ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1506/2016

Decizia nr. 1506/2016 I. Circumstanțele cauzei 1.1. Primul ciclu procesual Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2.449 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul A., fiind constatată calitatea pârâtului de lucrător al Securității. Recursul exercitat în cauză Împotriva Sentinței civile nr. 2.449 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul A., recurs întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul arată că instanța de fond a preluat cu exactitate susținerile reclamantului, fără a analiza motivele și argumentele prezentate în întâmpinare, încălcând astfel atât dreptul la un proces echitabil prin raportare la art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a dreptului la apărare, a principiilor contradictorialității și a rolului activ al judecătorului. Instanța nu a administrat un probatoriu suficient pentru a pronunța o hotărâre temeinică și legală, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 312 pct. 5 C. proc. civ. Hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008. Soluționarea cauzei numai pe baza unor documente izolate, prezentate tendențios și trunchiat de către reclamant cu referire generică la întreaga perioadă, fără a se face o examinare efectivă a acestora prin raportare atât la specificul activității de contraspionaj, a măsurilor concrete desfășurate cât și la Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, a condus la pronunțarea unei hotărâri netemeinice și nelegale. Măsurile luate în activitatea desfășurată ca ofițer de contraspionaj, nu au fost de natură a suprima sau îngrădi drepturile și libertățile fundamentale ale omului, fără o justificare. Nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru constatarea calității de lucrător al securității, hotărârea instanței este netemeinică și nelegală.

La dosar a fost depusă Decizia Curții Constituționale nr. 85/2014 prin care a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b) teza I din O.G. nr. 24/2008 invocată în prezentul dosar de pârâtul A. Hotărârea instanței de casare Prin Decizia nr. 3.182 din 10 septembrie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2.449 din 9 septembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. A casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de casare a reținut următoarele: Art. 1 alin. (7) din același act normativ, prevede că persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului. Interpretând dispozițiile legale menționate se reține că poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea unor dosare, numai persoana care, având acces la propriul dosar, a constatat că a fost urmărit de Securitate, fiind subiectul unui dosar instrumentat în numele său.

Ca urmare, verificarea calității de lucrător al Securității se face numai cu privire la ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea propriului dosar al solicitantului, iar nu la instrumentarea dosarelor altor persoane care nu au cerut verificarea. Este adevărat că art. 5 raportat la art. 3 din O.U.G. nr. 92/2008, stabilește acele situații în care verificarea se exercită din oficiu, dar în cauza de față, activitatea recurentului-pârât a fost investigată la cererea numitei H.R. formulată la data de 6 mai 2009 și înregistrată la C.N.S.A.S. la data de 7 mai 2009, ținând cont de dispozițiile art. 1 alin. (7) și (8) din O.U.G. nr. 24/2008. Din Nota de Constatare din 29 decembrie 2010 întocmită de intimatul-reclamant, rezultă că activitatea recurentului-reclamant a vizat instrumentarea dosarelor cota I - 2161 titular M.S.D.; dosar cota 2 R24633 titular A.G., cota I 163208 titular H.R.; cota I 27 - titular CO.

Este evident că intimatul-reclamant a solicitat instanței să constate calitatea de lucrător de Securitate a recurentului-pârât în raport și de dosarele altor persoane care nu au solicitat verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii și subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor. În cauza de față nu sunt incidente dispozițiile art. 5 raportat la art. 3 din 24/2004 în sensul că verificarea nu a fost declanșată din oficiu ci la cererea numitului H.R., situație în care instanța de fond trebuia să analizeze activitatea pârâtului H.O. și să administreze tot probatoriul necesar în baza căruia să pronunțe soluția în raport cu dosarul cota I 163208 titular H.R. Având în vedere că instanța de fond nu a analizat și nu a administrat proba cu referire la cererea numitului H.R.

