ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2740/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând

asupra cauzei de față,

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

Sentința penală nr. 110 din 11 martie 2011 pronunțată în Dosarul penal nr.

6047/118/2009, Tribunalul Constanța, secția penală, a hotărât următoarele:

A

fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul S.V. din infracțiunea reținută prin actul de inculpare în

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a) alin. (2

1

)

lit. a), b), c) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Au

fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate pentru

inculpatul L.M.A. în ceea ce privește complicitatea la infracțiunea de la

tâlhărie reținută prin actul de inculpare în infracțiunea de complicitate la

furt calificat prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin.

(1) lit. a), c) și i) C. pen. sau în infracțiunea de favorizarea infractorului

prevăzută de art. 264 C. pen.

A

fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de

inculpatul L.T. din complicitate la infracțiunea de la tâlhărie reținută în

actul de inculpare în infracțiunea de tăinuire prevăzută de art. 211 C. pen.

Au

fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

inculpatul S.M.G. din complicitate la infracțiunea de tâlhărie reținută prin

actul de inculpare în infracțiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 208 alin. (1)

- art. 209 alin. (1) lit. a), c), i) și alin. (4) C. pen. sau infracțiunea de

favorizarea infractorului prevăzută de art. 264 C. pen.

Au

fost condamnați inculpații:

1.

E.G.C. - zis P. (cetățean român, necăsătorit, pregătire 10 clase, fără

antecedente penale, fără ocupație) la:

-

15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzice inculpatului E.G.C. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului E.G.C. durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 și până la data de 13

octombrie 2010.

În

baza art. 350 alin. (1) a fost menținută măsura obligării de a nu părăsi

localitatea luată față de inculpatul până la soluționarea definitivă a cauzei,

în cazul în care nu se apreciază altfel.

2.

S.V. (studii 6 clase, căsătorit, un copil minor, recidivist) la:

-

16 ani închisoare, 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a), b), c) și alin.

(3) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

S-a

constatat că infracțiunea reținută prin prezenta este concurentă cu

infracțiunile reținute prin Sentința penală nr. 295 din 19 martie 2008 a

Judecătoriei Constanța rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 664/P din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel Constanța.

A

fost descontopită pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare aplicată prin

Sentința penală nr. 295 din 19 martie 2008 a Judecătoriei Constanța în

pedepsele componente de:

-

10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a)

și b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen.;

-

8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

-

8 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 189 alin. (2) cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

-

2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen.;

-

2 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 239 cu aplic. art. 37

lit. b) C. pen.

În

baza art. 36, art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și a art. 35 C. pen. au fost

contopite pedepsele, descontopite mai sus, cu pedeapsa de 16 ani închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b)

C. pen. aplicată prin prezenta, în final, inculpatul S.V., urmând să execute

pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe care a sporit-o cu 2

ani, în final execută pedeapsa de 18 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului S.V. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului S.V. durata reținerii și

arestării, preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 și până la data de

13 octombrie 2010 și durata reținerii de 24 de ore de la 3 decembrie 2005.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura arestării

preventive față de inculpatul S.V.

3.

L.M.A. (cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, administrator, fără

antecedente penale) la:

-

15 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

)

lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen.

-

4 ani închisoare, pentru tentativă la infracțiunea de furt calificat, prevăzută

de art. 20 rap. la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i)

C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și a art. 35 C. pen. au fost contopite

pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 15

ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.M.A. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului L.M.A. durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 și până la data de 13

octombrie 2010.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării de a nu

părăsi localitatea luată față de inculpatul L.M.A. până la soluționarea

definitivă a cauzei, în cazul în care nu se apreciază altfel.

4.

S.M.G. (cetățean român, studii 12 clase, căsătorit, un copil minor, fără

antecedente penale) la:

-

9 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

)

lit. a), b), c) și alin. (3), art. 74 alin. (2) și a art. 76 lit. a) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei

complementare.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului S.M.G. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În

baza art. 88 C. pen. a fost dedusă inculpatului S.M.G. durata reținerii și

arestării preventive începând cu data de 21 ianuarie 2009 și până la data de 13

octombrie 2010.

În

baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută măsura obligării de a nu

părăsi țara luată față de inculpatul S.M.G. până la soluționarea definitivă a

cauzei, în cazul în care nu se va aprecia altfel.

5.

L.T. (cetățean român, un copil major, fără antecedente penale) la:

-

8 ani închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 26 rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

)

lit. a), b), c) și alin. (3), art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen.

S-a

făcut aplicarea art. 76 alin. (3) C. pen. în sensul neaplicării pedepsei

complementare.

-

1 an și 5 luni închisoare, pentru complicitate la tentativa infracțiunii de

furt calificat, prevăzută de art. 26 rap. la art. 20 în ref. la art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen., art. 74 alin. (2), art.

76 lit. d) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele

aplicate prin prezenta, în final execută pedeapsa cea mai grea de 8 ani

închisoare.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului L.T. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

6.

V.I. (cetățean român, studii 10 clase, cu antecedente penale) la:

-

3 ani închisoare, pentru infracțiunea prev de art. art. 221 C. pen., pedeapsa

urmând fi executată în regim de detenție conform art. 57 C. pen.

În

baza art. 71 C. pen. au fost interzise inculpatului V.I. drepturile prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

S-a

constatat ca inculpatul V.I. este arestat în altă cauză.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ., inculpații

E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T., au fost obligați în solidar, la plata

sumelor de 140.000 euro și 730.000 lei la care s-a adăugat dobânda legală

calculată de la 10 noiembrie 20.08, și până la momentul efectuării plății,

reprezentând despăgubiri civile către părțile civile C.M. și S.A.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. art. 998 și urm. C. civ. inculpații

E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T., au fost obligați în solidar, către partea

civilă S.A. la plata sumei de 20.000 lei daune morale și 2000 lei daune

materiale.

