ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cu recurs

Prin Sentința civilă nr. 1014 din 15

februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CNSAS în

contradictoriu cu pârâtul C.S.I., și a constatat calitatea pârâtului de

colaborator al Securității.

Pentru a se pronunța

astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

La data de 02

decembrie 1978, pârâtul a semnat un Angajament sub numele conspirativ

"S.", din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe

ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau

fenomene negative, ce interesa respectiva structură a statului și în baza

căruia pârâtul a furnizat mai multe informații referitoare la persoane care

intenționau să plece din țară sau care aveau relații cu cetățeni străini.

În acest sens,

instanța de fond a reținut că în dosarul informativ nr. I 257343 privind pe

numitul R.C., cascador colaborator la Studioul Cinematografic Buftea, în nota

redactată de ofițerul de securitate la data de 13 iulie 1984, pe baza

informațiilor furnizate de pârât, s-a consemnat că persoana urmărită a intrat

în relații cu doi comercianți italieni, că este un admirator al vieții din

Occident și dorește să ajungă în străinătate, iar în situația în care ar lua

parte la filmări în Italia, ar fi favorizat de obținerea unui loc de muncă în

țara respectivă.

În dosarul informativ

nr. I 210753 deschis în privința numitului Ș.I.A., cascador la Circul de Stat,

luat în lucru de Securitatea Municipiului București datorită intențiilor sale

de evaziune, în nota informativă din data de 03 ianuarie 1978, redactată de

ofițerul de securitate pe baza informațiilor transmise de pârât, sunt indicați

mai mulți cascadori care au intenția de a pleca din țară, printre care și

numitul Ș.I.A., în privința acestuia din urmă consemnându-se că "mereu

spune și crede și acum că dincolo ar fi raiul pe pământ".

De asemenea, se mai

reține că în dosarul informativ nr. I 387 privind pe numitul D.N., cascador la

Centrul de Producții Cinematografice București, prin nota informativă întocmită

la data de 19 mai 1985, pârâtul a semnalat că acesta dorește să plece în

Italia, relatând următoarele: "a încercat în mai multe rânduri să provoace

vreo ocazie specială, dar nu a reușit. M-a rugat să-l iau în R.F.G., dar am

refuzat".

Apreciază instanța de

fond că din notele informative analizate mai sus, reiese că prima condiție

impusă de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe parcursul

colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații în mod

detaliat despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Totodată, instanța de

fond a reținut ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiile furnizate de pârât

vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute

în Constituția României de la acea dată.

Astfel, se reține că,

ca urmare a informațiilor furnizate de pârât cu privire la numitul R.C., la

data de 03 august 1984 acesta a fost luat în lucru prin supraveghere

informativă "în vederea prevenirii intențiilor sale", reținându-se că

"are preocupări de ajungere ilegală în străinătate cu sprijinul unor

cetățeni străini".

Referitor la intenția

numitului Ș.I.A. de a pleca din țară, în nota ofițerului de securitate s-a

consemnat că persoana respectivă este lucrată prin supraveghere informativă,

pârâtul fiind instruit să mențină relațiile cu acesta pentru a semnala la timp

intențiile de plecare în exterior.

De asemenea, pe baza

notei informative întocmite de pârât cu privire la numitul D.N., ofițerul de

legătură a dispus următoarele: "D. N. - cascador, lucrat în S.I., suspect

evaziune. Este propus să plece cu filmul Racolarea în R.F.G. Nota se va exploata

la materialele de verificare pentru avizare. Sursa a fost instruită să aibă în

atenție în continuare, interesând pregătirile pentru plecare pe care le face,

comentariile pe care le face." Într-o însemnare marginală pe aceeași notă,

se consemnează următoarele: "Verificări și măsuri de a se preveni plecarea

în exterior."

În ceea ce privește

declarația martorului Ș.A., audiat în cauză la propunerea pârâtului, instant de

fond a apreciat că este subiectivă, raportat la faptul că martorul este în

litigiu cu C.N.S.A.S., având calitatea de intimat pârât în dosarul nr.

10551/2/2010 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

având ca obiect acțiune în constatarea calității de colaborator al Securității.

Mai mult, s-a constatat și faptul că relatările martorului se referă la

perioada 1985 - 1986, iar nota informativă întocmită pe baza informațiilor

furnizate de pârât cu privire la persoana în cauză este datată 03 ianuarie

1978, fiind astfel anterioară datei întocmirii referatului despre care martorul

are cunoștință.

Împotriva Sentinței

civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul C.Z.I.

