ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1034/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 213 din 9 februarie 2009 pronunțată în Dosarul nr. 2559/88/2008 al Tribunalului Vâlcea, secția civilă, comercială și contencios administrativ, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de contestatorul B.D. în contradictoriu cu intimata SC A.C.H. SA prin lichidator judiciar R. Ipurl Tulcea.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că prin cererea înregistrată în Dosarul nr. 2559/88/2008, contestatorul a solicitat să se constate că, în realitate, cantitatea de material lemnos pe care a achiziționat-o de la intimată nu a fost de 1.091,540 mc, cherestea, ci de 603,107 mc și să se reducă, în mod corespunzător prețul de la suma de 3.440.531.515 lei la suma de 1.900.991.846,764 lei, cu motivarea că ulterior pronunțării sentinței civile nr. 26 din 5 ianuarie 2007 a Tribunalului Tulcea, în temeiul căreia a fost demarată împotriva sa procedura executării silite s-a constatat că materialul lemnos nu a fost cubat corect, astfel că titlul executoriu a fost emis pentru o cantitate mai mare decât aceea care a făcut obiectul vânzării.

Prin precizările ulterioare, indicând și temeiul de drept ca fiind art. 400 alin. (2), contestatorul a arătat că a înțeles să formuleze o contestație la titlu, solicitând totodată și conexarea Dosarului nr. 2734/88/2008 al aceleiași instanțe având ca obiect contestația la executare inițiată în temeiul aceleiași sentințe. Soluționând cu prioritate, conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția inadmisibilității invocată de intimată, tribunalul a admis-o în considerarea faptului că, în realitate, contestatorul solicită modificarea sentinței nr. 26 din 5 ianuarie 2007 a Tribunalului Tulcea ceea ce implică o reanalizare a cauzei și a titlului executoriu, imposibil de realizat însă fără a încălca principiul autorității de lucru judecat.

Apelul formulat de contestator a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 79 din 2 iulie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal. Împotriva acestei decizii a formulat recurs contestatorul B.D., criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor, după prezentarea stării de fapt și a probelor administrate în dosarul în care s-a pronunțat sentința nr. 26/2007 a Tribunalului Tulcea, ce constituie titlu executoriu, recurentul invoca faptul că prin decizia recurată instanța de apel nu a analizat dacă după rămânerea irevocabilă a sentinței nr. 26/2007 a intervenit o cauză parțială de stingere a obligației, de natură a fi invocată ca apărare de fond în cazul unei contestații la titlu întemeiată pe dispozițiile art. 400 alin. (2) C. proc.

civ., respectiv dacă livrarea unei cantități de material lemnos mai mică decât aceea înscrisă în factură constituie sau nu o cauză de stingere parțială a obligației de plată, de natură a face admisibilă o contestație la titlu. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestația la titlu se poate face în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, dacă pentru clarificarea acestor aspecte nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ.

În speță recurentul astfel cum corect au reținut și instanțele anterioare nu solicită lămurirea titlului executoriu ci dimpotrivă, readuce în discuție chestiuni de fond avute în vedere cu ocazia soluționării dosarului în care s-a pronunțat titlu executoriu, ceea ce nu este însă posibil din perspectiva modului de reglementare a contestației la titlu, și a obligativității respectării principiului autorității de lucru judecat. În acest context, nici critica referitoare la existența unei cauze de stingere parțială a obligației de plată stabilită prin titlul executoriu nu poate fi reținută, deoarece o eventuală neconcordanță între cantitatea de material lemnos livrată în realitatea și aceea menționată în factură constituia o apărare de fond în dosarul soluționat prin sentința nr. 26/2007 și nu o chestiune susceptibilă de a fi reanalizată pe calea contestației la titlu.

În consecință, recursul este nefondat, și va fi respins în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de contestatorul B.D., împotriva Deciziei nr. 79/Com din 2 iulie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 16 martie 2010.