ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1034/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 213 din 9 februarie

2009 pronunțată în Dosarul nr. 2559/88/2008 al Tribunalului Vâlcea, secția

civilă, comercială și contencios administrativ, s-a respins ca inadmisibilă

contestația formulată de contestatorul B.D. în contradictoriu cu intimata SC A.C.H.

SA prin lichidator judiciar R. Ipurl Tulcea.

Pentru a pronunța

această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin cererea

înregistrată în Dosarul nr. 2559/88/2008, contestatorul a solicitat să se

constate că, în realitate, cantitatea de material lemnos pe care a

achiziționat-o de la intimată nu a fost de 1.091,540 mc, cherestea, ci de

603,107 mc și să se reducă, în mod corespunzător prețul de la suma de

3.440.531.515 lei la suma de 1.900.991.846,764 lei, cu motivarea că ulterior

pronunțării sentinței civile nr. 26 din 5 ianuarie 2007 a Tribunalului Tulcea,

în temeiul căreia a fost demarată împotriva sa procedura executării silite s-a

constatat că materialul lemnos nu a fost cubat corect, astfel că titlul

executoriu a fost emis pentru o cantitate mai mare decât aceea care a făcut

obiectul vânzării.

Prin precizările

ulterioare, indicând și temeiul de drept ca fiind art. 400 alin. (2),

contestatorul a arătat că a înțeles să formuleze o contestație la titlu,

solicitând totodată și conexarea Dosarului nr. 2734/88/2008 al aceleiași

instanțe având ca obiect contestația la executare inițiată în temeiul aceleiași

sentințe.

Soluționând cu

prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității

invocată de intimată, tribunalul a admis-o în considerarea faptului că, în

realitate, contestatorul solicită modificarea sentinței nr. 26 din 5 ianuarie

2007 a Tribunalului Tulcea ceea ce implică o reanalizare a cauzei și a titlului

executoriu, imposibil de realizat însă fără a încălca principiul autorității de

lucru judecat.

Apelul formulat de

contestator a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 79 din 2 iulie

2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios

administrativ și fiscal.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs contestatorul B.D., criticând-o pentru motivele de

nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor, după prezentarea stării de fapt și a probelor administrate în

dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 26/2007 a Tribunalului Tulcea, ce

constituie titlu executoriu, recurentul invoca faptul că prin decizia recurată

instanța de apel nu a analizat dacă după rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 26/2007

a intervenit o cauză parțială de stingere a obligației, de natură a fi invocată

ca apărare de fond în cazul unei contestații la titlu întemeiată pe

dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., respectiv dacă livrarea unei

cantități de material lemnos mai mică decât aceea înscrisă în factură

constituie sau nu o cauză de stingere parțială a obligației de plată, de natură

a face admisibilă o contestație la titlu.

Analizând recursul formulat

prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate,

Curtea constată că este nefondat.

Potrivit art. 399 alin.

(1) C. proc. civ., contestația la titlu se poate face în cazul în care sunt

necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului

executoriu, dacă pentru clarificarea acestor aspecte nu s-a utilizat procedura

prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ.

În speță recurentul

astfel cum corect au reținut și instanțele anterioare nu solicită lămurirea

titlului executoriu ci dimpotrivă, readuce în discuție chestiuni de fond avute

în vedere cu ocazia soluționării dosarului în care s-a pronunțat titlu

executoriu, ceea ce nu este însă posibil din perspectiva modului de

reglementare a contestației la titlu, și a obligativității respectării

principiului autorității de lucru judecat.

În acest context,

nici critica referitoare la existența unei cauze de stingere parțială a

obligației de plată stabilită prin titlul executoriu nu poate fi reținută,

deoarece o eventuală neconcordanță între cantitatea de material lemnos livrată

în realitatea și aceea menționată în factură constituia o apărare de fond în

dosarul soluționat prin sentința nr. 26/2007 și nu o chestiune susceptibilă de

a fi reanalizată pe calea contestației la titlu.

În consecință,

recursul este nefondat, și va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312

alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de contestatorul B.D., împotriva Deciziei nr. 79/Com din 2 iulie 2009,

pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială

de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 16 martie 2010.