ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1194/2014

Asupra recursurilor penale de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 35 din 7 mai 2013 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, pronunțată în dosarul nr. 338/1372/2012, instanța a respins cererile de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu un minor, prevăzută și pedepsită de art. 198 alin. (1) C. pen., formulate de inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C., prin avocați și cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu prin reținerea în favoarea inculpatului Ș.Ș.A.

a dispozițiilor art. 99 și urm. C. pen., formulată de acesta din urmă prin avocat. În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu pentru inculpatul M.A.N. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul Z.N. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul C.C.C. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. și pentru inculpatul Ș.Ș.A. din infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. în infracțiunea de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen. și infracțiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice, prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul M.A.N., zis "S." la pedeapsa de 13 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului M.A.N. pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului M.A.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului M.A.N., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul Z.N., zis "Z." la pedeapsa de 8 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., raportat la art. 320 1 C. proc.

pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului Z.N. pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Z.N. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 și până la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului Z.N., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

(2 acte materiale) și art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul C.C.C., zis "Ș.", la pedeapsa de 12 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului C.C.C. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 6 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului C.C.C. drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 și până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului C.C.C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (3 acte materiale) și art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat inculpatul H.G.C., zis "G.H." la pedeapsa de 6 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului H.G.C. pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen.

aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 3 ani. În baza art. 71 C. pen. i-au fost interzise inculpatului H.G.C. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului H.G.C., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv. În baza art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

și art. 74 alin. (1) lit. a) și c C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Ș.Ș.A., la pedeapsa de 5 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a, și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite mai sus și i-a fost aplicată în final inculpatului Ș.Ș.A.

pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și în baza art. 35 alin. (3) C. pen. aplică pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani. În baza art. 71 C. pen., i-au fost interzise inculpatului Ș.Ș.A. drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul reținerii din data de 17 noiembrie 2011 și al arestării preventive a inculpatului Ș.Ș.A., începând cu data de 18 noiembrie 2011 și până în data de 30 decembrie 2011 inclusiv.

În baza art. 51 din Legea nr. 161/2003, raportat la art. 320 1 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul B.I.O. la pedeapsa de 2 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), teza a II-a și b) C. pen.: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe o durată de 1 an, pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice. În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O. pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani.

În baza art. 71 alin. ultim C. pen., s-a dispus suspendarea, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, a executării pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C.p. pentru inculpatul B.I.O.. În baza art. 359 C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 și art. 84 C. pen., a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A. și C.C.C. a probelor biologice de referință ADN pentru determinarea profilului genetic al acestora în vederea introducerii în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic al inculpaților M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A.

și C.C.C. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul Ș.Ș.A. a unui DVD, ridicat cu ocazia percheziției informatice efectuate la acesta și a unui hard disck S., cu capacitate de 80 GB. În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B.I.O. a unui telefon mobil marca S.E. și a unui card de memorie aferent S.M., cu capacitate de 1GB. În baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., a fost admisă acțiunea civilă exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră T.A.I.

și în consecință: au fost obligați în solidar inculpații M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plății a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale. În baza art. 191 alin. (2) și 3 C. proc. pen., au fost obligați fiecare din inculpații M.A.N., Ș.Ș.A. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească câte 1.526 RON către stat, fiecare din inculpații Z.N. și C.C.C. să plătească câte 2000 RON către stat, iar inculpatul B.I.O. suma de 1450 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 950 RON, reprezentând onorarii avocați din oficiu, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut ca stare de fapt următoarele: Partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, locuia împreună cu bunica sa, S.E., într-un apartament la parter, dintr-un cartier din apropierea gării din municipiul Făgăraș, fiind instituită în favoarea sa măsura de protecție specială a plasamentului, deoarece este crescută de la vârsta de câteva luni de către bunica sa, mama fiind plecată din țară, iar tatăl nu se implica în creșterea ei (Sentința civilă nr. 611/S din 15 decembrie 2005 a Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov). În anul 2009, aceasta era în clasa a VIII-a, fiind colegă de clasă și prietenă cu martorele N.K., zisă "I." și Ș.C.D. și frecventau același anturaj, în care erau și inculpații M.A.N., H.G.C., Z.N., C.C.C.

