ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 5646 din 5 octombrie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal

a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.G., și a constatat

calitatea acestuia de lucrător al Securității.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile

impuse de dispozițiile art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din

O.U.G. nr. 24/2008.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul,

susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a

fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile

invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că

recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Astfel, conform

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, orice cetățean român sau

cetățean străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice

cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau

al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar

întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc

propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii

privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept

se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și

eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care

privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1

alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar

din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să

afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au

contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita

verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau

subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului.

Totodată, art. 1

alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea

drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin

reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza

și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice

persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar

întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la

propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă

că au fost urmărite de Securitate.

Pe de altă parte, în

ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității,

aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea

dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care

rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în

materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face

numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la

instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea

dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.

Mai mult decât atât,

niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității

de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul,

presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste

persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Drept urmare, exercitarea

dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru

ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de

Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, nu

și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost

împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop.

În speță, atât

acțiunea în constatare cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în

vedere cererea de verificare formulată de numita M.E.

Or, această persoană

nu se regăsește printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau

aprobat măsuri, în calitatea sa de ofițer al Securității, conform respectivei

note de constatare.

Așadar, cum din

probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele persoanei care a semnat

sesizarea în vederea verificării recurentului este menționat expres printre

cele față de care acesta din urmă a luat sau aprobat măsuri, în calitate de

ofițer al Securității, numita M.E. nu poate avea calitatea de subiect al unui

dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărită de către Securitate, prin

activitățile întreprinse sau dispuse de către recurent.

Prin urmare, cererea

de verificare a calității de „lucrător al Securității”, formulată de această

persoană fizică, nu putea sta la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă

de intimat.

Având în vedere

nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune

în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor

prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității

de lucrător al Securității în ce-l privește pe recurentul-pârât.

În consecință,

apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor

art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 din

același cod, va fi admis recursul și va fi casată sentința atacată, în sensul

respingerii acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității.

În fine, Înalta Curte

arată că la soluționarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituțional

ce revine Jurisdicției Supreme, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară

a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare

a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea

articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul

din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6

decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), a fost

avută în vedere jurisprudența sa deja cristalizată în materie, în acest sens,

la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.G. împotriva Sentinței civile nr. 5646 din 5 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată, în sensul că respinge acțiunea în constatare formulată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM