în ce privește infracțiunea complicitate la tentativă la omor asupra nepotului de frate, prev. de art. 26 rap. la art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2), art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen., inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de șapte ani și șase luni închisoare, pedeapsă care oricum este orientată spre minimul special, în condițiile în care limitele de pedeapsă pentru fapta consumată este de la 15 la 25 de ani, iar pedeapsa în caz de participație, conform art. 27 C. pen., este aceeași ca și pedeapsa prevăzută pentru autor, ținându-se seama de contribuția fiecăruia. S-a avut însă în vedere că inculpatul A.F. a avut la săvârșirea infracțiunii de către inculpatul A.S. o contribuție decisivă, fără de care acesta nu ar fi reușit să-și pună în aplicare hotărârea de a-i aplica lovitura cu cuțitul părții vătămate A.I.

De asemenea, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de doi ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În ceea ce o privește pe inculpata F.A., instanța de fond a reținut faptul că fișa de cazier judiciar a acesteia nu evidențiază existența vreunei condamnări penale definitive la momentul pronunțării prezentei sentințe, însă circumstanțele atenuante nu se recunosc în mod automat, iar simpla inexistență a unei condamnări penale definitive nu atrage după sine aplicarea circumstanței atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen.

S-a ținut seama de faptul că inculpata nu a recunoscut și nici nu a regretat fapta săvârșită, negând vehement că ar fi făcut demersuri prin amenințarea vreunuia dintre martori pentru a declara mincinos în fața autorităților judiciare, așa încât nu sunt incidente nici circumstanțele atenuante prev. de art. 74 lit. b) și c) C. pen.

Așadar, s-a considerat că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru a se aplica inculpatei pedepse într-un cuantum sub minimul special prevăzut de lege, iar pe de altă parte, împrejurările arătate nici nu sunt de natură să creeze instanței convingerea că există posibilitatea de îndreptare a conduitei acesteia în viitor, motiv pentru care aceasta să beneficieze de clemență.

Astfel, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei, s-a ținut seama de limitele speciale de pedeapsă prevăzute în partea specială a Codului penal pentru fapta reținută în sarcina acesteia, de criteriile de individualizare a pedepsei astfel cum au fost prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gravitatea faptei săvârșite, modul și condițiile în care a fost săvârșită, precum și de persoana și conduita făptuitoarei atât în faza de urmărire penală cât și în fața instanței.

Ca atare, în ce privește infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă prev. de art. 261 alin. (1) C. pen. săvârșită de inculpată, instanța de fond s-a orientat la o pedeapsă în cuantum de trei luni închisoare.

Deoarece în speță sunt întrunite cerințele legale cu privire la cuantumul pedepsei, prev. de art. 81 C. pen., și s-a apreciat că scopul pedepsei s-ar putea atinge și prin neexecutarea acesteia în regim privativ de libertate, prima instanță a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de doi ani și trei luni, constituind termen de încercare, conform art. 82 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpata a fost achitată de instanța de fond pentru fapta prev. de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., pentru care a fost aceasta trimisă în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Cu privire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat în esență că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal, luându-se astfel act de această împrejurare, conform dispozițiilor art. 15 C. proc. pen.

De asemenea, reținând că Spitalul clinic nr. 1 Craiova s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 3280,43 RON reprezentând cheltuieli efectuate ca urmare a spitalizării părții vătămate A.I., datorită agresiunii exercitată de către inculpatul A.S., săvârșită cu ajutorul nemijlocit dat de inculpatul A.F., cei doi inculpați au fost obligația de către instanța de fond, în solidar, la plata sumei de 3280,43 RON cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă, potrivit dispozițiilor art. 14 și 346 C. proc. pen. cu aplicarea art. 313 din Legea nr. 95/2006.

În final, în temeiul art. 118 lit. b) C. pen., prima instanță a constatat imposibilitatea confiscării cuțitului folosit de inculpatul A.S. la săvârșirea infracțiunii din seara de 17 februarie 2011, întrucât acest obiect nu a fost găsit nici în urma perchezițiilor efectuate în faza de urmărire penală.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, cât și inculpații A.S., A.F. și F.A.

