ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3777/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 161/2011-CA din 6

septembrie 2011, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta B.M., în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, și a anulat

Hotărârea nr. 554/2011 emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în

cauză, că reclamanta, împreună cu familia sa, s-a refugiat, în toamna anului

1940 - din cauza persecuțiilor etnice suferite, urmare cedării Ardealului de

Nord către Ungaria - din localitatea de domiciliu, în localitatea Herja - Baia

Sprie.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare, invocând

prevederile art. 304

1

C. proc. civ. și susținând că hotărârea este

netemeinică și nelegală față de împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada

persecuției etnice, potrivit legii.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit.

c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor

persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și

completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază

persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut de suferit

persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în

altă localitate.

De asemenea, în

conformitate cu art. 61 din același act normativ, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte

oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în

care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege, iar

potrivit art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor Ordonanței Guvernului

nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile

prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de

organele competente (alin. (1)) sau, în lipsa actelor oficiale, prin declarație

cu martori (alin. (2)).

Or, din declarațiile

notariale ale martorilor B.V. și B.M., coroborate cu înscrisul intitulat

Adeverință, eliberat de Episcopia Ortodoxă Română a Maramureșului și

Sătmarului, rezultă într-adevăr că, din cauza persecuțiilor etnice suferite, ca

urmare a cedării Ardealului de Nord către Ungaria, reclamanta și familia sa

s-au refugiat, în luna septembrie - nu martie, așa cum în mod greșit susține

recurenta, invocând neîntemeiat neîncadrarea intimatei în limitele temporale

legale - a anului 1940, din localitatea de domiciliu Certeze, în localitatea

Herja - Baia Sprie.

În cauză, dovada

refugiului reclamantei s-a făcut, așadar, conform legii, iar instanța de fond

în mod corect a admis acțiunea și a obligat pârâta să-i recunoască acesteia

drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

Pentru motivele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Satu Mare împotriva Sentinței nr.

161/2011-CA din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM