ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3102/2012

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 25 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică pentru inculpații B.A.F. și B.P.S. din infracțiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură infracțiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.A.F., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

În baza art. 71 C. pen., pe perioada executării pedepsei i s-au interzis inculpatului B.A.F., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei, s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul B.P.S., la 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de pornografie infantilă prin sisteme informatice.

În baza art. 71 C. pen., pe perioada executării pedepsei, i s-au interzis inculpatului B.A.F. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 81 - 82 C. pen., s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 2 ani și 6 luni termen de încercare.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. în baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii, prevăzute de art. art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Prin rechizitoriul parchetului s-a trimis în judecată inculpații B.A.F. și B.P.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă și pornografie infantilă prin sisteme informatice, fapte prevăzute de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut, în esență, că inculpații au întreținut relații sexuale cu minora C.P., fiind filmați cu telefonul mobil în timp ce întrețineau aceste relații, iar ulterior filmulețul obținut a fost stocat în cinci fișiere pe computerul personal al inculpatului B.P.S. și, de asemenea, filmulețul obținut a fost arătat mai multor persoane.

Examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere, potrivit art. 62 C. proc. pen., întregul material probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că, în cursul anului 2008, minora C.P.,  a întreținut relații sexuale normale și orale cu persoane de sex masculin, fiind filmată cu telefonul mobil de către inculpatul B.P.S. care, în datele de 22 martie 2008 - 23 martie 2008, a stocat filmulețele în 5 fișiere pe computerul personal, acestea fiind descoperite în urma percheziției informatice ce a fost efectuată în cauză, la data de 5 mai 2009.

Unul din filmulețele astfel obținute i-a fost arătat numitei C.P., de către inculpatul B.P.S., care i-a spus că "acum o are la mână".

Din cercetări a rezultat faptul că locațiile unde au fost făcute filmările sunt situate într-un apartament din Giurgiu, zona Cartier Policlinică și o garsonieră din zona Fabrica de Zahăr, ambele aparținând unor persoane din anturajul celor doi inculpații.

De asemenea, în cursul lunii iulie 2008, în garsoniera situată în zona Fabrica de Zahăr Giurgiu, (aparținând martorului C.M.) inculpatul B.A.F., împreună cu inculpatul B.P.S. au întreținut relații sexuale cu minora C.P., acestea fiind filmate cu telefonul mobil al inculpatului B.A.F. de către martorul C.M..

Cei doi inculpați au întreținut concomitent relații sexuale cu minora C.P., liber consimțite de aceasta, însă în ultima parte a înregistrării se constată că aceasta nu știa că este filmată și nu și-a dat acordul cu privire la înregistrare afirmând "De ce filmezi? Nu mai filma!", moment în care se întrerupe filmarea.

În cursul lunii decembrie 2008, inculpatul B.A.F. i-a permis martorului O.A.C. descărcarea de pe telefonul său mobil a filmului conținând înregistrarea relațiilor sexuale dintre acesta, inculpatul B.P.S. și minora C.P.. Inculpatul B.A.F. a deținut într-un sistem informatic (telefon mobil) filmul cu caracter pornografic cu minora C.P. și a fost de acord cu oferirea și punerea la dispoziție a acestuia, altei persoane.

Ulterior, martorul O.A.C. a oferit filmulețul numitului C.L.M., care I-a descărcat pe telefonul său mobil, în primăvara anului 2009, acesta oferindu-l prietenei sale, martora P.A., colegă de clasă cu minora C.P. la Liceul "M.N." din Giurgiu, care de asemenea l-a descărcat pe telefonul său mobil.

În luna aprilie 2009, martora R.G., de asemenea colegă de clasă cu C.P. și P.A., a luat de pe bancă telefonul mobil al acesteia din urmă, în care a descoperit, accesat și vizionat, împreună cu colegii de clasă (audiați în calitate de martor) filmulețul cu caracter pornografic în care au recunoscut-o pe colega lor, C.P. și a informat profesorul consilier, L.M., despre acest lucru.

Apărarea constantă a inculpaților a fost aceea că nu au cunoscut faptul că numita C.P. este minoră, existând una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei și anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., constând în aceea ca inculpații nu au cunoscut faptul ca partea vătămata este minoră.

