ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3776/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 177/CA din 19 septembrie

2011, rejudecând cauza în fond, după casare, Curtea de Apel Oradea, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de

reclamantul C.G., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor,

obligând-o pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de

beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, pe baza probelor

administrate, că reclamantul s-a născut la data de 8 octombrie 1943, în

localitatea Stalin (Brașov), după ce, în anul 1942, familia acestuia se

refugiase, din motive etnice, din Ardealul de Nord ca urmare a Dictatului de la

Viena.

Împotriva acestei

sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Casa

Județeană de Pensii Bihor, susținând că reclamantul nu poate beneficia de

prevederile Ordonanței Guvernului nr. 105/1999, atâta vreme cât s-a născut

ulterior strămutării părinților săi și, deci, nu a fost supus unor persecuții

etnice; de asemenea, arată recurenta, în cauză nu sunt aplicabile prevederile

art. II din Legea nr. 296/2009.

Examinând sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele

ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este

nefondat, după cum se va arăta în continuare.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus-menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor

celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată,

fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori

expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în

refugiu. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

necontestat și rezultă din dovezile administrate, respectiv „Extras din Indexul

cu evidența refugiaților români din Ungaria”, eliberat de Direcția Județeană

Bihor a Arhivelor Naționale și declarația martorului J.T., că

intimatul-reclamant s-a născut, în localitatea Brașov, în timpul refugiului

familiei sale din teritoriul ocupat de statul ungar.

Fiind născut în

perioada refugiului părinților săi, intimatul-reclamant a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor Ordonanței

Guvernului nr. 105/1999.

Critica recurentei

referitoare la inaplicabilitatea în speță a prevederilor art. II din Legea nr.

296/2009 nu poate fi supusă analizei în prezenta cauză, acest aspect fiind

tranșat irevocabil prin Decizia nr. 650 din 3 februarie 2011 a ÎCCJ - SCAF, în

temeiul căreia instanța de fond a procedat la rejudecarea cauzei, pronunțând

hotărârea atacată în dosarul de față.

Pentru considerentele

arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată,

ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Bihor împotriva Sentinței nr.

177/CA din 19 septembrie 2011 a Curții de Apel Oradea, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 27 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM