ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1677 din 10 iulie 2006 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios administrativ, s-au admis excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune și autoritatea de lucru judecat pentru o parte din pretențiile reclamantei; s-a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. București, succesoare legală a A.P.A.P.S. București împotriva pârâtei A.A.P.A.S., cu sediul în Arad. S-a dispus desființarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat între A.P.A.P.S.

București și pârâta și aceasta din urmă a fost obligată la daune interese în sumă totală de 1.758.037,74 lei Ron reprezentând: 15.245,22 Ron dobânzi aferente ratelor restante 14-18 inclusiv; penalități de întârziere pentru perioada 2000-2005 în sumă de 165.653,22 lei Ron, 17.770,30 lei Ron dividende încasate de pârâtă, prejudicii determinate conform expertizei contabile judiciare în sumă de 1.555.369 lei Ron, și la plata dobânzilor și penalităților calculate conform clauzelor contractuale până la data pronunțării sentinței, 4.000 lei onorariu expert. S-a încuviințat reținerea de către reclamantă a tuturor sumelor achitate de pârâtă în baza contractului până la desființarea definitivă a acestui contract și s-au respins celelalte pretenții.

Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 230 din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială. S-a reținut în considerentele deciziei că nici în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 271 din 8 iunie 1995 și nici în reglementările legale ce au constituit regimul juridic al acestuia, respectiv Legea nr. 77/1994, O.U.G. nr. 88/1997 și respectiv Legea nr. 137/1997 nu sunt prevăzute obligații pecuniare ca cele solicitate de reclamante în acțiune. Cererile prin care reclamanta a pretins daune interese în urma desființării contractului de vânzare-cumpărare, respectiv dividende aferente perioadei de executare a contractului și alte prejudicii cauzate acesteia sunt întemeiate pe dispozițiile art. 21 din O.U.G.

nr. 25/2002. Instanța a stabilit că această ordonanță nu este aplicabilă întrucât încalcă dispoziții constituționale și de drept comun imperative și nu are putere de lucru judecat asupra contractului de vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între părți în anul 1995 sub imperiul Legilor nr. 58/1991 și 77/1994. S-a reținut că reclamanta nu a încheiat cu pârâta acte adiționale conform art. 15-20 din O.U.G. nr. 25/2002 și nu i-a acordat condiții mai favorabile ori eșalonări în plată pentru a-i pretinde daunele interese prevăzute de art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002. Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S. cu sediul în București a declarat recurs și a solicitat în principal admiterea conform art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc.

civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru soluționarea în fond a cauzei . În subsidiar, s-a solicitat în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei, admiterea apelului A.V.A.S. și pe cale de consecință admiterea în tot a acțiunii în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor interese astfel cum au fost precizate și menținerea celorlalte dispoziții. A susținut recurenta în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești atunci când a apreciat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21 din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale.

Că acest act normativ se aplică potrivit art. 2 și 3 alin. (1) lit. c) contractelor încheiate de A.V.A.S. (F.P.S.) având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și aflate în derulare, deci și celor încheiate anterior intrării ei în vigoare. Recurenta a arătat că în mod greșit instanța a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 deoarece nu a fost încheiat un act adițional la contract și pârâtei nu i s-au acordat condiții mai avantajoase ori eșalonări, cât timp acest act normativ nu a prevăzut în mod expres că pentru a fi aplicabil trebuie să fie îndeplinite asemenea condiții. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Criticile invocate de recurentă se referă la o problemă de drept și anume aceea a incidenței dispozițiilor art. 21 din O.U.G.

nr. 25/2002 în litigiul dedus judecății. La 8 iunie 1995 s-a încheiat contractul nr. 271 între F.P.S. București în calitate de vânzător și A.S.A. Arad în calitate de cumpărător, convenție ce a avut la bază Legea nr. 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale și Legea nr. 77/1994 privind constituirea asociaților de salariați în vederea cumpărării de acțiuni ale societăților comerciale la care statul sau o instituție publică a statului este acționar unic sau majoritar. Ulterior, a fost adoptată la 2 februarie 2002 O.U.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale, care a prevăzut la art. 2 că aceasta se aplică contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect acțiuni deținute de stat la societățile comerciale, care au fost încheiate de F.P.S.

sau de A.P.A.P.S. și sunt în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare. La art. 3 lit. l), s-a definit noțiunea de „perioadă de derulare a contractului”, ca fiind acea perioadă în care oricare și toate obligațiile părților contractante vor fi fost îndeplinite conform clauzelor contractuale și prevederilor prezentei ordonanțe. În raport de conținutul acestor dispoziții legale de faptul că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/2002 contractul nr. 271 din 8 iunie 1995 se afla în derulare în speță, sunt incidente dispozițiile acestui act normativ, respectiv art. 21 text de lege invocat în acțiune conform căruia în cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară, Autoritatea va reține de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând după caz, avans rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea acestuia.

Instanța de apel a depășit atribuțiile puterii judecătorești (304 pct. 4 C. proc. civ.) atunci când a reținut că O.U.G. nr. 25/2002 nu se aplică în speță, întrucât încalcă dispoziții constituționale. Mai mult decât atât, Curtea Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii și a respins excepția privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 și a reținut că acest act normativ se aplică contractelor încheiate de A.V.A.S. având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societățile comerciale și aflate în derulare pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare. Nu se poate reține că aplicarea art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 este condiționată de încheierea unui act adițional între părți care să conțină condiții mai avantajoase pentru cumpărători, cât timp legiuitorul nu a prevăzut nici o dispoziție în acest sens.

Pentru considerentele reținute urmează ca potrivit art. 304 pct. 4 raportat la art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze decizia recurată și să se trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se examina litigiul din punct de vedere al art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002, care se aplică și contractului nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat între F.P.S. București și intimata, ce se afla în derulare la data intrării în vigoare a acestui act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 230/A/ COM din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.