ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față,

În

baza lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin rezoluția

din 3 iulie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică,

în temeiul art. 288 alin. (4) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., s-a

dispus neînceperea urmăririi penale față de intimata E.U. sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 264 C. pen., întrucât fapta nu a fost

săvârșită de intimată. Totodată s-a disjuns cauza și s-a declinat competența de

soluționare a dosarului Parchetului de pe lângă Judecătoria Brăila, în vederea

identificării și cercetării lucrătorilor din cadrul I.S.C.- Sucursala Brăila

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 din C. pen.

în

argumentarea soluției de neîncepere a urmăririi penale, procurorul a reținut că

în acest caz persoanele responsabile de comiterea vreunei eventuale

nelegalități sunt lucrătorii din cadrul Inspectoratului de Stat în construcții,

cărora le-au fost repartizate cererile formulate de petentă. S-a mai arătat că

răspunderea nu poate aparține ministrului, atribuțiile acestuia de reprezentare

neoperând și în domeniul răspunderii penale.

Prin

rezoluția Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

urmărire penală și criminalistică nr. 2603/II-2/2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată,

plângerea formulată de petentă împotriva soluției anterior expuse,

constatându-se că aceasta este legală și temeinică.

S-a

reținut în acest sens că actele premergătoare efectuare în Dosarul nr.

267/P/2012 nu au demonstrat existența unor dovezi care să confirme săvârșirea

vreunei infracțiuni.

Nemulțumită de soluția adoptată, petentă R.E. s-a adresat cu

plângere în condițiile prevăzute de art. 278

1

C. proc. pen. Înaltei Curți

de Casație și Justiție, plângerea fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe

la data de 12 septembrie 2012.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele:

Plângerea

adresată instanței de judecată competente de către persoana nemulțumită de

modul în care a fost soluționată în cadrul Ministerului Public plângerea

prevăzută de art. 275-278 C. proc. pen. are, între altele, natura juridică a

unei căi de atac și vizează controlul judecătoresc al soluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de

scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale.

Această

plângere, astfel cum a fost reglementată prin art. 278

1

C. proc.

pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României

și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale investește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității

și temeiniciei rezoluției sau, după caz, a ordonanței atacate.

Cum

soluționarea plângerii nu a fost reglementată printr-o procedură specială,

aceasta este supusă regimului căilor ordinare de atac și, ca atare, nu are

aptitudinea provocării unui control judecătoresc în alte condiții decât cele

prevăzute de legea procesual penală.

Rezultă,

așadar, că, sesizată cu plângerea menționată, instanța de judecată nu este

investită cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc

privește exclusiv efectuarea actelor premergătoare sau, după caz, a urmăririi

penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

În

raport de concluziile pe care această examinare le impune, cu referire la

lucrările din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate, instanța

de judecată competentă pronunță una din soluțiile prevăzute de art. 278

1

alin. (8) C. proc. pen.

în

prezenta cauză se constată că soluția adoptată de parchet față de intimata E.U.

este legală și temeinică, având în vedere incidența art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

împrejurare care a determinat în mod just pronunțarea soluției de neîncepere a

urmăririi penale față de acesta, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de

art. 264 C. pen., întrucât intimata nu a săvârșit fapta reclamată.

Pentru

considerentele expuse, având în vedere că din actele premergătoare efectuate

rezultă că intimata nu a comis vreo faptă care să atragă răspunderea penală a

acestuia, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., va respinge ca nefondată plângerea formulată

împotriva rezoluției prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

intimata E.U., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 264 C. pen.,

rezoluție care va fi menținută.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petenta va fi obligata la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 200 lei, conform dispozitivului.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T

Ă R Ă Ș T E

Respinge,

ca nefondată, plângerea formulată de petenta R.E. împotriva rezoluției din 03

iulie 2012 dispusă în Dosarul nr. 267/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

Menține

rezoluția atacată.

Obligă petenta la plata sumei de 200 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 04 decembrie 2012.