ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5361/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea atacată cu recurs Prin Sentința civilă nr. 1014 din 15 februarie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul CNSAS în contradictoriu cu pârâtul C.S.I., și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității. Pentru a se pronunța astfel, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: La data de 02 decembrie 1978, pârâtul a semnat un Angajament sub numele conspirativ "S.", din care reiese că a acceptat colaborarea în secret cu organe ale Securității statului în direcția informării asupra unor aspecte sau fenomene negative, ce interesa respectiva structură a statului și în baza căruia pârâtul a furnizat mai multe informații referitoare la persoane care intenționau să plece din țară sau care aveau relații cu cetățeni străini.

În acest sens, instanța de fond a reținut că în dosarul informativ nr. I 257343 privind pe numitul R.C., cascador colaborator la Studioul Cinematografic Buftea, în nota redactată de ofițerul de securitate la data de 13 iulie 1984, pe baza informațiilor furnizate de pârât, s-a consemnat că persoana urmărită a intrat în relații cu doi comercianți italieni, că este un admirator al vieții din Occident și dorește să ajungă în străinătate, iar în situația în care ar lua parte la filmări în Italia, ar fi favorizat de obținerea unui loc de muncă în țara respectivă.

În dosarul informativ nr. I 210753 deschis în privința numitului Ș.I.A., cascador la Circul de Stat, luat în lucru de Securitatea Municipiului București datorită intențiilor sale de evaziune, în nota informativă din data de 03 ianuarie 1978, redactată de ofițerul de securitate pe baza informațiilor transmise de pârât, sunt indicați mai mulți cascadori care au intenția de a pleca din țară, printre care și numitul Ș.I.A., în privința acestuia din urmă consemnându-se că "mereu spune și crede și acum că dincolo ar fi raiul pe pământ". De asemenea, se mai reține că în dosarul informativ nr. I 387 privind pe numitul D.N., cascador la Centrul de Producții Cinematografice București, prin nota informativă întocmită la data de 19 mai 1985, pârâtul a semnalat că acesta dorește să plece în Italia, relatând următoarele: "a încercat în mai multe rânduri să provoace vreo ocazie specială, dar nu a reușit.

M-a rugat să-l iau în R.F.G., dar am refuzat". Apreciază instanța de fond că din notele informative analizate mai sus, reiese că prima condiție impusă de dispozițiile legale menționate este îndeplinită, pe parcursul colaborării cu organele de Securitate, pârâtul furnizând informații în mod detaliat despre atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Totodată, instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că informațiile furnizate de pârât vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, prevăzute în Constituția României de la acea dată.

Astfel, se reține că, ca urmare a informațiilor furnizate de pârât cu privire la numitul R.C., la data de 03 august 1984 acesta a fost luat în lucru prin supraveghere informativă "în vederea prevenirii intențiilor sale", reținându-se că "are preocupări de ajungere ilegală în străinătate cu sprijinul unor cetățeni străini". Referitor la intenția numitului Ș.I.A. de a pleca din țară, în nota ofițerului de securitate s-a consemnat că persoana respectivă este lucrată prin supraveghere informativă, pârâtul fiind instruit să mențină relațiile cu acesta pentru a semnala la timp intențiile de plecare în exterior. De asemenea, pe baza notei informative întocmite de pârât cu privire la numitul D.N., ofițerul de legătură a dispus următoarele: "D. N. - cascador, lucrat în S.I., suspect evaziune.

Este propus să plece cu filmul Racolarea în R.F.G. Nota se va exploata la materialele de verificare pentru avizare. Sursa a fost instruită să aibă în atenție în continuare, interesând pregătirile pentru plecare pe care le face, comentariile pe care le face." Într-o însemnare marginală pe aceeași notă, se consemnează următoarele: "Verificări și măsuri de a se preveni plecarea în exterior." În ceea ce privește declarația martorului Ș.A., audiat în cauză la propunerea pârâtului, instant de fond a apreciat că este subiectivă, raportat la faptul că martorul este în litigiu cu C.N.S.A.S., având calitatea de intimat pârât în dosarul nr. 10551/2/2010 aflat în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect acțiune în constatarea calității de colaborator al Securității.

Mai mult, s-a constatat și faptul că relatările martorului se referă la perioada 1985 - 1986, iar nota informativă întocmită pe baza informațiilor furnizate de pârât cu privire la persoana în cauză este datată 03 ianuarie 1978, fiind astfel anterioară datei întocmirii referatului despre care martorul are cunoștință. 2. Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul C.Z.I. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în condițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Apreciind că hotărârea primei instanțe este vădit nelegală și esențial netemeinică, pronunțată în contradictoriu cu probele administrate, recurentul, în esență, a dezvoltat următoarele critici referitoare la sentința pronunțată de instanța de fond: - Încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil prin admiterea unui singur martor, cu toate că acțiunea invoca, prin nota de constatare ce o însoțește ca parte integrantă nu mai puțin de 19 acte, referitoare la persoane și situații diferite, și chiar și sentința criticată face vorbire de trei acte aflate în dosare diferite. Este evidentă, în opinia recurentului, opțiunea instanței de a-l priva de dreptul de apărare față de toate situațiile prevăzute în acțiune sau luate în discuție de sentință.