și Ș.Ș.A. În luna august 2009, probabil în jurul datei de 7 - 8 august, seara, aflându-se pe o bancă în zona gării din Făgăraș împreună cu prietenele ei, "I.", C. și alte persoane, printre care și inculpații M., H. și Z, partea vătămată a fost invitată să se plimbe în parc de către "S." (M.), unde, sub presiunea amenințărilor, violențelor verbale și fizice, fiind lovită și trasă de păr de inculpat, a fost obligată să-i facă sex oral acestuia și celorlalți doi inculpați, H. și Z. Această scenă a fost filmată de către Z.N. cu telefonul mobil. După o zi sau două, întâlnind-o pe partea vătămată, inculpatul M. i-a cerut acesteia să-i dea bani și întrucât A. a intrat în casă, inculpatul a trimis niște copii s-o cheme afară, spunându-i martorei Ș.C.D.

că o să-i arate cine este A., apoi cu amenințări, a dus-o la o casă părăsită din zona gării Făgăraș și în prezența celorlalți inculpați, a martorelor N.K. și Ș.C.D. și a altor persoane a obligat-o să-i facă sex oral lui și inculpaților H.G.C., Z.N., C.C.C. și Ș.Ș.A., întregul spectacol grotesc fiind filmat cu telefoanele mobile de către inculpații B.I.O., C.C.C., H.G.C. și Ș.Ș.A.. Partea vătămată a fost bruscată și lovită de inculpatul Z.N. Fișierul video, găsit în telefonul mobil al inculpatului B.I.O. cu ocazia percheziției informatice, a fost trimis în aceeași seară inculpatului Z.N., de la care s-a răspândit la ceilalți inculpați și la alte persoane. La un interval scurt de timp, de câteva zile, partea vătămată a fost obligată de către inculpații M.A.N., H.G.C.

și C.C.C., sub amenințarea că vor răspândi materialele filmate anterior, să meargă din nou în parcul din Făgăraș și să întrețină relații sexuale orale cu acești inculpați și cu alte persoane, care urmează a fi identificate. Instanța de fond a reținut că starea de fapt reținută rezultă din analiza mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul cercetării judecătorești, constând în declarații ale inculpaților Z.N., Ș.Ș.A. și B.I.O., care au recunoscut săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă, inculpații Z.N. și B.I.O. folosindu-se în fața instanței de judecată de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., iar inculpatul Ș.Ș.A., deși și-a exprimat această opțiune nu s-a încadrat în termenul procedural, care se coroborează cu declarațiile inculpaților M.A.N.

și H.G.C., chiar dacă aceștia prezintă faptele într-o altă variantă, cu raportul de expertiză medico-legală psihiatrică a părții vătămate T.A.I., procesul-verbal de redare a discuțiilor ambientale, înregistrarea video și declarațiile martorilor audiați în cauză. Astfel, s-a reținut că deși inculpatul C.C.C. a declarat că a fost prezent la săvârșirea faptelor, dar nu a participat la actele sexuale, iar partea vătămată și-a schimbat declarația în fața instanței de judecată sub acest aspect (probabil motivată de faptul că "Șacalul" a ajutat-o foarte mult), aceste afirmații sunt contrazise de declarațiile celorlalți inculpați și a martorelor N.K. și Ș.C.D.. Totodată, din probele administrate în cauză reiese că inculpații cunoșteau că partea vătămată are vârsta de 14 ani, fiind în același anturaj cu ea, prietenele ei, N.K.