În

baza art. 14,art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. inculpații

E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T., au fost obligați în solidar, către partea

civilă Spitalul Clinic Județean Constanța la plata sumei de 3.507,31 lei

cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea părții vătămate S.A.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998 și urm. C. civ. inculpații

E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T., au fost obligați în solidar, către partea

civilă R.B. SA la plata sumei de 10.200 lei despăgubiri civile.

A

fost respinsă acțiunea civilă formulata de părțile civile C.M. și S.A. în

contradictoriu cu inculpatul V.I.

A

fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin ordonanța nr.

1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din data de 26 mai

2009 asupra sumei de 800 euro, aparținând inculpatului S.M.G. și prin ordonanța

nr. 1523/p/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din data de 6

februarie 2009 cu modificarea adusă prin procesul-verbal de îndreptare a erorii

materiale din data de 9 februarie 2009, asupra bunurilor imobile detaliate în

cuprinsul acesteia și care aparțin inculpaților S.V., S.M.G. și L.T.

În

baza art. 118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a

unei săbii cu mâner de culoare neagra ridicata de la inculpatul L.T. și a unui

obiect din metal galben, forma conica și a unui cablu dublufilar depuse la IPJ

Constanța, în vederea distrugerii.

În

baza art. 189 C. proc. pen. dispune avansarea din fondurile Ministerului

Justiției în favoarea Baroului Constanța a sumei de 400 lei pentru doamna

avocat S.I. și a sumei de 400 lei pentru doamna avocat S.G.L., a sumei de 100

lei pentru doamna avocat P.E. din faza de urmărire penală, onorarii apărători

din oficiu.

În

baza art. 191 C. proc. pen. inculpații E.G.C. și V.I. au fost obligați la plata

sumei de câte 12.000 lei fiecare și pe inculpații S.V., L.M.A., L.T., S.M.G. la

plata sumei de câte 11.600 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare

avansate de stat.

Pentru

a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele;

Părțile

vătămate C.M. și S.(C.)A. locuiesc în imobilul situat în orașul Hârșova, județ

Constanța, desfășurând împreună, în calitate de asociați, activități comerciale

în cadrul SC U.A. SRL și SC G.J. SRL.

În

urma cu 2 ani, față de data faptei reclamate în cauză, părțile vătămate au

apelat la o echipă de muncitori, din care făcea parte și inculpatul E.G.C. zis

"P.", pentru diverse lucrări de construcție atât în interiorul cât și

în exteriorul locuinței lor, între care și amplasarea unui seif metalic într-un

perete de rigips al camerei de zi, accesul la respectivul seif făcându-se

printr-un dulap cu șine.

În

cursul anului 2008, părțile vătămate au efectuat numeroase tranzacții cu

utilaje și alte bunuri mobile și imobile, obținând importante sume de bani, pe

care le-au depozitat în seiful din locuință, intenționând să achiziționeze un

apartament în municipiul Constanța și o mașină de lux.

Având

cunoștință de aspectele menționate anterior, inculpații E.G.C., S.V., L.T.,

L.M.A. și S.M.G. au conceput un plan pentru sustragerea sumelor aflate în

seiful din locuința părților vătămate C.M. și S.(C.)A.,

Conform

planului prestabilit de inculpați, la data de 10 noiembrie 2008, când partea

vătămată S.(C.)A. a venit singură la domiciliu, aproximativ în jurul orelor

16:00, în momentul când deschidea ușa apartamentului, a fost împinsă înăuntru

de la spate, și imobilizată de doi bărbați, având pe față cagule de culoare

neagră și purtând mănuși textile tot de culoare neagră, cei doi fiind ulterior

identificați în persoana inculpaților S.V. și E.G.C.

În

interiorul apartamentului, partea vătămata a fost lovită în mod repetat cu

pumnii și picioarele peste tot corpul, inclusiv peste față, a fost legată cu

mâinile la spate și amenințată cu moartea, punându-i-se la gât o sabie, pentru

a le da celor doi agresori cheile de la seif.

În

cele din urmă partea vătămată a indicat celor doi atacatori locul unde se aflau

cheile de la seif și modalitatea deschiderii acestuia, după care la scurt timp

cei doi au părăsit apartamentul, lăsând-o pe partea vătămată S.(C.)A. legată la

mâini și la picioare, precum și la gură.

Cei

doi atacatori au fost așteptați la ieșirea din bloc de o a treia persoană, ce

se afla la volanul unui autoturism de culoare neagră cu nr. de înmatriculare de

Bulgaria, marca V.G., identificat ulterior în persoana inculpatului S.M.G.,

părăsind în grabă zona toți trei.

Alertat

de zgomotele din apartamentul părții vătămate C., martorul B.C. l-a sunat pe

telefon pe numitul R.V., care, la rândul său, l-a anunțat pe partea vătămată

C.M. că în apartamentul său se întâmplă lucruri suspecte.

La

scurt timp după plecarea inculpaților S.V., E.G.C. și S.M.G. de la locul faptei

a sosit partea vătămată C.M. însoțită de tatăl lui și doi dintre angajații săi,

care au intrat în apartament, unde au găsit-o pe partea vătămată S.(C.)A.

legată la mâini, gură și picioare, cu fața și ochii umflați și tumefiați,

conștientă, și pentru că acuza dureri mari, a fost transportată la Spitalul

Județean Constanța, unde a fost internată la terapie intensivă.

Totodată,

au fost sesizați lucrătorii de poliție, care au constatat printre altele,

faptul că în camera de zi a apartamentului, s-a găsit un panou de rigips,

parțial rupt cu profile metalice rupte și îndoite despre care partea vătămată

C.M. a declarat că era locul în care se afla seiful ce conținea sumele de

140.000 euro și 730.000 lei ce nu au mai fost găsite.

