ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față, În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin rezoluția din 3 iulie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 288 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata E.U. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de intimată. Totodată s-a disjuns cauza și s-a declinat competența de soluționare a dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în vederea identificării și cercetării lucrătorilor din cadrul I.S.C.- Sucursala Brăila sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 din C. pen.

în argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că în acest caz persoanele responsabile de comiterea vreunei eventuale nelegalități sunt lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Stat în construcții, cărora le-au fost repartizate cererile formulate de petentă. S-a mai arătat că răspunderea nu poate aparține ministrului, atribuțiile acestuia de reprezentare neoperând și în domeniul răspunderii penale. Prin rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică nr. 2603/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentă împotriva soluției anterior expuse, constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

S-a reținut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr. 267/P/2012 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirea vreunei infracțiuni. Nemulțumită de soluția adoptată, petentă R.E. s-a adresat cu plângere în condițiile prevăzute de art. 278 1 C. proc. pen. Înaltei Curți de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12 septembrie 2012. Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Plângerea adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278 1 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate. Cum soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială, aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală. Rezultă, așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278 1 alin. (8) C. proc. pen. în prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimata E.U. este legală și temeinică, având în vedere incidența art. 10 lit. c) C. proc. pen., împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., întrucât intimata nu a săvârșit fapta reclamată. Pentru considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate rezultă că intimata nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata E.U., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen., rezoluție care va fi menținută. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, conform dispozitivului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.E. împotriva rezoluției din 03 iulie 2012 dispusă în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține rezoluția atacată. Obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 04 decembrie 2012.