ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1457/2003

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 944 din 8

octombrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, a fost condamnat

inculpatul S.M.F. la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin.

(2) lit. e) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 din același cod, a

fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 237/2001 a Tribunalului București,

dispunându-se executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin

sentința atacată, în final inculpatul S.M.F. urmând a executa pedeapsa de 9 ani

închisoare.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive de la 21

aprilie 2002 la zi, precum și reținerea de 24 ore din sentința penală nr.

237/2001 a Tribunalului București.

Sub aspectul laturii civile s-a luat

act, că partea vătămată SC T., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

În ziua de 21 aprilie 2002, în jurul

orelor 19,00, inculpatul S.M.F., însoțit de numitul P.I.C., a intrat în

magazinul T. din Complexul Mall din capitală și a probat mai multe perechi de

pantaloni, dar nu a cumpărat vreun bun.

După aproximativ jumătate de oră,

cei doi au revenit în magazin, inculpatul a profitat de neatenția vânzătoarei

(care purta o discuție cu P.I.C.) a sustras trei perechi de pantaloni pe care

i-a ascuns sub geacă și împreună cu prietenul său a părăsit magazinul. În acel

moment, martora S.F. a sesizat că inculpatul avea ceva ascuns sub geacă și a

atenționat-o pe colega sa, martora S.G. să-i oprească. La verificarea efectuată

au fost găsite asupra inculpatului cele trei perechi de pantaloni pe care

acesta i le-a aruncat lui P.I.C. și a fugit.

Pentru a-l determina să se oprească,

martora S.F. a alergat după inculpat și în momentul în care a reușit să-l

prindă acesta a lovit-o cu cotul în gură. Incidentul a fost observat de agentul

de intervenție C.C. care l-a imobilizat pe inculpat.

Situația de fapt expusă a fost

stabilită pe baza proceselor verbale încheiate de organele de urmărire penală,

depozițiilor martorilor P.I.C., S.F., C.C., M.M. și S.S., probe coroborate cu

declarațiile inculpatului, care a recunoscut infracțiunea pentru care a fost

trimis în judecată.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 750/ A din 18 noiembrie 2002, a admis

apelul formulat de inculpat, a desființat în parte sentința atacată și a redus

pedeapsa de la 6 ani închisoare la 5 ani închisoare, stabilindu-se în final, în

urma aplicării art. 83 C. pen., ca inculpatul să execute 8 ani închisoare.

Împotriva acestei decizii inculpatul

a declarat recurs, prin care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Recursul nu este fondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52

și art. 72 C. pen., și anume pericolul social concret al faptei comise și

persoana infractorului.

Pericolul social al faptei săvârșite

rezidă în modalitatea în care inculpatul a acționat, atât pentru sustragerea

bunurilor vizate, cât și pentru a-și asigura scăparea, lovind-o pe martora

S.F., fiind necesară intervenția agentului de intervenție C.C.

În ceea ce privește persoana

inculpatului, din probele aflate la dosar, rezultă că acesta este un infractor

de obicei, el suferind încă din perioada minoratului mai multe condamnări

penale pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat și deși a

beneficiat de clemența legii nu a desprins concluziile care se impuneau,

continuând să aibă un comportament antisocial, el comițând infracțiunea de

tâlhărie în condițiile recidivei postcondamnatorii.

Împrejurarea că inculpatul a

recunoscut fapta a fost avută în vedere de instanța de apel care a redus

sancțiunea la 5 ani închisoare, minimul prevăzut de textul sancționator.

Cum din actele dosarului nu se pot

reține circumstanțe favorabile inculpatului și care să conducă la concluzia

reducerii pedepsei sub limita inferioară prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

c) C. pen., urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul declarat să fie respins ca nefondat.

Se va computa perioada arestării

preventive, iar în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul S.M.F. împotriva deciziei penale nr. 750/ A din 18

noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 21 aprilie 2002, la 21

martie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 martie 2003.