ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3748/2008

Ședința publică de la 11 decembrie 2008 Asupra recursurilor de față: Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 5 iulie 2007 H.T. a formulat contestație la executare împotriva titlului executoriu și tuturor actelor și formelor de executare silită începută de A.D.S. împotriva SC A.P. SA solicitând să se constate că adresa din 12 iunie 2007 nu poate produce efecte juridice față de el și nici față de ceilalți asociați ai SC A.P. SA. A susținut în cererea sa că prin adresa din 12 iunie 2007, intimata A.D.S. a comunicat titlul executoriu respectiv contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, somând SC A.P. SA să achite cu titlul de penalități de întârziere suma totală de 55.661,28 lei pentru neîndeplinirea obligației de realizare a investițiilor prevăzute de contract, că SC A.P.

SA Peciu Nou nu mai există întrucât a fost dizolvată prin încheierea din 20 martie 2003 a Judecătoriei Timișoara, astfel că titlul executoriu nu poate produce efecte asupra unei persoane juridice inexistente. Pe fondul contestației a susținut că investițiile pentru care au fost calculate penalitățile de întârziere au fost efectuate de membrii SC A.P. SA, în condițiile și termenele din contractul de vânzare-cumpărare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a scos cauza de pe rol și a înaintat-o spre competentă soluționare, uneia din secțiile comerciale ale acestei curți, așa cum rezultă din Încheierea de ședință publică de la data de 10 octombrie 2007. Temeiul de drept invocat în acest sens a fost art. 45 din cap. IX al O.U.G.

nr. 51/1998, potrivit căruia cererile de orice natură privind drepturile și obligațiile bancare preluate de A.V.A.S., inclusiv cele formulate pentru angajarea răspunderii civile a persoanelor fizice și juridice sunt de competența Curții de Apel București în a cărei rază teritorială se află sediul său, după caz, domiciliul pârâtului. Prin sentința comercială nr. 49 din 8 aprilie 2008, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepția prematurității contestației la executare invocată de intimată, reținând că în raport de dispozițiile art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005 și art. 46 din O.U.G. nr. 51/1998, excepția este neîntemeiată, încunoștiințarea intimatei cu privire la pretențiile contestatorului în calitate de asociat al SC A.P.

SA Peciu Nou SA fiind realizată în conformitate cu dispozițiile legale menționate. De asemenea a respins contestația la executare, reținând că intimata A.D.S. a comunicat SC A.P. SA Peciu Nou SA titlul executoriu care constată creanța sa în valoare de 55.661,28 lei reprezentând penalități de întârziere pentru nerealizarea investițiilor anuale angajate pe anii 2004 - 2005 prin contractul de vânzare-cumpărare acțiuni din 17 martie 2002, că a fost întocmit un dosar la executare, că întreaga documentație o privește pe debitoarea SC A.P. SA Peciu Nou care a participat la privatizare SC A.P. SA Peciu Nou și că A.D.S. nu a inițiat nicio formă de executare cu nesocotirea prevederilor O.U.G. nr. 64/2005 coroborat cu dispozițiile O.U.G.

nr. 51/1998. De asemenea a reținut că prin această executare nu se urmăresc bunuri ale contestatorului și că H.T. s-a prevalat de calitatea de fost membru al asociației și de calitatea de asociat al SC A.P. SA pentru a justifica interesul său în promovarea prezentei contestații, așa cum cer dispozițiile art. 399 C. proc. civ., însă nu există dovezi privind vătămarea prin executarea contestației a contestatorului. Împotriva hotărârii instanței de fond, contestatorul a formulat recurs solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată, temeiul de drept invocat fiind art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. raportat la art. 304 1 C. proc.

civ. Astfel, în susținerea aplicării dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. recurentul H.T. a arătat că hotărârea nu a fost motivată pertinent și că motivarea nu are legătură cu motivele contestației la executare, deoarece prin contestația sa a susținut că SC A.P. SA Peciu Nou este dizolvată și lichidată, împotriva ei nu se poate face nicio formă de executare silită și că hotărârea dată este nelegală de vreme ce instanța de fond consfințește o executare silită împotriva unui debitor care nu mai este în ființă. Un alt motiv, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se referă la faptul că instanța în mod greșit nu a constatat că investiția a fost realizată și ca atare nu se justifică începerea executării silite asupra societății, sub acest aspect instanța nefăcând nicio motivare, deși art. 399 alin. (3) C. proc.

civ. o obliga să analizeze apărările de fond împotriva titlului executoriu. Recursul este nefondat. Conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Prin cererea sa, având ca temei de drept dispozițiile O.U.G. nr. 51/1998, precum și prin motivele invocate și probele administrate, H.T. a contestat un titlu executoriu prin care s-a constatat creanța în valoare de 55.661,28 lei având ca obiect penalități de întârziere conform contractului de vânzare-cumpărare acțiuni din 17 martie 2002, titlu executoriu comunicat debitoarei SC A.P. SA Peciu Nou prin adresa din decembrie iunie 2007, dar nu a făcut dovada vătămării sale ca terț în executarea silită începută de A.D.S.

Conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ., hotărârea poate fi modificată când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Analizând motivele de recurs în raport de dispozițiile legale menționate se constată că recursul este nefondat, deoarece instanța de fond a analizat mai întâi natura juridică a contestației la executare și constatând că aceasta a fost promovată de un terț al raportului juridic determinant al executării a reținut că în mod legal acesta se poate legitima într-o astfel de acțiune în măsura în care justifică vătămarea suferită prin executare, revenindu-i obligația de a justifica și interesul formulării ei.

Reținând calitatea de asociat al societății asupra căreia s-a început executarea silită în încercarea de a justifica un interes, corect a motivat instanța de fond în sensul nejustificării de către contestator a vătămării sale prin executare, la dosar neexistând probe în acest sens. Conform dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. o condiție a atacării unei executări silite prin contestație la executare este ca partea care o exercită să aibă interes sau să fie vătămată prin executare, astfel că față de împrejurarea că partea nu a justificat vătămarea sa prin executare, este de prisos a se cerceta motivele care privesc fondul contestației la executare, astfel că hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii deoarece instanța a analizat înainte de cercetarea fondului contestației la executare, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acesteia reglementate de art. 399 alin. (1) C. proc.

civ. Pentru aceleași considerente, analizând motivul de recurs invocat de contestator în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea atacată se poate modifica dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, urmează a se constata că în mod corect instanța de fond nu a aplicat dispozițiile art. 399 alin. (3) C. proc. civ. întrucât recurentul contestator nu a justificat vătămarea sa prin executare, condiție care dacă ar fi fost îndeplinită i-ar fi dat posibilitatea instanței să analizeze apărările de fond împotriva titlului executoriu, astfel că și acest motiv urmează a fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de reclamantul H.T., împotriva sentinței nr. 49 din 8 aprilie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2008.