ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1781/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1677 din 10

iulie 2006 a Tribunalului Arad, secția comercială și de contencios

administrativ, s-au admis excepțiile privind prescripția dreptului la acțiune

și autoritatea de lucru judecat pentru o parte din pretențiile reclamantei; s-a

admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanta A.V.A.S. București,

succesoare legală a A.P.A.P.S. București împotriva pârâtei A.A.P.A.S., cu

sediul în Arad.

S-a dispus desființarea contractului

de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat între A.P.A.P.S.

București și pârâta și aceasta din urmă a fost obligată la daune interese în

sumă totală de 1.758.037,74 lei Ron reprezentând: 15.245,22 Ron dobânzi

aferente ratelor restante 14-18 inclusiv; penalități de întârziere pentru perioada

2000-2005 în sumă de 165.653,22 lei Ron, 17.770,30 lei Ron dividende încasate de

pârâtă, prejudicii determinate conform expertizei contabile judiciare în sumă

de 1.555.369 lei Ron, și la plata dobânzilor și penalităților calculate conform

clauzelor contractuale până la data pronunțării sentinței, 4.000 lei onorariu

expert.

S-a încuviințat reținerea de către

reclamantă a tuturor sumelor achitate de pârâtă în baza contractului până la

desființarea definitivă a acestui contract și s-au respins celelalte pretenții.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins prin decizia civilă nr. 230 din 25

octombrie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială.

S-a reținut în considerentele deciziei

că nici în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 271 din 8 iunie 1995

și nici în reglementările legale ce au constituit regimul juridic al acestuia,

respectiv Legea nr. 77/1994, O.U.G. nr. 88/1997 și respectiv Legea nr. 137/1997

nu sunt prevăzute obligații pecuniare ca cele solicitate de reclamante în

acțiune.

Cererile prin care reclamanta a

pretins daune interese în urma desființării contractului de vânzare-cumpărare,

respectiv dividende aferente perioadei de executare a contractului și alte

prejudicii cauzate acesteia sunt întemeiate pe dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr.

25/2002.

Instanța a stabilit că această

ordonanță nu este aplicabilă întrucât încalcă dispoziții constituționale și de

drept comun imperative și nu are putere de lucru judecat asupra contractului de

vânzare-cumpărare acțiuni încheiat între părți în anul 1995 sub imperiul Legilor

nr. 58/1991 și 77/1994.

S-a reținut că reclamanta nu a

încheiat cu pârâta acte adiționale conform art. 15-20 din O.U.G. nr. 25/2002 și

nu i-a acordat condiții mai favorabile ori eșalonări în plată pentru a-i pretinde

daunele interese prevăzute de art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A.V.A.S.

cu sediul în București a declarat recurs și a solicitat în principal admiterea conform

art. 312 alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., casarea hotărârii și trimiterea cauzei

spre rejudecare pentru soluționarea în fond a cauzei .

În subsidiar, s-a solicitat în temeiul

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei,

admiterea apelului A.V.A.S. și pe cale de consecință admiterea în tot a

acțiunii în sensul obligării pârâtei și la plata daunelor interese astfel cum

au fost precizate și menținerea celorlalte dispoziții.

A susținut recurenta în temeiul

dispozițiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., că instanța a depășit atribuțiile puterii

judecătorești atunci când a apreciat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21

din O.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligațiilor

asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale.

Că acest act normativ se aplică

potrivit art. 2 și 3 alin. (1) lit. c) contractelor încheiate de A.V.A.S. (F.P.S.)

având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societățile

comerciale și aflate în derulare, deci și celor încheiate anterior intrării ei

în vigoare.

Recurenta a arătat că în mod greșit

instanța a reținut că în cauză nu se aplică dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr.

25/2002 deoarece nu a fost încheiat un act adițional la contract și pârâtei nu

i s-au acordat condiții mai avantajoase ori eșalonări, cât timp acest act

normativ nu a prevăzut în mod expres că pentru a fi aplicabil trebuie să fie

îndeplinite asemenea condiții.

Recursul este întemeiat pentru

următoarele considerente:

Criticile invocate de recurentă se

referă la o problemă de drept și anume aceea a incidenței dispozițiilor art. 21

din O.U.G. nr. 25/2002 în litigiul dedus judecății.

La 8 iunie 1995 s-a încheiat

contractul nr. 271 între F.P.S. București în calitate de vânzător și A.S.A. Arad

în calitate de cumpărător, convenție ce a avut la bază Legea nr. 58/1991

privind privatizarea societăților comerciale și Legea nr. 77/1994 privind constituirea

asociaților de salariați în vederea cumpărării de acțiuni ale societăților comerciale

la care statul sau o instituție publică a statului este acționar unic sau

majoritar.

Ulterior, a fost adoptată la 2

februarie 2002 O.U.G. nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării

obligațiilor asumate prin contractele de privatizare a societăților comerciale,

care a prevăzut la art. 2 că aceasta se aplică contractelor de

vânzare-cumpărare având ca obiect acțiuni deținute de stat la societățile

comerciale, care au fost încheiate de F.P.S. sau de A.P.A.P.S. și sunt în

derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare.

La art. 3 lit. l), s-a definit

noțiunea de „perioadă de derulare a contractului”, ca fiind acea perioadă în

care oricare și toate obligațiile părților contractante vor fi fost îndeplinite

conform clauzelor contractuale și prevederilor prezentei ordonanțe.

În raport de conținutul acestor

dispoziții legale de faptul că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 25/2002

contractul nr. 271 din 8 iunie 1995 se afla în derulare în speță, sunt

incidente dispozițiile acestui act normativ, respectiv art. 21 text de lege

invocat în acțiune conform căruia în cazul desființării contractului pe cale

convențională sau judiciară, Autoritatea va reține de la cumpărător toate

sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând după caz, avans

rate, dobânzi, penalități achitate cu orice titlu până la desființarea

acestuia.

Instanța de apel a depășit atribuțiile

puterii judecătorești (304 pct. 4 C. proc. civ.) atunci când a reținut că O.U.G.

nr. 25/2002 nu se aplică în speță, întrucât încalcă dispoziții constituționale.

Mai mult decât atât, Curtea

Constituțională s-a pronunțat prin mai multe decizii și a respins excepția privind

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002 și a

reținut că acest act normativ se aplică contractelor încheiate de A.V.A.S. având

ca obiect vânzarea-cumpărarea de acțiuni deținute de stat la societățile

comerciale și aflate în derulare pentru efectele produse de acestea după intrarea

ei în vigoare.

Nu se poate reține că aplicarea art. 21

din O.U.G. nr. 25/2002 este condiționată de încheierea unui act adițional între

părți care să conțină condiții mai avantajoase pentru cumpărători, cât timp

legiuitorul nu a prevăzut nici o dispoziție în acest sens.

Pentru considerentele reținute urmează

ca potrivit art. 304 pct. 4 raportat la art. 312 alin. (4) C. proc. civ., să se

admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze decizia recurată și să se

trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se examina litigiul din

punct de vedere al art. 21 din O.U.G. nr. 25/2002, care se aplică și

contractului nr. 271 din 8 iunie 1995 încheiat între F.P.S. București și

intimata, ce se afla în derulare la data intrării în vigoare a acestui act

normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

A.V.A.S. BUCURESTI împotriva deciziei civile nr. 230/A/ COM din 25 octombrie

2007 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială, casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  23

mai 2008.