și Ș.C.D., fiind colege de clasă cu partea vătămată și iubitele inculpaților M.A.N. și H.G.C. Referitor la perioada în care au avut loc faptele, deși inițial organele de cercetare penală au stabilit că ar fi februarie 2010, ulterior, din probele administrate în cauză, respectiv declarația părții vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, care și-au amintit că era perioada verii, coroborate cu fișierele telefonului mobil, s-a stabilit luna august 2009, motiv pentru care, instanța a respins solicitarea inculpatului Ș.Ș.A. de a se reține în favoarea lui dispozițiile art. 99 și urm. C. pen. privind minoritatea, deoarece acesta a devenit major la data de 18 iulie 2009. Referitor la solicitarea inculpaților M.A.N., H.G.C., Z.N., Ș.Ș.A.

și C.C.C. de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de viol în infracțiunea de act sexual cu un minor, instanța a constatat că din probatoriul administrat în cauză reiese că partea vătămată nu a întreținut raporturi sexuale orale de bunăvoie, ci a fost constrânsă de către inculpatul M., care a amenințat-o și a lovit-o și i-a inspirat o stare de teamă, această stare fiind întreținută prin șantajarea părții vătămate, victima fiind lovită și de inculpatul Z. De altfel, chiar dacă partea vătămată a fost prezentată ca o fată "ușoară", trebuie să se țină seama atât de vârsta acesteia, cât și de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situație materială precară.

Or, inculpații s-au purtat cu victima ca și cu un obiect, înjosind-o și umilind-o dincolo de orice limită a demnității umane. Totodată, s-a constatat că săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C., astfel încât, instanța a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în ceea ce privește infracțiunea de viol prin reținerea pentru inculpații majori a circumstanței agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului M.A.N., care, în luna august 2009, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin amenințare și violență, să întrețină atât cu el, cât și cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. La stabilirea pedepselor instanța a ținut seama de scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

și de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Gradul de pericol social concret este foarte ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptelor, respectiv de mai multe persoane împreună, în loc public, asupra unei minore cu vârsta de 14 ani, profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla, fiind un copil lipsit de ocrotirea părintească, cu o situație materială precară. Inculpatul M.A.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț, când inculpatul avea vârsta de 5 ani.

Mama sa este plecată în Germania, de unde îl sprijină financiar pe fiul său. Acesta a avut mai multe locuri de muncă și este în implicat într-o relație de concubinaj cu B.D.N., aceasta fiind însărcinată. Din referatul de evaluare reiese că suportul material și moral venit din partea mamei inculpatului, dar și din partea actualei sale partenere de viață, pot constitui factori benefici în procesul de reintegrare socială. Instanța a ținut seama însă de faptul că inculpatul a fost inițiatorul acestor fapte penale.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C.

În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a deținut pe telefonul său mobil și a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., postându-le și pe "Y.", întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deținerea în telefonul mobil și răspândirea pe alte medii.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Z.N., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, prin violență, să întrețină atât cu el, cât și cu alte persoane, raporturi sexuale orale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatul Z.N. avea vârsta de 21 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin decesul mamei, în urmă cu 3 ani.

Încă de la vârsta de 7 ani inculpatul a fost diagnosticat cu probleme de sănătate, în urma unui accident în care s-a lovit la cap. Întrucât nu a făcut față cerințelor școlare, inculpatul a absolvit doar 4 clase, astfel că a lucrat sporadic. Din referatul de evaluare reiese că inculpatul poate avea o evoluție comportamentală dezirabilă social în condițiile în care va urma un program care să urmărească creșterea responsabilității și a abilităților de autocontrol și empatice. Instanța a ținut seama însă de faptul că inculpatul Z.N. a fost unul din cei care au exercitat violențe asupra părții vătămate.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei, însă s-a folosit de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. și a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C.