Instanța de fond a reținut că, din declarațiile martorelor cu identitate protejată, M.D. și I.M., date în cursul urmăriri penale a rezultat faptul că inculpatul B.A.F. cunoștea vârsta reală a minorei C.P., întrucât erau împreună de vreo 2 - 3 ani și de foarte multe ori o vizita la liceu. Audiată, în cursul cercetării judecătorești, martora cu identitate protejată I.M. a declarat că "din auzite, știu că cei doi tineri știau că, colega noastră C.P. este minoră", iar martora M.D. a declarat că "cineva care o vedea pentru prima dată pe C.P. putea să-și dea seama că este minoră cu toate că era dezvoltată".

În cursul urmăririi penale, martora C.M.A., a declarat că încă de la prima întâlnire inculpații au cunoscut vârsta numitei C.P. ("aceștia au aflat de la noi că suntem clasa a IX-a). Ulterior, în cursul cercetării judecătorești a revenit asupra acestei declarații, precizând că inculpații nu le-au întrebat, nici pe martoră, nici pe C.P., ce vârstă aveau, iar prin declarația din 5 mai 2009 a spus că erau clasa a IX-a deoarece domnul procuror a amenințat că le va spune părinților și nu vor mai putea continua școala și vor merge la "Ș.C.". A mai precizat că, atunci când a dat declarație era minoră și nu a fost nici un părinte cu ea. În fine, martora a precizat că prietena sa, C.P., avea o înfățișare care era apropiată de cea pe care o are în prezent. Nimeni nu credea că este minoră, toată lumea credea că are 20 - 25 de ani.

Ca atare, instanța de fond nu a reținut apărarea inculpaților potrivit căreia ar exista una din cauzele care înlătura caracterul penal al faptei și anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., constând în aceea că inculpații nu au cunoscut faptul că partea vătămata este minoră.

S-a apreciat că, în drept, fapta de pornografie infantilă, săvârșită numai prin utilizarea sistemelor informatice - telefon mobil și înregistrări CD - se încadrează numai în dispozițiile art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care incriminează pornografia infantilă prin sisteme informatice, iar nu și în dispozițiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001, care incriminează pornografia infantilă, întrucât art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 constituie o normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Examinând, în succesiunea lor în timp, normele de incriminare a pornografiei infantile, s-a reținut că, mai întâi, prin art. 18 din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, a fost prevăzută, ca infracțiune, fapta de a expune, a vinde sau de a răspândi, a închiria, a distribui, a confecționa ori de a produce în alt mod, a transmite, a oferi sau a pune la dispoziție ori de a deține în vederea răspândirii de obiecte, filme, fotografii, dispozitive, embleme sau alte suporturi vizuale care reprezintă poziții ori acte sexuale cu caracter pornografic, ce prezintă sau implică minori care nu au împlinit vârsta de 18 ani.

Ulterior, prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, în Titlul III, Capitolul III, Secțiunea a 3-a - "Pornografia infantilă prin sisteme informatice", art. 51 alin. (1) incriminează "producerea în vederea răspândirii, oferirea sau punerea la dispoziție, răspândirea sau transmiterea, procurarea pentru sine sau pentru altul de materiale pornografice cu minori prin sisteme informatice ori deținerea, fără drept, de materiale pornografice cu minori într-un sistem informatic sau un mijloc de stocare a datelor informatice."

Analizând conținutul constitutiv al infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, instanța de fond a constatat că aceștia au comis faptele, numai prin și cu ajutorul sistemelor informatice (telefon mobil și înregistrări CD).

Cum faptele de pornografie infantilă au fost săvârșite numai prin utilizarea sistemelor informatice, acestea trebuie să primească numai încadrarea juridică în dispozițiile art. 51 din Legea nr. 161/2003, normă penală specială în raport cu cea prevăzută în art. 18 din Legea nr. 678/2001 care nu conține nicio referire la mijloacele prin care se diseminează materialele pornografice.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța de fond a schimbat încadrarea juridică pentru inculpații B.A.F. și B.P.S., din infracțiunile prevăzute în art. 18 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 și art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 într-o singură infracțiune prevăzută în art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și în baza acestui din urmă text de lege, au fost condamnați cei doi inculpați la pedepse cu închisoare.

În favoarea inculpaților s-a reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. cu efectele prevăzute de art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., respectiv conduita bună a inculpaților înainte de săvârșirea infracțiunii, din fișele de cazier judiciar rezultând că nu au antecedente penale.

La individualizarea judiciară a pedepselor și a modalității de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor săvârșite, împrejurările comiterii acestora, urmările produse precum și elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților.

În ceea ce privește împrejurările comiterii infracțiunii, s-a avut în vedere că filmulețele stocate în cinci fișiere pe computerul personal al inculpatului B.P.S. și unul pe telefonul mobil al inculpatului B.A.F., au fost efectuate cu acordul minorei C.P..

