ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2008
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Ședința publică de la 11 decembrie 2008
Asupra recursurilor
de față:
Din examinarea
actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La data de 5 iulie 2007 H.T. a formulat
contestație la executare împotriva titlului executoriu și tuturor actelor și
formelor de executare silită începută de A.D.S. împotriva SC A.P. SA solicitând
să se constate că adresa din 12 iunie 2007 nu poate produce efecte juridice
față de el și nici față de ceilalți asociați ai SC A.P. SA.
A susținut în cererea sa că prin
adresa din 12 iunie 2007, intimata A.D.S. a comunicat titlul executoriu respectiv
contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, somând SC A.P. SA să achite cu titlul
de penalități de întârziere suma totală de 55.661,28 lei pentru neîndeplinirea
obligației de realizare a investițiilor prevăzute de contract, că SC A.P. SA
Peciu Nou nu mai există întrucât a fost dizolvată prin încheierea din 20 martie
2003 a Judecătoriei Timișoara, astfel că titlul executoriu nu poate produce
efecte asupra unei persoane juridice inexistente.
Pe fondul contestației a susținut că
investițiile pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere au fost
efectuate de membrii SC A.P. SA, în condițiile și termenele din contractul de
vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a
înaintat-o spre competentă soluționare, uneia din secțiile comerciale ale
acestei curți, așa cum rezultă din Încheierea de ședință publică de la data de
10 octombrie 2007.
Temeiul de drept invocat în acest sens
a fost art. 45 din cap. IX al O.U.G. nr. 51/1998, potrivit căruia cererile de
orice natură privind drepturile și obligațiile bancare preluate de A.V.A.S.,
inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor
fizice și juridice sunt de competența Curții de Apel București în a cărei rază
teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului.
Prin sentința comercială nr. 49 din 8
aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins
excepția prematurității contestației la executare invocată de intimată,
reținând că în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005
și art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, excepția este neîntemeiată, încunoștiințarea
intimatei cu privire la pretențiile contestatorului în calitate de asociat al
SC A.P. SA Peciu Nou SA fiind realizată în conformitate cu dispozițiile legale
menționate.
De asemenea a respins contestația la
executare, reținând că intimata A.D.S. a comunicat SC A.P. SA Peciu Nou SA
titlul executoriu care constată creanța sa în valoare de 55.661,28 lei
reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor anuale
angajate pe anii 2004 - 2005 prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din
17 martie 2002, că a fost întocmit un dosar la executare, că întreaga
documentație o privește pe debitoarea SC A.P. SA Peciu Nou care a participat la
privatizare SC A.P. SA Peciu Nou și că A.D.S. nu a inițiat nicio formă de
executare cu nesocotirea prevederilor O.U.G. nr. 64/2005 coroborat cu
dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998.
De asemenea a reținut că prin această
executare nu se urmăresc bunuri ale contestatorului și că H.T. s-a prevalat de
calitatea de fost membru al asociației și de calitatea de asociat al SC A.P. SA
pentru a justifica interesul său în promovarea prezentei contestații, așa cum
cer dispozițiile art. 399 C. proc. civ., însă nu există dovezi privind
vătămarea prin executarea contestației a contestatorului.
Împotriva hotărârii instanței de fond,
contestatorul a formulat recurs solicitând modificarea în tot a hotărârii
atacate și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată,
temeiul de drept invocat fiind art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art.
304
1
C. proc. civ.
Astfel, în susținerea
aplicării dispozițiile art.
304 pct. 7 C. proc. civ. recurentul H.T. a arătat că
hotărârea nu a fost motivată pertinent și că motivarea nu are legătură cu motivele
contestației la executare, deoarece prin contestația sa a susținut că SC A.P.
SA Peciu Nou este dizolvată și lichidată, împotriva ei nu se poate face nicio
formă de executare silită și că hotărârea dată este nelegală de vreme ce instanța
de fond consfințește o executare silită împotriva unui debitor care nu mai este
în ființă.
Un alt motiv,
întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța în
mod greșit nu a constatat că investiția a fost realizată și ca atare nu se
justifică începerea executării silite asupra societății, sub acest aspect
instanța nefăcând nicio motivare, deși art. 399 alin. (3) C. proc. civ. o
obliga să analizeze apărările de fond împotriva titlului executoriu.
Recursul este
nefondat.
Conform art. 399 alin.
(1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui
act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau
vătămați prin executare.
Prin cererea sa,
având ca temei de drept dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, precum și prin
motivele invocate și probele administrate, H.T. a contestat un titlu executoriu
prin care s-a constatat creanța în valoare de 55.661,28 lei având ca obiect
penalități de întârziere conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din
17 martie 2002, titlu executoriu comunicat debitoarei SC A.P. SA Peciu Nou prin
adresa din decembrie iunie 2007, dar nu a făcut dovada vătămării sale ca terț
în executarea silită începută de A.D.S.
Conform dispozițiilor
art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată când hotărârea nu
cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii
ori străine de natura pricinii.
Analizând motivele de recurs în raport
de dispozițiile legale menționate se constată că recursul este nefondat,
deoarece instanța de fond a analizat mai întâi natura juridică a contestației
la executare și constatând că aceasta a fost promovată de un terț al raportului
juridic determinant al executării a reținut că în mod legal acesta se poate
legitima într-o astfel de acțiune în măsura în care justifică vătămarea
suferită prin executare, revenindu-i obligația de a justifica și interesul
formulării ei.
Reținând calitatea de asociat al
societății asupra căreia s-a început executarea silită în încercarea de a
justifica un interes, corect a motivat instanța de fond în sensul
nejustificării de către contestator a vătămării sale prin executare, la dosar
neexistând probe în acest sens.
Conform dispozițiilor art. 399 alin. (1)
C. proc. civ. o condiție a atacării unei executări silite prin contestație la
executare este ca partea care o exercită să aibă interes sau să fie vătămată
prin executare, astfel că față de împrejurarea că partea nu a justificat
vătămarea sa prin executare, este de prisos a se cerceta motivele care privesc
fondul contestației la executare, astfel că hotărârea nu cuprinde motive
contradictorii ori străine de natura pricinii deoarece instanța a analizat
înainte de cercetarea fondului contestației la executare, îndeplinirea
condițiilor de admisibilitate a acesteia reglementate de art. 399 alin. (1) C.
proc. civ.
Pentru aceleași considerente,
analizând motivul de recurs invocat de contestator în temeiul art. 304 pct. 9 C.
proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată se poate modifica dacă este lipsită
de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii,
urmează a se constata că în mod corect instanța de fond nu a aplicat
dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. întrucât recurentul contestator
nu a justificat vătămarea sa prin executare, condiție care dacă ar fi fost
îndeplinită i-ar fi dat posibilitatea instanței să analizeze apărările de fond
împotriva titlului executoriu, astfel că și acest motiv urmează a fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, recursul declarat de
reclamantul H.T., împotriva sentinței nr. 49 din 8 aprilie 2008, pronunțată de
Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 11 decembrie 2008.