S-a apreciat că faptele aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a înregistrat pe telefonul său mobil și a răspândit pe alte medii informatice înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I., în ambele ocazii în care a participat la viol, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Gradul de pericol social concret este ridicat, fiind determinat de modalitatea de comitere a faptei, respectiv deținerea în telefonul mobil și răspândirea pe alte medii informatice a înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I.

pentru propria plăcere. În baza art. 88 C. pen. a fost scăzută din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului Z.N., începând cu data de 14 septembrie 2012 (când l-au dus în arestul din Roma în vederea extrădării) și până la zi și instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în raport cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului Z.N., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 70 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din țară, impunându-se extrădarea lui.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului C.C.C., care, în luna august 2009, în două ocazii diferite (o dată în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună și cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatul C.C.C.

avea vârsta de 25 de ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț, când inculpatul avea vârsta de 10 ani. La vârsta de 23 de ani s-a căsătorit cu R.S., însă la scurt timp au apărut neînțelegeri între ei, astfel că s-au despărțit în fapt în 2006. Inculpatul a absolvit dor 9 clase, iar în anul 2007 a plecat în Germania cu persoane de etnie rromă, unde s-a ocupat cu colectarea fierului vechi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului sunt determinate de includerea sa într-un program care să urmărească creșterea responsabilității și a abilităților de autocontrol și empatice.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului, însă a reținut circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I.

în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei închisorii pronunțate timpul arestării preventive a inculpatului C.C.C., începând cu data de 09 noiembrie 2012 (când l-au arestat în Germania în vederea extrădării) și până la zi. Instanța a apreciat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal în raport cu dispozițiile art. 136 C. proc. pen. se impune, în baza art. 350 C. proc. pen., menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului C.C.C., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 71 din 25 noiembrie 2011 emis de Judecătoria Sibiu, având în vedere că pe parcursul procesului penal a fost plecat din țară, impunându-se extrădarea lui.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H.G.C., care, în luna august 2009, minor fiind, în vârstă de 16 ani, în trei ocazii diferite (de două ori în parcul din Făgăraș și o dată într-o casă părăsită din aceeași localitate), la intervale scurte de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a întreținut el și ceilalți inculpați majori raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., cu închisoare de la 5 ani la 12 ani și 6 luni și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 100 C. pen. la alegerea sancțiunii pentru minor instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de starea fizică, de dezvoltarea intelectuală și morală a minorului, de comportarea lui, de condițiile în care a fost crescut și în care a trăit și de orice alte elemente de natură să caracterizeze persoana acestuia. Inculpatul minor H.G.C. avea vârsta de 16 ani la data comiterii faptelor și provine dintr-o familie care s-a destrămat prin divorț în luna decembrie 2012. Familia a fost stabilită în Spania o perioadă de timp, după ce inculpatul absolvise 6 clase în România, însă după un an se reîntoarce în țară, unde C. finalizează gimnaziul, dar renunță la studii în clasa a IX-a.

Acesta se afiliază la un grup de prieteni, fiind apropiat de inculpatul M., cu care își petrece timpul prin parcuri sau localuri consumând băuturi alcoolice. Inculpatul nu are un loc de muncă stabil, fiind întreținut încă financiar de către părinții săi. Din referatul de evaluare reiese că perspectivele de reintegrare socială a inculpatului se pot îmbunătăți prin dezvoltarea resurselor sale personale (continuarea studiilor, obținerea unei calificări profesionale, identificarea unui loc de muncă stabil) și evitarea altor situații care l-ar putea expune unor conduite infracționale. Prin urmare, instanța a apreciat că alegerea unei măsuri educative este insuficientă pentru reeducarea inculpatului, motiv pentru care se impune aplicarea unei pedepse, potrivit art. 109 C. pen., care, în raport cu gravitatea faptei săvârșite, va fi închisoarea, a cărei limite se reduc la jumătate.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța nu a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu s-a putut susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu va reține vreo circumstanța agravantă. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003, cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

cu închisoare de la 1 an și 6 luni la 6 ani și interzicerea unor drepturi. Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului Ș.Ș.A., care, în luna august 2009, într-o casă părăsită din Făgăraș, a întreținut raporturi sexuale orale cu partea vătămată T.A.I., în vârstă de 14 ani, împreună și cu alte persoane, după ce aceasta a fost constrânsă prin amenințare și violență de către inculpații M. și Z., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de viol, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. a), alin. (3) C. pen., cu închisoare de la 10 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.

