ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2839/2010

Asupra

perimării recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.

692/sind din 19 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov, judecătorul

sindic a admis cererea în atragerea răspunderii materiale a pârâților C.A. sen.

și C.A. jr., în calitate de foști administratori ai debitoarei SC A.M. SRL, formulată

de reclamanta D.G.F.P. Brașov.

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs pârâții C.A. sen. și C.A. jr., solicitând în

principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei

spre rejudecare către instanța de fond, iar în subsidiar admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de

reclamanta D.G.F.P. Brașov, ca neîntemeiată.

La termenul din 18

august 2009, recurenții-pârâți au invocat excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar prin

încheierea din 20

august 2009, Curtea de Apel Brașov, secția comercială, în temeiul art. 29 alin.

(4) din Legea nr. 47/1992 a dispus sesizarea Curții Constituționale cu

soluționarea excepției invocate, iar în temeiul art. 8 alin. (7) din Legea nr. 85/2006,

a respins cererea de suspendare a cauzei și a acordat termen pentru

soluționarea recursului la 17 septembrie 2009.

Împotriva acestei

încheieri, au declarat recurs pârâții C.A. sen. și C.A. jr.

Prin încheierea de

ședință din 27 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială,

a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar prin referatul din 2 iunie 2010, cauza a fost repusă pe rol, din

oficiu, în vederea constatării perimării cererii de recurs.

Cauza a rămas

suspendată mai mult de șase luni, astfel că, din oficiu, Înalta Curte a invocat

excepția perimării judecării recursului, reținând următoarele:

Art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., declară perimată orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare rămasă

în nelucrare din vina părții timp de șase luni. Prin urmare pentru a opera

perimarea trebuie examinată îndeplinirea cumulativă a cerințelor art. 248 C.

proc. civ. și în acest sens se constată că Înalta Curte a fost investită cu o

cerere care a declanșat calea de atac a recursului, că după suspendarea  judecății

pricina a rămas în nelucrare timp de șase luni și că înainte de împlinirea

acestui termen nu s-a cerut de părțile în proces reluarea judecării recursului.

Se mai constată că nu au fost invocate motive de întrerupere sau suspendare a

termenului de perimare.

În acest context,

potrivit art. 252 alin. (1) C. proc. civ., „perimarea se constată din oficiu …

„pe cale de excepție întrucât normele care reglementează această sancțiune procedurală

sunt de ordine publică, partea neformulând nici o apărare cu privire la această

excepție, deși a fost legal citată.

În consecință, față

de cele ce preced urmează să se constate perimat recursul, cu consecința

prevăzută de art. 254 alin. (1) C. proc. civ., text ce declară ineficiente

toate actele de procedură îndeplinite în fața instanței care a aplicat această

sancțiune procedurală și în consecință imposibilității analizării pe fond a

cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată

cererea de recurs formulată de pârâții C.A. și C.A. jr. împotriva încheierii

din 20 august 2009 a Curții de Apel Brașov, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 septembrie 2010.