ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr.
1506/2016
I.
Circumstanțele cauzei
1.1. Primul
ciclu procesual
Hotărârea
instanței de fond
Prin Sentința civilă nr.
2.449 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă
acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A.,
fiind constatată calitatea pârâtului de lucrător al
Securității.
Recursul
exercitat în cauză
Împotriva
Sentinței civile nr. 2.449 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a
declarat recurs pârâtul A., recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art.
304 pct. 5, pct. 7, pct. 9 C. proc. civ.
În
dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanța de
fond a preluat cu exactitate susținerile reclamantului, fără a
analiza motivele și argumentele prezentate în întâmpinare, încălcând
astfel atât dreptul la un proces echitabil prin raportare la art. 6 din
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dreptului la
apărare, a principiilor contradictorialității și a rolului
activ al judecătorului.
Instanța
nu a administrat un probatoriu suficient pentru a pronunța o hotărâre
temeinică și legală, în cauză fiind incidente și
dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea recurată a
fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii,
întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Soluționarea
cauzei numai pe baza unor documente izolate, prezentate tendențios și
trunchiat de către reclamant cu referire generică la întreaga
perioadă, fără a se face o examinare efectivă a acestora
prin raportare atât la specificul activității de contraspionaj, a
măsurilor concrete desfășurate cât și la Jurisprudența
Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, a condus la
pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale.
Măsurile
luate în activitatea desfășurată ca ofițer de
contraspionaj, nu au fost de natură a suprima sau îngrădi drepturile
și libertățile fundamentale ale omului, fără o
justificare. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru
constatarea calității de lucrător al securității,
hotărârea instanței este netemeinică și nelegală.
La dosar a
fost depusă Decizia Curții Constituționale nr. 85/2014 prin care
a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a
dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.G. nr. 24/2008 invocată în
prezentul dosar de pârâtul A.
Hotărârea
instanței de casare
Prin Decizia
nr. 3.182 din 10 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis
recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2.449 din 9
septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal.
A casat
sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare
aceleiași instanțe.
Pentru a
hotărî astfel, instanța de casare a reținut următoarele:
Art. 1 alin.
(7) din același act normativ, prevede că persoana, subiect al unui
dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate,
are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor
Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu
informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea
calității de lucrător al Securității pentru
ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea
dosarului.
Interpretând
dispozițiile legale menționate se reține că poate solicita
verificarea calității de lucrător al Securității
pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la
instrumentarea unor dosare, numai persoana care, având acces la propriul dosar,
a constatat că a fost urmărit de Securitate, fiind subiectul unui
dosar instrumentat în numele său.
Ca urmare,
verificarea calității de lucrător al Securității se
face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au
contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la
instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea.
Este
adevărat că art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 92/2008,
stabilește acele situații în care verificarea se exercită din
oficiu, dar în cauza de față, activitatea recurentului-pârât a fost
investigată la cererea numitei H.R. formulată la data de 6 mai 2009
și înregistrată la C.N.S.A.S. la data de 7 mai 2009, ținând cont
de dispozițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008.
Din Nota de
Constatare din 29 decembrie 2010 întocmită de intimatul-reclamant,
rezultă că activitatea recurentului-reclamant a vizat instrumentarea
dosarelor cota I - 2161 titular M.S.D.; dosar cota 2 R24633 titular A.G., cota
I 163208 titular H.R.; cota I 27 - titular CO.
Este evident
că intimatul-reclamant a solicitat instanței să constate
calitatea de lucrător de Securitate a recurentului-pârât în raport și
de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea calității
de lucrător al Securității pentru ofițerii și
subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor.
În cauza de
față nu sunt incidente dispozițiile art. 5 raportat la art. 3
din 24/2004 în sensul că verificarea nu a fost declanșată din
oficiu ci la cererea numitului H.R., situație în care instanța de
fond trebuia să analizeze activitatea pârâtului H.O. și să
administreze tot probatoriul necesar în baza căruia să pronunțe
soluția în raport cu dosarul cota I 163208 titular H.R.
Având în
vedere că instanța de fond nu a analizat și nu a administrat
proba cu referire la cererea numitului H.R. - dosar cota I 163208 se impune, în
temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului și
casarea cu trimitere a cauzei pentru stabilirea corectă a situație de
fapt în scopul aplicării corecte a legii.