Inculpatul Ș.Ș.A. avea vârsta de 18 ani la data comiterii faptei (în 18 iulie 2009 a devenit major) și provine dintr-o familie organizată, având și un frate mai mic. Climatul familial este armonios, bazat pe înțelegere, afectivitate, respect reciproc și sprijin material și financiar. Inculpatul a absolvit liceul, fiind un elev și un copil care nu a creat probleme. A intrat în grupul inculpaților cu puțin timp înainte de comiterea faptelor, cei mai mulți fiind vecini de cartier cu el. Potrivit relatărilor martorilor inculpatului, P.V. și T.L. și înscrisurilor depuse la dosar, A. a fost întotdeauna un copil ascultător, muncitor, săritor, care își ajuta părinții în gospodăria de la Beclean și vecinii pe scară.

Frecventează biserica împreună cu familia sa. Toată lumea a rămas surprinsă când a aflat de cele întâmplate. A. este foarte afectat și se simte rușinat, a urmat terapie psihologică și a făcut și tratament medicamentos. Din referatul de evaluare reiese că această experiență sexuală a fost traumatizantă pentru inculpat, care nu a mai întreținut relații sexuale anterior, perspectivele de reintegrare socială a inculpatului fiind determinate de construirea încrederii în propria persoană și depășirea temerilor cu privire la relațiile sexuale.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și s-a comportat sincer în timpul procesului și circumstanța agravantă, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. C) C. pen., deoarece săvârșirea actelor sexuale s-a făcut de inculpații majori împreună cu inculpatul minor H.G.C. În drept, s-a apreciat că fapta aceluiași inculpat, care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I.

în timp ce făcea sex oral cu inculpații, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare, prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen., deoarece inculpatul a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu a reținut vreo circumstanța agravantă. Instanța a apreciat că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

poate fi atins doar prin executarea pedepsei în regim de detenție. În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului B.I.O., care, în luna august 2009, a filmat cu telefonul mobil, a deținut și a pus la dispoziția altor persoane înregistrările video cu partea vătămată minoră T.A.I. în timp ce făcea sex oral cu ceilalți inculpați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută și pedepsită de art. 51 din Legea nr. 161/2003 cu închisoare de la 3 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. Inculpatul avea vârsta de 20 de ani la data comiterii faptei, fiind absolvent de liceu. Acesta este căsătorit și are un copil minor, fiind stabilit în Franța, după cum reiese din înscrisurile depuse la dosar, însă nu s-a putut întocmi pentru acesta referat de evaluare, inculpatul nefiind prezent în țară.

În ceea ce privește împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală a inculpatului, instanța a reținut în favoarea sa vreo circumstanță atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 C. pen., deoarece nu se poate susține că acesta a avut un comportament exemplar înainte de comiterea faptei și nici nu s-a comportat sincer în timpul procesului și nici nu va reține vreo circumstanța agravantă, însă s-a folosit de procedura recunoașterii, prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen. Instanța a apreciat, în raport cu dispozițiile art. 52 C. pen. că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de detenție, motiv pentru care, în baza art. 81 C. pen. a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B.I.O.

pe durata termenului de încercare, compus din durata pedepsei închisorii: 2 ani, la care adaugă un interval de timp de 2 ani, în total 4 ani. Cu privire la latura civilă a cauzei, acțiunea civilă a fost exercitată în cauză de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Brașov pentru partea vătămată minoră T.A.I., solicitând echivalentul în RON a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale pentru săvârșirea infracțiunii de viol. Din raportul de expertiză medico-legală nr. 619/IV/a/210 din 22 decembrie 2011, întocmit de Serviciul de Medicină Legală Județeană Sibiu privind-o pe partea vătămată T.A.I.