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 9

și art. 304

1

C. proc. civ.

Apreciind că

hotărârea primei instanțe este vădit nelegală și esențial netemeinică,

pronunțată în contradictoriu cu probele administrate, recurentul, în esență, a

dezvoltat următoarele critici referitoare la sentința pronunțată de instanța de

fond:

- Încălcarea

dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prin admiterea unui

singur martor, cu toate că acțiunea invoca, prin nota de constatare ce o

însoțește ca parte integrantă nu mai puțin de 19 acte, referitoare la persoane

și situații diferite, și chiar și sentința criticată face vorbire de trei acte

aflate în dosare diferite.

Este evidentă, în

opinia recurentului, opțiunea instanței de a-l priva de dreptul de apărare față

de toate situațiile prevăzute în acțiune sau luate în discuție de sentință.

Sub acest aspect,

recurentul mai invocă și greșita apreciere a materialului probator administrat

în cauză, în condițiile în care a fost contestată autenticitatea unor note

semnate nu numele său conspirativ S., iar urmare a expertizei grafoscopice

solicitate, reclamantul a confirmat încă, o data, prin adresa depusă la dosar,

faptul că aceste documente sunt scrise de către un ofițer de securitate.

În acest sens

recurentul arată că s-a bazat în primul rând pe faptul că pe acestea se

menționează copie iar la interogatoriul luat reclamantului CNSAS acesta a

răspuns că nu posedă originalele actelor și nici o altă probă prin care să

dovedească faptul că ele reproduce fidel un pretins original.

În același sens, și

înlăturarea depoziției singurului martor admis la cererea sa sub considerentul

că acesta ar fi în proces cu CNSAS, se constituie, în opinia recurentului, ca

un simplu pretext neexplicitat, preluat din nou necritic din susținerile

reclamantei, în condițiile în care credibilitatea martorului se justifică și

prin faptul că una dintre notele la care se face referire îl privește în mod

direct și relatează cu privire la condițiile în care a fost data.

- Greșita

interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

sub aspectul calificării greșite, prin prisma respectivei norme juridice, a

informațiilor furnizate prin notele invocate ca și atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist, sens în care se susține ca fiind total prezumțios

invocată, în hotărârea recurată, intenția sa de a denunța fapte îndreptate

împotriva regimului politic comunist în scopul privării celor denunțați de

drepturi fundamentale.

În acest sens,

susține recurentul că este esențială, în cauză observarea naturii informațiilor

furnizate, care se refereau la nereguli de natură economică sau de discreditare

a cinematografiei românești, pentru a contura faptul că ele nu au fost făcute

în scopul sprijinirii regimului totalitar.

Astfel, se arată, cu

privire la nota data privitor la D.N., că ea se referă la modul în care

activitatea acestuia, protejată de anumite organe ale regimului comunist, era

de natură să compromită reputația cinematografiei românești.

Așadar, se susține că

respective notă nu a avut nicio conotație politică și mai ales nu a avut nicio

urmare în sensul îngrădirii drepturilor omului lui D.N., acesta continuând

să-și desfășoare activitatea în țară și străinătate, sens în care este

relevantă depoziția martorului S.A. și lista filmelor din țară și străinătate

realizate și după data notei la care a colaborat D.N.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin

prisma criticilor formulate de recurentul și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată

de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei.

3.1. Cu privire la

încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil

Înalta Curte constată

că nu poate reține nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul încălcării

dreptului la apărare al recurentului, prin raportare la modul în care instanța

de fond a înțeles să aprecieze asupra necesității și calității unor probe

administrate în cauză, în condițiile în care, respectarea dreptului la un proces

echitabil, prin prisma dispozițiilor art. 6.1 din CEDO, nu presupune ca

instanța să încuviințeze administrarea oricărei probe solicitate de părțile

litigante sau să dea înscrisurilor sau declarațiilor de martori depuse la

dosarul cauzei valoarea probantă invocată de una sau alta dintre părțile

implicate în litigiul dedus judecății.

Prin urmare faptul că

instanța de fond, prin prisma dispozițiilor art. 167 alin. (1), art. 187 C.

proc. civ., a limitat numărul martorilor propuși de recurent (de la 3 la 1) sau

a ajuns în urma analizei probelor administrate în cauză la o altă concluzie

decât cea susținută de recurent, ceea ce a presupus și înlăturarea declarației

martorului S.I.A., nu echivalează cu încălcarea unor principii fundamentale ale

procesului civil cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs.

3.2. Cu privire la

stabilirea calității de colaborator al Securității

În primul rând,

Înalta Curte constată că recurentul, prin criticile formulate în recurs, nu

contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și

nici că a furnizat informații acestei structuri prin notele olografe aflate la

dosarul cauzei, ci contestă că a semnat respectivul angajament în scopul unei

veritabile colaborări cu organele de Securitate, veridicitatea notelor de

consemnare întocmite de lucrătorii Securității, ca și conținutul și efectele

notelor informative olografe, depuse la dosarul cauzei, care, în opinia sa, au

fost greșit interpretate de instanța de fond.