- dosar cota I 163208 se impune, în temeiul dispozițiilor art. 314 C. proc. civ., admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei pentru stabilirea corectă a situație de fapt în scopul aplicării corecte a legii. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 31 octombrie 2014, instanța, soluționând cauza prin prisma îndrumărilor instanței de control judiciar. Prin decizia de casare s-a reținut că instanța de fond nu a analizat și nu a administrat proba cu referire la cererea numitului H.R. - dosar cota I 163208. Instanța, în rejudecare a administrat proba cu dosarul cota I 163208, titular B. 1.2. Al doilea ciclu procesual Hotărârea instanței de fond pronunțată după casare, în rejudecare Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Prin Cererea nr. x/06 din 7 mai 2009, adresată C.N.S.A.S.

de către domnul B., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului fond rețea nr. I 163208 - cotă C.N.S.A.S., dosar în care pârâtul A. figurează în vol. 1. Așa cum rezultă și din cuprinsul Notei de constatare din 29 decembrie 2010, pârâtul A. având gradul de maior și funcția de șef colectiv în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, a aprobat următoarele măsuri informativ-operative, în dosarul de urmărire informativă deschis asupra unui cunoscut critic și istoric român: - "informatorii din cadrul Casei de Cultură vor fi instruiți să ne semnaleze prezența lui <...> la această instituție, cu cine ia legătura, locul unde se desfășoară discuțiile și dacă în perioada în care se află obiectivul în localul Casei de Cultură se mai află și vreun diplomat de la ambasada vest-germană"; - "informatoarea <...> ne va semnala prezența lui <...> în cadrul obiectivului <...> și diplomații cu care ia legătura"; - "informatoarea <...> va fi instruită să ne semnaleze comportarea obiectivului la diferite recepții care au loc și unde este invitat, precum și persoanele cu care discută"; - "în cooperare cu Direcția a I-a, <...> va fi încadrat informativ la locul de muncă";

- "se vor folosi mijloacele <T> și <F> (tehnica operativă și filaj - n.n.) în vederea identificării legăturilor care apar și a controlării discuțiilor care au loc între aceștia". Măsurile aprobate de către pârât au fost puse în aplicare așa cum rezultă și din materialele depuse în probatoriu. Relevant este în contextul activității întreprinse de pârât și propunerea, semnată de acesta, prin care a aprobat închiderea dosarului de urmărire informativă privind pe cetățeanul român B. și clasarea materialelor la CID, cu menținerea lui în evidențele generale.

A constatat instanța de fond că activitățile desfășurate de către pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, recunoscute și garantate de legislația în vigoare la acea dată, respectiv, dreptul la secretul corespondenței și viață privată, prevăzute de art. 33 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Astfel, a conchis prima instanță, sunt asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de "lucrător al Securității". Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva interpretării și aplicării greșite a legii la speța dedusă judecății.

Susține recurentul-pârât că instanța de fond a nerespectat litera și spiritul O.U.G. nr. 24/2008, apreciind, în mod eronat, materialul probator administrat în dosarul cauzei. În acest sens, susține recurentul că, în calitate de ofițer, s-a conformat prevederilor Statutului Corpului Ofițerilor aprobat prin H.C.M. nr. 924/1964, precum și ordinelor și instrucțiunilor pe linie directă ale Ministerului de Interne sau ale Șefului Departamentului Securității Statului, activitatea pe care o desfășura în temeiul acestora, având caracter strict secret. Mai arată recurentul că măsurile specifice luate în cadrul activității sale au avut ca scop cunoașterea și verificarea în scop de prevenire și nicidecum de oprimare, suprimare, persecutare ori îngrădire a drepturilor și libertăților persoanei.

Însușirea de către instanța de fond a tezei promovate de C.N.S.A.S., conform căreia "nu are relevanță că pârâtul ar fi respectat legile și regulamentele care îi reglementau activitatea" ci exclusiv faptul că, în calitate de ofițer al fostei securități a desfășurat activități prin care a suprimat și îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, încalcă grav principiul prezumției de onestitate și bună-credință, fără a se ține seama de contextul specific al perioadei respective dat de factorul politic comunist. Recurentul reiterează în susținerea cererii de recurs și argumentele dezvoltate în fața instanței de fond. II.

Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând motivele de recurs invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente speței, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Argumente de fapt și de drept Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificările și completările ulterioare prin Legea nr. 293/2008, orice cetățean român sau cetățean străin care, după anul 1945 a avut cetățenia română, precum și orice cetățean al unui stat membru a organizației Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui alt stat membru UE are dreptul de acces la documente și informații ce privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanțe și în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informațiilor care privesc siguranța națională.

Acest drept se exercită la cerere și constă în studierea nemijlocită a dosarului, eliberarea de copii de pe actele dosarului și de pe alte înscrisuri care privesc propria persoană. Art. 1 alin. (7) din același act normativ prevede că o persoană, subiect al unui dosar din care rezultă că a fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu informații la completarea dosarului și poate solicita verificarea calității de lucrător al Securității pentru ofițeri și subofițeri care au contribuit la instrumentarea dosarului. Potrivit art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea drepturilor prevăzute de alin. (1) - (3), (6) și (7) se face personal sau prin reprezentant legal.

În cauza de față, prin cererea nr. x/11 din 3 mai 2012 adresată C.N.S.A.S. în condițiile art. 1 pct. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, d-nul B. a solicitat stabilirea calității de lucrător al Securității pentru ofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului I 163208 în care figurează A. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G.

nr. 24/2008 este "lucrător al Securității - orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linia de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1985, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului". Din probatoriul administrat în cauză rezultă că recurentul A. a avut calitatea de maior - șef serviciu în cadrul Direcției a III-a, Serviciul 2, contribuind în mod direct la instrumentarea urmăririi de către Securitate a d-lui B. Astfel, din conținutul Raportului cu propuneri de închidere a dosarului de urmărire informativă "Român", semnat olograf de A., rezultă că recurentul-pârât s-a implicat, în mod direct, în verificarea d-lui B., constatând că prin activitățile desfășurate persoana urmărită a eludat dispozițiile legale, intrând în contact cu scriitori și ziariști de origine germană, care l-au antrenat în comentarii dușmănoase la adresa țării.

Din același Raport rezultă, fără putință de tăgadă, că recurentul-pârât a solicitat aprobarea conducerii profesionale și a obținut ca, în perioada aprilie - mai 1989 numitul B. să fie cercetat la Direcția de Cercetări Penale, în vederea atenționării și pentru a stabili gradul de implicare la activitatea de culegere de informații desfășurată de diplomata vest-germană C., iar consecința acestei cercetări a fost aceea că măsurile de control informativ-operativ și-au atins scopul, fiind întrerupte definitiv relațiile cu diplomata vest-germană. Pe de altă parte, susținerile recurentului-pârât în sensul că activitatea de urmărire desfășurată împotriva domnului B. a avut ca scop apărarea siguranței și securității naționale nu au suport probator în actele dosarului, chiar în Raportul menționat mai sus reținându-se că, "Român" a furnizat date despre situația socio-politică a populației de naționalitate germană.

De altfel, din înscrisurile aflate la dosarul de fond, nu rezultă că faptele cercetate au vizat securitatea națională ci aspecte ce vizau dreptul la viață intimată și privată, la libera circulație și libera exprimare, B. având corespondența interceptată, postul telefonic ascultat de lucrătorii securității, fiind efectuat și filaj operativ asupra acestuia și a persoanelor cu care întreținea relații de prietenie. În acest context, Înalta Curte constată că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut că prin activitățile desfășurate de pârâtul A. a fost încălcat dreptul la secretul corespondenței prevăzut de art. 33 din Constituția României din anul 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile civile și politice dar și dreptul la viața privată.

Față de aceste considerente se reține că în cauză sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de lucrător al Securității a recurentului-pârât A., soluția instanței de fond fiind legală și temeinică. Temeiul legal al soluției pronunțate în recurs Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva Sentinței civile nr. 964 din 3 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2016. Procesat de GGC - N