reiese că aceasta prezenta anxietate situațională, nesiguranță, tristețe, labilitate emoțională, hipobulie, stimă de sine scăzută, fiind diagnosticată cu "tulburare de stress posttraumatic". Concluziile acestui raport se coroborează cu declarațiile martorilor audiați în cauză, care au relatat că partea vătămată era speriată și plânsă, iar după apariția înregistrării video în care partea vătămată întreținea relații sexuale orale, aceasta a fost batjocorită și marginalizată de elevii din școală, folosindu-se la adresa ei apelativul de "sugativă", ceea ce i-a provocat părții vătămată o adâncă suferință psihică. Astfel, având în vedere că s-a dovedit vinovăția inculpaților M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C.

și H.G.C., prejudiciul suferit de partea vătămată și legătura de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de către victimă și fapta inculpaților, ținând seama și de principiul reparării integrale a prejudiciului, care guvernează răspunderea civilă delictuală, în baza art. 346 C. proc. pen. raportat la art. 1357 C. civ., instanța a admis acțiunea civilă și i-a obligat în solidar pe inculpații M.A.N., Z.N., Ș.Ș.A., C.C.C. și H.G.C., iar acesta din urmă în solidar cu părțile responsabile civilmente, H.G. și H.L.I., să plătească acesteia echivalentul în RON la data plății a sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel partea vătămată T.A.I. și inculpații M.A.N., Z.N., C.C.C., H.G.C., Ș.Ș.A.

Apelul părții vătămate T.A.I. a vizat doar latura civilă a cauzei sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate de către prima instanță, partea civilă solicitând majorarea acestora la suma de 50.000 euro cu titlu de daune morale. Inculpații M.A.N. și C.C.C. au învederat că s-a făcut o greșită și incompletă apreciere a probelor administrate în cauză, în baza cărora se impunea achitarea acestora în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) din C. proc. pen.

pentru ambele infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, prezumția de nevinovăție nu a fost înlăturată în această cauză, nu există probe certe din care să rezulte că cei doi inculpați au săvârșit infracțiunile respective, și anume că ar fi întreținut cu partea vătămată minoră în cauză acte sexuale orale, prin amenințare sau prin violență, împotriva voinței acesteia, iar în privința celei de-a doua infracțiuni nu există probe certe că cei doi inculpați ar fi deținut pe telefonul lor mobil personal înregistrări video în care minora era supusă la acte sexuale orale. De asemenea, aceștia nu au răspândit pe alte sisteme și medii informatice aceste înregistrări. S-a arătat că, chiar partea vătămată este cea care precizează că acest inculpat, C.C.C., nu a întreținut niciun raport sexual cu ea, o singură martoră susținând că i se pare că și acest inculpat a întreținut raport sexual cu partea vătămată.

Nu este dovedită existența vreunui act de amenințare sau act de violență, atâta timp cât din imagini rezultă în mod evident că partea vătămată nu a pus niciun fel de opoziție, deplasându-se în zona în care a avut loc acest incident de bunăvoie, eveniment la care asistau prietenele ei și alte persoane la care putea să apeleze sau putea să plece oricând de acolo, partea vătămată fiind o profesionistă a sexului și în prezent este plecată în străinătate.

În subsidiar, cei doi inculpați au criticat hotărârea atacată, în sensul că instanța de fond a făcut o greșită individualizare a pedepselor ce le-au fost aplicate în raport cu prevederile art. 72 C. pen., în sensul că li s-au aplicat pedepse mult prea aspre în raport cu gradul de pericol social concret al faptelor pentru care au fost cercetați, dar și faptul că partea vătămată a plecat de bunăvoie în zona gării unde au avut acele raporturi sexuale, nu a pus opoziție, solicitându-se schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută 197 alin. (1) și 2 lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea de act sexual cu minor, prevăzută de art. 198 alin. (1) C. pen., pentru că nu a existat nicio opoziție a părții vătămate în această situație.