În prealabil, Înalta

Curte consideră util a sublinia faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

trebuie interpretat în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26

iunie 2012, sens în care sub aspectul forței probante, trebuie să se facă

distincție între notele olografe semnate de recurent și notele de consemnare

întocmite de lucrătorii Securității pe baza unor pretinse relatări verbale ale

recurentului, cu atât mai mult cu cât veridicitatea notelor de consemnare

depuse de intimat este contestată de către recurent.

În cauză, reevaluând

probatoriul administrat și răspunzând în același timp criticilor formulate de

recurent, Înalta Curte, constată că instanța de fond a ajuns în mod greșit la

concluzia că informațiile furnizate de recurent, se referă la activități sau

atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest context,

Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, reamintește faptul că,

din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o

activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art.

2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al

informației furnizate, iar nu simpla existență a unor note de informare, scrise

în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate.

Înalta Curte,

constată că instanța de fond, făcând o analiză superficială atât a conținutului

angajamentului semnat de recurent cu fosta Securitate cât și a celor două note

informative olografe atribuire recurentului și dând, totodată, o valoare

probantă excesivă unor note de analiză sau de consemnare a unor pretinse

relatări verbale de către lucrătorii Securității, a reținut în mod greșit că

sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea în persoana recurentului a calității de

colaborator al Securității, în condițiile în care intimatul, căruia, în

calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina

probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în

acord cu exigențele normei legale mai sus citate.

Astfel, în cazul

recurentului, se rețin două note informative, redactate de acesta și datate 26

octombrie 1983, și respectiv 19 ianuarie 1985, care ar avea aptitudinea să

atragă incidența prevederii legale anterior citate dar Înalta Curte, constată

că informațiile furnizate de recurent prin cele două note olografe, depuse la

dosar de către intimat, nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni

potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, a califica împrejurarea că, cascadorul A.S. dorește și speră să lucreze

cu trupa în străinătate trimisă de circ (nota nr. 14186/0027 din 26 octombrie

1983, în dosarul nr. I210753/1) sau activitatea pretins infracțională

desfășurată de D.N. la Budapesta, sau prietenia acestuia cu M.S., plecată de

câțiva ani cu contract în Italia, ca și dorința a respectivei persoane de a

pleca în Italia (nota nr. 14186/0038 din 19 ianuarie 1985, în dosarul nr. I378)

drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de

fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii

de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

În acest context, se

impune a fi subliniat și faptul că din perspectiva analizei îndeplinirii condiției

ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului,

prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă

relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu informațiilor

rezultate din sarcinile menționate și măsurile dispuse de către ofițerii

operativi, consemnate în josul notelor olografe, cum în mod greșit apreciază

judecătorul fondului.

Prin urmare,

reținerea faptului că A.S. ca și D.N., se aflau în atenția organelor de

Securitate, din motive ce exced prezentei analize, aspect ce rezultă din

mențiunile înscrise de ofițerii de Securitate pe cele două note olografe de

referință, ca și împrejurarea că s-a dispus exploatarea copiei fiecărei note,

nu poate justifica din punct de vedere legal, încadrarea informațiilor

furnizate de recurent în categoria informațiilor potrivnice regimului comunist,

judecătorul fondului făcând o extindere nepermisă a respectivei sintagme, prin

prisma consemnărilor și a măsurilor dispuse de către ofițerii de Securitate.

Așadar, în speță,

calitatea recurentului de colaborator al Securității a fost reținută, în mod

greșit, prin prisma informațiilor furnizate prin notele informative olografe

nr. 14186/0027 din 26 octombrie 1983, respectiv nr. 14186/0038 din 19 ianuarie

1985, în condițiile în care, instanța de control judiciar constată, în dezacord

cu instanța de fond, că informațiile furnizate de recurent nu se referă la

"atitudini potrivnice regimului totalitar".

Calitatea de

colaborator al securității nu poate fi reținută nici prin prisma pretinselor

relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, cum în mod greșit, a

apreciat judecătorul fondului, în condițiile în care respectivele înscrisuri,

aflate în dosarele nr. I 257343/1 (o notă de consemnare a relatărilor verbale

ale colaboratorului S.), nr. I 210753 (două note de consemnare a relatărilor

verbale ale colaboratorului S.) nu se coroborează cu alte mijloace de probă

care să conducă la concluzia certă că recurentul este cel care a furnizat

informațiile referitoare la R.C. și respectiv S.I.A. Simplul fapt că în

respectivele note de consemnare se face referire la numele conspirativ al

recurentului nu este de natură a susține veridicitatea respectivelor relatări

verbale, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond.

Având în vedere toate

considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și

al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și

va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în constatare formulate

de CNSAS, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.S.I., împotriva Sentinței civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul CNSAS, ca

neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2013.

Procesat de GGC - AM