Ministerul Public a solicitat desființarea sentinței și schimbarea încadrării juridice, reținându-se dispozițiile art. 41 rap. la art. 25 rap. la art. 29 C. pen. combinat cu art. 260 C. pen. pentru inculpații A.S. și F.A., deoarece, cei doi inculpați, în baza unei rezoluții unice infracționale, în perioada 17 - 19 februarie 2011, în mod direct ori prin intermediul soției - pentru inculpatul A.S. - au încercat să determine martori ai cauzei să facă declarații necorespunzătoare adevărului (P.A., C.I.M., C.F.). De asemenea, pentru a obține un rezultat pozitiv, inculpata F.A. chiar a proferat amenințări la adresa martorilor.

S-a mai invocat și faptul că, în mod greșit a fost achitată inculpata F.A. pentru inf. prev. de art. 25 rap. la art. 29 rap. la art. 260 alin. (1) C. pen., în condițiile în care există probe certe cu privire la fapta comisă potrivit încadrării juridice menționată.

Parchetul a mai susținut și că hotărârea este nelegală, deoarece nu s-au aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 pentru inculpatul A.S. și inculpatul A.F., precum și dispozițiile art. 64 lit. a) și b C. pen., privind interzicerea dreptului de a alege, în condițiile în care cei doi inculpați sunt acuzați de o infracțiune de tentativă de omor, faptă cu un grad foarte ridicat de pericol social.

De asemenea, s-a invocat faptul că prima instanță a făcut o greșită individualizare a pedepselor pentru inculpații A.S., F.A. și A.F., cerându-se majorarea lor și executarea pedepselor în regim de detenție, ținându-se seama de gradul de pericol social al infracțiunilor comise, de modul în care au cooperat inculpații, de urmarea produsă și de poziția procesuală nesinceră și necooperantă atât în faza urmăririi penale cât și în faza de judecată.

În apelul său, inculpatul A.S. a susținut că se impune achitarea sa pentru inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen., deoarece poate fi considerat cel mult autor al infracțiunii de ultraj, existând în cauză dubiu care-i profită, părțile vătămate, prin pozițiile lor procesuale inițial nesincere, au denaturat starea de fapt atât în ceea ce privește presupusa agresare a victimei de către el - există un dubiu în raport de cele susținute de martori și victimă cu privire la instrumentul cu care a fost agresată partea vătămată (topor ori cuțit) -, dar și cu privire la urmarea produsă în incinta barului unde s-au derulat actele de violență și presupusa tulburare a ordinii publice. A mai arătat că, la baza condamnării au stat probe, respectiv declarații de martori cu privire la care cei în cauză nu și le-au mai menținut, și interceptări telefonice care au fost nelegal efectuate. În același timp, transcrierea interceptărilor telefonice nu s-a făcut în condițiile art. 91 alin. (1) C. proc. pen., fiindcă interpretul nu a fost autorizat, iar traducerea nu este conformă.

De asemenea, a criticat faptul că instanța de fond, prin analiza făcută probelor, nu a înlăturat contradicțiile existente între aceste probe și nu a analizat și probele administrate în favoarea inculpaților. Acesta a mai solicitat, avându-se în vedere probatoriul administrat, schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor în infracțiunea prev. de art. 181 C. pen. și din infracțiunea de ultraj și port ilegal de cuțit, într-o singură infracțiune de ultraj, avându-se în vedere că portul cuțitului, datorită caracterului complex al infracțiunii de ultraj, este absorbit în această infracțiune. Totodată, a criticat faptul că s-a reținut agravanta pentru infracțiunea de ultraj, în condițiile în care incidentul s-a petrecut într-un bar ce aparținea inculpaților, loc în care s-au aflat puține persoane, iar inculpații nu au urmărit tulburarea liniștii și ordinii publice.

Totodată, în susținerea apelului inculpatul a susținut că instanța de fond nu a motivat de ce a înlăturat probele administrate de el în apărare și pentru ce s-au reținut probele administrate în acuzare; de asemenea, arată că instanța de fond l-a pus în libertate în mod repetat, iar ulterior l-a condamnat, deși există numeroase contradicții ale probelor administrate în faza urmăririi penale.