Dosarul a
fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 31
octombrie 2014, instanța, soluționând cauza prin prisma
îndrumărilor instanței de control judiciar.
Prin decizia
de casare s-a reținut că instanța de fond nu a analizat și
nu a administrat proba cu referire la cererea numitului H.R. - dosar cota I
163208.
Instanța,
în rejudecare a administrat proba cu dosarul cota I 163208, titular B.
1.2. Al
doilea ciclu procesual
Hotărârea
instanței de fond pronunțată după casare, în rejudecare
Pentru a
hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență,
următoarele:
Prin Cererea
nr. x/06 din 7 mai 2009, adresată C.N.S.A.S. de către domnul B., s-a
solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de
lucrător al Securității, pentru ofițerii sau
subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond rețea
nr. I 163208 - cotă C.N.S.A.S., dosar în care pârâtul A. figurează în
vol. 1.
Așa cum
rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 29 decembrie 2010,
pârâtul A. având gradul de maior și funcția de șef colectiv în
cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat următoarele
măsuri informativ-operative, în dosarul de urmărire informativă
deschis asupra unui cunoscut critic și istoric român:
-
"informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiți
să ne semnaleze prezența lui <...> la această
instituție, cu cine ia legătura, locul unde se
desfășoară discuțiile și dacă în perioada în care
se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află
și vreun diplomat de la ambasada vest-germană";
-
"informatoarea <...> ne va semnala prezența lui <...> în
cadrul obiectivului <...> și diplomații cu care ia
legătura";
-
"informatoarea <...> va fi instruită să ne semnaleze
comportarea obiectivului la diferite recepții care au loc și unde
este invitat, precum și persoanele cu care discută";
- "în
cooperare cu Direcția a I-a, <...> va fi încadrat informativ la
locul de muncă";
- "se
vor folosi mijloacele <T> și <F> (tehnica operativă
și filaj - n.n.) în vederea identificării legăturilor care apar
și a controlării discuțiilor care au loc între
aceștia".
Măsurile
aprobate de către pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă
și din materialele depuse în probatoriu.
Relevant este
în contextul activității întreprinse de pârât și propunerea,
semnată de acesta, prin care a aprobat închiderea dosarului de
urmărire informativă privind pe cetățeanul român B. și
clasarea materialelor la CID, cu menținerea lui în evidențele
generale.
A constatat
instanța de fond că activitățile desfășurate de
către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului,
recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată,
respectiv, dreptul la secretul corespondenței și viață
privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965,
coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile
Civile și Politice.
Astfel, a
conchis prima instanță, sunt asigurate condițiile impuse de
legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se
putea constata calitatea de "lucrător al Securității".
Cererea de
recurs
Împotriva
acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul A., criticând-o pentru
nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva interpretării și
aplicării greșite a legii la speța dedusă
judecății.
Susține
recurentul-pârât că instanța de fond a nerespectat litera și
spiritul O.U.G. nr. 24/2008, apreciind, în mod eronat, materialul probator
administrat în dosarul cauzei.
În acest
sens, susține recurentul că, în calitate de ofițer, s-a
conformat prevederilor Statutului Corpului Ofițerilor aprobat prin H.C.M.
nr. 924/1964, precum și ordinelor și instrucțiunilor pe linie
directă ale Ministerului de Interne sau ale Șefului Departamentului
Securității Statului, activitatea pe care o desfășura în
temeiul acestora, având caracter strict secret.
Mai
arată recurentul că măsurile specifice luate în cadrul
activității sale au avut ca scop cunoașterea și verificarea
în scop de prevenire și nicidecum de oprimare, suprimare, persecutare ori
îngrădire a drepturilor și libertăților persoanei.
Însușirea
de către instanța de fond a tezei promovate de C.N.S.A.S., conform
căreia "nu are relevanță că pârâtul ar fi respectat
legile și regulamentele care îi reglementau activitatea" ci exclusiv
faptul că, în calitate de ofițer al fostei securități a
desfășurat activități prin care a suprimat și
îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului,
încalcă grav principiul prezumției de onestitate și
bună-credință, fără a se ține seama de contextul
specific al perioadei respective dat de factorul politic comunist.
