ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3779/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 5646 din 5 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul G.G., și a constatat calitatea acestuia de lucrător al Securității. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) și art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, susținând, în esență, că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Astfel, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, orice cetățean român sau cetățean străin, care după 1945 a avut cetățenie română, precum și orice cetățean al unei țări membre a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum și la alte documente și informații care privesc propria persoană, potrivit acestei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională; acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului și eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană.

De asemenea, art. 1 alin. (7) din același act normativ prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Totodată, art. 1 alin. (9) din ordonanța de urgență în discuție dispune că exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant cu procură specială și autentică.

Rezultă, din analiza și interpretarea textelor legale la care s-a făcut referire mai sus, că nu orice persoană poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unui dosar întocmit de această instituție, ci numai acele persoane care, având acces la propriul dosar, au constatat că au fost subiecți ai unui dosar din care rezultă că au fost urmărite de Securitate. Pe de altă parte, în ceea ce privește sfera verificării calității de lucrător al Securității, aceasta este limitată la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului solicitantului, respectiv persoana subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, nu și a altor persoane.

Așadar, legea în materie a statuat că verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, nu și la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Mai mult decât atât, niciun text din O.U.G. nr. 24/2008 nu prevede extinderea verificării calității de lucrător al Securității cu privire la alte persoane decât solicitantul, presupuse a fi fost subiecte ale unui dosar întocmit de Securitate, dacă aceste persoane nu au formulat o cerere în acest sens.

Drept urmare, exercitarea dreptului de a solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de Securitate al unei persoane aparține în exclusivitate numai acelei persoane, nu și altor persoane, cu excepția situației în care acestea din urmă au fost împuternicite cu procură specială și autentică în acest scop. În speță, atât acțiunea în constatare cât și nota de constatare anexată acesteia au avut în vedere cererea de verificare formulată de numita M.E. Or, această persoană nu se regăsește printre cele în legătură cu care recurentul-pârât a luat sau aprobat măsuri, în calitatea sa de ofițer al Securității, conform respectivei note de constatare.

Așadar, cum din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că numele persoanei care a semnat sesizarea în vederea verificării recurentului este menționat expres printre cele față de care acesta din urmă a luat sau aprobat măsuri, în calitate de ofițer al Securității, numita M.E. nu poate avea calitatea de subiect al unui dosar din care să rezulte că ar fi fost urmărită de către Securitate, prin activitățile întreprinse sau dispuse de către recurent. Prin urmare, cererea de verificare a calității de „lucrător al Securității”, formulată de această persoană fizică, nu putea sta la baza prezentei acțiuni în constatare introdusă de intimat. Având în vedere nelegala sesizare a instanței de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatare, Înalta Curte nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității în ce-l privește pe recurentul-pârât. În consecință, apreciind că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul greșitei interpretări de către prima instanță a prevederilor art. 1 alin. (1), (7) și (9) din O.U.G. nr. 24/2008, în temeiul art. 312 din același cod, va fi admis recursul și va fi casată sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

În fine, Înalta Curte arată că la soluționarea prezentei cauze, în realizarea rolului constituțional ce revine Jurisdicției Supreme, de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), a fost avută în vedere jurisprudența sa deja cristalizată în materie, în acest sens, la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.G. împotriva Sentinței civile nr. 5646 din 5 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea în constatare formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012. Procesat de GGC - LM