Acesta a susținut că instanța de fond nu a răspuns, prin modul în care a motivat hotărârea, de ce în certificatul medico-legal nu apar presupusele lovituri aplicate asupra victimei cu pumnul și de ce nu este stabilită poziția clară dintre victimă și agresor. De asemenea, a invocat faptul că instanța de fond a reținut greșit că urmărirea penală a fost efectuată legal, deoarece nu s-a pus în mișcare acțiunea penală și pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, precum și că în cauză nu s-au respectat dispozițiile art. 263 C. proc. pen., fiindcă rechizitoriul nu a fost verificat în mod corespunzător de către procurorul ierarhic superior celui care a efectuat urmărirea penală și a emis actul de trimitere în judecată.

A mai arătat inculpatul că față de modul în care au fost administrate unele dintre probe, acestea trebuie înlăturate și, pe cale de consecință, să se constate că nu există elemente care să dovedească o instigare la mărturie mincinoasă.

În concluzie, inculpatul A.S. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei la organul de urmărire penală în vederea completării probelor, care nu au fost administrate, deși au fost solicitate în apărare de către inculpați.

Inculpatul A.F. a solicitat desființarea sentinței în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) teza II-a C. proc. pen. rap. la art. 2, 3 și 4 C. proc. pen. și trimiterea cauzei la instanța de fond, deoarece s-au încălcat regulile de bază ce privesc procesul penal, respectiv art. 3 și 4 C. proc. pen.

Într-o teză subsidiară, a solicitat, în raport de dispozițiile art. 5

2

C. proc. pen. și art. 6 alin. (2) C. proc. pen., art. 63 alin. (2) C. proc. pen., achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru inf. prev. de art. 20 rap. la art. 174 C. pen. și pentru inf. prev. de art. 321 C. pen., deoarece, față de el nu există dovezi certe și concludente ori dovezi administrate legal, care să fie reținute în favoarea condamnării.

În ceea ce privește infracțiunea de tentativă de omor, inculpatul a precizat că există în cauză trei versiuni, respectiv: versiunea că niciunul dintre inculpați nu a participat, versiunea că cei doi inculpați au participat și versiunea că doar inc. A.S. este singurul participat, iar în cadrul acestor versiuni, instanța de fond nu a explicat de ce nu s-a folosit și toporul și sabia împotriva victimei, ci doar cuțitul, și, totodată, nu s-a explicat poziția participanților în timpul conflictului.

În susținerea apelului său inculpatul a arătat că există probe, respectiv interceptarea convorbirilor telefonice, administrate nelegal, fiindcă procurorul nu poate să dispună efectuarea de interceptări, considerând că ele sunt urgente, fără să obțină pentru următoarele interceptări autorizarea în condițiile legii de la judecător, astfel încât a doua interceptare a convorbirilor telefonice s-a făcut nelegal, ea neputând avea caracter de urgență.

În același timp, a criticat că instanța de fond nu a verificat alibiul său, respectiv că el nu s-a aflat la locul agresiunii, ci într-un alt loc, sens în care s-au pronunțat și martorii cauzei, dar există și raportul tehnic auto extrajudiciar depus.

Inculpata F.A. a solicitat trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării, deoarece nu există dovezi suficiente pentru a se dispune condamnarea sa pentru instigare la mărturie mincinoasă, neurmată de executare, astfel încât ea trebuie să fie achitată pentru toate acuzațiile care i se aduc. A susținut că, în condițiile în care nu rezultă că martorii cauzei au depus jurământul în fața procurorului, că declarațiile lor au fost luate în absența apărătorului, deși avocatul ceruse să fie încunoștințat, ori că există indicii că s-au exercitat presiuni la urmărirea penală asupra lor, în condițiile lipsei unei expertize "lingvistice", nu există certitudinea că ea ar fi persoana care poartă acele discuții telefonice, sau că traducerea din limba țigănească în limba română este fidelă, în sens și sintaxă, nu se poate stabili cu certitudine vinovăția sa, astfel încât cauza trebuie trimisă, în teză principală, la instanța de fond și, în teze secundare, restituită la parchet ori inculpata achitată.

Prin Decizia penală nr. 331 din 01 noiembrie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, au fost respinse, ca nefondate apelurile inculpaților A.S., F.A. și A.F., declarate împotriva Sentinței penale nr. 29 de la 22 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Olt în Dosarul cu nr. 1927/104/2011.