În ceea ce privește urmările produse s-a reținut că acestea au fost minime, întrucât nu au fost difuzate pe internet sau multiplicate, ajungând doar să fie văzute doar de o parte din colegii de clasă ai minorei.

În ceea ce privește elementele care caracterizează persoana și conduita inculpaților, instanța de fond a reținut că aceștia sunt la prima încălcare a legii penale, sunt încadrați în muncă, și-au întemeiat familii, având câte un copil minor.

S-a apreciat de către instanța de fond că scopul pedepselor poate fi atins și prin suspendarea executării acestora, potrivit art. 81, 82 C. pen., pentru ambii inculpați.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații B.A.F. și B.P.S., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., susținând că nu au avut intenția de a răspândi sau transmite acele materiale filmate.

Prin Decizia penală nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B.A.F. și B.P.S., împotriva Sentinței penale nr. 25 din 25 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Giurgiu. Au fost obligați apelanții inculpați la câte 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a constatat că, din probele administrate, rezultă cu certitudine că inculpații au deținut pe telefonul mobil, cât și în calculator, imagini cu actele sexuale dintre ei și minora C.P..

La percheziția informatică efectuată au fost descoperite, ca fiind stocate, în cinci fișiere, aceste imagini.

De asemenea, din declarațiile martorilor, au rezultat că aceștia au vizionat pe telefonul mobil imagini cu aceste acte de pornografie.

Cât privește apărarea inculpaților, în sensul că nu au cunoscut vârsta victimei, instanța a reținut declarațiile martorilor cu identitate protejată M.D. și I.M., din care rezultă că inculpații cunoșteau vârsta reală a victimei C.P..

În același sens, au mai fost reținute și declarațiile martorei C.M.A. care a arătat, în prima declarație, că inculpații au cunoscut vârsta numitei C.P.

Astfel, s-a reținut că din actele dosarului rezultă cu certitudine că faptele există, au fost comise de către inculpați și nu se poate susține că aceștia nu au avut intenția de a comite aceste acte, intenția rezultând din modul de desfășurare al faptelor.

S-a constatat că solicitarea de achitare, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., este total nefondată și nu poate fi primită de către instanță.

Din oficiu, instanța de apel a constatat că situația de fapt a fost corect reținută, fiind dovedită cu probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, iar la individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., gravitatea faptelor, circumstanțele personale ale inculpaților, instanța dând dovadă de clemență și aplicând pedepse orientate către minim cu suspendarea executării acestora.

Instanța de apel a concluzionat că nu sunt motive care să justifice desființarea sentinței penale apelate, aceasta fiind legală și temeinică.

Împotriva deciziei anterior menționate, în termen legal, au declarat recurs inculpații B.A. și B.P.S..

Recursul a fost motivat oral, de către apărătorul desemnat din oficiu, care a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și pe fond achitarea inculpaților, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. e) C. proc. pen., susținând că există una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei și anume cea prevăzută de art. 51 alin. (1) C. pen., având în vedere că inculpații au fost în eroare de fapt, cu privire la vârsta părții vătămate, necunoscând că aceasta era minoră.

Înalta Curte, examinând recursul declarat, prin prisma criticii invocate, dar și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat, pentru considerentele care urmează:

Situația de fapt, reținută atât de instanța de fond, cât și de instanța de prim control judiciar, este în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă, fără dubiu, că inculpații au săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reținută în sarcina acestora.

Cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu este incident în cauză, Înalta Curte constatând că fapta, împrejurările săvârșirii acesteia și vinovăția inculpaților au fost judicios stabilite, pronunțându-se în mod corect condamnarea acestora.

Apărarea inculpaților, în sensul că nu au cunoscut faptul că partea vătămată este minoră, a fost corect înlăturată de ambele instanțe, având în vedere că, din declarațiile martorelor cu identitate protejată, M.D. și I.M., audiate în cursul urmăriri penale și al cercetării judecătorești, precum și din declarația dată în cursul urmăririi penale de martora C.M.A., rezultă că inculpații au cunoscut vârsta părții vătămate C.P..

Înalta Curte constată că, în prezenta cauză, s-a dat eficiență deplină dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se corect că fapta săvârșită de inculpații B.A. și B.P.S. întrunește, atât obiectiv cât și subiectiv, conținutul incriminator al infracțiunii prevăzută de art. 51 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 reținută în sarcina acestora.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și B.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.A. și B.P.S. împotriva Deciziei penale nr. 146 A din 17 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor de câte 700 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2012.

Procesat de GGC - CL