Despre

inculpații L.T. și L.M.A. s-a stabilit că, potrivit înțelegerii prealabile,

s-au aflat în preajma apartamentului părților vătămate C., pentru a supraveghea

zona și a prelua de la inculpații E.G.C. și S.V. sumele de bani sustrase de la

aceștia, în vederea distribuirii lor către toți participanții la sustragere.

Ulterior

sustragerii, inculpatul V.I. a preluat și predat diferite sume de bani către

inculpații ce puseseră la punct săvârșirea faptei descrise anterior, cunoscând

deci proveniența ilicită a acestora, iar pentru serviciile sale a beneficiat de

anumite sume de bani ce nu au putut fi stabilite în concret, pe toată perioada

ținând legătura cu inculpații L.M.A. și S.V.

Probatoriul

pe baza căruia s-a reținut situația de fapt descrisă anterior a constat, în

esență din plângerile și declarațiile părților vătămate C.M. și S.(C.)A.,

declarațiile martorilor audiați în cauză, procesul-verbal de constatare la fața

locului din 10 noiembrie 2008, procesele-verbale întocmite de lucrătorii de

poliție ai orașului Hârșova, procesul-verbal de consemnare a relatărilor

minorului B.A., imaginile înregistrate la 10 noiembrie 2008 de camera video a

Complexului Comercial C. Constanța, raportul de expertiză privind identificarea

mărcii autoturismului prezent în imaginile de pe camera video,

procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați

după data de 10 noiembrie 2008, procesele-verbale de percheziție domiciliară și

acelea privind consemnarea traficului convorbirilor telefonice purtate de

inculpați înainte și după consumarea faptei în dauna părților vătămate C.M. și

S.(C.)A.

Inculpații

E.G.C., S.V., L.T., L.M.A., S.M.G. și V.I. nu au recunoscut faptele, formulând

apărări care au fost înlăturate temeinic, pe baza probelor administrate în

cauză de prima instanță.

În

sarcina inculpaților L.M.A. și L.T., s-a mai reținut că, în noapte de 15/16

ianuarie 2009, în jurul orei 3:15, primul, împreună cu o altă persoană rămasă

neidentificată a pătruns prin efracție în incinta punctului de lucru al

magazinului universal al SC A.C. SRL Băneasa, mascați cu cagule, purtând

mănuși, unde acționând, cu un flex electric și răngi asupra sistemelor de

închidere, au încercat să sustragă sumele de bani existente în A.T.M.-ul 400.

Activitatea infracțională nu s-a finalizat datorită declanșării alarmei și

intervenirii unui echipaj de poliție aflat în apropiere.

În

legătură cu modul concret de comitere a faptei și contribuției fiecăruia dintre

inculpații L.M.A. și L.T., s-a reținut că în noaptea de 15/16 ianuarie 2009

primul s-a deplasat la locul faptei cu un autoturism marca V.P. cu nr. de

înmatriculare X de culoare închisă, cu geamuri fumurii, împreună cu alte două

persoane, dintre care una era șoferul.

La

locul faptei, începând cu ora 3:32 inculpatul L.M.A., împreună cu una din

persoanele ce îl însoțeau, a acționat asupra A.T.M.-ului aparținând R.B. și, în

tot acest timp a comunicat telefonic cu inculpatul T.L. care rămăsese în zonă

pentru a asigura paza.

După

întreruperea activității infracționale, inculpații L.M.A. și L.T., însoțiți de

cei doi complici neidentificați, au părăsit locul faptei.

Probatoriul

pe baza căruia s-a stabilit situația de fapt reținută anterior se constituie

din convorbirile telefonice redate în procesul-verbal din 11 martie 2009

purtate între inculpații L.M.A. și L.T., dar și între L.T. și numitul B.C.D.,

zis "F.", procesul-verbal al lucrătorilor de poliție din 09 aprilie

2009 de descriere a imaginilor camerei de supraveghere aparținând SC A.C. SRL

Băneasa, între orele 3:00 - 4:00, procesul-verbal din 16 ianuarie 2009 de

analiză a imaginilor înregistrate pe camera de supraveghere montată la

obiectivul SC A.C. SRL Băneasa, în intervalul 03:23 - 03:55 din noaptea de 15/16

ianuarie 2009, declarațiile martorilor M.V., P.M., I.N.D., M.D., N.I., C.D. și

C.V.

Relevanță

deosebită în probarea faptei din 15/16 ianuarie 2009, a reținut tribunalul, a

prezentat-o convorbirile telefonice din 27 noiembrie 2008 dintre L.M.A. și

C.V., precum și aceea din 16 ianuarie 2009 dintre L.M.A. și L.T. localizați la

adresa intravilan comuna Adamclisi, județ Constanța.

Astfel,

în drept fapta inculpatului S.V. care la data de 10 noiembrie 2008 a pătruns

împreună cu inculpatul E.G.C. în locuința părților vătămate C.M. și S.(C.)A.,

profitând de faptul că aceasta din urma se întorcea la domiciliu, de a o lovi,

imobiliza și amenința cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost

necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie,

au obținut de la aceasta cheile seifului amplasat în locuință, de unde au

sustras suma de 140.000 euro și 7,3 miliarde lei întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit.

a), alin. (2

1

) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen.

Întrucât,

inculpatul S.V. a mai fost condamnat prin Sentința penală nr. 288 din 15 iunie

1999 a Tribunalului Constanța, rămasă definitivă la data de 19 ianuarie 2001 la

pedeapsa de 6 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat, fiind

arestat la data de 4 noiembrie 1998, prin Sentința penală nr.  43 din 13

ianuarie 1999 a Judecătoriei Constanța, a mai fost condamnat la pedeapsa de 1

an și 6 luni închisoare, iar prin Sentința penală nr. 1212 din 4 iunie 1999 a

Judecătoriei Constanța a fost copedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în cauză

vor fi reținute și dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen.