A fost admis apelul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt declarat împotriva aceleiași sentințe, privind pe inculpații A.S. (deținut în prezent în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova), A.F. și F.A.

A fost desființată sentința pe latură penală, cu privire la inculpații A.S., F.A. și A.F., au fost descontopite pedepsele aplicate inculpaților A.S. și A.F. și, rejudecând, a dispus următoarele:

I.1. În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul A.S., din fapta prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen., în fapta prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

II. 1. A fost majorată pedeapsa și a fost condamnat inculpatul A.S., (în prezent arestat preventiv în Penitenciarul de Maximă Siguranță din Craiova), la:

- 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.;

- 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele aplicate și a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 88 alin. (1) C. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată prevenția de la 22 februarie 2012 în continuare, la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului A.S.

Au fost aplicate pentru acest inculpat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.

- 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tentativă de omor, prevăzută de art. 26 raportat la art. 20 alin. (1) raportat la art. 174 alin. (1) și (2) comb. cu art. 175 alin. (1) lit. c) și i) și alin. (2) C. pen.;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 321 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. au fost recontopite pedepsele aplicate și a fost obligat inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. a fost aplicată inculpatului și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 35 alin. (1), art. 65 alin. (2) și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a fost aplicată inculpatului A.F. și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

Au fost aplicate pentru acest inculpat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008.

A fost condamnată inculpata F.A. la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 25 raportat la art. 260 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 29 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele aplicate și a fost obligată inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, în regim de detenție, conform art. 57 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatei F.A. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații la câte 760 de RON, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut aceeași stare de fapt ca și cea din rechizitoriu și din sentință, cu următoarele particularizări:

Astfel, instanța de apel a reținut că în data de 17 februarie 2011, inculpatul A.S., aflat sub influența alcoolului (așa cum acesta recunoaște într-o discuție telefonică - nota transcrierii interceptărilor telefonice din 18 februarie 2011, ora 16:09, discuție telefonică purtată de inculpat pe telefonul X1), s-a deplasat împreună cu coinculpatul A.F. în localitatea Drăgănești-Olt, la un bar, unde se afla victima A.I., pentru a se răzbuna pe acesta ca urmare a unor conflicte existente între familia inculpatului și familia victimei, conflicte care nu s-au limitat anterior doar la amenințări, ci și la violențe fizice.

În timp ce inculpatul A.F. s-a postat în dreptul ușii, inculpatul A.S., care era înarmat cu o toporișca și un cuțit, s-a îndreptat spre victimă, amenințând-o și lovind-o, aceasta încetând să mai joace biliard.

Totodată, inculpatul A.S. a amenințat persoanele prezente, care erau înjur de 15 - 30, pentru a le împiedica să intervină în apărarea victimei.

În conflict a intervenit și celălalt inculpat, ambii lovind cu pumnii victima și încercând să o scoată în afara barului, iar la un moment dat, inculpatul A.F. l-a prins de brațe pe A.I., timp în care inculpatul A.S. l-a înjunghiat. Ulterior, victima a fost scoasă cu forța din încăpere de către cei doi, și pe scara localului s-a împiedicat, a căzut, iar inculpații au părăsit locul faptei.

Conflictul, potrivit probelor (copia fișelor medicale de la Spitalul Caracal și Spitalul Județean de Urgență nr. 1 Craiova, notele telefonice întocmite de agenții de poliție ca urmare a sesizărilor făcute prin Serviciul de Urgență 112 de personalul medical și chiar de către B.I.), s-a desfășurat între orele 20:30 și 21:00.

Victima, în urma loviturilor primite, a suferit leziuni prin înjunghiere, mai multe plăgi, una interoscapulară-vertebrală (leziune care i-a pus viața în primejdie) și mai multe leziuni pe fața dorso-laterală a degetelor 2,3 și 4 mâna dreaptă, ce au fost produse cu un corp tăietor-înțepător.

După părăsirea locului faptei, inculpații, potrivit unei strategii exersate anterior, pe trei direcții (cum recunoaște tot inculpatul A.S. într-o discuție telefonică interceptată) au încercat - ajutați fiind și de membri familiei - să împiedice aflarea adevărului și tragerea lor la răspundere penală.