Sub acest aspect, recurentul mai invocă și greșita apreciere a materialului probator administrat în cauză, în condițiile în care a fost contestată autenticitatea unor note semnate nu numele său conspirativ S., iar urmare a expertizei grafoscopice solicitate, reclamantul a confirmat încă, o data, prin adresa depusă la dosar, faptul că aceste documente sunt scrise de către un ofițer de securitate. În acest sens recurentul arată că s-a bazat în primul rând pe faptul că pe acestea se menționează copie iar la interogatoriul luat reclamantului CNSAS acesta a răspuns că nu posedă originalele actelor și nici o altă probă prin care să dovedească faptul că ele reproduce fidel un pretins original.

În același sens, și înlăturarea depoziției singurului martor admis la cererea sa sub considerentul că acesta ar fi în proces cu CNSAS, se constituie, în opinia recurentului, ca un simplu pretext neexplicitat, preluat din nou necritic din susținerile reclamantei, în condițiile în care credibilitatea martorului se justifică și prin faptul că una dintre notele la care se face referire îl privește în mod direct și relatează cu privire la condițiile în care a fost data. - Greșita interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, sub aspectul calificării greșite, prin prisma respectivei norme juridice, a informațiilor furnizate prin notele invocate ca și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, sens în care se susține ca fiind total prezumțios invocată, în hotărârea recurată, intenția sa de a denunța fapte îndreptate împotriva regimului politic comunist în scopul privării celor denunțați de drepturi fundamentale.

În acest sens, susține recurentul că este esențială, în cauză observarea naturii informațiilor furnizate, care se refereau la nereguli de natură economică sau de discreditare a cinematografiei românești, pentru a contura faptul că ele nu au fost făcute în scopul sprijinirii regimului totalitar. Astfel, se arată, cu privire la nota data privitor la D.N., că ea se referă la modul în care activitatea acestuia, protejată de anumite organe ale regimului comunist, era de natură să compromită reputația cinematografiei românești. Așadar, se susține că respective notă nu a avut nicio conotație politică și mai ales nu a avut nicio urmare în sensul îngrădirii drepturilor omului lui D.N., acesta continuând să-și desfășoare activitatea în țară și străinătate, sens în care este relevantă depoziția martorului S.A.

și lista filmelor din țară și străinătate realizate și după data notei la care a colaborat D.N. 3. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, dezlegarea dată de judecătorul fondului neavând acoperire în probele cauzei. 3.1.

Cu privire la încălcarea dreptului la apărare și a dreptului la un proces echitabil Înalta Curte constată că nu poate reține nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul încălcării dreptului la apărare al recurentului, prin raportare la modul în care instanța de fond a înțeles să aprecieze asupra necesității și calității unor probe administrate în cauză, în condițiile în care, respectarea dreptului la un proces echitabil, prin prisma dispozițiilor art. 6.1 din CEDO, nu presupune ca instanța să încuviințeze administrarea oricărei probe solicitate de părțile litigante sau să dea înscrisurilor sau declarațiilor de martori depuse la dosarul cauzei valoarea probantă invocată de una sau alta dintre părțile implicate în litigiul dedus judecății.

Prin urmare faptul că instanța de fond, prin prisma dispozițiilor art. 167 alin. (1), art. 187 C. proc. civ., a limitat numărul martorilor propuși de recurent (de la 3 la 1) sau a ajuns în urma analizei probelor administrate în cauză la o altă concluzie decât cea susținută de recurent, ceea ce a presupus și înlăturarea declarației martorului S.I.A., nu echivalează cu încălcarea unor principii fundamentale ale procesului civil cum în mod greșit se susține prin cererea de recurs. 3.2.