Fapta

inculpatului E.G.C., care la data de 10 noiembrie 2008 a pătruns împreună cu

inculpatul S.V., în locuința părților vătămate C.M. și S.A., profitând de

faptul ca aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, de a o lovi, imobiliza și

amenința cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 -

35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie, au obținut de

la aceasta cheile seifului amplasat în locuință, de unde au sustras suma de

140.000 euro și 7,3 miliarde lei întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a),

alin. (2

1

) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen.

Fapta

inculpatului L.M.A. de a ajuta pe inculpații S.V. și E.G.C., în sensul

strângerii de informații, de urmărire a părții vătămate C.M., de supraveghere a

imobilului părții vătămate, de coordonare a celorlalți inculpați în timpul săvârșirii

faptei și de ajutare a acestora de a părăsi locul faptei cu banii sustrași, de

implicare efectivă în împărțirea banilor, toate acestea de natură să faciliteze

comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când alți inculpați au pătruns

în locuința părților vătămate C.M. și S.A., profitând de faptul că aceasta din

urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o, imobilizat-o și amenințat-o

cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30 - 35 de zile

de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie, au obținut de la aceasta

cheile seifului amplasat în locuință, de unde a fost sustrasă suma de 140.000

euro și 7,3 miliarde lei întrunește elementele constitutive ale complicității

la infracțiunea la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap. la art. 211 alin. (1)

alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a), b), c) și alin. (3) C. pen.

Fapta

inculpatului L.M.A. care în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 în intervalul orar

3:15 - 3:55, împreună cu alți participanți a pătruns prin efracție, mascați cu cagule

și purtând mănuși în mâini, în incinta punctului de lucru al magazinului

universal SC A.C. SRL Băneasa, de unde au încercat să sustragă sumele de bani

existente într-un ATM aparținând R.B. cu ajutorul unui flex și al unei răngi,

activitate întreruptă ca urmare a unei alerte primite din exterior de la

inculpatul L.T. ce asigura paza întrunește elementele constitutive ale

tentativei la infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. art. 20 rap. la

art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), c), g), i) C. pen.

Întrucât

inculpatul L.M.A. nu a fost condamnat definitiv pentru vreuna din aceste fapte,

în cauza au fost reținute și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatului L.T., la înțelegere cu ceilalți inculpați, de a ajuta pe

inculpații L.M.A., S.V. și E.G.C., în sensul strângerii de informații, de

încredințarea că va sprijini activitatea infracțională a acestora, lucru de

altfel realizat ulterior, de încredințare a sabiei folosită de cei doi autori

la comiterea faptei, de ajutare a celorlalți inculpați de a părăsi locul faptei

cu banii sustrași, de implicare efectivă în împărțirea banilor, toate acestea

de natură să faciliteze comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când

alți inculpați au pătruns în locuința părților vătămate C.M. și S.A., profitând

de faptul că aceasta din urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o,

imobilizat-o și amenințat-o cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au

fost necesare 30 - 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie,

au obținut de la aceasta, cheile seifului amplasat în locuința de unde a fost

sustrasă suma de 140.000 euro și 7,3 miliarde lei întrunește elementele

constitutive ale complicității la infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 26

rap. la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a),

b), c) și alin. (3) C. pen.

Fapta

inculpatului L.T. care în noaptea de 15/16 ianuarie 2009 în intervalul orar

3:15 - 3:55, de a asigura paza în apropierea locului unde urma să se comită

fapta, de atenționare a autorilor cu privire la prezența unor persoane în zonă

sau a poliției, în timp ce alți participanți au pătruns prin efracție, mascați

cu cagule și purtând mănuși în mâini, în incinta punctului de lucru al

magazinului universal SC A.C. SRL Băneasa, de unde au încercat să sustragă

sumele de bani existente într-un ATM aparținând R.B. cu ajutorul unui flex și

al unei răngi, activitate întreruptă, întrunește elementele constitutive ale

complicitate la tentativa infracțiunii de de furt calificat prevăzută de art. 26

rap. la art. 20 în referire la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a),

c), g), i) C. pen.

Întrucât

inculpatul L.T. nu a fost condamnat definitiv pentru vreuna din aceste fapte,

în cauză vor fi reținute și dispozițiile art. 33 lit. a) C. pen.

Fapta

inculpatului S.M.G., la înțelegere cu inculpatul L.M.A., dar și cu ceilalți

inculpați, de a asigura paza în apropierea imobilului părților vătămate și de a

transporta cu autoturismul pe autorii faptei având asupra lor sumele de bani

sustrase și de a obține foloase, toate; acestea de natură să faciliteze

comiterea faptei din data de 10 noiembrie 2008, când alți inculpați au pătruns

în locuința părților vătămate C.M. și S.(C.)A., profitând de faptul că aceasta

din urmă se întorcea la domiciliu, pe care au lovit-o, imobilizat-o și

amenințat-o cu o sabie, provocându-i leziuni pentru care i-au fost necesare 30

- 35 de zile de îngrijiri medicale, punându-i viața în primejdie, au obținut de

la aceasta cheile seifului amplasat în locuință, de unde a fost sustrasă suma

de 140.000 euro și 7,3 miliarde lei, întrunește elementele constitutive ale

complicității la infracțiunea de la tâlhărie prevăzută de art. 26 rap. la art.

211 alin. (1) alin. (2) lit. a), alin. (2

1

) lit. a), b), c) și alin.

(3) C. pen.

Fapta

inculpatului V.I. care ulterior comiterii faptei de sustragere prin violență de

către inculpații S.V. și E.G.C., a sumei de 140.000 euro și 7,3 miliarde lei

din locuința părților civile C.M. și S.A., a facilitat celorlalți inculpați la

domiciliul lui și în apropierea acestora întâlnirea și împărțirea banilor,

obținând foloase pentru contribuția sa întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de tăinuire prevăzută de art. 221 C. pen.