În acest sens, au luat legătura cu martorii cauzei (C.F., C.M., P.D.) pentru a-i determina să nu de-a curs cererilor organelor de urmărire penală și să nu participe la procesul penal ori să nu spună adevărul, sens în care s-au folosit promisiuni materiale ori amenințări, la aceste demersuri, într-un mod direct și determinat, a participat și inculpata F.A., soția inculpatului A.S.

De asemenea, după părăsirea locului faptei, inculpatul A.F. s-a întâlnit cu martorul C.F. în extravilanul comunei Brebeni, jud. Olt (a se vedea în acest sens listingul convorbirilor telefonice), iar inculpatul A.S. s-a deplasat, de asemenea, în afara județului Olt, sustrăgându-se cercetărilor.

O altă direcție a fost de a implica în comiterea faptei un membru al familiei, de regulă un minor, procedură care a mai fost urmată și în cazul infracțiunii de vătămare corporală având ca victimă pe partea vătămată viceprimarul mun. Slatina, M.V. (constatare făcută în Dosarul de urmărire penală nr. 16/P/2009, la data de 22 februarie 2011, prin nota întocmită de procurorul I.).

A treia direcție folosită de inculpați, a fost aceea de a corupe organele judiciare prin intermediul unor politicieni de pe plan local și central, ori compromiterea procurorului anchetator prin susținerea unor neadevăruri cu privire la persoana sa.

În demersurile lor, inculpații s-au folosit chiar și de logistica apărătorilor și, pentru a nu putea fi interceptate convorbirile telefonice purtate între ei, au folosit telefonul cu nr. X2 al avocatului C., inculpatul A.S. prefăcându-se că vorbește din arest cu apărătorul său, când de fapt vorbea cu coinculpatul A.F. și alți membri ai familiei, aspecte rezultând din adresa din 21 martie 2011 a Inspectoratului de Poliție Olt.

A mai reținut instanța de apel că aceste demersuri, inculpații le-au continuat atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, atât la judecata de fond cât și în apel, iar urmare a presiunilor exercitate, martorii reaudiați nu și-au mai menținut declarațiile date în faza de urmărire penală, invocând împrejurări sau motive care nu sunt susținute de probele din dosar ori nu pot fi explicate.

S-a apreciat că această stare de fapt este susținută atât de înscrisuri, cât și de declarațiile martorilor, astfel:

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 17 februarie 2011, în care martora P.D. a indicat ușa barului pe care au pătruns împreună A.S. și A.F., cât și locul ocupat în incinta barului de către inculpatul A.F.;

- procesul-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală la locul faptei, în care se constată existența unor urme de încălțăminte, o urmă de topor pe ușa de acces în bar, cât și faptul că mânerul broaștei este distrus atât pe interior cât și pe exterior;

- procesul-verbal din 18 februarie 2011 în care martorul A.M.B. însoțit de A.F. zis F., a prezentat pe telefonul lui mobil un mesaj de amenințare de la inculpatul A.F.;

- proces-verbal din 19 februarie 2011, în care A.I., însoțit de tatăl său, A.V.A., a reclamat că în data de 19 februarie 2011, în jurul orei 11:34, a fost amenințat telefonic de A.S., care i-a cerut totodată să spună că autorul tentativei de omor este minorul A.G.;

- proces-verbal din 20 februarie 2011, în care procurorul de caz I.E. constată că, într-o intervenție telefonică directă, inculpatul A.S. a încercat să-l determine pe C.F., C.M. și pe P.D. să nu spună adevărul, s-a interesat de mersul anchetei și a cerut ca martorii cauzei să se ascundă pentru a nu da declarații, aspecte care rezultă din transcrierea interceptărilor telefonice;

- proces-verbal încheiat de agent șef R.D. în data de 18 februarie 2011, din care rezultă că la ora 21:15, victima a fost înregistrată la Spitalul Caracal și că aceasta a indicat personalului medical, împreună cu martorul A.I. zis M., ca agresor pe A.S.;

- proces-verbal încheiat de organele de poliție la 17 februarie 2011, prin care se atestă că victima este înregistrată la Spitalul Municipal Caracal la ora 21:10, și ca transferată la Spitalul nr. 1 Craiova la ora 21:47;