Avocat din oficiu B.B. pentru apelantul inculpat C.C.C., a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțate, în sensul achitării în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv inculpatul nu a săvârșit această infracțiune, inculpatul C., pe tot parcursul procesului penal negând că ar fi săvârșit această infracțiunea și această declarație se coroborează și cu declarația părții vătămate care a arătat că nu a întreținut relații sexuale cu C. Martora M.M. a arătat că a văzut această înregistrare și din conținutul declarației rezultă că nu l-a identificat pe inculpatul C. Martorul M.A. a arătat faptul că nu l-a recunoscut din acel grup pe inculpatul C. În ceea ce privește expertizele informatice care s-au desfășurat asupra telefonului inculpatului nu s-au descoperit înregistrări care privesc pe această parte vătămată.

Inculpatul H.G.C. a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicată arătându-se că inculpatul H.G.C. a participat la comiterea faptei fiind influențat de un anturaj nepotrivit, acesta era minor la data comiterii faptei, nu este cunoscut cu antecedente penale aflându-se la prima confruntare cu legea penală, în dosar există probe în sensul că actele sexuale ar fi fost consimțite, pe de o parte, iar inculpatului i-ar fi fost creată această impresie de către ceilalți coinculpați. La momentul actual inculpatul H.G.C. lucrează fără forme legale, a reînceput școlarizarea astfel cum reiese din adeverința depusă la dosar, beneficiază de sprijinul bunicii sale care a fost prezentă la mai multe termene, însă bunica sa fiind în vârstă are la rândul său nevoie de sprijinul acestui inculpat.

S-a mai arătat că inculpatul a conștientizat urmările posibile ale comiterii faptei antisociale. În acest sens, al perspectivelor de reintegrate în societate sunt și concluziile referatului de evaluare întocmit în cauză. În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, s-a considerat că suspendarea executării sub supraveghere ar fi aptă de a atinge scopul vizat de aplicarea pedepsei. Inculpatul Ș.Ș.A. a arătat că primul motiv de apel pe care l-a invocat este cel al încălcării dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal și care atrag nulitatea actului, întrucât s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată într-un alt mod prevăzut de art. 197 C. proc.

pen., solicitându-se desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în ceea ce-l privește pe inculpatul Ș.Ș.A., urmând să se constate nulitatea tuturor actelor îndeplinite după ședința din 30 ianuarie 2013. Astfel, deși la termenul de judecată din data de 30 ianuarie 2013 de la Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov, înaintea citirii actului de sesizare al instanței, inculpatul Ș.Ș.A. nu a fost prezent din motive medicale dovedit ulterior. A fost singurul termen la care acest inculpat nu a fost prezent în cursul cercetării judecătorești până la momentul de față. Instanța a întrebat toți inculpații dacă doresc să beneficieze de dispozițiile art. 320 1 C. proc.

pen. sau nu, mai puțin inculpatul Ș.Ș. și nici măcar avocatul care se afla în substituirea avocatului titular de la acel moment, respectiv domnul avocat G. nu a fost întrebat dacă inculpatul Ș.Ș. dorește să beneficieze de această prevedere sau nu. Apoi, s-a trecut la citarea actului de sesizare al instanței. La următorul termen de judecată din data de 21 februarie 2013 fiind prezent inculpatul Ș.Ș.A. și apărătorul său de la acel moment, instanța i-a pus în vedere inculpatului dacă înțelege sau nu, să beneficieze de dispozițiile acestui articol. Inculpatul Ș.Ș. luând legătura cu apărătorul de la acel moment, a înțeles să uzeze de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. și i s-a luat o declarație în acest sens.

În consecință, inclusiv reprezentantul parchetului a fost de acord cu această poziție, după care s-au administrat pentru inculpatul Ș.Ș.A. pro