Împotriva

Sentinței penale nr. 110 din 11 martie 2011 a Tribunalului Constanța, au

declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța,

inculpații S.V., V.I., L.M.A., L.T., S.M.G. și petentul D.G.I., criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate, atât în privința laturii penale a cauzei

cât și a laturii civile.

Apelantul

Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța a criticat hotărârea de fond în

privința greșitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaților, apreciate

ca blânde în privința cuantumului, raportat la modalitatea de săvârșire a

faptelor și urmările deosebit de grave produse în patrimoniul părților civile.

Referitor la inculpații intimați S.M.G. și L.T., s-a criticat și reținerea

nejustificată a circumstanțelor atenuante, solicitându-se înlăturarea acestora.

În

concluzie apelantul parchet a solicitat, admiterea apelului, desființarea în

parte a hotărârii de fond și, în rejudecare, să se reindividualizeze cuantumul

pedepselor aplicate inculpaților intimați, în sensul majorării acestora către

media limitelor de pedeapsă legale.

Apelantul

S.V., a criticat hotărârea primei instanțe atât pentru greșita sa condamnare

cât și pentru obligarea lui la plata despăgubirilor civile. În esență, a

susținut că nu s-a probat cu certitudine participarea sa la săvârșirea

faptelor, în condițiile în care nu există probe directe care să îl plaseze în

câmpul infracțional, iar cele care au stat la baza condamnării lui la fond,

constând, în declarațiile unui martor ce descrie o situație imposibilă,

descrierea vagă a părții vătămate referitor la constituția atletică și îmbrăcămintea

unuia dintre agresori, dar și conținutul convorbirilor telefonice în care se

face referire la un produs alimentar ce provenea de la animalele socrilor săi,

creează serioase dubii asupra vinovăției sale în săvârșirea faptelor.

Pe

latură civilă, apelantul inculpat S.V. a susținut, că părțile civile nu au

probat existența sumelor de bani ce s-ar fi aflat în seif, în condițiile în

care au afirmat că le-au obținut prin comercializarea unor utilaje fără ca

aceste operațiuni să fie înregistrate în evidențele contabile ale societății,

care s-a dovedit că nu figura cu activitate de mai mult timp.

În

concluzie, apelantul inculpat S.V. solicitat admiterea apelului său,

desființarea hotărârii atacate în ceea ce îl privește și, urmare aplicării

principiului "in dubio pro reo", să se dispună achitarea sa, în

temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c). C. proc.

pen., și respingerea ca nefondată a acțiunii civile formulate de C.M. și

S.(C.)A.

Apelantul

inculpat V.I. a criticat hotărârea de fond cu privire la greșita sa condamnare,

în condițiile în care, în cauză, nu s-a probat cu certitudine cine sunt autorii

faptelor de tâlhărie, așa încât nu se cunoaște față de cine a săvârșit el

actele de tăinuire. Pe latură civilă s-a susținut că nu au fost probate

pretențiile civile de către părțile civile C.M. și C.A. În concluzie, a

solicitat achitarea sa, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap.la

art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Apelantul

inculpat L.M.A., a solicitat achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tentativă la furt

calificat, motivat de faptul că nu s-a probat cu certitudine că este autorul

acestei fapte.

Referitor

la infracțiunea de complicitate la tâlhărie, raportat la descrierea faptei din

actul de inculpare și hotărârea instanței de fond, în sensul că a strâns și

furnizat informații în prealabil datei de 10 noiembrie 2008, când s-a comis

fapta și ulterior a primit sume de bani provenite din activitatea infracțională,

pe care le-a ascuns împreună cu S.V. și apoi le-a împărțit cu ceilalți

participanți, inculpatul L.M.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice din

complicitate la tâlhărie în complicitate la furt calificat sau favorizarea

infractorului.

Având

în vedere că telefonul mobil și cartela acestuia, despre care se pretindea că

au fost folosite în activitate de sprijin a celorlalți inculpați, nu au putut

fi prezentate de organele de anchetă, apelantul inculpat L.M.A. a solicitat

achitarea sa, conform prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., în oricare din variantele de încadrare juridică menționate

anterior, întrucât nu este probată participația sa.

Referitor

la acțiunea civilă, apelantul inculpat L.M.A., a solicitat exonerarea sa de la

plata despăgubirilor civile, urmare achitării lui sau, în eventualitatea

condamnării, să fie obligat la despăgubiri în cuantumul probat.

Apelantul

inculpat L.T., a criticat hotărârea primei instanțe întrucât a reținut, în ceea

ce-l privește, o altă situație de fapt decât aceea din rechizitoriu, relatând

împrejurări ulterioare comiterii faptei și a solicitat pentru acest motiv

schimbarea încadrării juridice din complicitate la tâlhărie în favorizarea

infractorului.

Având

în vedere că infracțiunea de favorizare a infractorului se raportează la o

acțiune a fiului său, inculpatul L.M.A., apelantul inculpat L.T., a solicitat

încetarea procesului penal pentru respectiva infracțiune în temeiul

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. b) rap.la art. 10 lit. i

1

) C. proc.

pen.

Cum

singura probă care atestă implicarea inculpatului L.T. în activitatea

infracțională este declarația martorului G.I., apelantul inculpat a solicitat

achitarea sa pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie, în temeiul

prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

În

privința infracțiunii de tentativă la furt calificat, apelantul inculpat a

solicitat achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c)

C. proc. pen., întrucât nu s-a probat fără echivoc săvârșirea respectivei fapte

în subsidiar, a solicitat condamnarea la pedeapsa de 1 an și 5 luni închisoare

cu suspendarea condiționată a executării acesteia.

Pe

latură civilă, întrucât nu a participat la săvârșirea faptei de tâlhărie,

apelantul inculpat L.T., a solicitat înlăturarea din hotărârea apelată a

dispoziției privind obligarea lui la plata despăgubirilor civile.