- proces-verbal din 19 februarie 2011, prin care procurorul de caz I.E. constată că A.I. zis B.l, însoțit de A.G. zis F., a reclamat că a fost sunat de soția lui A.S., aceasta cerându-le să declare că autorul cauzei este minorul A.G.; de asemenea, din același proces-verbal rezultă că A.I. zis B.l, a susținut că a fost sunat telefonic de A.S., care i-a cerut să spună că autorul tentativei de omor este minorul A.G., sens în care s-au întocmit planșe fotografice care ilustrează apelurile telefonice și numărul de telefon folosit pentru apelare;

- proces-verbal din 23 februarie 2011, în care martorul cu altă identitate, D.G., susține că în bar erau 30 de persoane, că A.F. a ținut în brațe victima, iar A.S. a înjunghiat-o, după care cei doi au împins victima pe scări, în afara barului, declarând însă eronat că ora conflictului era 21:00 - 21:30;

- proces-verbal din 19 februarie 2011, martor cu identitate protejată M.V., în care se consemnează că victima că a încercat să fugă, dar a fost prinsă și imobilizată la ușă de A.F., iar A.S. a înjunghiat-o;

- declarațiile lui A.I. din 19 februarie 2011, în care se arată că A.S. avea asupra lui un topor și faptul că a pus la dispoziția procurorului anchetator numerele de telefon X3 și X4, folosite pentru apelare de A.S.;

- proces-verbal din 12 aprilie 2011, încheiat de procurorul de la Curtea de Apel Craiova, din care rezultă că P.D. nu a dat declarații, pentru că nu putea să-și amintească nimic datorită stării de temere încercate la data faptei;

- declarația din 08 aprilie 2011, în care A.S. recunoaște că a avut discuții repetate telefonic cu C.F., după incident;

- declarația victimei de la data de 10 februarie 2011, dată în fața procurorului și în prezența tatălui, care susține că A.S. era însoțit de A.F. și avea în mână un cuțit și o toporișcă, iar de față era și A.L. cu o sabie; în declarație se mai susține că cel care l-a înjunghiat a fost A.S.;

- declarația martorului cu identitate protejată P.M., care a văzut că A.S. avea o toporișca în mână și a alergat victima înjurai mesei de biliard;

- declarația victimei A.I., scrisă personal și contrasemnată de părintele său, în care arată că, în bar au fost 3 participanți, respectiv A.S., A.F. și A.L., în care se susține că a fost înjunghiat în incinta barului de A.S., scos afară, unde a fost agresat din nou și că nimeni din bar nu a intervenit de teamă, ca urmare a amenințărilor lui A.S.

S-a apreciat de către Curtea de Apel că toate aceste dovezi se coroborează și cu transcrierile convorbirilor telefonice pentru posturile de telefonice mobilă: X0, X1, X5, X4 (A.S.), X6 (Arest Inspectoratului de Poliție Olt), X7 (A.F. și F.A.) și cu listingul convorbirilor telefonice, listing care infirmă apărările inculpatului și dovedind prezența inculpatului A.F. în apropierea locului faptei, ca urmare a identificării locației (Brebeni, jud. Olt) din care s-a primit sau s-a apelat telefonic.

În ceea ce privește apelul inculpatului A.S., instanța de apel a reținut că instanța de fond nu a fost nelegal sesizată, pentru că, pentru infracțiunea prev. de art. 2 din Legea nr. 61/1991, nu s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală prin ordonanță sau prin rechizitoriu, deoarece, așa cum a arătat și instanța de fond, potrivit art. 238 C. proc. pen., organul de urmărire penală, inclusiv procurorul, poate să extindă cercetările penale.

S-a constatat că la data emiterii ordonanței de extindere, exista începută urmărirea penală și pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul A.S., întrucât procurorul, constatând fapte noi în sarcina acestui inculpat, respectiv portul și folosirea de arme albe, a dispus extinderea cercetărilor penale pentru o nouă infracțiune, actul extinderii echivalând cu punerea în mișcare a acțiunii penale, astfel încât s-a apreciat că nu mai era necesară emiterea unei ordonanțe separate de punere în mișcare a acțiunii penale.

Practica judiciară depusă în sensul celor susținute de apărare, nu a putut fi reținută de Curtea de Apel pentru motivele arătate și, în consecință, a considerat că nu există un caz de nulitate absolută care să impună restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii urmăririi penale.

S