Recurentul
reiterează în susținerea cererii de recurs și argumentele
dezvoltate în fața instanței de fond.
II.
Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Analizând
motivele de recurs invocate, în raport de actele și lucrările
dosarului și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta
Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor
fi expuse în continuare:
Argumente de
fapt și de drept
Potrivit art.
1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările și
completările ulterioare prin Legea nr. 293/2008, orice cetățean
român sau cetățean străin care, după anul 1945 a avut
cetățenia română, precum și orice cetățean al
unui stat membru a organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al
unui alt stat membru UE are dreptul de acces la documente și
informații ce privesc propria persoană, potrivit prezentei
ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea
informațiilor care privesc siguranța națională.
Acest drept
se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a
dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte
înscrisuri care privesc propria persoană.
Art. 1 alin.
(7) din același act normativ prevede că o persoană, subiect al
unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de
Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor
Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu
informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea
calității de lucrător al Securității pentru
ofițeri și subofițeri care au contribuit la instrumentarea
dosarului.
Potrivit art.
1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea drepturilor prevăzute de
alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant legal.
În cauza de față,
prin cererea nr. x/11 din 3 mai 2012 adresată C.N.S.A.S. în
condițiile art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, d-nul B. a solicitat
stabilirea calității de lucrător al Securității pentru
ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 163208 în care
figurează A.
Potrivit art.
2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este "lucrător al
Securității - orice persoană care, având calitatea de
ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției
cu atribuții pe linia de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în
perioada 1945 - 1985, a desfășurat activități prin care a
suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale
ale omului".
Din
probatoriul administrat în cauză rezultă că recurentul A. a avut
calitatea de maior - șef serviciu în cadrul Direcției a III-a,
Serviciul 2, contribuind în mod direct la instrumentarea urmăririi de
către Securitate a d-lui B. Astfel, din conținutul Raportului cu
propuneri de închidere a dosarului de urmărire informativă "Român",
semnat olograf de A., rezultă că recurentul-pârât s-a implicat, în
mod direct, în verificarea d-lui B., constatând că prin
activitățile desfășurate persoana urmărită a
eludat dispozițiile legale, intrând în contact cu scriitori și ziariști
de origine germană, care l-au antrenat în comentarii dușmănoase
la adresa țării.
Din
același Raport rezultă, fără putință de
tăgadă, că recurentul-pârât a solicitat aprobarea conducerii
profesionale și a obținut ca, în perioada aprilie - mai 1989 numitul
B. să fie cercetat la Direcția de Cercetări Penale, în vederea
atenționării și pentru a stabili gradul de implicare la
activitatea de culegere de informații desfășurată de
diplomata vest-germană C., iar consecința acestei cercetări a
fost aceea că măsurile de control informativ-operativ și-au
atins scopul, fiind întrerupte definitiv relațiile cu diplomata
vest-germană.
Pe de
altă parte, susținerile recurentului-pârât în sensul că
activitatea de urmărire desfășurată împotriva domnului B. a
avut ca scop apărarea siguranței și securității
naționale nu au suport probator în actele dosarului, chiar în Raportul
menționat mai sus reținându-se că, "Român" a furnizat
date despre situația socio-politică a populației de
naționalitate germană.
De altfel,
din înscrisurile aflate la dosarul de fond, nu rezultă că faptele
cercetate au vizat securitatea națională ci aspecte ce vizau dreptul
la viață intimată și privată, la libera
circulație și libera exprimare, B. având corespondența
interceptată, postul telefonic ascultat de lucrătorii
securității, fiind efectuat și filaj operativ asupra acestuia
și a persoanelor cu care întreținea relații de prietenie.
În acest
context, Înalta Curte constată că, în mod legal și temeinic,
prima instanță a reținut că prin activitățile
desfășurate de pârâtul A. a fost încălcat dreptul la secretul
corespondenței prevăzut de art. 33 din Constituția României din
anul 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la
Drepturile civile și politice dar și dreptul la viața
privată.
Față
de aceste considerente se reține că în cauză sunt îndeplinite
cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr.
24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al
Securității a recurentului-pârât A., soluția instanței de
fond fiind legală și temeinică.
Temeiul legal
al soluției pronunțate în recurs
Pentru
considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1)
C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 964 din 3
aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică astăzi, 18 mai 2016.
Procesat de