Cu privire la stabilirea calității de colaborator al Securității În primul rând, Înalta Curte constată că recurentul, prin criticile formulate în recurs, nu contestă faptul că a semnat un angajament de colaborare cu fosta Securitate și nici că a furnizat informații acestei structuri prin notele olografe aflate la dosarul cauzei, ci contestă că a semnat respectivul angajament în scopul unei veritabile colaborări cu organele de Securitate, veridicitatea notelor de consemnare întocmite de lucrătorii Securității, ca și conținutul și efectele notelor informative olografe, depuse la dosarul cauzei, care, în opinia sa, au fost greșit interpretate de instanța de fond. În prealabil, Înalta Curte consideră util a sublinia faptul că art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 trebuie interpretat în lumina Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012, sens în care sub aspectul forței probante, trebuie să se facă distincție între notele olografe semnate de recurent și notele de consemnare întocmite de lucrătorii Securității pe baza unor pretinse relatări verbale ale recurentului, cu atât mai mult cu cât veridicitatea notelor de consemnare depuse de intimat este contestată de către recurent. În cauză, reevaluând probatoriul administrat și răspunzând în același timp criticilor formulate de recurent, Înalta Curte, constată că instanța de fond a ajuns în mod greșit la concluzia că informațiile furnizate de recurent, se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În acest context, Înalta Curte, în acord cu jurisprudența sa constantă, reamintește faptul că, din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu simpla existență a unor note de informare, scrise în baza unui angajament semnat cu fosta Securitate. Înalta Curte, constată că instanța de fond, făcând o analiză superficială atât a conținutului angajamentului semnat de recurent cu fosta Securitate cât și a celor două note informative olografe atribuire recurentului și dând, totodată, o valoare probantă excesivă unor note de analiză sau de consemnare a unor pretinse relatări verbale de către lucrătorii Securității, a reținut în mod greșit că sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, pentru constatarea în persoana recurentului a calității de colaborator al Securității, în condițiile în care intimatul, căruia, în calitate de reclamant, i-a revenit, în temeiul art. 1169 C. civ., sarcina probei, nu a făcut dovada calității informațiilor furnizate de recurent, în acord cu exigențele normei legale mai sus citate. Astfel, în cazul recurentului, se rețin două note informative, redactate de acesta și datate 26 octombrie 1983, și respectiv 19 ianuarie 1985, care ar avea aptitudinea să atragă incidența prevederii legale anterior citate dar Înalta Curte, constată că informațiile furnizate de recurent prin cele două note olografe, depuse la dosar de către intimat, nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Astfel, a califica împrejurarea că, cascadorul A.S. dorește și speră să lucreze cu trupa în străinătate trimisă de circ (nota nr. 14186/0027 din 26 octombrie 1983, în dosarul nr. I210753/1) sau activitatea pretins infracțională desfășurată de D.N. la Budapesta, sau prietenia acestuia cu M.S., plecată de câțiva ani cu contract în Italia, ca și dorința a respectivei persoane de a pleca în Italia (nota nr. 14186/0038 din 19 ianuarie 1985, în dosarul nr. I378) drept atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis. În acest context, se impune a fi subliniat și faptul că din perspectiva analizei îndeplinirii condiției ca informația să denunțe o activitate sau o atitudine potrivnică regimului, prin prisma dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, prezintă relevanță conținutul însuși al informației furnizate, iar nu informațiilor rezultate din sarcinile menționate și măsurile dispuse de către ofițerii operativi, consemnate în josul notelor olografe, cum în mod greșit apreciază judecătorul fondului. Prin urmare, reținerea faptului că A.S. ca și D.N., se aflau în atenția organelor de Securitate, din motive ce exced prezentei analize, aspect ce rezultă din mențiunile înscrise de ofițerii de Securitate pe cele două note olografe de referință, ca și împrejurarea că s-a dispus exploatarea copiei fiecărei note, nu poate justifica din punct de vedere legal, încadrarea informațiilor furnizate de recurent în categoria informațiilor potrivnice regimului comunist, judecătorul fondului făcând o extindere nepermisă a respectivei sintagme, prin prisma consemnărilor și a măsurilor dispuse de către ofițerii de Securitate.

Așadar, în speță, calitatea recurentului de colaborator al Securității a fost reținută, în mod greșit, prin prisma informațiilor furnizate prin notele informative olografe nr. 14186/0027 din 26 octombrie 1983, respectiv nr. 14186/0038 din 19 ianuarie 1985, în condițiile în care, instanța de control judiciar constată, în dezacord cu instanța de fond, că informațiile furnizate de recurent nu se referă la "atitudini potrivnice regimului totalitar". Calitatea de colaborator al securității nu poate fi reținută nici prin prisma pretinselor relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, cum în mod greșit, a apreciat judecătorul fondului, în condițiile în care respectivele înscrisuri, aflate în dosarele nr. I 257343/1 (o notă de consemnare a relatărilor verbale ale colaboratorului S.), nr. I 210753 (două note de consemnare a relatărilor verbale ale colaboratorului S.) nu se coroborează cu alte mijloace de probă care să conducă la concluzia certă că recurentul este cel care a furnizat informațiile referitoare la R.C.

și respectiv S.I.A. Simplul fapt că în respectivele note de consemnare se face referire la numele conspirativ al recurentului nu este de natură a susține veridicitatea respectivelor relatări verbale, cum în mod greșit a apreciat instanța de fond. Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii în constatare formulate de CNSAS, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.S.I., împotriva Sentinței civile nr. 1014 din 15 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul CNSAS, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2013. Procesat de GGC - AM