Apelantul

S.M.G., a criticat hotărârea de fond pentru greșita sa condamnare pentru

infracțiunea de complicitate la tâlhărie cu consecințe deosebit de grave, în

condițiile în care nu există nici o probă directă care să-l incrimineze.

În

concret, apelantul inculpat S.M.G., a susținut că la locul faptei nu au fost

identificate urme de A.D.N sau amprente care să-i aparțină, și nici un martor

nu l-a văzut la locul faptei sau în preajma părților vătămate.

Totodată,

numărul de telefon nu face o localizare exactă a sa, în condițiile în care

releul acoperă o arie de 6000 km

2

cu 11 localități, el putând fi

oriunde în respectiva arie geografică, autoturismul sau nu a fost identificat

în apropierea părților vătămate, iar convorbirile telefonice dintre el și

inculpatul T.L., se referă la solicitarea drepturilor sale salariale, fiind

astfel confirmate toate apărările formulate și desființate prezumțiile și

presupunerile ce susțin acuzarea lui.

În

concluzie, apelantul inculpat S.M.G., a solicitat admiterea apelului,

desființarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se dispună achitarea sa în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât

nu el este autorul faptei pentru care a fost condamnat în primă instanță.

Referitor

la acțiunea civilă, formulată de părțile civile C.M. și S.(C.)A., apelantul

inculpat S.M.G., a susținut că a fost eronată admisă, în ceea ce-l privește, în

condițiile în care prejudiciul pretins nu a fost probat, neavând deci caracter

cert, iar fapta sa ilicită nu există. Drept urmare, apelantul inculpat S.M.G. a

solicitat respingerea acțiunii civile față de el ca nefondată.

Apelantul

petent D.G.I., a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 110 din 11 martie

2011 a Tribunalului Constanța și încheierilor de ședință din 17 februarie 2010

și 16 noiembrie 2010 pronunțate în Dosarul nr. 6047/118/2009, solicitând, în

esență, radierea sechestrului asigurător instituit de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța, asupra apartamentului situat în municipiul Constanța,

județ Constanța, iar în subsidiar, poprirea sumei de 145.05075 lei achitată de

el către P.B.

Apelantul

petent D.G.I., a susținut că instituția bancară având calitatea de creditor

ipotecar de rang 1 avea dreptul să-și recupereze creanța cu prioritate față de

orice alt creditor de rang inferior, iar sechestrul instituit conform C. proc.

pen., împiedică exercitarea atributelor dreptului de proprietate asupra

apartamentului, dobândit în baza actului de adjudecare nr. 2380/2009.

Prin

Decizia penală nr. 165/P din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu.minori și de familie, au fost admise apelurile

inculpaților S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T. împotriva Sentinței penale nr. 110

din 11 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr.

6047/118/2009.

În

baza art. 373 C. proc. pen. au fost extinse efectele apelurilor și cu privire

la intimatul inculpat E.G.C..

A

fost desființată, în parte, sentința penală și, în rejudecare:

Au

fost reduce cuantumul despăgubirilor civile acordate părților civile C.M. și

S.(C.)A., de la sumele de 140.000 euro și 730.000 lei, la sumele de 140.000

euro și 300.000 lei.

În

baza art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ. și următoarele,

inculpații E.G.C., S.V., L.M.A., S.M.G. și L.T., au fost obligați în solidar,

la plata sumelor de 140.000 euro și 300.000 lei, la care se adaugă dobânda

legală calculată de la 10 noiembrie 2008 și până la data plății efective,

reprezentând daune materiale către părțile civile C.M. și S.(C.)A.

A

fost înlăturată obligarea inculpaților E.G.C., S.V. și S.M.G., în solidar, de

la plata despăgubirilor civile în sumă de 10.200 lei către partea civilă R.B.

SA.

A

fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr.

1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, din data de 26 mai

2009 asupra sumei de 800 euro, aparținând inculpatului S.M.G. și prin Ordonanța

nr. 1523/P/2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța din data de 06

februarie 2009, cu modificarea adusă prin procesul-verbal de îndreptare a

erorii materiale din data de 09 februarie 2009, asupra bunurilor imobile,

detaliate în cuprinsul acesteia și care aparțin inculpaților S.V., S.M.G. și

L.T.

În

baza art. 383 alin. (1), rap. la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost

menținută măsura arestării preventive a inculpatului S.V.

În

baza art. 383 alin. (2), rap. la art. 88 C. pen., a fost dedusă din durata

pedepsei aplicate apelantului inculpat S.V. perioada arestării preventive de la

11 martie 2011 la zi.

S-a

luat act că apelantul inculpat V.I. este arestat în altă cauză.

Au

fost menținute restul dispozițiilor Sentinței penale nr. 110 din 11 martie 2011

a Tribunalului Constanța, în măsura în care nu contravin dispozițiilor

prezentei decizii penale.

Au

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Constanța, de petentul D.G.I. și inculpatul V.I. împotriva Sentinței

penale nr. 110 din 11 martie 2011 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul

penal nr. 6047/118/2009.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul inculpat V.I. și apelantul

petent D.G.I. au fost obligați la plata sumei de câte 1500 lei fiecare, cu

titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

În

baza art. 189. C. proc. pen., onorariile parțiale în sumă de câte 100 lei,

pentru apărătorii desemnați din oficiu s-a dispus a fi plătite din fondurile

Ministerului Justiției către Baroul Constanța.

În

baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în

apelul parchetului, au rămas în sarcina statului.

Pentru

a decide astfel instanța de control judiciar a reținut că din analiza

coroborată a probelor administrate în cauză, prima instanță a stabilit în mod

temeinic situația de fapt, căreia i-a dat o încadrare juridică legală față de

toți inculpații.

Chiar

dacă instanța de apel urmează a reduce cuantumul despăgubirilor materiale

acordate părților civile C.M. și S.(C.)A. la sumele de 140.000 euro și 300.000

lei, nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii agravantei

consecințelor deosebit de grave.

În

privința reindividualizării pedepselor aplicate inculpaților E.G.C., S.V.,

L.T., L.M.A., S.M.G. și V.I. de primă instanță, curtea a constatat că s-a făcut

o evaluare corectă a criteriilor prev. de art. 72 C. pen., raportat la faptele

săvârșite de fiecare inculpat, atât cuantumul cât și modalitatea de executare a

pedepselor fiind proporțională cu gravitatea faptelor și datele personale ale

făptuitorilor.

Din

situația de fapt reținută în cauză rezultă, fără echivoc, faptul că inculpatul

V.I., cunoscând proveniența ilicită a sumelor ce urmau a fi împărțite între

ceilalți inculpați, le-a înlesnit acestora întâlnirea și a primit și distribuit

diverse sume către aceștia, obținând astfel și el foloase proprii din sumele de

bani obținute ilicit.

S-a

arătat că vinovăția inculpatului V.I. se probează prin convorbirile și

comunicările interceptate pentru postul telefonic al inculpatului L.M.A., cu

trimiterea expresă la convorbirile din 02 decembrie 2008, 14:24:42; 15:36:17;

ora 19:26:58 și din 07 decembrie 2008, orele 17:08:03; 17:12:30;. 17:14:10;

17:35:33; 19:07:42; 19:07:31 și 19:17:51.

Din

conținutul procesului-verbal din 03 ianuarie 2009 rezultă că persoana numită

din convorbirile telefonice amintite "I.M.", este inculpatul V.I. și

că nr. de telefon Y este utilizat de inculpatul V.I. cunoscut și sub apelativul

de "L." de pe terminalul ridicat de la locuința inculpatului la percheziția

domiciliară din 21 ianuarie 2009.

Constatând

îndeplinite cerințele art. 345 alin. (2) C. proc. pen. în privința inculpatului

V.I. și că nu există niciun dubiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de

tăinuire de către acesta, curtea a respins ca neîntemeiată solicitarea de

achitare, în temeiul prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen.

Critica

apelantului inculpat S.V., în sensul că nu există probe directe care să-l

plaseze la locul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie a fost apreciată ca

neîntemeiată, raportat la descrierea făcută de S.(C.)A. unuia dintre agresori,

prin specificarea faptului că era îmbrăcat cu un trening de culoare închisă ce

avea dungi portocalii, iar un astfel de trening a fost identificat la locuința

lui.

Împrejurarea

că la locul faptei nu au fost identificat urme biologice care să ateste

prezența inculpatului S.V. în apartamentul părților vătămate C., este

explicabil prin faptul că aceștia și-au protejat mâinile cu mănuși, iar până la

perchezițiile domiciliare au avut timp suficient să șteargă eventualele urme de

pe haine și încălțăminte.

Descrierea

părții vătămate, în sensul că unul din agresori a vorbit tot timpul la telefon

cât s-a aflat în apartament este susținută de împrejurarea că la data de 10

noiembrie 2008, în intervalul 16:05 - 16:20, utilizatorul postului telefonic

Y1, identificat în persoana inculpatului S.V., a apelat de 4 ori un post

telefonic cu utilizator neidentificat.

Faptul

că ulterior comiterii faptei din 10 noiembrie 2008 nu s-au mai găsit

telefoanele mobile întrebuințate la comunicări între inculpați este explicabil

prin activitatea de ștergere a posibilelor urma care să-i incrimineze.

Implicarea

inculpatului S.V. în activitatea infracțională din data de 10 noiembrie 2008, a

rezultat, cu evidență, din traficul convorbirilor telefonice efectuate la 11

noiembrie 2008 de la postul telefonic Y2 când acesta discută cu inculpatul

L.M.A., iar apoi, acesta din urmă, în declarația olografă din 21 ianuarie 2009

afirmă că nu cunoaște pe inculpații S.V. și V.I.

La

percheziția domiciliară a inculpatului S.V. a fost identificat și ridicat

terminalul mobil folosit la 11 noiembrie 2008 care a fost distrus de inculpat

la data de 03 martie 2009 pentru a nu putea fi verificate datele stocate în memoria

acestuia, aspect consemnat în procesul-verbal din 03 martie 2009 al

lucrătorilor de poliție, pe care inculpatul a refuzat să-l semneze, fiind

semnat de apărătorul său.

Încercarea

de constituire a unui alibi de către inculpatul S.V., în sensul că a fost acasă

la data de 10 noiembrie 2008, când a primit o citație, nu a fost reușită pentru

că martorii nu au putut afirma cu certitudine că în ziua respectivă au fost

permanent în compania inculpatului iar primirea citației se putea face la orice

oră anterioară a celeia comiterii faptei.

Raportat

la cele reținute, curtea a constatat că s-a probat, dincolo de orice dubiu,

implicarea inculpatului S.V. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie cu

consecințe deosebit de grave, din 10 noiembrie 2008, iar descrierile părții

vătămate S.(C.)A. și convorbirile telefonice purtate în timpul și după

comiterea faptei, fac dovada indubitabilă că a fost unul dintre cei doi

agresori care au pătruns în locuința părților vătămate.

Constatând

netemeinicia criticilor din apelul inculpatului S.V. în privința existenței

unui puternic dubiu legat de participarea sa la comiterea infracțiunii de

tâlhărie a fost respinsă solicitarea acestuia de achitare, în temeiul prev. de

art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru fapta din

10 noiembrie 2008.

În

privința sumelor de 140.000 euro și 300.000 lei sustrase de la părțile civile

C.M. și S.(C.)A., fiind împărțite între inculpați fără a se cunoaște exact

sumele de care au beneficiat fiecare, s-a apreciat că se impune răspunderea lor

solidară la plata despăgubirilor materiale constând în sumele menționate

anterior.

În

condițiile în care infracțiunea de tâlhărie din 10 noiembrie 2008 a fost

săvârșită după un plan prestabilit între toți inculpații, mai puțin V.I., iar

comiterea ei presupunea pătrunderea în locuința părților vătămate și

deschiderea seifului, unde se prezuma că există sume importante de bani, este

evident că toți participanții au avut reprezentarea că se vor exercita violențe

asupra părților vătămate.

Mai

mult, în ce îl privește pe inculpatul L.M.A., s-a demonstrat că a avut

convorbiri telefonice cu inculpatul S.V. în timpul comiterii faptei, sabia cu

care a fost amenințată partea vătămată S.(C.)A., a fost găsită la societatea

tatălui lui, inculpatul L.T. și s-a aflat în preajma locului comiterii

tâlhăriei, ori aceste împrejurări atestă că s-au cunoscut circumstanțele de

săvârșire a infracțiunii, care presupuneau sustragerea prin întrebuințare de

violențe și amenințări.

Împotriva

Deciziei penale nr. 165/P din 19 decembrie 2013 a Curții de Apel Constanța,

secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în termen legal au

declarat recurs inculpații de S.V., V.I., L.M.A., S.M.G., L.T. și E.G.C. și

părțile civile C.M., S.(C.)A.

Recurentele

părți civile C.M. și S.(C.)A., invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea,

în parte, a deciziei atacate și, în rejudecare, menținerea soluției primei

instanțe pe latura civilă, apreciind că, în mod eronat, instanța de apel a

redus cuantumul despăgubirilor civile de la 730.000 lei la 300.000 lei.

Inculpații

S.V. și S.M.G., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 12, 14 și 17

2

C. proc. pen., au solicitat:

-

în principal, achitarea, întrucât nu s-a dovedit participația celor doi

inculpați la săvârșirea infracțiunilor;

-

în subsidiar, aplicarea legii penale mai favorabile, respectiv, noul C. pen.,

potrivit căruia limitele de pedeapsă sunt mai mici.

Inculpatul

V.I., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1)

pct. 12 și 17

2

C. proc. pen., a solicitat achitarea, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Inculpatul

L.M.A. a susținut că recursul său vizează aplicarea legii penale mai favorabile

astfel că, în baza art. 386 C. proc. pen., art. 334 C. proc. pen. anterior, a

solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute la art.

211 alin. (1), (2) lit. a), alin. (1

1

) lit. a), b) și c) și alin.

(3), art. 258 alin. (1), art. 209 alin. (1)2 lit. a), c), g) și i) C. pen.

anterior, în infracțiunile prev. de art. 233, art. 234 lit. a), c), d) și e),

art. 234 alin. (3), art. 228 și art. 229 C. pen. și stabilirea unei pedepse

rezultante orientate sub jumătatea maximului de 10 ani.

Inculpatul

L.T. a solicitat, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen. anterior, achitarea invocând cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 12 C. proc. pen.; în subsidiar, stabilirea unei pedepse a cărei executare

să fie suspendată în oricare din modalitățile prevăzute de lege.

Inculpatul

E.G.C. a solicitat, în principal, în baza art. 385

9

pct. 12 rap. la

art. 11 pct. 2 lit. a), cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

achitarea; în subsidiar, a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.

Asupra

tuturor recursurilor de față, preliminar, Înalta Curte observă că decizia

recurată a fost pronunțată de Curtea Apel Constanța, secția penală și pentru

cauze cu minori și de familie, la 19 decembrie 2013, deci ulterior intrării în

vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru

degrevarea instanțelor judecătorești, lege prin care s-a operat o limitare

semnificativă a devoluției recursului - reglementat ca a doua cale de atac

ordinară - în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate iar altele au

fost substanțial modificate, Codul de procedură penală din 1969 fiind legea

procesul penală aplicabilă recursurilor de față, toate acestea, în

considerarea, de către legiuitor, a finalității restrângerii controlului

judiciar realizat prin mijlocirea acestei căi de atac doar la chestiuni de

drept (de legalitate).

Consacrând

efectul parțial devolutiv al recursului, reglementat ca a doua cale de atac

ordinară, art. 385

6

C. proc. pen. stabilește, în alin. (2), că

instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare

prevăzute în art. 385

9

alin. (1) din același cod.

Rezultă,

așadar, că, în cazul recursului declarat împotriva deciziilor date în apel, nu

pot fi analizate decât motivele care se circumscriu unuia dintre cazurile de

casare expres și limitativ reglementate în art. 385

9

alin. (1) C.

proc. pen.

Cererile

inculpaților S.V., V.I., S.M.G., L.T. și E.G.C., de achitare, în temeiul art.

11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. .pentru toate faptele

reținute în sarcina lor, sub incidența cazurilor de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. pct 12 sau. pct. 17

2

C. proc. pen., nu sunt fondate.

Ipoteza

în care s-ar fi comis o gravă eroare de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare, constituia, înainte de

intrarea în vigoare a Legii nr. 2/2013, cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., în prezent abrogat; acest caz de casare [art.

385

9

alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.] era unul dintre cele care

permiteau, în mod excepțional, examinarea situației de fapt de către instanța

de recurs.

Această

verificare, nu mai este permisă de legea în vigoare, cât timp art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., în redactarea dată prin sus-menționata lege, reglementează

doar motive de casare ce vizează chestiuni de drept ale hotărârilor recurate.

Astfel, criticile recurenților inculpați privind greșita condamnare și cererile

de achitare exced cazurilor de casare prevăzute de actualul art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., întrucât se referă la aspecte de fapt ale cauzei.

Totodată,

în realizarea aceluiași scop, de a include în sfera controlului judiciar

exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept